Nice kitchen

In general, cred ca poti spune ca ceva e kitsch cand seamana cu originalul dar e ieftin si cam prost facut. E drept ca poti sa ajungi sa cheltuiesti o avere pe kitschuri, dar cred ca asta vorbeste mai mult despre un comportament compulsiv, de o preocupare psihotica, decat despre natura colectiei. Adica, unul care colectioneaza arta florentina si altul care strange kitschuri alpine s'ar putea sa semene ca gen si sa se diferentieze la punga...

Prezenta kitschului in sufrageria proletarului indica o aspiratie. Lustra cu zeci de globuri aurite e echivalentul candelabrului de aur masiv. Piticul din gradina parlitului are functia estetica a unei sculpturi de marmura din parcul pricopsitului; s'ar putea zice ca oferta de kitsch e justificata de cererea pentru substitute ale lucrarilor serioase...

Sa nu fim prea aspri cu oamenii care, din considerente istorice (lipsa de sansa, educatie minimala, conditii de munca grele) isi infrumuseteaza casutele si gradinile asa cum pot.

Doi ochi albastri

Unii zic ca poate ca in golul ala fatal de la Copenhaga a stat totul - se prea poate ca ala sa fi fost un turning point pentru noi, cel putin pe termen scurt. Poate ca si Mutu ar fi fost alt om daca ar fi avut in picioare un campionat european. Nu vom sti nicioadata cat de mult a contat o calificare pierduta in ultima secunda.

Ce stim insa e ca de atunci incoace echipa Romaniei nu mai joaca insufletit. E trist, dar adevarat: in ultimii ani nu am reusit mare lucru (poate cu exceptia meciului ciudat cu Germania din primavara lui 2004, care a fost totusi urmat de o aiureala la Dublin).

Trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca Romania nu mai are mare lucru de spus in fotbal?

PS Cand Franta a cazut in categoria echipelor slabe, Michel Platini a apucat serios mingea de manere si a plimbat'o prin toate birourile politicienilor, pe care i'a convins sa finanteze un plan national de relansare a centrelor de pitici/juniori. Muncind ani de zile, foarte serios, la pregatirea copiilor, adolescentilor s'a ajuns ca Franta sa produca cei mai buni jucatori din lume. Zidane, Trezeguet, Henri, Viera, Pires & Co. sunt toti produsul proiectului astuia ambitios. Natural, Franta era o tara cu serioase resurse. Oare s'ar putea incerca ceva similar si in Romania?

Imnul

Eu cred ca trebuie sa fim un pic atenti la implicatiile exagerarii importantei unui imn. Istoric, rolul cantecului astuia a fost exact sa motiveze indivizii in situatii critice (cel mai frecvent razboaie). Dupa cum se stie, mersul la razboi (unde in trecut erau sanse foarte mari sa sfarsesti ucis sau mutilat grav) era de natura sa creeze uriase disonante cognitive participantilor (mai ales amaratilor din lina intai). Toate armatele lumii, de'a lungul timpului, au folosit cantece ca sa motiveze oamenii in lungile marsuri obositoare. In sec 19, o data cu extinderea statelor-natiune si raspandirea cantecelor-slagare, expertii in propaganda au descoperit ca un cantec dramatic, melodios, face minuni in motivarea indivizilor. Se poate spune, cred, ca imnurile sunt residuuri ale unui trecut (cel putin cel european) tragic, razboinic, intolerant. Probabil ca nazistii s'au folosit cel mai bine de cantece (e.g. Marlene Dietrich).

Acum, cui serveste cu adevarat agitatia asta cu imnul: celor cativa parlamentari care isi dau importanta (desi pentru altceva sunt platiti bani grei de populatie) si nationalistilor intoleranti (atentia, astia nu inteleg prin romanism spiritul unui popor intre alte popore). Ironic, acesti nationalisti intoleranti sunt exact aia care - in situatii limita - se folosesc de naivitatea amaratilor cu burtile goale dar cu inimile batand sa sara din piept...

Care e downside ul: pai ce se intampla cu cei care, din variate motive, nu stiu sau nu sunt de acord cu exagerarea importantei imnului? (e.g. cei mai slab instruti, emigrantii, unii intelectuali) Sunt oamenii astia mai putin importanti, ori si mari rau - mai putin patrioti?

Nu spune nimeni sa scoti brutal elementele astea de identificare, e.g. steme, decoratii, imnuri... Dar folosirea lor exagerata (poate) duce la abuzuri care constrang libertatile individuale si creeaza nefericire.

Patriotism

Sa ne intelegem: intai te respecti pe tine, apoi pe cei din jur, mediul... efectul agregat e ... patria! Esti patriot la sfarsit, nu la inceput.

Putini oameni sunt cu adevart patrioti. Calitatea asta le e indeobste rezervata celor mai buni dintre noi - marii carturari, marii oameni de stat sunt patriotii nostri. Noi astilantii - racani (e drept, nu stii niciodata de unde sare iepurele).

In rest, astia cu gura mare sunt nationalisti de tot felul.

Transparenta UE

Din experienta mea, as putea spune ca UE are si nu are tendinte manifest interventioniste. In mod clar se actioneaza cu foarte mare prudenta in regularea pietelor de retail (aproape deloc, poate cu exceptia unor piete extrem de dure, cum sunt cele ale produselor lactate, care au o capacitate foarte redusa de ajustare, si sa speram si in telecomunicatii ); in ceea ce priveste wholesale markets, Comisia tinde sa reglementeze, dar nu inainte de o documentare extrem de complexa. Munca analitica care backs up o directiva e foarte foarte serioasa. Comisia are relatii foarte stranse cu comunitatea academica, dar si cu companiile de consultanta (e.g. Nera) care elaboreaza opinii expert foarte bine documentate.

Intrebarea centrala e: sunt organizatiile UE capabile sa incorporeze feedback critic? Eu cred ca da... Ca orice sistem, si UE este de buna seama perfectibil. Una dintre functiile asteptatei Constitutii era sa impuna subsidiaritatea fara echivoc; in opinia mea, Constitutia ar fi restrans bias ul institutional (o chestiune intr'adevar serioasa, clarificata de Max Weber / Parkinson si altii). Din pacate, muncitorimea franceza nu a dat mare atentie nuantelor astora... oof.

In plus, si nu e deloc de neglijat aspectul asta, UE e considerata cea mai transparenta institutie din Europa in acest moment. Stiu ca nu ai mare respect pentru Prodi, dar trebuie sa spun ca el are un merit foarte mare in asigurarea transparentei asteia. Exact datorita acestei transparente poate B. sa faca observatii pertinente...

Gay Bucharest Festival

1. Argumentul central in expunerea celui caruia festivalul ii creeaza repulsie e urmatorul: preferintele sexuale sunt chestiuni de ordin personal si ca atare nu trebuie demonstrat public in favoarea lor. Cel care are repulsie opereaza asadar cu distinctia public/privat. Chestie care, in fond, e acceptabila. Dar la o analiza mai atenta se vede ca unele preferinte de ordin personal creeaza inevitabil probleme.

Fundamental, preferinta pentru ceva se traduce, socialmente, in eticheta. De pilda, cineva care prefera fotbalul devine microbist. Unul care prefera spritul in exces ajunge sa fie considerat betiv. Tot asa, cineva care prefera homosexualitatea heterosexualitatii e luat drept poponar sau lesbiana; generic, gay.

Care sunt asadar problemele legate de eticheta gay:

1) Etichetarea conduce la excluziune sociala

2) Excluziunea sociala conduce la nefericire

Ca atare, o demonstratie a acestor oameni urmareste sa:

- relaxeze discutia publica despre homosexualitate, si

- in extenso, urmareste sa dea sansa acestor oameni sa traiasca fericiti.

Cred ca numai un ipocrit ar putea spune ca unii oameni nu merita sa fie fericiti; ca si cum ar plati pentru anumite pacate. Poate ca o fac: dar nu e mai crestineste sa'l lasam pe Cel De Sus sa faca judecata asta?...

2.

I N

G E N E R A L,

Repulsia pentru homosexualitate, ca si cea pentru orice alt tip de deviere (e.g. etnica, rasiala, mentala) de la norma majoritatii, e un killer instinct social. Atentie, nu discutam de majoritatea simpla, ci de cea 80%, paretiana - aia rea, dura, implacabila, care nu lasa loc pentru nimic...

Epitomul intolerantei e, de fapt, acest 'toti suntem oameni, luati'ne unul cate unul'. Ca si cum am sterge cu buretele social exact ce a dus la agregarea in asociatii (i.e. minoritati): intoleranta majoritarilor 80%. E ca in armata: raport individual, nu de grup. Luati unul cate unul, anihilarea sociala a acestor 'devianti' e joc de glezne pentru Confort Gica. 'Pe ei, pe ei, pe mama lor'. Sau tatzii lor.

3.

Mie mi se pare cel putin ipocrit ca cei care ne consideram straight sa ne plangem de asa-zisa tiranie a politicall corectness. Cica - vezi Doamne - se altereaza limbajul si chestia asta contravine Libertatii De Expresie.

Well, perhaps it does. Dar libertatea de expresie are o limita: suferinta.

Okay, let's trash Politicall Corectness. Dar cum ramane, atunci, cu plansul in perna de fiecare seara, la sfarsitul unei alte zile incarcate de umilinte? Cum ramane cu frustrarea de a ti se inchide usile in nas? Cum ramane cu implacabilul suras cinic de pe fata majoritarului 80%, acel Confort Gica care se stie cu sacii in caruta si care iti serveste, fara mila, No Fuckin' Way ul zilnic?

Vorbim de acea 'individualizare', customizare... Ia'ma drept ce sunt and all that crap. Dar nu e asta doar o tautologie?! Eu sunt ceea ce sunt perceput ca sunt.

Merkel

De Angela Merkel o sa mai auzim, noi, romanii. Din pacate, ma astept la ce e mai rau, pentru noi, de la femeia asta dura care multora aminteste (pe buna dreptate) de Doamna de Fier.

Pentru cine nu stie - Angela M. este lidera CDU. Fosta profesoara de fizica in RDG, Berlin, dar foarte pasionata de politics, femeia (fara copii!) a intrat in CDU pe criterii de... PC (sa razi, nu alta). Kohl a adus'o cu mana lui. Ea a fost stiuta ca protejata lui, i se spunea Kohl-girl, erau foarte apropiati. Asta nu a oprit'o insa sa i'o traga fara mila cand Kohl a avut jena aia cu spagile. Angela M. e o masinarie care merge 24/7, e obsedata de success electoral si nu va lasa nici o carte nejucata.

Sa'i tinem pumnii lui Schroder, asadar. Cu o Franta obsedata de frica de relocare (Romania-social-dumping incepe sa apara din ce in ce mai des in dezbaterile francezilor) si o Germania crestin-democrata, suntem in pom. Concret, ne putem astepta la o varietate de piedici in calea oricarui beneficiu net (sprijin financiar deliberat) in perioada urmatoare. Adica exact atunci cand avem mai multa nevoie de sprijin...

Mitul instalatorului polonez

Dezbaterea e tragi-comica.

Mitul instalatorului polonez (care, manipulat cu indemanare de antreprenorul culturalo-politico-flasnetar Emmanueli, a facut ravagii in mentalul colectiv francez cu ocazia referendumului pentru Constitutia Europeana) a fost demontat de oamenii cu capul pe umeri, din pacate trop tard pour changer intentia de vot a palmasilor hexagonali. Sunt in momentul asta exact 150 de instalatori in Franta - toti cu contracte pe termen scurt - care muncesc ca subcontractori pe marile santiere de constructii. Ironic, pe piata franceze e insa un shortage de approximativ 6,000 instalatori. Toate datele astea sunt de la Asociatia Instalatorilor din Franta.

Comisia Europeana estimeaza ca Franta a pierdut 6,500 joburi datorita outsourcing ului in Europa de Est, dar a creat (fiti antene la baiatu') 150,000 (o suta cincizeci mii!!) ca urmare a cresterii comertului exterior cu aceste tari. Surplusul balantei comerciale a Frantei cu Europa de Est s'a dublat in 10 ani, ajungand la 1.1 bn EUR anul trecut.

Cum se intampla, prostimea franceza, votand Nu, risca, de fapt, sa si'i faca ostili exact pe consumatorii din tarile Europei de Est carora le datoreaza o multime de joburi.

La ce bun forumistica?

Un amic imi spunea ca forumistica insistenta e, pana la urma, daunatoare. O discutie prelungita, pe un forum de ziar, nu poate fi, zice amicul, substitut serioasei preocupari pentru ceva. Adica, nu prea poti fi si forumist, si serios in acelasi timp. Forumistica ar fi, asadar, genul frivol al socializarii.

Amicul meu - altfel un tip cam vorba-lunga el insusi - imi spunea, concesivo-condescendent, ca genul conversational forumistic se potriveste, totusi, unor tipi cam superficiali, eventual ne-vorbiti, si - well - cam laudarosi. M'am recunoscut, intai dezamagit si pe urma furios, in toate atributele astea infamante, care nu pot fi decat marca unui tip cam neserios. Cu alte cuvinte, fiecare face cam cat poate...

Asa ca mi'am pus inevitabila intrebare: (cui) foloseste un forum pe internet?

Andrei Plesu a scris anul trecut, prin iulie, in Jurnalul National, un articol despre genul asta publicistic, forumistica:

Zice Plesu: [...] Fenomenul are, totusi, si o inevitabila contraparte patologica. Sansa comunicarii spontane, fara reguli si fara raspunderi, poate fi folosita delirant. O categorie care ilustreaza abundent inconvenientele “pietei libere“ a Internetului este aceea a grafomanilor. In mod normal, grafomanul nu are la indemana suficient spatiu tipografic pentru a-si developa, nestingherit, viciul. Or Internetul ii ofera posibilitati nesperate. Poate sa scrie oricat, poate angaja argumente interminabile si poate, in acelasi timp, sa traiasca satisfactia de a fi “in circulatie“. Nu e chiar publicat, dar e “pe fir“, e, cel putin teoretic, citit de mai multa lume, e in contact cu un “corpus“ virtual de interlocutori. Nu vom face, aici, o analiza de substrat a grafomaniei. Uneori e vorba de pura volubilitate. Alteori de un mod de a te afla in treaba. Alteori, in sfarsit, de o specie dramatica a singuratatii. Internetul devine un substitut al socializarii. Se simte, in transparenta cate unui text, cearcanul de melancolie al omului nevorbit, al exilatului fara prieteni, al constiintei insulare care isi cauta arhipelagul.

Va marturisesc ca eu unul m'am simtit direct vizat de eticheta grafoman. Mai trebuie sa spun ca am fost aproape naucit de pasajul asta bolduit, de parca autorul m'ar fi urmarit, nemilos, si m'ar fi expus oprobiului public pe stalpul infamiei Evident, asta nu inseamna ca Andrei Plesu a avut intentia sa ma descurajeze pe mine sau pe altcineva, sa inhibe libertatea de expresie a cuiva care discuta civilizat. Dimpotriva, sunt convins ca articolul e scris cu cele mai bune intentii, i.e. de a incuraja oamenii sa scrie articulat, coerent, fara atacuri ad-hominem. In plus, articolul e scris in contextul acelei regretabile 'certe a intelectualilor' care nu a folosit nici unei tabere, pana la urma...

In orice caz, a trebuit asadar sa imi culeg gandurile ravasite (sic!) si sa imi spun ca, well, grafomani-grafomani, dar cateodata chiar ne ies textele!...

Dar, desi m'a pus in garda in privinta unor riscuri (in definitiv, sunt constient ca orice exces strica), articolul mai degraba nu mi'a raspuns unor dileme: cui foloseste forumistica?... Suntem oare, intr-adevar, sistematic in eroare mentinandu-ne interesul permanent pentru evolutia unui topic, cautand sa argumentam pe varii teme? E forumul un sistem care evolueaza, care ne dezvolta intelectual, sau e o capcana intinsa spiritului critic?

PS Dupa reflectare indelungata in pauza de pranz, mestecandu'mi molcom pizza, am ajuns la concluzia preliminara ca, intr'adevar, forumistica e chiar un chattering (desi in cazul nostru particular e chiar unul placut). Dar, cum se intampla, ici-colo gasesti fire/comentarii sclipitoare, care iti pot deschide interesul pentru unele lucruri serioase.

Constitutia Europei (la cald)

Presupun ca va tineti la curent cu evolutia. Si batranului zburator mecanico-portocaliu i'au cam ruginit articulatiile, s'a cam satistit si el de'atata vorbarie europeana. Starea de pesimism e predominanta nu numai in Franta, ci si in Olanda (asta din urma tine referendum pe 1 Iunie).

Desi evident trebuie asteptat rezultatul votului (nehotaratii sunt targetati intens in zilele astea), uite consecintele rejectarii: Tratatul de la Nice sta in piciore, cu toate inadvertentele de rigoare. Munca de 3 ani a atator oameni se duce dracului. Procedural, se va pune problema 1) se rescriu unele articole? Daca da, atunci cei care au votat vor re-vota (cu toate complicatiile procedurala derivate). Daca nu, se va discuta re-votarea in tarile care l'au rejectat.

La momentul asta se pare ca liderii tarilor care au votat deja nu sunt deloc dispusi sa reia munca. Ei vor blama, probabil, liderii tarilor care au rejectat tratatul. Astia fie vor demisiona, fie vor fight back in ideea de a'si tine scaunele (Chirac aproape sigur). Una peste alta, o sa fie o mizerie.

Schroder a pierdut masiv in cel mai important land german, North Rhine-Westphalia (a cincea mare economie din Europa), unde SPD are mai putin decat CDU. Motivul: prea mult focus pe business in detrimentul bunastarii colective. Stiti probabil de toata discutia cu demisia sefului de la Deutsche Borse, si tot valul de comentarii anti-capitaliste din Germania (unde, recent, investitorii straini au fost etichetati drept 'lacuste').

Bottom-line: pe un fond social tulburat de conflicte economice serioase, unde marile companii cauta sa mentina nivelurile de profitabilitate asteptate de actionari, micul layman european incepe sa ezite in a accepta planul maret de expansiune economica a Europei. Obisnuit cu trai pe vatrai, muncitorul 9-to-5 occidental nu poate accepta cu una-cu-doua ca saptamana de munca de 35 de ore e nesustenabila, ca rata consumului (care ii permite un schimb de masina la 4 ani, schimbarea mobilei la 5 ani, iesit in carciuma de 2 ori pe saptamana, frigiderul plin zilnic, 10 perechi de pantofi pe an, 30-40 EUR pe telefon mobil lunar etc) va trebui ajustata in anii urmatori. Cu alte cuvinte, europenake mediu nu vrea si pace sa renunte la traiul imbelsugat pe care il are de doua generatii.

Ironic, rejectand tratatul, europenake isi taie propria craca. Zilele astea, in economia mondiala esti ca pe strada: pe cont propriu. Free to chose, free to lose.