Where from? Where to?

Whatever happened over hundreds of years of modernisation of Western Europe starting with the Industrial Revolution, was sadly compressed, in highly-centralized communist Romania, to less than a decade of brutal forced migrations: the communist regime has turned millions of poor, illiterate yet self-governed farmers into urban semi-illiterate, alienated, brainwashed labor force. This sudden change has set astray Romania and perverted its social fabric. So much about the social division of labor, the process that shaped the western capitalism as we know it!...

The sheer complexity of all the unintended yet contiguous, associated phenomena is still overwhelming us all; we experience bits of it, every now and then, here and there: the neurotic, disrupted, largely immoral, unethical society, and the disgusting urban decay that led some of us search a better life overseas, they are all by-products of past social ruptures. Societies are palimpsests, truly.

And yet, there is much hope, indeed! Arguably all friends I left behind fared much better than I ever expected. Above all, they kept clean and worked hard, they made it trough and have eventually surfaced against all odds. Hard work pays off; and yes, good fun they have, too, this lot. This silent yet soon-to-be-heard throng of visionary, educated and determined Romanians will shape the future of their country. Romania is changing for the better as we blog!

Pierdut timp. Gasitor recompensa.

Party ul asta, revelionul, nu e ca oricare altul. Ma intreb de fiecare data, vazand enormul efort depus de oameni in pregatirea, organizarea asta, cat din fun-ul intamplat zilele astea e bucurie sincera si cat e disperata cautare a timpului pierdut?

Nu prea chefuiesc de revelion, de obicei nu merg nicaieri si ma culc imediat dupa ora 12. Ma rog, au fost si ani in care am dantzuit ca un idiot pana in zori, sau in care mi'am baut mintile ca ultimul troglodit pana mi'am pierdut sirul clipelor, nu al anilor.

Anul asta, in afara de cateva conversatii savuroase cu ai mei, prilejuite exact de revelion, nu am cautat sa imi marchez trecerea dintr'un an in altul intr'un mod special (ignorand infulecatul de sarmale si piftii pe care sotia mea le'a pregatit, foarte gustoase vreau sa zic).

Cu noi a fost si o tanara aflata in vizita pentru o perioada scurta (vizita ei nu a fost prilejuita de sarbatori). Fata asta a fost absolut socata cand a inteles ca nu avem, well, nici cea mai mica intentie sa organizam un party, "sa mergem undeva, sa facem ceva!!".

"Stam" i'am zis.

"Cum adica, stati?!" a izbucnit ea in plans, spre oroarea mea si amuzamentul fiului meu de sase ani. "Nu mi'as fi inchipuit in viata mea ca o sa fac vreodata revelionul asa..." a hohotit juna.

Mi'a parut rau pentru nefericirea tinerei fete, dar nu am avut cu ce sa'i fiu de ajutor. Ea nu pierdea un party ca oricare altul, ci isi cauta, cu disperare, timpul pierdut.

Popor si Individ

Legat de un articol in ziar despre idei care pervertesc Romania, unul zis Trigger scrie urmatoarele (intr'un stil editorialistic care se vrea taios) pe un fir in forum la Cotidianul : Am citit si eu articolul "Ideile care au tinut Romania pe loc" si daca, initial, am fost surprins de superficialitatea/frivolitatea intrebarii (de fapt, e o intrebare gresita, voi explica imediat de ce), ulterior am fost dezamagit de futilitatea raspunsurilor intervievatilor care, cu pedanteria caracteristica jalnicei "elite" mioritice, tin cu tot dinadinsul sa para atoatestiutori indiferent despre ce e vorba in propozitie. L-ati auzit vreodata pe Plesu raspunzind la o intrebare ca nu stie? Ca nu cunoaste? Ca nu se pricepe? Si el si toti ceilalti simt nevoia irepresibila de a face pe desteptii lansindu-se cu dezinvoltura semidocta chiar si in teritorii pe care nu le-au explorat niciodata.

Urmeaza apoi niste citate din Huntington, urmate de un alt comentariu dur-nevoie-mare al acestui comic Trigger:

Nu intentionez sa mai citez din Huntington... v-am dat link-ul. Daca veti citi cu atentie ce zice omul, daca ati citit The Clash of Civilizations, daca ati mai citit cite ceva si din Fukuyama, veti intelege ce vreau sa spun. Stiu ca in Ro Huntington e injurat copios (mai ales de catre cei care nu l-au citit) si stiu si de ce, insa asta nu e problema mea. El are raspunsuri coerente la intrebarea "Why have some countries developed economically and become prosperous, while others remained mired in backwardness and poverty?", chiar daca discutabile, pe cind Plesu & Co. vorbesc discutii.

Hm. Legat de ce a scris mai sus baiatul asta, Trigger, eu as vrea sa fac observatia ca intre modelul canonic imaginat de Huntington si discursul filozofic, dubitativ al lui Plesu sunt diferente ireconciliabile: pentru un filozof, 'etnia' sau 'identitatea nationala' nu sunt categorii de adevar, spus din nou in termeni kantieni. Zizek observa ca atunci cand reflectam asupra originii noastre etnice ne folosim 'privat' ratiunea, constransa contingent de prejudecati dogmatice. In termentii psihologiei cognitive (cum am scris pe blogul asta in articolul Cognitia) ne angajam intr'un proces de cognitie automata, nedeliberativ, intuitiv. Ocurenta simultana a doua teorii nu obliga corespondenta lor. Asta este - in termeni kantieni - iluzia transcendentala, sau, altfel spus, eroarea de a folosi un limbaj comun pentre analiza a doua fenomene care sunt mutual netranslatabile. Plesu, daca nu ma insel, a si scris la un moment dat cateva eseuri pe tema asta, a imposibilitatii dialogului de pe pozitii ireconciliabile. Exista intre asemenea pozitii un gap parallactic, o diferenta ontologica. Ca atare, Huntington vs. Plesu e pur si simplu o imposibilitate teoretica.

Eu unul, in orice caz, am obiectii serioase cand vine vorba de discutii despre popoare. Alegerea de catre cineva a unitatii de analiza 'poporul' prezuma implicit inexistenta unor sub-culturi, a unor grupuri/clustere care pot fi foarte omogene valoric dar in acelasi timp foarte 'departe' in termeni statistici, sau diferite de media perceputa conventional ca fiind reprezentativa pentru popor. Aceste grupuri sunt de multe ori nevazute, ignorate, dar intr'o buna zi pot aparea drept mainstream si schimba paradigma. Exemplele in istorie sunt nenumarate, si nu neaparat pozitive.

O sa imi permit aici sa dau un citat din introducerea lui Patapievici la cartulia lui 'Discernamantul modernizarii': In 1995, dupa publicarea Cerului si a Zborului, am vrut sa'mi cunosc cititorii. M-am intalnit cu ei la lansari, in discutii informale, la autografe, luand parte la tot felul de evenimente. Am descoperit, cunoscandu'i, o alta Romanie decat cea politica (detestabila), economica (mizerabila), institutionala (irespirabila) - de care ne'am cat saturat cu totii. Descoperindu'mi cititorii, mi'am redescoperit tara. Am descoperit o Romanie decenta, vie, generoasa, culta, plina de un famrec pe care, in izolarea mea, il atribuiam mai degraba Occidentului decat tarii mele. Descoperisem urmele unui continent scufundat, ignorat, marginalzat - un soi de societate civica a culturii, alcatuita din oameni foarte diversi, uneori incompatibili, care au in comun un lucru simplu si, in timpurile din urma, din ce in ce mai rar: pasiunea pentru cultura. [...] Acesti oameni nu vin dintr'o profesiune anume: provin din toate. Sunt medici, ingineri, economisti, avocatie, profesori, soferi, tehnicieni, informaticieni, studenti, elevi - oameni de calificari diverse, contradictorii, spectaculoase, oricari.[...]

Cred, asadar, ca avem o problema serioasa in a discuta 'la obiect' atata vreme cat vorbim despre 'popor' exact pentru ca varietata experientelor personale e atat de mare! Paradoxal, pentru ca popor include pe toata lumea, atentie: pe absolut toata lumea, toti avem dreptatea noastra privata pentru ca toate experientele noastre subiective sunt adevarate... De asta trebuie sa restrangem obiectul analizei noastre la unitati eligibile stiintific, sau filozofic.

Asa ca e de preferat ca generalizarile grosiere despre 'popor', 'romani' etc sa fie inlocuite cu evaluari mai modeste ale unor grupuri, eventual, a indivizilor si, in consecinta, sa se discute mai degraba despre drepturi si obligatii fundamentale ale indivizilor decat despre caracteristici ale unui popor.

Adica, sa se inteleaga niste lucruri care stau la baza imputernicirii indivizilor in asa fel incat, paretian, fiecare om sa'si gaseasca fericirea lui pe pamantul asta fara sa faca nefericiti pe altii.

Top-notch

For all you care, Luiza could be the girl next door. You know, that joyful kid whose name you can't recall.

Hell no! You better jot this down right now: Luiza is one young yet clearly-minded, articulated Romanian journalist. She writes in graceful, fluid, erudite English. A joy, indeed!

PS :) I almost feel sorry for Lucy Kellaway, FT's archetypal British wit -

Crestin Democratia

Eu cred că ne putem întreba cu egală îndreptăţire "cine salvează liberalismul" sau chiar "cine salvează social-democraţia". La un loc: "cine salvează ideologiile politice"

spune diacos pe firul 'Cine salveaza Crestin Democratia' pe forumul ziarului Cotidianul

Mai departe, as spune eu, sa ne intrebam: cine formuleaza ideile pentru ca ele sa poata fi "salvate", sau, mai bine precis, comunicate, dezbatute, asumate si puse in practica?

De la inceput trebuie insistat apasat pe un lucru care scapa unora din Vest: pentru noi in Est si in special in Romania istoria nu s'a terminat, ea de abia incepe!

Dar care sunt ideile in care trebuie sa se intemeieze actiunea noastra politica? Habermas remarca ca revolutiile de la 1989 au fost totalmente lipsite de idei novatoare sau care sa priveasca in viitor, sau ca ele nu prezentau o alternativa sociala clara, structurata, cum just au pus problema Furet sau Hobsbawn, intre altii.
In fine, Habermas spune ca revolutiile de la 1989 au fost rectificatoare, ca au fost o intoarcere in trecutul suspendat. Exact: revolutiile din 1989 au furnizat evidenta empirica necesara in a argumenta in favoarea ideologiei libertatii.

De Molinari, acest venerabil teoretician al libertatii, argumenteaza in 'De la production de la securite' (lucrare aparuta la 1849!!) ca acceptinuea ca "productia de securitate trebuie sa fie asigurata de agentii ale statului" nu poate sa conduca decat la abuzuri monopoliste (ca in monarhie absolutista) sau comuniste. Dar, in practica, atat monopulul/monarhie-absolutista cat si comunismul/suveranitatea -populara sfarsesc in teroare. Zicea Rousseau: 'cei care nu recunosc autoritatea alesilor poporului si care rezista majoritatii sa fie pedepsiti ca inamici ai poporului si ghilotina sa faca dreptate'. Evident, acelasi lucru s'a intamplat in conditiile monarhiei absolutiste, lucru care a condus la revolutia de la 1789.

Acum, daca ar fi sa reformulam observatiile lui Habermas pe fundamentul teoretic al lui de Molinari am putea spune ca revolutiile de la 1789, 1848, 1917 si 1989 sunt expresiile esecului monarhiei absolutiste si/sau comunismului in a furniza securitate indivizilor, si in consecinta, a in asigura justitie sociala.

Odata agreat asta, doctrinele politice intemeiate in ideologia libertatii sunt cele care trebuie discutate. Intre multele posibilitati, mie mi se pare ca o crestin-democratie ortodoxa ar putea fi o varianta functionala in Romania. O sa ma explic.

Ideile

In Romania in ultimii 16 ani s'au intamplat urmatoarele:

1) Drepturile si obligatiile individuale constitutionale (ulterior detaliate in variate acte juridice promulgate) nu sunt respectate cu strictete nici de indivizi, nici de delegatii lor grupati in diverse agentii care au misiunea teoretica de a furniza servicii de securitate si justitie.

2) pentru ca 1), se intampla ca indivizii care s'au aflat in conjunctura favorabila adica au fost in proximitatea surselor de putere sa monopolizeze productia de justitie si ca atare sa stabileasa in mod arbitrar pretul serviciilor de justitie. In consecinta, au proliferat o multitudine de agentii a caror misiune teoretica e sa furnizeze justitie, dar in practica ele sunt simple instrumente de taxare a indivizilor cu scopul colectarii renetelor puse la dispozitia monopolurilor. Indivizii cu acces privilegiat au devenit rentieri.

3) Pretul informatiei este stabilit in mod arbitrar si e scump, in consecinta accesul la informatie e asimetric. In practica, asta inseamna ca indivizii cu instinct antreprenorial nu sunt in situatia de a estima cu suficienta certitudine costurile actiunilor lor si ca atare sunt constransi sa renunte la a intreprinde ceva si la asuma riscuri. In felul asta, societatea e incapabila sa progreseze adica sa isi maximizeze potentialul. In concluzie, sistemul social romanesc functioneaza ineficient si e de natura sa produca mari insatisfactii membrilor sai.


Ce se poate face in Romania pentru ca urmatorii 16 ani sa produca satisfactii romanilor?

Iata cateva sugestii:

- Drepturile indivizilor sunt clar specificate si ca legislatia e simplificata dar nu simplista.
- Ca serviciile de justitie sunt furnizate pe baze competitive si ca exista instrumente de a penaliza abuzurile producatorilor de securitate
- Ca exista institutii care sa constranga monopolurile naturale de la abuzuri si de a penaliza cartelurile
- In sfarsit, ca pretul informatiei publice este egal cu costul marginal de producere al unei unitati de informatie publica. Evident, cu cat informatia publica e de interese mai larg, cu atat pretul ei tinde catre zero. Cu alte cuvinte, putem fi generosi si spune ca informatia publica trebuie sa fie gratuita si accessul la ea neristricionat. Mai precis, tot ce e definit ca informatie publica trebuie pus gratuit pe internet.

Cognitia

Cei preocupati de schimbarea mentalitatilor prin manipulare stiu foarte bine cum merge mintea omului. Unii dintre acesti manipulatori de informatie sunt foarte activi (au un drive antreprenorial, s'ar zice) in a popula mintile noastre cu imagini/opinii/informatii care sunt depozitate in memoria noastra si ulterior folosite in discursul curent ca rezulat al precesului de cognitie automata, spontana.

Dar nu e nevoie ca cineva sa aiba intentia sa ne manipuleze ca sa ajungem sa evaluam gresit situatii. De fapt, ne'o facem cu mana noastra: rezultatele unor cercetari recente (vorbesc de studii de psihologie cognitiva si memorie) arata ca avem mintile pline de imagini, opinii si informatii carora suntem inclinati sa le atribuim acuratete si plauzibilitate in mod automat (by default) si pe care le folosim zilnic in activitatile rutiniere in procesul cognitiei automate.

Mecanismele de procesare a informatiei sunt fie automate, fie deliberative. Cognitia automata, sau intuitia, e si cea mai frecventa si a fost asimilata in trecut socializarii (din prisma sociologiei culturii). Schemata, adica fie informatia, fie reprezentarea noastra despre informatie, simplifica cognitia si ne scoate din incurcatura: tipificarile, prejudecatile si stereotipiile sunt frecvent folosite ca reductoare ale incertitudinii in viata de zi cu zi. De asta zicem spontan ‘ai dreptate’ sau ‘gresesti’, de pilda, desi nu am cantarit prea bine vorbele noastre.

Dar avem alternativa la capcana asta a intuitiei, a spontaneitatii i.e. deliberarea. Tot psihologia cognitiva ne arata ca, atunci cand oamenii sunt suficient motivati, aceste modele/scheme mentale pot fi schimbate.

In particular, cred ca Romania se poate schimba prin deliberare, prin dezbatere. Prin argumentatii simple dar frecvente, oamenii isi pot recunoaste onest propriile limite si alege sa se schimbe individual, o data ce inteleg ca exista posibilitatea auto-depasirii. Cred orbeste ca samanta descoperirii e sadita in fiecare dintre noi, e un dar dumnezeiesc...

Forumurile Romaniei arata ca dispozitia pentru dialog e imensa. Ce trebuie facut e extrapolarea modelului astuia si la populatia fara access la internet. Consecinta asteptata este schimbarea schemelor mentale mostenite din trecutul glorios dar falimentar, si inlocuirea lor cu unele pentru un viitor mai prozaic, dar prosper.

Schimbare

Schimbarea institutionala e un proces incremental rezultat prin imbunatatiri marginale, asa cum argumenteaza foarte bine North (si lista s'ar putea numiadecat extinde cu teoreticieni (neo)/institutionalisti si din sociologie, de la Weber pana la DiMaggio, sa zicem).

Intrebarile cheie sunt: de ce organizatii izomorfe au diferite grade de eficienta si ce variabile pot fi alterate imediat pentru cresterea marginala a outputului si/sau micsorarea costurilor tranzactionale?

Schimbarea tipului de finantare se poate face rapid si e un tip de constrangere care va altera pozitiv productia de educatie pe fondul unor patternuri culturale preexistente prin maximizarea returnului (you get more bang for a buck), stiut fiind ca orice sistem are mai multe stari potentiale de echilibru.

As mai adauga ca desi neoinstitionalismul prezuma o mare omogenitate valorica intr’un grup social dat, in experienta mea personala variabile cheie ca 'respect pentru lege' sau mai specific 'respect pentru proprietate' pot sa varieze semnificativ. Practic poti sa gasesti clustere care co-exista intr'un sistem desi au potentiale foarte diferite. E empirie anecdotica, evident, dar eu am intuitia ca in anumite conditii se poate face o schimbare de clasa prin alterarea unor variabile cheie care explica comportamentul liderilor, cum ar fi etica, inter alia. Problema e ca nu stim precis in ce conditii.

Tot teoria asta spune ca oamenii sunt rationali in sensul ca sunt egoisti, si ca, atunci cand drepturile si obligatiile sunt definite clar, piata va constrange oamenii sa sa ia in calcul costurile actiunilor lor. Practic, daca un director indolent stie ca managementul deficitar e penalizat, el va tinde sa se faca om de treaba si sa bage carca.

Istoria emergentei capitalismului arata ca functional asa stau lucrurile, e ca un fel de anatomie a capitalismului. Problema e ca exista niste intrebari la care nici neoinstitutionalismul economic nu raspunde, legate de etica indivizilor, si aici sunt de ajutor neoinstitutionalistii din sociologie ca Paul DiMaggio, care au explicatii foarte interesante.

Furt de Revolutie?

Multa vreme am fost tentat sa acuz de lasitate 'intelectualitatea' romaneasca (i.e. cum s'a facut ca n'am avut si noi o Carta 77, un Havel). Dupa ce am reflectat si am acumulat mai multa experienta, am concluzionat ca instrumentele de tortura ale comunistilor, securitatea si militia , au fost de o brutalitate deosebita in Romania, si ca exista substantiale diferente calitative intre comunistmul romanesc si cel din alte tari est-europene. Am avut, in Romania, un regim politic comunist absolut criminal pe tot parcursul celor 50 ani (ce exceptia unei scurte, fatalmente, perioade de deschidere la sfarsitul anilor '60).

Cred ca tranzitia de la o stare perfect controlata de un regim criminal la una democratica, in care oamenii pot alege, e de natura sa fie imorala: la iesirea din comunism, romanii erau moralmente sleiti de o disperata lupta de supravietuire. De necrezut pentru oameni intregi la minte, noi ajunseseram sa credem ca aproape orice e public e bun de furat. Romania era, in 1990, o tara decapitata.

S'ar zice, in consecinta, ca Revolutia a fost furata inainte de a se intampla.

Oropsiti de Bolkestein?

Ce i-ar obliga pe capsunari, in catastrofala era post-Bolkestein, sa fuga de la angajatorul spaniol la o firma romaneasca ajunsa in Spania si care i-ar plati ca la Bucuresti? se intreaba Cristian Ghinea in Cotidianul.

Sa zicem ca exista o cantitate variabila de capsuni de cules, CdC. Daca productivitatea muncii pe salariat PS e constanta va rezulta un numar variabil de lucratori necesari recoltarii NL; sa consideram costul pe lucrator variabila CL. Rata de profit a producatorului de capsuni e Rp si e si ea o variabila cu valoare minima Rm. Variatiile Rp sunt explicate de variatii anuale ale CdC, sunt explicate exogen si rezulta in variatiile lui NL.

Producatorii de capsuni au ca obiectiv maximizarea profitului, asa ca ei vor minimiza costurile de productie prin alegerea celui mai ieftin CL disponibil, cost minim Cm.

Bun, acum trebuie sa tinem cont ca munca culegatorilor de capsuni este sezoniera, minim calificata si intensiva. In consecinta, bariera de intrare pe acest segment al pietei muncii este joasa. In conditii de piata unica europeana si libera, se presupune ca un numar foarte mare de indivizi ar fi eligibili pentru activitatea de culegatori. Pe termen scurt, oferta de lucratori va excede cu mult cererea si deci izocuanta se va deplasa rapid pana la valoarea Cm.

Sa zicem ca un capsunar roman in Romania costa cat un nasture Cn care are o valoare fractionala din Cm.

Ce e tragic pentru vechii capsunarii romani rezidenti in Spania, in consecinta, e ca ei isi vor pierde locurile de munca in favoarea unor noi capsunari romani care sunt dispusi sa fie platiti Cnt, adica Cn plus un margin care disconteaza pentru efortul de a fi relocati temporar. Cum somerii romani din Romania au asteptari mici, se presupune ca Cm tinde marginal catre Cnt. Discutia se complica daca se iau in calcul externalitatile, de pilda drepturile vechilor capsunari romani in raport cu legislatia muncii din Spania.

De vreme ce vechii capsunari din Spania vor fi nevoiti fie sa accepte retributii mici, fie sa someze, contributiile lor la contul curent prin transferuri catre Romania se vor diminua, deci va creste deficitul balantei de plati. E posibil ca o parte din ei sa se reintoarca in Romania fiind pusi in imposibilitatea de a sustine costurile de viata in Spania, pe termen scurt ingrosand randurile somerilor. Totusi, exista sansa ca ei sa incerce sa se recalifice in Spania si sa ocupe locuri de munca platite suficient de bine incat sa permita ramanerea in Spania. Aceasta recalificare presupune insa cresterea costurilor tranzactionale pe termen scurt (bani de studii) ceea ce oricum se va reflecta negativ in contul curent al Romaniei.

Pe termen lung insa lucrurile se vor indrepta pentru ca expectatiile salariale ale romanilor sunt in crestere. Din pacate, rata de crestere reala a salariilor din Romania nu e suficient de mare ca sa compenseze efectele acestei directive.

Efectele negative ale directivei nu pot fi contrabalansate imediat; ce se poate face este insa un damage control prin reforme accelerate in Romania, in asa fel incat cresterea economica interna sa compenseze rapid pierderile din transferuri, si, mai important, sa creeze oportunitati mai multe pe piata muncii din Romania.