The American Dream

McCaw dixit: To me, the meaning of the American Dream is what happens if you give people freedom and accountability. Anything is possible if you allow people the rope with which to do things, either hang themselves, or climb higher.

Spirit Liber!

El si Ea

Te gandesti ce conflicte ideologice, ce discutii in contradictoriu au avut intre ei!

El, mare om de stanga, dedicat tarii. Un om generos, vandut poporului care l'a ridicat, oamenilor muncii de la sate si orase, avand un ochi deschis si prietenos si pentru initiativa privata, dar si mare grija ca nimeni sa nu fie nedreptatit cumva. Un om intre oameni, bun si sincer, aproape naiv si copilaros, dar totusi foarte inteligent si vizionar, pe nedrept invins de un batjocoritor, un player inrait si betivan si mitocan.

Ea, capitalista veroasa si clarvazatoare, inconjurata de matusi nonagenare care citesc piata in cafea si agrega capital pentru investitii cu return colosal, de secol 19 in america industrializatoare, in no time.

Cate dojeni trebuie sa'i fi facut el, cu vocea lui calda si privirea sincera, si cat de surda va fi fost ea...

Ce iubire... o iubire care leaga!

A story

The snow had fallen for days already when Dick and Bob decided for a skiing weekend. Minutes later, Dick was behind the wheel, driving up north from Calgary, Alberta. They were barely moving on the slow lane when Bob said ‘Dick, be careful, I think this car is gonna roll’. Seconds later, the bulky, flashy dark silver SUV that had just overtaken their rusty Chevy took a sudden turn to the left, hit the fence, then spin out and skidded and eventually left the roadway, then rolled several times before smashing a large billboard. The car was a wreck when it eventually stopped spinning around, its wheels upside down, and deep in snow.

The girl had her face covered in blood, but was alive. Her dog was apparently dead, though. Dick thought she’s too young and pretty to die like that, and wished he could do more than calling 911 and waiting for the paramedics… His hands moved quickly as he did all he could to stop the bleeding. Poor thing! He felt strange the whole weekend, and could not stop thinking about what had happened on that Friday evening.

A few years later, Dick was sipping coffee in a cafeteria in Ciudad de Mexico, when she asked smiling ‘mind if I sit here, cowboy?’ Haven’t I seen this beautiful woman before? She introduced herself. ‘I’m waiting for the lineups, I run tomorrow’ she added. They both had signed up for this year’s marathon and were obviously looking forward to it. She was Canadian, and was born and raised in Calgary too. It turned out that they were actually neighbors; she had just rented close to his place, days ago. ‘I had a terrible accident a few years back, and spent many months in the hospital, then in a wheelchair. I was not sure whether I could run again’. ‘Dick, I am so happy to be here, enjoying this sunny day!’ His face was violently pale by now. ‘I was actually very lucky’, she said gravely; ‘the doctors said I would have not survived had not been for a rather skilled young man' that she 'never had a chance to meet’. ‘Until now’ he muttered.

They married in Verona.

Jailhouse rock

Tot citind in stanga si in dreapta articole de presa despre diversi coate-goale iuti de mana si tari de gura, iacata ajunsi putred de bogati in cativa ani de invarteli, rasuceli si pularit* prin politichie, si vazand ca incepe sa dea din fese si justitia noastra, aparent timid-fata-mare, dar totusi kind of kinky, ma gandesc ca parca-parca incepe sa'i arda pielea pe jmenarii astia care s'au invartit asa bine!

Acu, stand pe'o rana si mestecandu'mi popcornu', ma intreb: taica, cum ar fi daca am vedea prin puscarii vreo duzina de fetze d'astea grase, cu multiple gusi si matusi? Wishful thinking, zici?

Astia care au dat cep Romaniei au prins shpilul urmator: vii cu tupeu maxim, stai cu ochii beliti bine si urechile palnie, esti pe faza la tot ce misca, nu scapi sau lasi nimic si indosariezi tot ce'ti trece prin maini, esti pe telefon non-stop, nu lipsesti de la nici un talk show la care esti macar semi-invitat, te bagi in absolut orice combinatie din care sare paraiu', cat de mic, cand se cere minti de ingheata apele, dar nu eziti o clipa sa o intorci oricand din condei sau din buze, fara cea mai mica jena, razi pe fata si scuipi pe la spate, in sfarsit, faci politica de dambovitza, tata, si la sfarsit tragi linia: case, pamanturi, conturi, masini, motociclete. Tot ce poti prinde. Te bucuri de viata, bagi chiolhanuri, veselie si prietenie cu toti greii si grelele pamantului...

Zi'le lautare, baga maneaua pe suflet!, sau, dupa caz, sa cante simfoneaua, hali'v'as paraua publica...

Dar o fac pe barba lor, nu? Cum se intampla, s'ar putea sa nu scape de zeghe, pana la urma. C'asa'i in viata - sic transit gloria mundi... Eu unul le doresc o puscarie cat mai racoroasa. Daca se poate, pe viata lor!

*placeholder pentru ce vreti domniile voastre.

Where from? Where to?

Whatever happened over hundreds of years of modernisation of Western Europe starting with the Industrial Revolution, was sadly compressed, in highly-centralized communist Romania, to less than a decade of brutal forced migrations: the communist regime has turned millions of poor, illiterate yet self-governed farmers into urban semi-illiterate, alienated, brainwashed labor force. This sudden change has set astray Romania and perverted its social fabric. So much about the social division of labor, the process that shaped the western capitalism as we know it!...

The sheer complexity of all the unintended yet contiguous, associated phenomena is still overwhelming us all; we experience bits of it, every now and then, here and there: the neurotic, disrupted, largely immoral, unethical society, and the disgusting urban decay that led some of us search a better life overseas, they are all by-products of past social ruptures. Societies are palimpsests, truly.

And yet, there is much hope, indeed! Arguably all friends I left behind fared much better than I ever expected. Above all, they kept clean and worked hard, they made it trough and have eventually surfaced against all odds. Hard work pays off; and yes, good fun they have, too, this lot. This silent yet soon-to-be-heard throng of visionary, educated and determined Romanians will shape the future of their country. Romania is changing for the better as we blog!

Pierdut timp. Gasitor recompensa.

Party ul asta, revelionul, nu e ca oricare altul. Ma intreb de fiecare data, vazand enormul efort depus de oameni in pregatirea, organizarea asta, cat din fun-ul intamplat zilele astea e bucurie sincera si cat e disperata cautare a timpului pierdut?

Nu prea chefuiesc de revelion, de obicei nu merg nicaieri si ma culc imediat dupa ora 12. Ma rog, au fost si ani in care am dantzuit ca un idiot pana in zori, sau in care mi'am baut mintile ca ultimul troglodit pana mi'am pierdut sirul clipelor, nu al anilor.

Anul asta, in afara de cateva conversatii savuroase cu ai mei, prilejuite exact de revelion, nu am cautat sa imi marchez trecerea dintr'un an in altul intr'un mod special (ignorand infulecatul de sarmale si piftii pe care sotia mea le'a pregatit, foarte gustoase vreau sa zic).

Cu noi a fost si o tanara aflata in vizita pentru o perioada scurta (vizita ei nu a fost prilejuita de sarbatori). Fata asta a fost absolut socata cand a inteles ca nu avem, well, nici cea mai mica intentie sa organizam un party, "sa mergem undeva, sa facem ceva!!".

"Stam" i'am zis.

"Cum adica, stati?!" a izbucnit ea in plans, spre oroarea mea si amuzamentul fiului meu de sase ani. "Nu mi'as fi inchipuit in viata mea ca o sa fac vreodata revelionul asa..." a hohotit juna.

Mi'a parut rau pentru nefericirea tinerei fete, dar nu am avut cu ce sa'i fiu de ajutor. Ea nu pierdea un party ca oricare altul, ci isi cauta, cu disperare, timpul pierdut.

Popor si Individ

Legat de un articol in ziar despre idei care pervertesc Romania, unul zis Trigger scrie urmatoarele (intr'un stil editorialistic care se vrea taios) pe un fir in forum la Cotidianul : Am citit si eu articolul "Ideile care au tinut Romania pe loc" si daca, initial, am fost surprins de superficialitatea/frivolitatea intrebarii (de fapt, e o intrebare gresita, voi explica imediat de ce), ulterior am fost dezamagit de futilitatea raspunsurilor intervievatilor care, cu pedanteria caracteristica jalnicei "elite" mioritice, tin cu tot dinadinsul sa para atoatestiutori indiferent despre ce e vorba in propozitie. L-ati auzit vreodata pe Plesu raspunzind la o intrebare ca nu stie? Ca nu cunoaste? Ca nu se pricepe? Si el si toti ceilalti simt nevoia irepresibila de a face pe desteptii lansindu-se cu dezinvoltura semidocta chiar si in teritorii pe care nu le-au explorat niciodata.

Urmeaza apoi niste citate din Huntington, urmate de un alt comentariu dur-nevoie-mare al acestui comic Trigger:

Nu intentionez sa mai citez din Huntington... v-am dat link-ul. Daca veti citi cu atentie ce zice omul, daca ati citit The Clash of Civilizations, daca ati mai citit cite ceva si din Fukuyama, veti intelege ce vreau sa spun. Stiu ca in Ro Huntington e injurat copios (mai ales de catre cei care nu l-au citit) si stiu si de ce, insa asta nu e problema mea. El are raspunsuri coerente la intrebarea "Why have some countries developed economically and become prosperous, while others remained mired in backwardness and poverty?", chiar daca discutabile, pe cind Plesu & Co. vorbesc discutii.

Hm. Legat de ce a scris mai sus baiatul asta, Trigger, eu as vrea sa fac observatia ca intre modelul canonic imaginat de Huntington si discursul filozofic, dubitativ al lui Plesu sunt diferente ireconciliabile: pentru un filozof, 'etnia' sau 'identitatea nationala' nu sunt categorii de adevar, spus din nou in termeni kantieni. Zizek observa ca atunci cand reflectam asupra originii noastre etnice ne folosim 'privat' ratiunea, constransa contingent de prejudecati dogmatice. In termentii psihologiei cognitive (cum am scris pe blogul asta in articolul Cognitia) ne angajam intr'un proces de cognitie automata, nedeliberativ, intuitiv. Ocurenta simultana a doua teorii nu obliga corespondenta lor. Asta este - in termeni kantieni - iluzia transcendentala, sau, altfel spus, eroarea de a folosi un limbaj comun pentre analiza a doua fenomene care sunt mutual netranslatabile. Plesu, daca nu ma insel, a si scris la un moment dat cateva eseuri pe tema asta, a imposibilitatii dialogului de pe pozitii ireconciliabile. Exista intre asemenea pozitii un gap parallactic, o diferenta ontologica. Ca atare, Huntington vs. Plesu e pur si simplu o imposibilitate teoretica.

Eu unul, in orice caz, am obiectii serioase cand vine vorba de discutii despre popoare. Alegerea de catre cineva a unitatii de analiza 'poporul' prezuma implicit inexistenta unor sub-culturi, a unor grupuri/clustere care pot fi foarte omogene valoric dar in acelasi timp foarte 'departe' in termeni statistici, sau diferite de media perceputa conventional ca fiind reprezentativa pentru popor. Aceste grupuri sunt de multe ori nevazute, ignorate, dar intr'o buna zi pot aparea drept mainstream si schimba paradigma. Exemplele in istorie sunt nenumarate, si nu neaparat pozitive.

O sa imi permit aici sa dau un citat din introducerea lui Patapievici la cartulia lui 'Discernamantul modernizarii': In 1995, dupa publicarea Cerului si a Zborului, am vrut sa'mi cunosc cititorii. M-am intalnit cu ei la lansari, in discutii informale, la autografe, luand parte la tot felul de evenimente. Am descoperit, cunoscandu'i, o alta Romanie decat cea politica (detestabila), economica (mizerabila), institutionala (irespirabila) - de care ne'am cat saturat cu totii. Descoperindu'mi cititorii, mi'am redescoperit tara. Am descoperit o Romanie decenta, vie, generoasa, culta, plina de un famrec pe care, in izolarea mea, il atribuiam mai degraba Occidentului decat tarii mele. Descoperisem urmele unui continent scufundat, ignorat, marginalzat - un soi de societate civica a culturii, alcatuita din oameni foarte diversi, uneori incompatibili, care au in comun un lucru simplu si, in timpurile din urma, din ce in ce mai rar: pasiunea pentru cultura. [...] Acesti oameni nu vin dintr'o profesiune anume: provin din toate. Sunt medici, ingineri, economisti, avocatie, profesori, soferi, tehnicieni, informaticieni, studenti, elevi - oameni de calificari diverse, contradictorii, spectaculoase, oricari.[...]

Cred, asadar, ca avem o problema serioasa in a discuta 'la obiect' atata vreme cat vorbim despre 'popor' exact pentru ca varietata experientelor personale e atat de mare! Paradoxal, pentru ca popor include pe toata lumea, atentie: pe absolut toata lumea, toti avem dreptatea noastra privata pentru ca toate experientele noastre subiective sunt adevarate... De asta trebuie sa restrangem obiectul analizei noastre la unitati eligibile stiintific, sau filozofic.

Asa ca e de preferat ca generalizarile grosiere despre 'popor', 'romani' etc sa fie inlocuite cu evaluari mai modeste ale unor grupuri, eventual, a indivizilor si, in consecinta, sa se discute mai degraba despre drepturi si obligatii fundamentale ale indivizilor decat despre caracteristici ale unui popor.

Adica, sa se inteleaga niste lucruri care stau la baza imputernicirii indivizilor in asa fel incat, paretian, fiecare om sa'si gaseasca fericirea lui pe pamantul asta fara sa faca nefericiti pe altii.

Top-notch

For all you care, Luiza could be the girl next door. You know, that joyful kid whose name you can't recall.

Hell no! You better jot this down right now: Luiza is one young yet clearly-minded, articulated Romanian journalist. She writes in graceful, fluid, erudite English. A joy, indeed!

PS :) I almost feel sorry for Lucy Kellaway, FT's archetypal British wit -

Crestin Democratia

Eu cred că ne putem întreba cu egală îndreptăţire "cine salvează liberalismul" sau chiar "cine salvează social-democraţia". La un loc: "cine salvează ideologiile politice"

spune diacos pe firul 'Cine salveaza Crestin Democratia' pe forumul ziarului Cotidianul

Mai departe, as spune eu, sa ne intrebam: cine formuleaza ideile pentru ca ele sa poata fi "salvate", sau, mai bine precis, comunicate, dezbatute, asumate si puse in practica?

De la inceput trebuie insistat apasat pe un lucru care scapa unora din Vest: pentru noi in Est si in special in Romania istoria nu s'a terminat, ea de abia incepe!

Dar care sunt ideile in care trebuie sa se intemeieze actiunea noastra politica? Habermas remarca ca revolutiile de la 1989 au fost totalmente lipsite de idei novatoare sau care sa priveasca in viitor, sau ca ele nu prezentau o alternativa sociala clara, structurata, cum just au pus problema Furet sau Hobsbawn, intre altii.
In fine, Habermas spune ca revolutiile de la 1989 au fost rectificatoare, ca au fost o intoarcere in trecutul suspendat. Exact: revolutiile din 1989 au furnizat evidenta empirica necesara in a argumenta in favoarea ideologiei libertatii.

De Molinari, acest venerabil teoretician al libertatii, argumenteaza in 'De la production de la securite' (lucrare aparuta la 1849!!) ca acceptinuea ca "productia de securitate trebuie sa fie asigurata de agentii ale statului" nu poate sa conduca decat la abuzuri monopoliste (ca in monarhie absolutista) sau comuniste. Dar, in practica, atat monopulul/monarhie-absolutista cat si comunismul/suveranitatea -populara sfarsesc in teroare. Zicea Rousseau: 'cei care nu recunosc autoritatea alesilor poporului si care rezista majoritatii sa fie pedepsiti ca inamici ai poporului si ghilotina sa faca dreptate'. Evident, acelasi lucru s'a intamplat in conditiile monarhiei absolutiste, lucru care a condus la revolutia de la 1789.

Acum, daca ar fi sa reformulam observatiile lui Habermas pe fundamentul teoretic al lui de Molinari am putea spune ca revolutiile de la 1789, 1848, 1917 si 1989 sunt expresiile esecului monarhiei absolutiste si/sau comunismului in a furniza securitate indivizilor, si in consecinta, a in asigura justitie sociala.

Odata agreat asta, doctrinele politice intemeiate in ideologia libertatii sunt cele care trebuie discutate. Intre multele posibilitati, mie mi se pare ca o crestin-democratie ortodoxa ar putea fi o varianta functionala in Romania. O sa ma explic.

Ideile

In Romania in ultimii 16 ani s'au intamplat urmatoarele:

1) Drepturile si obligatiile individuale constitutionale (ulterior detaliate in variate acte juridice promulgate) nu sunt respectate cu strictete nici de indivizi, nici de delegatii lor grupati in diverse agentii care au misiunea teoretica de a furniza servicii de securitate si justitie.

2) pentru ca 1), se intampla ca indivizii care s'au aflat in conjunctura favorabila adica au fost in proximitatea surselor de putere sa monopolizeze productia de justitie si ca atare sa stabileasa in mod arbitrar pretul serviciilor de justitie. In consecinta, au proliferat o multitudine de agentii a caror misiune teoretica e sa furnizeze justitie, dar in practica ele sunt simple instrumente de taxare a indivizilor cu scopul colectarii renetelor puse la dispozitia monopolurilor. Indivizii cu acces privilegiat au devenit rentieri.

3) Pretul informatiei este stabilit in mod arbitrar si e scump, in consecinta accesul la informatie e asimetric. In practica, asta inseamna ca indivizii cu instinct antreprenorial nu sunt in situatia de a estima cu suficienta certitudine costurile actiunilor lor si ca atare sunt constransi sa renunte la a intreprinde ceva si la asuma riscuri. In felul asta, societatea e incapabila sa progreseze adica sa isi maximizeze potentialul. In concluzie, sistemul social romanesc functioneaza ineficient si e de natura sa produca mari insatisfactii membrilor sai.


Ce se poate face in Romania pentru ca urmatorii 16 ani sa produca satisfactii romanilor?

Iata cateva sugestii:

- Drepturile indivizilor sunt clar specificate si ca legislatia e simplificata dar nu simplista.
- Ca serviciile de justitie sunt furnizate pe baze competitive si ca exista instrumente de a penaliza abuzurile producatorilor de securitate
- Ca exista institutii care sa constranga monopolurile naturale de la abuzuri si de a penaliza cartelurile
- In sfarsit, ca pretul informatiei publice este egal cu costul marginal de producere al unei unitati de informatie publica. Evident, cu cat informatia publica e de interese mai larg, cu atat pretul ei tinde catre zero. Cu alte cuvinte, putem fi generosi si spune ca informatia publica trebuie sa fie gratuita si accessul la ea neristricionat. Mai precis, tot ce e definit ca informatie publica trebuie pus gratuit pe internet.