vineri, noiembrie 18, 2005

Bashing Bush (2)

Referitor la manipulare ca extrapolare/generalizare gaunoasa, se discuta foarte mult zilele astea despre asa-zisul esec sistemic al serviciilor de informatii din US in prezilele razboiului in Irak.

Argumentul central al atacarii Irakului a fost ca Saddam ar putea avea anumite arme care au fost generic abreviate ca WMD (arme de distrugere in masa) ascunse prin hambarele din campia Mesopotamiei, si ca asta este un risc incalculabil pt US. Decizia s’a luat asadar pe baza unei ipoteze nevalidate empiric (i.e. Saddam ar putea avea WMD) si s'a mers la razboi pe baza a ceea ce s’ar putea numi ‘the worst case scenario’.

Macinat de decenii de filmografie a catastrofei (americanii trebuie sa fi produs mii de filme de genul asta) si isterizat de tragedia din 9/11, psyche-ul american nu a putut rezista abrevierii WMD si marea frica a fost, inevitabil, declansata.

Ulterior a fost aratat ca Saddam NU avea WMD, ci doar arme chimice/biologice care ar fi putut fi folosite impotriva US/altora, dar care arme NU puneau riscuri incalculabile. Se spune acum, just, ca abrevierea WMD a fost o exagerare. Nu stiu ce ar fost mai adecvat, poate WID sau WCD (arme de distrugere a indivizilor sau a comunitatilor?).

Se pune intrebarea daca in chestiunea plecarii la razboi in Irak a fost sau nu vorba de manipulare, in sensul prezentarii distorsionate a unor fapte?

Faptul e un lucru testabil. Am instrumente la indemana care sa imi valideze ipotezele: stiu exact cat e ceasul, pot spune cate kile am sau stiu foarte clar cate mesaje am pus pe forum. Inainte de a pune mana pe lopata si sapa ogoarele irakiene, Bush & Co nu au avut la dispozie instrumente precise care sa le arate daca Saddam are sau nu are WMD. Ei au avut insa experienta negativa a relatiilor cu un personaj impredictibil, agresiv si prost, care controla prin teroare un sistem politic si social intr’o zona critica pentru interesele US.

Unii spun ca Bush Jr. a fost auzit in primele sale zile in Biroul Oval spunand 'I'm gonna nail the bastard who shot at my dad', referindu’se la incercarea lui Saddam de a’l lichida pe Bush Sr. cu un comando, si pun tot efortul din Irak pe seama urii viscerale pe care acest habotnic presedinte american ar fi avut’o pentru Saddam. Ar fi naiv, zic eu, sa spunem ca Bush a luat de capul lui decizia de pleca la raboi. Daca nu din cartile lui Peggy Noonan, macar din filmele cu Bruce Willis stim ca sunt mai multi tipi prin comisiile alea; apoi, Bush Jr. a fost sprijinit de senatori si congressmeni, si de vreo trei sferturi din Americani in decizia sa.

Americanii sunt oameni practici, ei stiu ca cea mai buna metoda de a opri dezvoltarea unui proces haotic e sa mergi la radacina. Decizia de a porni la razboi in Irak a fost una eficienta: Administratia US a luat decizia de a opri un proces haotic cu consecinte incalculabile si l’au inlocuit cu unul haotic dar cu consecinte calculabile. Riscul de a pierde comunitati intregi ca urmare a posibilitatii folosirii WMD de catre un lider imbecil si agresiv a fost inlocuit cu riscul de a pierde un numar de soldati intr'un razboi de gherila. Bineinteles, ramane intrebarea: cum ramane cu victimele colaterale, cu amarastenii care zboara in bucati in atentate?

In final, costurile financiare ale razboiului din Irak vor putea fi recuperate ca urmare a accessului la resursele de petrol din Irak. Un lucru, in definitiv, de inteles: there ain’t no such thing as a free lunch. Din cate se pare, dureaza destul de mult pana cand americanii vor putea cumpara barilul la 30 de para, si lumea a inceput sa foiasca nervoasa. Oameni obisnuiti cu facut plinul la 2-3 zile, americanii nu vor si pace sa se obisnuiasca cu ideea ca mersul pe bicicleta e sanatos. Popularitatea lui Bush Jr. a scazut, cum se intampla, dramatic.

Sa remarcam, once again, ironia amara: Americanii s'au vazut cu sacii in caruta (i.e. no WMD whatsoever down there) si s'au plictisit sa astepte return-ul investitiei lor... In buna traditie corporatista, oamenii vor acum sa pull out, sa inchida un business care genereaza pierderi. Ce mai conteaza ca ideea start-up ului a fost generoasa, daca proiectul nu e sustenabil? Ce sa zic?... Hype ul dot.com si nebunia WMD au aceeasi explicatie: psyche ul American.

Well, God Bless America. We're all gonna need that.

Niciun comentariu:

Vechituri

Vizitatori