In cazul Enron, miza este uriasa, pe masura companiei insasi. 'Criminalizarea' practicilor managerilor respectivi este vazuta de catre aproape toti expertii, cel putin din cate am citit eu in ultimii 3-4 ani, drept conditie sine-qua-non pentru stabilitatea sistemului economic american Exclamation De fapt, in afara unor critici libertariene, cam pe dinafara, nu am auzit oameni care sa spun ca jnapanii astia nu merita parnaie pe viata. Banii evident nu au de unde sa ii dea inapoi, ca tocmai de aia au si falimentat.
Enron este un dezastru colosal. Inaintea falimentului avea 21,000 angajati (se multiplica cu 3 pt. calcularea impactului in familii) si venituri anuale (raportate) de peste 100 miliarde dolari. Ani la rand a fost considerata drept cea mai inovatoare companie, absolut in unanimitate. O data cu Enron a disparut si Arthur Andersen, una dintre marile firme de consultanta financiar-contabila din lume. Existenta a zeci de mii de companii asociate cu Enron, intr'un fel sau altul, a fost compromisa.
Ca urmare a falimentului Enron, SEC (autoritatea de reglementare a pietelor investitionale americane) a elaborat SOX (un ansamblu de reglementari antifrauda), cea mai importanta modificare a legislatiei financiare de la New Dealul anilor 30.
Astea sunt lucruri arhicunoscute.
Enron a infipt un cutit drept in inima antreprenoriatului american, ala de care vorbeste Sorin cu atat aplomb. Zeci de mii de oameni onesti au fost, well... umiliti? falimentati? dezamagiti? debusolati? Cator milioane li s'a clatinat increderea in piata libera?
Dat fiind ordinul de magnitudine al acestui faliment - un scam incredibil intins pe zece ani si elaborat de oameni deosebit de inteligenti (Lay, Skilling, Mark si zecile de graduati Harvard care au ingrosat randurile managementului hiperagresiv enronian) - si impactul generalizat, global chiar (Enron a avut ramificatii groase in multe piete internationale), cat si faptul ca Enron insusi se pozitiona ca un fel de New American Dream, mi se pare absolut justificata interventia statului ca acuzator. Verdictul de vinovatie a fost dat, asa cum e in US, de catre un grup de jurati.
duminică, iulie 02, 2006
SME, Nike
Nike are EBIT margin in zona lui 15% (rata profitului din operare, adica a profitului inainte de a scadea dobanzile si taxa pe profit, dar dupa ce s'au luat in calcul toate cheltuielile pentru a genera vanzarile, inclusiv costurile de productie, salarii, advertising), crescut chinuit de pe la 10-12%. Acest procent este destul de mic, iar variatii procentuale au un impact mare in pretul actiunii, deci in capitalizarea de piata a firmei. O scadere a EBIT margin duce la o scadere a pretului actiunii, deci ridica costul capitalului pentru ca firma se va imprumuta mai scump. Ca atare, capacitatea firmei de a opera profitabil pe termen lung este pusa in pericol, si locurile de munca ale oamenilor pe care SME vrea sa le protejeze sunt, paradoxal, puse in pericol!
Teoretic, pentru firme cu rata profitului foarte mica (asa cum sunt cele de pe piete fragmentate, inalt competitive, si labour-intensive), introducerea/marirea SME acum va aduce aproape sigur concedieri viitoare. De asta se spune, pe drept, ca marirea SME este o masura benefica pe termen (foarte) scurt (in special pentru politicienii care castiga capital politic de pe urma deciziei populiste), dar catastrofala pe termen lung, aruncandu'i in somaj structural exact pe cei pe care intentiona sa ii protejeze.
Inca ceva: SME nu are relevanta egala in toate industriile si/sau economiile. El este extrem de important in cele bazate pe munca intensiva, manuala, asa cum e cazul industriei usoare sau a serviciilor de retail (vanzatorii). Tarile care sunt inalt-dependente de industrii de genul asta ar trebui sa fie extrem de atente la detalii, altfel risca scaderi economice viitoare.
In general, rezolvarea problemei saraciei consta in educatie, in stimularea antreprenoriatului, nu in decizii politice de genul asteia.
Problema structurii industriei usoare (foarte fragmenta, competitiva) e ca daca se retrage cineva un pas (i.e. mareste costul / produs vandut) altcineva ii ia locul. E foarte greu ca sute de producatori mondiali sa isi coordoneze actiunile asa incat toti sa castige. Cresterea cheltuielilor unei companii cu brand equity solid (adica a uneia cu cheltuieli mari de publicitate) da sansa unui no-name (unul fara cheltuieli de publicitate) sa se pozitioneze pe segmentul mai sensibil la pret, si sa fure rapid market share. Problema e ca acest no-name/low-cost manufacturer are o structura de cost si mai stransa, deci e si mai putin de natura sa creeze locuri de munca.
Solutia celor mari este consolidarea, fuziunile, si in felul asta sa faca economii de scara. Dar chestiile astea sunt foarte greu de executat, mai ales cand intra in joc si marca, brandul. Nu stii niciodata cum iese (vezi AOL/Time Warner, HP/Compaq).
Teoretic, pentru firme cu rata profitului foarte mica (asa cum sunt cele de pe piete fragmentate, inalt competitive, si labour-intensive), introducerea/marirea SME acum va aduce aproape sigur concedieri viitoare. De asta se spune, pe drept, ca marirea SME este o masura benefica pe termen (foarte) scurt (in special pentru politicienii care castiga capital politic de pe urma deciziei populiste), dar catastrofala pe termen lung, aruncandu'i in somaj structural exact pe cei pe care intentiona sa ii protejeze.
Inca ceva: SME nu are relevanta egala in toate industriile si/sau economiile. El este extrem de important in cele bazate pe munca intensiva, manuala, asa cum e cazul industriei usoare sau a serviciilor de retail (vanzatorii). Tarile care sunt inalt-dependente de industrii de genul asta ar trebui sa fie extrem de atente la detalii, altfel risca scaderi economice viitoare.
In general, rezolvarea problemei saraciei consta in educatie, in stimularea antreprenoriatului, nu in decizii politice de genul asteia.
Problema structurii industriei usoare (foarte fragmenta, competitiva) e ca daca se retrage cineva un pas (i.e. mareste costul / produs vandut) altcineva ii ia locul. E foarte greu ca sute de producatori mondiali sa isi coordoneze actiunile asa incat toti sa castige. Cresterea cheltuielilor unei companii cu brand equity solid (adica a uneia cu cheltuieli mari de publicitate) da sansa unui no-name (unul fara cheltuieli de publicitate) sa se pozitioneze pe segmentul mai sensibil la pret, si sa fure rapid market share. Problema e ca acest no-name/low-cost manufacturer are o structura de cost si mai stransa, deci e si mai putin de natura sa creeze locuri de munca.
Solutia celor mari este consolidarea, fuziunile, si in felul asta sa faca economii de scara. Dar chestiile astea sunt foarte greu de executat, mai ales cand intra in joc si marca, brandul. Nu stii niciodata cum iese (vezi AOL/Time Warner, HP/Compaq).
bnr
Cresterea preturilor e o suma de decizii individuale. Inflatia este un efect agregat.
Pretul da masura venitului firmei. O intrebare este: ce impact asupra veniturilor are cresterea pretului unui producator? Daca cererea pentru produsul meu (sau serviciu, evident) este inelastica, efectul este ca cresc vanzarile proportional cu cresterea pretului. Daca azi vand cu 10 lei bucata si vand 1,000 de bucati, fac un venit de 10,000 lei. Daca am cerere perfect inelastica si vand maine cu 20 lei, voi avea venituri de 20,000 lei.
Dar bucata vanduta ma costa ceva. Sa zicem ca ma costa 5 lei sa vand o bucata (cogs). Dar la asta mai adaug costuri operationale (utilitati, salarii, marketing) de inca 1 leu / bucata. Apoi, mai trebuie sa iau in calcul si uzura unor echipamente in care am investit, costul dobanzilor pe care le am de platit, si taxele pe care trebuie sa le platesc, sa zicem ca toate astea adauga inca 1 leu / produs la costuri. Deci am un cost total de 5 + 1 + 1 = 7 lei / produs. Rotunjesc un profit net / produs de 3 lei, inainte de a decide marirea preturilor.
Ceteris paribus, daca am marit la 20 lei / produs cum zisei, fac un profit net / produs de 17 lei. Not bad at all! Dar ce impact are decizia mea?
Oamenii care imi cumpara produsul au cerere perfect inelastica, cum zisei. Dar au si buget limitat, si sunt constransi sa cheltuiasca mai putin pentru alte produse! Asa ca cei 10 lei in plus in venitul meu inseamna cu 10 lei in minus in venitul altora. Ei, dar acei altii nu vor fi prea incantati de pierdere, asa ca vor mari si ei, cel mai probabil, preturile lor. In functie de elasticitatea cererii pentru produsele lor, vor castiga la fel de bine ca si mine, sau mai putin bine. Rapid se ajunge la fundul sacului consumatorului, ale carui salarii nu prea cresc repede. Atunci oamenii incep sa umble pe la economii, mai vand ce au, ori incearca sa munceasca in plus (rar). In general, inflatia saraceste (relativ vorbind) oamenii.
Ce se intampla in continuare este ca un fel de spirala a conflictului: unul dupa altul, producatorii incep sa isi mareasca preturile. Cum informatia este distribuita asimetric, si pentru ca exista tot felul de disturbatori, deciziile astea nu sunt distribuite egal, in sensul ca unii vor creste preturile mai repede, altii mai tarziu. Inevitabil insa se ajunge, destul de repede, la un efect agregat, i.e. cresterea generala a preturilor. Well, inflatie.
Acum, inapoi la cauza prima: cine incepe primul sa isi creasca preturile? Raspunsul e complicat si depinde, intre altele, de structura pietei. Daca ai in lantul de oferta jucatori dominanti, cu cereri inelastice, ei vor fi tentati sa creasca preturile; pe de alta parte, intr'o piata libera ei nu le vor creste prea mult pentru ca prin asta vor semnala ca 'e rost de profituri grase' si vor stimula competitia. Daca piata nu este libera, si intrarea pe piata lor este restrictionata (sa zicem politic), atunci, well, poti sa ai surprize si sa vezi cresteri mari de preturi. De aici, inflatia, asa cum am descris mai sus.
Dar poti sa ai situatii in care decizia de a mari preturile este luata ca urmare a micsorarii vanzarilor. Vezi ca vinzi mai putin, si te gandesi, panicat, ca poate daca maresti preturile si ai cerere inelastica vei mentine veniturile constante. Din nou, ai pus o caramida la inflatie.
Sau maresti preturile pentru ca s'a marit costul capitalului (opa!) adica te imprumuti mai scump de la banci, sa zicem.
Sau cresc taxele... si iar poti sa dai in inflatie.
Cresterea masei monetare este doar o fateta a problemei inflatiei. Incerc sa sugerez prin mesajul asta scris cu trei beri in nas si pe care il voi edita mai incolo ca treaba nu e deloc straigthforward si se cere analiza structurii pietei, a functiilor cererii si ofertei si elasticitatilor, a structurii capitalului, a costului capitalului, a riscului politic, a nivelului taxarilor, a productivitatii muncii, a flexibilitatii pietei muncii, cate si mai cate...
BNR a luat o decizie foarte brutala, semn ca economia nu e suficient de competitiva, ca sunt inca probleme structurale serioase. Lipsa competitivitatii produselor romanesti pe pietele internationale este o mare problema grava. Producem multe chestii scump si prost. Nu inovam mai nimic. Avem o infrastructura care gatuie cresterea economica, birocratie ineficienta. Scoala e varza. Agricultura ineficienta.
Deci, inainte sa ne mutam la moneda de aur, hai sa vedem ce facem cu porcariile astea care nu au cauze monetare, ci culturale, institutionale, istorice, de mentalitate... toate chestiile astea care tin Romania in cacat.
Pretul da masura venitului firmei. O intrebare este: ce impact asupra veniturilor are cresterea pretului unui producator? Daca cererea pentru produsul meu (sau serviciu, evident) este inelastica, efectul este ca cresc vanzarile proportional cu cresterea pretului. Daca azi vand cu 10 lei bucata si vand 1,000 de bucati, fac un venit de 10,000 lei. Daca am cerere perfect inelastica si vand maine cu 20 lei, voi avea venituri de 20,000 lei.
Dar bucata vanduta ma costa ceva. Sa zicem ca ma costa 5 lei sa vand o bucata (cogs). Dar la asta mai adaug costuri operationale (utilitati, salarii, marketing) de inca 1 leu / bucata. Apoi, mai trebuie sa iau in calcul si uzura unor echipamente in care am investit, costul dobanzilor pe care le am de platit, si taxele pe care trebuie sa le platesc, sa zicem ca toate astea adauga inca 1 leu / produs la costuri. Deci am un cost total de 5 + 1 + 1 = 7 lei / produs. Rotunjesc un profit net / produs de 3 lei, inainte de a decide marirea preturilor.
Ceteris paribus, daca am marit la 20 lei / produs cum zisei, fac un profit net / produs de 17 lei. Not bad at all! Dar ce impact are decizia mea?
Oamenii care imi cumpara produsul au cerere perfect inelastica, cum zisei. Dar au si buget limitat, si sunt constransi sa cheltuiasca mai putin pentru alte produse! Asa ca cei 10 lei in plus in venitul meu inseamna cu 10 lei in minus in venitul altora. Ei, dar acei altii nu vor fi prea incantati de pierdere, asa ca vor mari si ei, cel mai probabil, preturile lor. In functie de elasticitatea cererii pentru produsele lor, vor castiga la fel de bine ca si mine, sau mai putin bine. Rapid se ajunge la fundul sacului consumatorului, ale carui salarii nu prea cresc repede. Atunci oamenii incep sa umble pe la economii, mai vand ce au, ori incearca sa munceasca in plus (rar). In general, inflatia saraceste (relativ vorbind) oamenii.
Ce se intampla in continuare este ca un fel de spirala a conflictului: unul dupa altul, producatorii incep sa isi mareasca preturile. Cum informatia este distribuita asimetric, si pentru ca exista tot felul de disturbatori, deciziile astea nu sunt distribuite egal, in sensul ca unii vor creste preturile mai repede, altii mai tarziu. Inevitabil insa se ajunge, destul de repede, la un efect agregat, i.e. cresterea generala a preturilor. Well, inflatie.
Acum, inapoi la cauza prima: cine incepe primul sa isi creasca preturile? Raspunsul e complicat si depinde, intre altele, de structura pietei. Daca ai in lantul de oferta jucatori dominanti, cu cereri inelastice, ei vor fi tentati sa creasca preturile; pe de alta parte, intr'o piata libera ei nu le vor creste prea mult pentru ca prin asta vor semnala ca 'e rost de profituri grase' si vor stimula competitia. Daca piata nu este libera, si intrarea pe piata lor este restrictionata (sa zicem politic), atunci, well, poti sa ai surprize si sa vezi cresteri mari de preturi. De aici, inflatia, asa cum am descris mai sus.
Dar poti sa ai situatii in care decizia de a mari preturile este luata ca urmare a micsorarii vanzarilor. Vezi ca vinzi mai putin, si te gandesi, panicat, ca poate daca maresti preturile si ai cerere inelastica vei mentine veniturile constante. Din nou, ai pus o caramida la inflatie.
Sau maresti preturile pentru ca s'a marit costul capitalului (opa!) adica te imprumuti mai scump de la banci, sa zicem.
Sau cresc taxele... si iar poti sa dai in inflatie.
Cresterea masei monetare este doar o fateta a problemei inflatiei. Incerc sa sugerez prin mesajul asta scris cu trei beri in nas si pe care il voi edita mai incolo ca treaba nu e deloc straigthforward si se cere analiza structurii pietei, a functiilor cererii si ofertei si elasticitatilor, a structurii capitalului, a costului capitalului, a riscului politic, a nivelului taxarilor, a productivitatii muncii, a flexibilitatii pietei muncii, cate si mai cate...
BNR a luat o decizie foarte brutala, semn ca economia nu e suficient de competitiva, ca sunt inca probleme structurale serioase. Lipsa competitivitatii produselor romanesti pe pietele internationale este o mare problema grava. Producem multe chestii scump si prost. Nu inovam mai nimic. Avem o infrastructura care gatuie cresterea economica, birocratie ineficienta. Scoala e varza. Agricultura ineficienta.
Deci, inainte sa ne mutam la moneda de aur, hai sa vedem ce facem cu porcariile astea care nu au cauze monetare, ci culturale, institutionale, istorice, de mentalitate... toate chestiile astea care tin Romania in cacat.
marți, mai 30, 2006
Basme
Basmele in general, si ale romanilor in particular, au fost intotdeauna pline de cruditati. Din Capra cu trei iezi ar iesi un film horror cu box office asigurat. La romani, morala crestina a fost de la bun inceput pusa in scheme narative pagane, preexistente crestinarii. Tocmai acest gen de stabilire a unuei afinitati culturale facut posibila chiar crestinarea, pentru ca a permis sfintilor parinti sa comunice eficient cu paganii, cu barbarii! Un basm nu se ia ad literam, talcul sau moralizator e cel important.
Balada Miorita, de pilda, cu multele ei variante regionale, este dupa parerea mea (nu sunt singurul care are intuitia asta; am intalnit odata, pe marginea unui lac de langa manastirea Sambata, un om cu care am avut o conversatie suprarealista despre Miorita ca mit fondator crestin; nu am avut niciodata timp sa studiez sistematic problema) o repovestire a povestii lui Christos: pe'un picior de plai, pe'o gura de rai + pastor + turma de oi = gospel (fara inviere descrisa explicit in varianta culeasa de catre Alecsandri, si care a intrat in manuale). Sunt regiuni din Romania in care o varianta a Mioritei, Ciobaneasca i se spune, e inca colinda de Craciun!
Ciobanasul stie:
Dar se sacrifica, si stie ca:
Versurile urmatoare sugereaza inaltarea:
Multi tarani, atunci cand sunt intrebati ce inseamna Miorita pentru ei, spun ca e sfanta:
Mitologia romaneasca abunda de sincretisme de genul asta. Vulcanescu (edit: am gasit si un link la un fragment relevant), de pilda, arata cum (mos) Craciun, un cioban violent, o pedepseste pe nevasta, o taie la mana si inroseste cu sangele ei zapada din jurul unui brad, pentru ca a primit o femeie, pe nume Maria, in staul sa isi nasca pruncul; se inmoaie insa, pana la urma, (edit: nu imi aminteam motivul: minunea lipirii mainilor taiate!, vezi citatul) si ii face cateva cadouri copilului.
Ion Creanga a presarat povestirile sale cu pilde biblice (in Harap Alb, de pilda, eroul este ispitit in desert de catre Span, i.e. de diavol; fragmentul asta se regaseste uluitor de asemanator in Bibile, nu mai stiu exact unde, cand Iisus trece desertul si e ispitit de sapte ori, daca nu ma inseala memoria):
Crestinismul este fundamentul modernitatii asa cum o stim. Oamenii au incetat sa creada in zei nu din considerente de economie de scara, ci pentru ca credinta monoteista este singura moralizatoare, singura care permite conceptualizarea moralei in principii etice. Imperiul Roman de Apus s'a prabusit in primul rand din cauza imoralitatii oamenilor sai, in pofida tehnologiei superioare pe care o aveau la dispozitie administratorii sai, si care ar fi facut posibila apararea granitelor imperiului. Dar lumea aia putrezita nu putea sa mai dureze! A trecut aproape un mileniu pentru ca civilizatia europeana sa renasca, sa iasa din bezna, si asta a fost posibil in primul rand gratie muncii preotilor care au crestinat, care au moralizat paganii, care au impus o lege morala unor barbari violenti.
Balada Miorita, de pilda, cu multele ei variante regionale, este dupa parerea mea (nu sunt singurul care are intuitia asta; am intalnit odata, pe marginea unui lac de langa manastirea Sambata, un om cu care am avut o conversatie suprarealista despre Miorita ca mit fondator crestin; nu am avut niciodata timp sa studiez sistematic problema) o repovestire a povestii lui Christos: pe'un picior de plai, pe'o gura de rai + pastor + turma de oi = gospel (fara inviere descrisa explicit in varianta culeasa de catre Alecsandri, si care a intrat in manuale). Sunt regiuni din Romania in care o varianta a Mioritei, Ciobaneasca i se spune, e inca colinda de Craciun!
Ciobanasul stie:
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Dar se sacrifica, si stie ca:
Ş-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Versurile urmatoare sugereaza inaltarea:
Să le spui curat
Că m-am însurat
C-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă
Şi-i spune curat
Că m-am însurat
C-o fată de crai,
Pe-o gură de rai
Multi tarani, atunci cand sunt intrebati ce inseamna Miorita pentru ei, spun ca e sfanta:
„Cu sfintenie cântam colindul Miorita, dar numai la sarbatorile de iarna."
Tipurita Valer 85 ani în 1980 –Vale-Sibiu
„Multi din sihastrii nostri au fost pastori."
Bradean Atanasie 59 ani în 1938 –Cisnadia-Arad
„Am pastrat linistea sufletului ca o sfintenie."
Pana Ion 73 ani în 1948 –Nehoiu-Buzau
Mitologia romaneasca abunda de sincretisme de genul asta. Vulcanescu (edit: am gasit si un link la un fragment relevant), de pilda, arata cum (mos) Craciun, un cioban violent, o pedepseste pe nevasta, o taie la mana si inroseste cu sangele ei zapada din jurul unui brad, pentru ca a primit o femeie, pe nume Maria, in staul sa isi nasca pruncul; se inmoaie insa, pana la urma, (edit: nu imi aminteam motivul: minunea lipirii mainilor taiate!, vezi citatul) si ii face cateva cadouri copilului.
"Mitul arhaic al unui cioban-zeu-mos este transfigurat in mitul unui cioban demonic care refuza sa primeasca pe Fecioara Maria sa nasca in staulul lui. Sotia lui Craciun (Craciuna sau Craciuneasa, in studiul lui Pericle Papahagi) o primeste intr-ascuns si moseste pe Isus, fapta pentru care Craciun ii taie mainile, dar Fecioara Maria i le lipeste la loc. Minunea il converteste pe Craciun la crestinism (inca nedefinit la acea data in Istoria Religiilor). De bucurie ca nevasta lui a scapat de pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug de cioate de brad in curtea lui si joaca hora cu toate slugile sale. Dupa joc imparte Fecioarei Maria daruri pastoresti (lapte, cas, urda, smantana) pentru ea si fiul ei”. De aici, transfigurarea lui Mos Craciun intr-un sfant care aduce de ziua nasterii lui Isus daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, dupa legenda evaghelica, le aduceau regii-magi in staulul noului Mesia: aur, smirna si tamaie. “Mos Craciun, persoana mitica anterioara crestinismului primitiv in Dacia, transsimbolizeaza in versiune mitologica crestina pe cei trei magi” – in viziunea lui Romulus Vulcanescu. “Craciun, afirma tot el, este o faptura sacra ce simbolizeaza prin excelenta tipul creator, ceea ce romanii numeau tempus factum, in care toate se faceau si se desfaceau. In mitologia geto-daca e posibil sa fi fost reprezentat printr-un stramos ce simboliza echilibrul elementelor in stadiul facerii lor, al inceputului procesului celor necreate si nedate in vileag. Pe pamant marcheaza hierofania timpului sacru in solstitiul de iarna, a capului de an sau rastimpul dintre doi ani. Sensul cuvantului Mos din sintagma Mos Craciun inseamna dupa unii “intemeietor”, “ziditor”, “incepator”.
Ion Creanga a presarat povestirile sale cu pilde biblice (in Harap Alb, de pilda, eroul este ispitit in desert de catre Span, i.e. de diavol; fragmentul asta se regaseste uluitor de asemanator in Bibile, nu mai stiu exact unde, cand Iisus trece desertul si e ispitit de sapte ori, daca nu ma inseala memoria):
— Fătul meu, bun tovarăş ţi-ai ales; de te-a învăţat cineva, bine ţi-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, bun cap ai avut. Mergi de-acum tot înainte, că tu eşti vrednic de împărat. Numai ţine minte sfatul ce-ţi dau: în călătoria ta ai să ai trebuinţă şi de răi, şi de buni, dar să te fereşti de omul roş, iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânşii, căci sunt foarte şugubeţi. Şi, la toată întâmplarea, calul, tovarăşul tău, te-a mai sfătui şi el ce ai să faci, că de multe primejdii m-a scăpat şi pe mine în tinereţile mele! Na-ţi acum şi pielea asta de urs, că ţi-a prinde bine vreodată.
Crestinismul este fundamentul modernitatii asa cum o stim. Oamenii au incetat sa creada in zei nu din considerente de economie de scara, ci pentru ca credinta monoteista este singura moralizatoare, singura care permite conceptualizarea moralei in principii etice. Imperiul Roman de Apus s'a prabusit in primul rand din cauza imoralitatii oamenilor sai, in pofida tehnologiei superioare pe care o aveau la dispozitie administratorii sai, si care ar fi facut posibila apararea granitelor imperiului. Dar lumea aia putrezita nu putea sa mai dureze! A trecut aproape un mileniu pentru ca civilizatia europeana sa renasca, sa iasa din bezna, si asta a fost posibil in primul rand gratie muncii preotilor care au crestinat, care au moralizat paganii, care au impus o lege morala unor barbari violenti.
joi, mai 25, 2006
Fetite dulci ca'n Bucuresti
nu gasesti. Asa e: femeile sunt pline de charm in Romania. Pacat ca contrasteaza cu localitatile in care traiesc, care sunt mai urate decat dracul.
Bucuresti, capitala tarii, arata ca un imens cos de gunoi vandalizat. E un oras nepietonal, cu trotuare sparte, murdare, adevarate rauri de dejectii. Alaturi de zecile de kilometri de drumuri ruinate, are cateva strazi supra-asfaltate, dar de multe ori netrasate sau prost indicatorizate. De ce sunt doar cateva drumuri asfaltate, si de ce sunt prost marcate, te intrebi? Poate pentru ca pe ele isi plimba masinile grangurii, care nu prea sunt interesati de reguli, ca doar nu le ridica lor cineva permisul, ce dracului (in treacat, nu poti sa nu te gandesti ca sunt interesati de autostrada Bucuresti-Brasov ca sa poata ajunge mai repede la casele lor de vacanta!) Question
Drumurile seamana cu societatea in ansamblu: o tara in ruina, dominata abuziv de mintile administratorilor care se pricep doar sa faca hartii peste hartii (fara urma de interes pentru aplicabilitatea ideilor scornite), dar care au grija sa puna deoparte pentru ei si ai lor.
Revenind la Capitala: ea are si un primar, inconjurat de consilieri (surprize, surprize). Acesti oameni, citim in presa, hartieziaza proiecte grandioase. Te gandesti, cand vezi ce aberatii viseaza oamenii astia, ca traiesti intr'o lume suprarealista.
Dar Marele Vis, luat la pas de la Victoriei pana pe la Unirii, devine un Urat Cosmar. Mergi prin Bucuresti si vezi ca jegul e vast ca Dunarea revarsata.
Ce e de facut? Cum pot fi constransi oamenii astia, cum pot fi ei responsabilizati, cum pot fi ei facuti sa traiasca ca si cum maine e ieri? Question
Bucuresti, capitala tarii, arata ca un imens cos de gunoi vandalizat. E un oras nepietonal, cu trotuare sparte, murdare, adevarate rauri de dejectii. Alaturi de zecile de kilometri de drumuri ruinate, are cateva strazi supra-asfaltate, dar de multe ori netrasate sau prost indicatorizate. De ce sunt doar cateva drumuri asfaltate, si de ce sunt prost marcate, te intrebi? Poate pentru ca pe ele isi plimba masinile grangurii, care nu prea sunt interesati de reguli, ca doar nu le ridica lor cineva permisul, ce dracului (in treacat, nu poti sa nu te gandesti ca sunt interesati de autostrada Bucuresti-Brasov ca sa poata ajunge mai repede la casele lor de vacanta!) Question
Drumurile seamana cu societatea in ansamblu: o tara in ruina, dominata abuziv de mintile administratorilor care se pricep doar sa faca hartii peste hartii (fara urma de interes pentru aplicabilitatea ideilor scornite), dar care au grija sa puna deoparte pentru ei si ai lor.
Revenind la Capitala: ea are si un primar, inconjurat de consilieri (surprize, surprize). Acesti oameni, citim in presa, hartieziaza proiecte grandioase. Te gandesti, cand vezi ce aberatii viseaza oamenii astia, ca traiesti intr'o lume suprarealista.
Dar Marele Vis, luat la pas de la Victoriei pana pe la Unirii, devine un Urat Cosmar. Mergi prin Bucuresti si vezi ca jegul e vast ca Dunarea revarsata.
Ce e de facut? Cum pot fi constransi oamenii astia, cum pot fi ei responsabilizati, cum pot fi ei facuti sa traiasca ca si cum maine e ieri? Question
luni, mai 22, 2006
JJ!
Cand intri in Romania cu masina, dai peste unul cam tampitel care iti zice 'cinzeci de mii'. 'Pen' ce?' 'Dizifectie de aviara' zice el. Treci peste un presh mizerabil, rupt si ros, si iti murdaresti masina printr'un abur 'dizifictant'. Well, cel putin speri sa nu iasa pe dos!
Ritualul asta de trecere marcheaza, simbolic, intrarea in patria muma: stii acum ca ceea ce nu se intampla in mod obisnuit in lumea civilizata (da! civilizatie, asta e cuvantul cel mai nimerit) e nesurprinzator in tara de bastina. Nu fii nedrept! iti spui, autoexigent . Esti printre ai tai, e neamul tau, e tara ta, fa ceva!
Si incerci sa faci, cat iti sta in puteri. Unde te opresti incerci sa dai un exemplu, sa arati ca se poate trai mai bine purtandu'te cu altii asa cum vrei ca ei sa se poarte cu tine. Gasesti multi oameni care se uita chioras, te cred idiot sau escroc, dar dai si peste o firava, incipienta palpaire de interes pentru corectitudine, pentru eficienta, pentru echitate si justitie. Esti intre minciuna si adevar, intre bine si rau.
In Romania traiesti intens, ai mereu atitudini ambivalente, amestecate: plangi si razi, chiar ca nebunul, in fiecare zi. Vezi bune si rele in succesiune rapida, naucitoare. Prostie, indolenta, rautate, la un pas de bunatate, respect si harnicie. Ca de cand e lumea pe aici, paganismul si crestinismul se impletesc intr'o funie despre care nu prea vrei sa vorbesti.
Asa ca, de ce da aviara peste romani asa napraznic? Unii vorbesc despre pasari migratoare, altii tzes povesti despre importuri criminale, planuite de altii. Hm Esti in lumea in care orice e posibil, unde etica e inlocuita alb-negresc de arbitrar cat ai zice ‘spaga’. La noi, nici o vorba nu e in vant. Orice poate fi spus in Romania, pentru ca orice se poate intampla in Romania, nu?!
Dar, dupa atatea vorbe, daca romanii au o sansa sa traiasca in viitor asa cum vor, adica in prosperitate, ei trebuie sa faca intai, cu totii si ACUM, ceea ce nu au facut toata istoria lor: sa faca curatenie, sa se spele si de pacate, si de jeg. Romanii trebuie sa sa se primeneasca.
Si, ca veni vorba de aviara, iata ce trebuie facut in primul rand: daca nu vor sa ii trozneasca molimele, romanii trebuie sa se spele cu apa si sapun, in fiecare zi, incepand de astazi, sa isi frece podelele pana se albesc, sa isi taie unghiile negre, sa isi tunda pletele jegoase. Cu caldari, furtune, perii si tuburi de sampon, romanii trebuie sa isi curete strazile si trotuarele ACUM! Cum am zis, romanii trebuie sa se primeneasca.
JOS JEGUL!, asta trebuie sa fie sloganul national, si asta ar trebui scris cu litere mari pe toate paginile ziarelor, si transmis non-stop la toate posturile TV.
Asadar, stimati prieteni, JOS JEGUL! :)
Ritualul asta de trecere marcheaza, simbolic, intrarea in patria muma: stii acum ca ceea ce nu se intampla in mod obisnuit in lumea civilizata (da! civilizatie, asta e cuvantul cel mai nimerit) e nesurprinzator in tara de bastina. Nu fii nedrept! iti spui, autoexigent . Esti printre ai tai, e neamul tau, e tara ta, fa ceva!
Si incerci sa faci, cat iti sta in puteri. Unde te opresti incerci sa dai un exemplu, sa arati ca se poate trai mai bine purtandu'te cu altii asa cum vrei ca ei sa se poarte cu tine. Gasesti multi oameni care se uita chioras, te cred idiot sau escroc, dar dai si peste o firava, incipienta palpaire de interes pentru corectitudine, pentru eficienta, pentru echitate si justitie. Esti intre minciuna si adevar, intre bine si rau.
In Romania traiesti intens, ai mereu atitudini ambivalente, amestecate: plangi si razi, chiar ca nebunul, in fiecare zi. Vezi bune si rele in succesiune rapida, naucitoare. Prostie, indolenta, rautate, la un pas de bunatate, respect si harnicie. Ca de cand e lumea pe aici, paganismul si crestinismul se impletesc intr'o funie despre care nu prea vrei sa vorbesti.
Asa ca, de ce da aviara peste romani asa napraznic? Unii vorbesc despre pasari migratoare, altii tzes povesti despre importuri criminale, planuite de altii. Hm Esti in lumea in care orice e posibil, unde etica e inlocuita alb-negresc de arbitrar cat ai zice ‘spaga’. La noi, nici o vorba nu e in vant. Orice poate fi spus in Romania, pentru ca orice se poate intampla in Romania, nu?!
Dar, dupa atatea vorbe, daca romanii au o sansa sa traiasca in viitor asa cum vor, adica in prosperitate, ei trebuie sa faca intai, cu totii si ACUM, ceea ce nu au facut toata istoria lor: sa faca curatenie, sa se spele si de pacate, si de jeg. Romanii trebuie sa sa se primeneasca.
Si, ca veni vorba de aviara, iata ce trebuie facut in primul rand: daca nu vor sa ii trozneasca molimele, romanii trebuie sa se spele cu apa si sapun, in fiecare zi, incepand de astazi, sa isi frece podelele pana se albesc, sa isi taie unghiile negre, sa isi tunda pletele jegoase. Cu caldari, furtune, perii si tuburi de sampon, romanii trebuie sa isi curete strazile si trotuarele ACUM! Cum am zis, romanii trebuie sa se primeneasca.
JOS JEGUL!, asta trebuie sa fie sloganul national, si asta ar trebui scris cu litere mari pe toate paginile ziarelor, si transmis non-stop la toate posturile TV.
Asadar, stimati prieteni, JOS JEGUL! :)
Despre Iran
Cred ca discutia are nevoie de o clarificare, de o distinctie intre:
1) contractul dintre Ahmadinejad si conationalii sai, si
2) contractul dintre Ahmadinejad si statele lumii.
In privinta 1) Iran este un stat organizat birocratic, democratic, cvasi-secularizat (in sensul ca functioneaza in paralel autoritatea administrativa cu cea religioasa). Se poate spune, cred, ca administratia iraniana este populata de suficient de multi tehnocrati bine conectati politic si religios (am citit despre diversi indivizi din ministerul energiei/petrolului, de pilda), suficient de influenti ca sa poate pune probleme tehnice unui presedinte fundamentalist religios. Intrebarea care se pune este daca administratia Ahmadinejad incalca drepturile de proprietate inalienabile ale conationalilor sai, adica vointa si/sau viata lor. Mie mi se pare problematica stabilirea unui verdict, atata vreme cat Ahmadinejad a castigat alegerile in mod democratic (cel putin asa au fost ele percepute) si este, evident, un lider populist si popular. Este intr'adevar uluitoare similaritatea cu ascensiunea lui Hitler in Germania!
Admitand ca la 1) se stabileste ca Ahmadinejad incalca dreptul la libera autoderminare individuala (i.e. vointa) si, eventual, la viata, al unor indivizi, se pune problema 2), adica ramane de stabilit in ce masura este legitim legal ca o forta terta sa pedepseasca administratia Ahmadinejad. In Irak s'a vazut ca administratia Bush a incalcat, tehnic, intelegerile internationale, prevalandu'se de argumentul demonstrat fals al WMD (in ce masura a fost o credinta ingenua sau nu, e alta discutie). Pentru mine e clar ca numai UN poate decide tipul de pedeapsa aplicabil, si circumstantele in care se poate face asta.
1) contractul dintre Ahmadinejad si conationalii sai, si
2) contractul dintre Ahmadinejad si statele lumii.
In privinta 1) Iran este un stat organizat birocratic, democratic, cvasi-secularizat (in sensul ca functioneaza in paralel autoritatea administrativa cu cea religioasa). Se poate spune, cred, ca administratia iraniana este populata de suficient de multi tehnocrati bine conectati politic si religios (am citit despre diversi indivizi din ministerul energiei/petrolului, de pilda), suficient de influenti ca sa poate pune probleme tehnice unui presedinte fundamentalist religios. Intrebarea care se pune este daca administratia Ahmadinejad incalca drepturile de proprietate inalienabile ale conationalilor sai, adica vointa si/sau viata lor. Mie mi se pare problematica stabilirea unui verdict, atata vreme cat Ahmadinejad a castigat alegerile in mod democratic (cel putin asa au fost ele percepute) si este, evident, un lider populist si popular. Este intr'adevar uluitoare similaritatea cu ascensiunea lui Hitler in Germania!
Admitand ca la 1) se stabileste ca Ahmadinejad incalca dreptul la libera autoderminare individuala (i.e. vointa) si, eventual, la viata, al unor indivizi, se pune problema 2), adica ramane de stabilit in ce masura este legitim legal ca o forta terta sa pedepseasca administratia Ahmadinejad. In Irak s'a vazut ca administratia Bush a incalcat, tehnic, intelegerile internationale, prevalandu'se de argumentul demonstrat fals al WMD (in ce masura a fost o credinta ingenua sau nu, e alta discutie). Pentru mine e clar ca numai UN poate decide tipul de pedeapsa aplicabil, si circumstantele in care se poate face asta.
sâmbătă, mai 20, 2006
Asimetrii
Informatia e distribuita asimetric in Romania, dar persista perceptia ca oamenii 'stiu' asa-si-pe-dincolo. Birocratii romani au un comportament consistent cu credinta lor profunda ca ei fac lucrurile corect. Dar, pentru cine e curios, simple teste acide releva fara dubiu ca in mod frecvent birocratii romani opereaza, in realitate, in baza unor informatii slab structurate, indeobste viciate de zgomot-de-fond (e.g. impresii) si, in multe cazuri, neactuale. Nauceala inocenta cu care birocratii romani primesc o argumentatie solida, legalista, ar fi fermecatoare daca nu ar fi dublata de un comportament tiranic/agresiv, evident un act spontan de actualizare a subconstientului totalitarian.
Persoanele care au capacitatea sa razbata sunt de buna-seama putine: rezolvarea procesual-obiectiva a unor probleme administrative duce inevitabil la escaladarea conflictului cu angajatii birocratiilor pana la un nivel de competenta acceptabil, care este indeobste cel maxim/superior (e.g. se merge de la ghiseu pana la directorul organizatiei birocratice!). In mod cert, desi scurt-circuitarea este posibila, ea presupune un anumit set de calitati personale si efort sisific (i.e. hotarare ferma, informare sistematica, persuasiune, agresivitate, curaj, etc).
Succesul proiectului modernizarii Romaniei prin integrare in UE depinde de capacitatea birocratilor sai de a opera obiectiv cu informatii actuale, corecte si valide. Administratia trebuie sa faca o tranzitie care abia acum incepe, de la relativism/contextualism inechitabil la formalism/principialism democratic, prin cresterea rapida a ponderii birocratilor care detin informatii complete/superioare.
Persoanele care au capacitatea sa razbata sunt de buna-seama putine: rezolvarea procesual-obiectiva a unor probleme administrative duce inevitabil la escaladarea conflictului cu angajatii birocratiilor pana la un nivel de competenta acceptabil, care este indeobste cel maxim/superior (e.g. se merge de la ghiseu pana la directorul organizatiei birocratice!). In mod cert, desi scurt-circuitarea este posibila, ea presupune un anumit set de calitati personale si efort sisific (i.e. hotarare ferma, informare sistematica, persuasiune, agresivitate, curaj, etc).
Succesul proiectului modernizarii Romaniei prin integrare in UE depinde de capacitatea birocratilor sai de a opera obiectiv cu informatii actuale, corecte si valide. Administratia trebuie sa faca o tranzitie care abia acum incepe, de la relativism/contextualism inechitabil la formalism/principialism democratic, prin cresterea rapida a ponderii birocratilor care detin informatii complete/superioare.
vineri, aprilie 21, 2006
joi, aprilie 20, 2006
Comentarii la SSN. Spirit liber!
EDIT: Documentul pe care l'am citit eu era cel publicat in februarie. Cel final, disponibil azi pe siteul presedintiei, a fost modificat; el reflecta un mod de gandire mai apropiat de ce am incercat sa sugerez in comentariul meu, mai pozitiv si mai centrat pe drepturile individuale, pe libertatile fundamentale.
Ramanem insa cu suspiciunea ca, in absenta unei dezbateri deschise publicului, modul de gandire obscurantist , retrograd, al multor dintre cei maturizati in comunism s'ar putea impune. Nu pot decat sa aplaud faptul ca documentele astea sunt disponibile publicului
Substanta mesajului meu e neschimbata, insa, si cred ca trebuie sa fie clar pentru toti, inclusiv pentru Presedinte, ca vrem sa traim liberi.
Am citit deunazi documentul central (cel cu strategia) si simt nevoia sa fac cateva comentarii. Daca vreti, mi se pare ca o chestiune de securitate nationala sa luam la puricat ideile pe care se structureaza strategia asta. Faptul ca strategia este supusa dezbaterii publice e incurajator.
Amenintarile securitatii nationale, spun autorii, sunt militare si non-militare. Eu inteleg ca sunt trei mari concepte-cheie care stau la baza strategiei de securitate nationala:
1) Drepturile individuale, amenintate de terorism.
2) Identitatea nationala a romanilor, amenintata de modernizare.
3) Stabilitate economice, amenintata de coruptie.
Dupa cum se vede, cele trei concepte au fost translatate/operationalizate in riscuri/amenintari si s'a propus un model de organizare in intentia de a impiedica proactiv materializarea acestor riscuri. Rezultatul este o structura care opereaza practic la toate nivelurile (i.e. explicit social si economic, si potential - as zice eu - politic) si care se subordoneaza in primul rand Presedintiei. Documentul vorbeste explicit despre comportamentul asteptat al oamenilor care lucreaza pentru aceste organizatii: el trebuie sa fie unul proactiv. Uff.
O fi bine, o fi rau? E nevoie de dezbatere lipsita de prejudecati, cred.
Daca plecam de la premisa ca oamenii ar putea fi ingeri, implicand ca politicienii sunt oameni, deci ar putea fi ingeri, nu avem motive sa ne punem mari probleme. Cineva, acolo sus, ne iubeste, se spune in acest document (nu e vorba de Cel De Sus, insa). Dar exista oameni-inger? Vorba lui Madison (verbatim): “si daca ar fi oamenii ingeri, tot ar trebui sa ne comportam ca si cum nu ar fi”. Daca sunt sau nu ingeri, doar Cel De Sus poate sa stie, zic.
In privinta terorismului (de oriunde ar aparea el) suntem toti de acord ca exista riscuri obiective si admitem ca serviciile secrete sa fie cat se poate de alerte, si in consecinta, acceptam diversele functii ezoteric-bagacioase care rezulta din asta. Sigur, punem si conditia ca responsabilitatile (in termeni de drepturi si obligatii precise) simpaticilor agenti-sub-acoperire sa fie clar specificate. Vrem si sa existe o raportare sistematica facuta Parlamentului in asa fel incat actiunile curajoase ale geimshibonzilor (aici sunt ironic-admirativ, ca atunci cand vad un film cu 007) sa nu limiteze exact drepturile individuale pe care, nominal, le securizeaza.
Despre identitatea nationala e de discutat, insa. Sigur, avem traditii superbe si o istorie interesanta, complexa... In Romania exista, undeva, cea mai veche biserica crestina din lemn, dar si secte numeroase. Avem munti frumosi, dar cu drumuri prost facute si periculoase, de pe care poti cadea cu tot cu masina. Si avem rauri multe, cu valtori romantice, insa nu prea bine sistematizate si care ne inunda mai mereu. Avem codri de arama rasunatori, dar si poluare uriasa care ne seaca plamanii. Avem lanuri bogate, cat vezi cu ochii, dar numai daca da Domnul si ploua cat traba, ca de irigat nu prea putem iriga singuri. Avem si cultura valoroasa, dar si culturalnici slugarnici poeti de curte. Avem emotionante datini din strabuni, dar si obiceiuri de neam-prost. Avem muzica populara traditionala, dar si manele. Avem, ca orice neam numeros, tot felul de lucruri, tot felul de oameni si de intamplari. Oamenii au preferinte care seamana, sau nu. Ei au sau nu au afinitati elective. Oamenii sunt diferiti.
Pentru ca avem varietatea asta de preferinte e important ca, inainte sa ne repezim la ‘identitate nationala’, sa vorbim despre dreptul fundamental, individual, de a fi oameni liberi. Avem dreptul de a fi lasati liberi sa apreciem singuri frumusetea sau utilitatea unor traditii si obiceiuri, sau de a inerca sa ne schimbam daca asa gasim de cuviinta.
Oamenii trebuie sa isi traiasca liberi vietile, iar regulile dupa care ei traiesc trebuie sa fie cat mai putine si cat mai ferm stabilite.
Eu nu consider oportuna existenta unei organizatii care sa evalueze daca romanii isi pastreaza nealterata 'identitatea nationala'. Nu vreau ca o organizatie sa defineasca si sa intervina cand oamenii ei considera ca se deviaza de la norma! Cred ca romanii insisi isi pot vedea singuri de griji, si cred ca e in firea oamenilor ca ei sa se auto-stimeze, sa fie mandri si siguri pe ei, daca sunt lasati sa isi traiasca liberi vietile. Nu e cazul ca X sau Y sa iti spuna “atentie, ca nu prea mai esti sigur pe tine, incepi sa iti pierzi identitatea”.
Identitatea mea e a mea, e a mea, e a mea.
In fine, in Europa, ca si in Romania, suntem un amestec de identitati, de culturi, de traditii. Sa ne respectam fiecare cum stim si cum putem, singuri intr’un stat de drept, fara sa ne spuna cineva la ureche ce-si-cum sa gandim.
Despre coruptie, iarasi e o discutie. Sigur, e clar ca in Romania coruptia endemica a facut asa-si-pe-dincolo. Stim asta, si tocmai asta e motivul pentru care am votat cu speranta pe Basse si o sprijinim pe Monica Macovei fara ezitare. Avem acum legislatie capitalista si o justitie care incepe sa functioneze corect. Mai mult, Romania va fi membra a Uniunii Europene si este deja membra NATO. Avem un stat democratic.
E oportun, de acum inainte, sa avem organizatii ca SRI sau SIE care sa vegheze la functionarea corecta a justitiei in numele unui ambiguu definit interes national? Care e definitia, cine stabileste daca metodologia are relevanta economica, sociala, politica, juridica? Mai mult, este bine sa facem organizatii care sa asigure stabilitatea economiei? Cum adica, stabilitatea pietei de capital (documentul de strategie vorbeste explicit despre asta)? Pai, piata de capital e prin insasi natura ei fluctuanta, datorita incertitudinii! Ce fel de economie capitalista e aia fara variatii, fara impredictibilitate, fara riscuri?!
Sa nu inlocuim coruptia cu obscurantismul, cu o viziune retrograda, primitiva, despre economia capitalista. Vedem ca romanii sunt destul de antreprenoriali, au idei si vor sa munceasca, si ca incepe sa se face capital si in Romania, ca economia se intareste. Vedem ca investitia straina creste, ca lumea incepe sa ne ia in serios, ne cred pe cuvant ca vrem sa traim liberi.
Nu e mai bine sa lasam oamenii sa isi testeze puterile singuri, sa incerce sa isi puna visurile in realitate, fara frica ca sunt vegheati din umbra de, well, Big Brother? Antreprenorii trebuie sa stie doar de lege si de cuvantul lor, nu de frica nu stiu caror ofiteri sub acoperire care le pot asculta telefoanele, citi scrisorile sau scormoni sertarele. Ce economie capitalista e aia in care antreprenorii actioneaza cu teama ca intr’o buna zi s’ar putea sa isi piarda timpul si banii, poate chiar libertatile, dand explicatii nu stiu cui crede ca a descoperit nu stiu ce, sau, mai rau, cu frica ca ar putea fi santajati de nu stiu cine daca nu fac asa si pe dincolo? Vrem o economie paranoica, dominata de neincredere si de suspiciune, sau una vibranta, antreprenoriala, in care oamenii liberi si stapani pe ei se privesc in ochi si isi strang mainile?
In fine, in trecere, am citit ieri mai multe documente similare, ale altor state (al Cehiei, al Poloniei, al Austriei); se gasesc cu Google cat ai clipi. Am vazut ca si in tarile alea se pune problema securizarii impotriva terorismului, o problema complexa, evident. Si ele vor sa isi pastreze statul independent, natural, dar tinand cont de statutul de membru UE (interesant, in cazul Cehiei chiar se amintea de coruptie in contextul securitatii nationale; dar, atentie, Parlamentul are un rol central in democratia ceha, acolo si Presedintele e ales de parlamentari).
Insa documentele despre strategiile tarilor respective nu vorbesc pe un ton apasat, agresiv (care ne aminteste atat de bine despre Securitatea comunista) despre pastrarea 'identitatii nationale' si despre activitatea economica ca fiind subiecte de prim interes pentru organizatiile care asigura securitatea nationala. Documentele acestor alte state vorbesc foarte clar despre securitatea libertatilor individuale ca fiind cruciala pentru securitatea nationala.
Spirit liber!
Ramanem insa cu suspiciunea ca, in absenta unei dezbateri deschise publicului, modul de gandire obscurantist , retrograd, al multor dintre cei maturizati in comunism s'ar putea impune. Nu pot decat sa aplaud faptul ca documentele astea sunt disponibile publicului
Substanta mesajului meu e neschimbata, insa, si cred ca trebuie sa fie clar pentru toti, inclusiv pentru Presedinte, ca vrem sa traim liberi.
Am citit deunazi documentul central (cel cu strategia) si simt nevoia sa fac cateva comentarii. Daca vreti, mi se pare ca o chestiune de securitate nationala sa luam la puricat ideile pe care se structureaza strategia asta. Faptul ca strategia este supusa dezbaterii publice e incurajator.
Amenintarile securitatii nationale, spun autorii, sunt militare si non-militare. Eu inteleg ca sunt trei mari concepte-cheie care stau la baza strategiei de securitate nationala:
1) Drepturile individuale, amenintate de terorism.
2) Identitatea nationala a romanilor, amenintata de modernizare.
3) Stabilitate economice, amenintata de coruptie.
Dupa cum se vede, cele trei concepte au fost translatate/operationalizate in riscuri/amenintari si s'a propus un model de organizare in intentia de a impiedica proactiv materializarea acestor riscuri. Rezultatul este o structura care opereaza practic la toate nivelurile (i.e. explicit social si economic, si potential - as zice eu - politic) si care se subordoneaza in primul rand Presedintiei. Documentul vorbeste explicit despre comportamentul asteptat al oamenilor care lucreaza pentru aceste organizatii: el trebuie sa fie unul proactiv. Uff.
O fi bine, o fi rau? E nevoie de dezbatere lipsita de prejudecati, cred.
Daca plecam de la premisa ca oamenii ar putea fi ingeri, implicand ca politicienii sunt oameni, deci ar putea fi ingeri, nu avem motive sa ne punem mari probleme. Cineva, acolo sus, ne iubeste, se spune in acest document (nu e vorba de Cel De Sus, insa). Dar exista oameni-inger? Vorba lui Madison (verbatim): “si daca ar fi oamenii ingeri, tot ar trebui sa ne comportam ca si cum nu ar fi”. Daca sunt sau nu ingeri, doar Cel De Sus poate sa stie, zic.
In privinta terorismului (de oriunde ar aparea el) suntem toti de acord ca exista riscuri obiective si admitem ca serviciile secrete sa fie cat se poate de alerte, si in consecinta, acceptam diversele functii ezoteric-bagacioase care rezulta din asta. Sigur, punem si conditia ca responsabilitatile (in termeni de drepturi si obligatii precise) simpaticilor agenti-sub-acoperire sa fie clar specificate. Vrem si sa existe o raportare sistematica facuta Parlamentului in asa fel incat actiunile curajoase ale geimshibonzilor (aici sunt ironic-admirativ, ca atunci cand vad un film cu 007) sa nu limiteze exact drepturile individuale pe care, nominal, le securizeaza.
Despre identitatea nationala e de discutat, insa. Sigur, avem traditii superbe si o istorie interesanta, complexa... In Romania exista, undeva, cea mai veche biserica crestina din lemn, dar si secte numeroase. Avem munti frumosi, dar cu drumuri prost facute si periculoase, de pe care poti cadea cu tot cu masina. Si avem rauri multe, cu valtori romantice, insa nu prea bine sistematizate si care ne inunda mai mereu. Avem codri de arama rasunatori, dar si poluare uriasa care ne seaca plamanii. Avem lanuri bogate, cat vezi cu ochii, dar numai daca da Domnul si ploua cat traba, ca de irigat nu prea putem iriga singuri. Avem si cultura valoroasa, dar si culturalnici slugarnici poeti de curte. Avem emotionante datini din strabuni, dar si obiceiuri de neam-prost. Avem muzica populara traditionala, dar si manele. Avem, ca orice neam numeros, tot felul de lucruri, tot felul de oameni si de intamplari. Oamenii au preferinte care seamana, sau nu. Ei au sau nu au afinitati elective. Oamenii sunt diferiti.
Pentru ca avem varietatea asta de preferinte e important ca, inainte sa ne repezim la ‘identitate nationala’, sa vorbim despre dreptul fundamental, individual, de a fi oameni liberi. Avem dreptul de a fi lasati liberi sa apreciem singuri frumusetea sau utilitatea unor traditii si obiceiuri, sau de a inerca sa ne schimbam daca asa gasim de cuviinta.
Oamenii trebuie sa isi traiasca liberi vietile, iar regulile dupa care ei traiesc trebuie sa fie cat mai putine si cat mai ferm stabilite.
Eu nu consider oportuna existenta unei organizatii care sa evalueze daca romanii isi pastreaza nealterata 'identitatea nationala'. Nu vreau ca o organizatie sa defineasca si sa intervina cand oamenii ei considera ca se deviaza de la norma! Cred ca romanii insisi isi pot vedea singuri de griji, si cred ca e in firea oamenilor ca ei sa se auto-stimeze, sa fie mandri si siguri pe ei, daca sunt lasati sa isi traiasca liberi vietile. Nu e cazul ca X sau Y sa iti spuna “atentie, ca nu prea mai esti sigur pe tine, incepi sa iti pierzi identitatea”.
Identitatea mea e a mea, e a mea, e a mea.
In fine, in Europa, ca si in Romania, suntem un amestec de identitati, de culturi, de traditii. Sa ne respectam fiecare cum stim si cum putem, singuri intr’un stat de drept, fara sa ne spuna cineva la ureche ce-si-cum sa gandim.
Despre coruptie, iarasi e o discutie. Sigur, e clar ca in Romania coruptia endemica a facut asa-si-pe-dincolo. Stim asta, si tocmai asta e motivul pentru care am votat cu speranta pe Basse si o sprijinim pe Monica Macovei fara ezitare. Avem acum legislatie capitalista si o justitie care incepe sa functioneze corect. Mai mult, Romania va fi membra a Uniunii Europene si este deja membra NATO. Avem un stat democratic.
E oportun, de acum inainte, sa avem organizatii ca SRI sau SIE care sa vegheze la functionarea corecta a justitiei in numele unui ambiguu definit interes national? Care e definitia, cine stabileste daca metodologia are relevanta economica, sociala, politica, juridica? Mai mult, este bine sa facem organizatii care sa asigure stabilitatea economiei? Cum adica, stabilitatea pietei de capital (documentul de strategie vorbeste explicit despre asta)? Pai, piata de capital e prin insasi natura ei fluctuanta, datorita incertitudinii! Ce fel de economie capitalista e aia fara variatii, fara impredictibilitate, fara riscuri?!
Sa nu inlocuim coruptia cu obscurantismul, cu o viziune retrograda, primitiva, despre economia capitalista. Vedem ca romanii sunt destul de antreprenoriali, au idei si vor sa munceasca, si ca incepe sa se face capital si in Romania, ca economia se intareste. Vedem ca investitia straina creste, ca lumea incepe sa ne ia in serios, ne cred pe cuvant ca vrem sa traim liberi.
Nu e mai bine sa lasam oamenii sa isi testeze puterile singuri, sa incerce sa isi puna visurile in realitate, fara frica ca sunt vegheati din umbra de, well, Big Brother? Antreprenorii trebuie sa stie doar de lege si de cuvantul lor, nu de frica nu stiu caror ofiteri sub acoperire care le pot asculta telefoanele, citi scrisorile sau scormoni sertarele. Ce economie capitalista e aia in care antreprenorii actioneaza cu teama ca intr’o buna zi s’ar putea sa isi piarda timpul si banii, poate chiar libertatile, dand explicatii nu stiu cui crede ca a descoperit nu stiu ce, sau, mai rau, cu frica ca ar putea fi santajati de nu stiu cine daca nu fac asa si pe dincolo? Vrem o economie paranoica, dominata de neincredere si de suspiciune, sau una vibranta, antreprenoriala, in care oamenii liberi si stapani pe ei se privesc in ochi si isi strang mainile?
In fine, in trecere, am citit ieri mai multe documente similare, ale altor state (al Cehiei, al Poloniei, al Austriei); se gasesc cu Google cat ai clipi. Am vazut ca si in tarile alea se pune problema securizarii impotriva terorismului, o problema complexa, evident. Si ele vor sa isi pastreze statul independent, natural, dar tinand cont de statutul de membru UE (interesant, in cazul Cehiei chiar se amintea de coruptie in contextul securitatii nationale; dar, atentie, Parlamentul are un rol central in democratia ceha, acolo si Presedintele e ales de parlamentari).
Insa documentele despre strategiile tarilor respective nu vorbesc pe un ton apasat, agresiv (care ne aminteste atat de bine despre Securitatea comunista) despre pastrarea 'identitatii nationale' si despre activitatea economica ca fiind subiecte de prim interes pentru organizatiile care asigura securitatea nationala. Documentele acestor alte state vorbesc foarte clar despre securitatea libertatilor individuale ca fiind cruciala pentru securitatea nationala.
Spirit liber!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)