19

150 de la Unirea Principatelor, true. Zilele astea am citit mai multe carti de istorie nationala si sunt mai conectat la tensiunea acelor evenimente, decat la Vanghelion... Batranetea, I guess. In treacat fie spus, muntenii in general si Bratienii in particular au fost vioara a doua in acest proces, iar despre 'liberali' putem vorbi la 1859 doar figurativ; la acea vreme se opuneau unionistii sau progresistii (li se mai spunea si 'radicali' ori 'rosii') conservatorilor.

Nume importante sunt Kogalniceanu, Costache Negri, V. Alecsandri, CA Rosetti. Bratienii au avut un rol important, insa, in inlaturarea lui Cuza (si in confiscarea arhivelor acestuia, ceea ce a facut imposibila punerea lui in valoare pana la accesarea acestora, in anii '920). Mai putin cunoscut, Costache Negri a fost primul nostru diplomat, trimisul nostru special la Poarta care a negociat textul firmanului prin care se recunostea unirea Principatelor. De asemenea mai putin cunoscut este ca Vasile Alexandri ne reprezentase cu brio pe langa Napoleon III (vezi aici fragmente din corespondenta dintre VA si A-IC).

Acesti destoinici politicieni ne-au facut o tara. Sa vedem daca stim ce sa facem cu ea...

Traiasca Romania! Glorie eterna inaintasilor nostri!

In fine, la multi ani!

..

Dom'le, cum sta treaba: a avut si Romania asta o serie de oameni deosebiti, care in anumite perioade, cu mai mult sau mai putin noroc, au actionat si spre binele celor multi, nu doar al lor. Uite, Costache Negri - ce om, dom'le. Si-a pus banii lui in joc, pentru Unire, si a murit sarac. Dom'le, stii dumneata ca reforma agrara facuta de Cuza si Kogalniceanu a improprietarit o jumatate de milion de familiii de rumani, cum spui dumneata, cu 4 hectare fiecare, in medie, de pamant la camp, plus 1500 mp pamant de casa si gradina in vatra satului? Sau ca sub Cuza s-au montat 2 milioane de metri de cablu telegrafic, in mai putin de 4 ani de la Unire, lucru care a permis comunicarea intre institutiile statului? In procesul asta s-a imbogatit cate unul, altul - inevitabil - dar lucrurile au progresat rapid. Dom'le, am avut noi si un ministru de finante, Ludovic Steege, care isi platea hotelul la Londra, pentru zilele suplimentare petrecute negociind un imprumut pentru finantarea cailor ferate in Romania, din economiile proprii.

Sau Gheorghe Sincai, dom'le. A lucrat cat se poate de dezinteresat, toata viata, pentru educatia celor tineri. Elementele, Cronica - nu sunt perfecte, nici omul nu a fost fara pacate (vezi conflictul jenant cu episcopul de Blaj, Ioan Bob), dar fara ele nu am fi avut Scoala Ardeleana, dom'le, care sa iradieze, metodic, inspre Moldo-Vlahia. Samuel Micu, Petru Maior - ce oameni! Apoi, Barnutiu, Papiu-Ilarian - alti transilvaneni a caror munca serioasa a fost pusa in slujba norodului, sa zic asa

Romania

Musatinii si Basarabii - cele doua foarte importante familii domnitoare in Moldova si Tara Romaneasca, inrudite.

Mircea cel Batran, Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare ...

Ce o fi astazi de urmasii lor?

Primii Lei

Documentele lui Cuza

http://www.unibuc.ro/CLASSICA/cuza-voda2/documente.pdf

Ministrul ideal

Pestele de la cap se impute. As fi preferat sa nu avem guvern ( ) inca doua luni, dar sa fi ales oamenii pe spranceana. Graba strica treaba.

Daca as fi prim-ministru, mi-as alege ministrii dupa cel putin urmatoarele criterii:

1) Experienta de management de organizatii. Un minister are zeci de mii de angajati, si coordonarea cere atentie distributiva (agentii multiple), concizie (sarcini suficient de clare), inteligenta emotionala (capacitatea de autocontrol, dar si de stimulare a oamenilor deficitari emotional), putere de munca in conditii de stress maxim (role model). Cineva care nu e trecut prin ciurul si darmanul responsabilitatii conducerii grupurilor mari nu prea are ce cauta in functia de ministru.

2) Experienta de management de proiect. In orice minister exista activitati curente, majoritatea implementate de ani si ani de zile, dar si multe proiecte. Un bun manager de oameni stie sa stimuleze, sa motiveze, dar s-ar putea sa nu aiba calitatile minimale de management de proiect. Oricat de multi buni oameni ti-ai angaja, trebuie sa ramai tu mereu alert, sa te afli cu un pas inaintea celorlalti, sa intuiesti contraintuitiile, sa pui intrebarile nepuse. Chestiile astea nu le inveti de pe o zi pe alta, ci in ani si ani de munca.

3) Gandire strategica. Nicio decizie, in politica, nu e lasata fara consecinte. Daca este una buna, se vor gasi oameni care sa isi asume merite nemeritate. Daca este proasta, presa sau dusmanii nu iti vor sari in ajutor.

4) Varsta. Nu as include niciun ministru sub 37-38 ani. Persoanele tinere sunt, in general, mai agresive, mai pripite. Cu greu poate o persoana de 30 de ani sa inspire incredere in organizatii in care media de varsta este cu 15-20 ani mai mare. Omul la 30 de ani e necopt, oricum ai da-o.

5) Inteligenta demonstrata prin performanta academica. Este pacat de Dumnezeu sa fim condusi de inculti sau de idioti.

Idei 2008

Idei tari, 2008:

http://www.nytimes.com/interactive/2008/12/14/magazine/2008_IDEAS.html

Chestiunea zilei

America este primul stat capitalist al lumii in care s-a format o clasa de mijloc cu venituri relativ omogene, care prinde 70-80% din populatie. Visul american este depasirea conditiei umile, de sarac lipit, si atingerea bunastarii prin mijloace proprii. America a fost inaintea vestului Europei cu cateva decenii, pana dupa al doilea razboi mondial, cand marile familii aristocratice europene au inteles sa isi disponibilizeze capitalul pentru finantarea capitalului circulant (atentie, nu a investitiilor) si stimularea consumului. Varietatea de produse financare, sofisticarea lor, este expresia disponibilitatii de capital. O data cu trecerea la banii fictivi, imaginari, adica prin eliminarea paritatii moneda in circulatie - rezerva de aur, au devenit posibile si imbogatirile rapide. Numarul milionarilor, miliardarilor, a crescut rapid prin specularea oportunitatii create de finantarea rapida. Industria creditarii a devenit hipercompetitiva, numarul institutiilor de credit a explodat, corelat cu explozia masei monetare fictive (cvasibanii).


Stiti, la o expozitie mondiala in America, presedintele US ii arata lui Hrushciov o macheta a casei americanului mediu, cu o bucatarie echipata complet. Presedintele american ii spunea sovieticului ca toate casele americane au masina de spalat, la care Hrushciov a scrasnit, plin de invidie, 'au pe ma-ta').

Revolutia rusa, in mod ironic, a urmarit redistribuirea veniturilor nationale. Marile realizari sovietice din anii '30 erau juxtapuse crizei capitaliste - lucru care explica, intr-o masura, emergente kenynesianismului ca o forma de marxism nerevolutionar. Picturile murale sovietice evocau munca plina de abnegatie (stahanovismul) al carei scop ultim era, fara indoiala, bunastarea, deci consumul. Sovieticii au esuat, poate, pentru ca si-au propus scopuri capitaliste, dar avand la dispozitie mijloace socialiste (eminamente inhibarea competitiei prin biropatologizarea proceselor de inovatie/dezvoltare de prouduse/servicii si centralizarea deciziilor).

Revolutia chineza a ajuns, dupa o jumatate de secol, la a isi recunoaste scopul ultim, i.e. bunastarea. Pe palariuta colorata a votantului american scrie, ironic, Made in China.

Prosperitatea fara consum este un oximoron. Asadar, daca dorim crestere economica generala, adica, de exemplu, daca dorim sa putem finanta bunuri publice precum autostrazile, trebuie sa avem niveluri superioare de consum, pentru a il putea taxa.

Avem aici o situatia in care atat guvernele, cat si firmele stimuleaza consumul pentru ca ambele au de castigat. Primele, taxe, deci posibilitatea finantarii promisiunilor electorale. Cele din urma, pentru ca asta duce la venituri superioare, crestere a afacerii, profit superior.

Atunci cand guvernele si firmele comerciale conlucreaza intr-un scop comun (i.e. cresterea consumului), s-ar zice ca cetateanul mediu e o victima sigura. Pentru cei care se plaseaza in cadrele conceptuale ale stangii radicale demonstratia e simpla, corelatia este clara. Dar asa sa fie?

...

Banii imaginari, netangibili, care rezulta din netuirea tranzactiilor si a caror existenta se bazeaza pe principiul cresterii perpetue, s-au dus pe Apa Sambetei. Acum, mai adevarat ca niciodata, cash is king. Bancile de investitii concediaza 2/3 din personal. Cine nu are cash in the vault pentru urmatoarele 12 luni are o problema. Cine are linii de finantare semnate este sfatuit sa si le traga 100%, acum. Dobanzile se indreapta catre 0%. Deflatia este cu noi (1 dolar galonul este aproape).

Ce ne ramane de facut, in conditiile acestea?

Cursa de ieri

10.5 km, pe ploaie serioasa, in 1h04'.

Best of nascutinromania

Cine vorbea de nonlinearitate? Aud?

Un post de-al meu, king of search Google 'raspunderea in afaceri' !

I'm good, dammit :) Chiar mi-a placut si mie ce am scris atunci.

Clausewitz / On War

"Given the nature of the subject, we must remind ourselves that it is simply not possible to construct a model for the art of war that can serve as a scaffolding on which the commander can rely for support at any time."

Postez aici un link la un articol care mie mi-a placut foarte mult.

The overall pattern is clear: war seen as a nonlinear phenomenon-as Clausewitz sees it-is inherently unpredictable by analytical means. Chance and complexity dominate simplicity in the real world. Thus no two wars are ever the same. No war is guaranteed to remain structurally stable. No theory can provide the analytical short-cuts necessary to allow us to skip ahead of the "running" of the actual war. No realistic assumptions offer a way to bypass these uncomfortable truths. Yet these truths have the virtue that they help us identify the blinders we impose on our thinking when we attempt to linearize. And what Clausewitz says about the conduct of war applies to the study of war: "once barriers-which in a sense consist only in man's ignorance of what is possible-are torn down, they are not so easily set up again.