sâmbătă, martie 12, 2005

Romanii in Europa

Romanii au fara indoiala o faima foarte proasta. Din pacate, ea e justificata de miile de infractiuni pe care le fac in cam toate partile Europei. Putine sunt locurile care sa nu fi fost calcate de hoti romani, cateva sunt burgurile netalharite de ai nostri, rare sunt strazile din capitalele europene pe care sa nu fi cersit romani, nenumarate sunt parcarile in care prostituate romance au facut un ban pe pielea lor.

Asa au fost anii 90 - ai crimei, talhariei, cersetoriei, prostitutiei romanesti in Europa. Trebuie sa acceptam treaba asta. Oricum, greul a trecut: in mare parte, raul pe care puteau sa'l faca oamenii astia a cam fost facut.

Dupa ce au fost nevoiti sa indure scursurile societatii romanesti, europenii au mai avut totusi resurse sa inteleaga, treptat, ca cea mai mare parte dintre romani sunt oameni simpli, aproape naivi, generosi, invatati cu munca grea, supusi si cumsecade. Asa se intampla ca zeci de mii de alti de'ai nostri, sa le zicem capsunari, au umplut in tacere golurile lasate in low-end ul pietei muncii europene.

Dar surpriza de proportii e atunci cand europenii iau contact cu oamenii ca noi! In ultimii doi-trei ani au putut fi vazuti turisti romani in mai toate partile europei: oameni indeobste guralivi, simpatici, foarte curiosi, bine imbracati si cu bani disponibili pentru micile distractii, acesti romani sunt cu nimic inferiori celorlati europeni.

Mai exista si categoria celor care au mers la studii si/sau lucreaza pentru mari companii europene. Numarul si calitatea lor e in crestere, si chiar incepe sa se formeze o oarecare impresie in Europa corporatista ca acesti romani educati, dintr'o varietate de motive, sunt superiori altor est-europeni (se pare ca e o combinatie fericita de hard-work si 'spirit latin' specific acestor romani, cel putin mie asta imi ajunge la urechi).

Eu as spune ca in maxim 5 (cinci) ani romanii isi vor fi schimbat foarte mult in bine faima in Europa, si cred ca viitorul, well, nu suna rau deloc (sic!).

Desi multa vreme a trebuit sa strang din dinti, acum sunt foarte relaxat sa spun ca sunt roman. Daca n'ar suna atat de ingrozitor de prost as spune ca sunt chiar mandru ca sunt roman.

vineri, martie 11, 2005

Nota

Nota de subsol: tot citind despre shi'a si sunni incep sa fiu realmente captivat de incredibila complexitate teologica, istorica, politica a lumii arabe...

marți, martie 08, 2005

Poveste alpina (2)

continuarea povestii (1)

Cum se intampla, munca asidua a acestor neobositi cautatori de adevar a dat roade. Oamenii locului au fost bucurosi, si intrucatva flatati, sa citeasca in presa locala note despre recentele articole publicate in revistele academice de specialitate.

Spre deosebire de multi cercetatori, localnicii nu percepeau insa schimbarile survenite in modul de organizare locala si regionala ca fiind in nici un fel revolutionare. Pentru ei, problematica participarii femeilor in viata publica, acum subiect de dezbatere publica, era mai degraba o chestiune legata de functionarea optimala a comunitatii lor, adica o treaba masurabila dupa variabile simple si precise ca pregatire profesionala, abilitati tehnice, indemanare, disponibilitate de deplasare in teritoriu, disponibilitate de munca in conditii toxice si alte asemenea.

Atat barbatii cat si femeile locului vedeau discutia asta ca fiind naturala, expresie a expansiunii economice globale, tinand cont de nevoia reala, desi moderata, de adaptare a produselor si serviciilor locale la cererile unei piete internationale din ce in ce mai competitive.

Ca atare, mentionarea numelui micului satuc in lista de referinte a vreunei specialiste in feminism a creat la inceput stanjeneala celor care erau pusi in situatia sa dea explicatii (cu predilectie parohul si primarul). O data cu aparitia internetului, insa, aceasta stanjeneala (in fapt o oarecare modestie specifica oamenilor de munte), a inceput sa se transforme in frustrare, iar mai tarziu in furie: Google facuse posibila cautarea referintelor dupa numele satului devenit, fara voia lui, emblematic pentru miscarea feminista internationala. Nu e greu de inteles de ce, in pofida miilor de articole care militau pentru contrariu, celebritatea asta sui generis era un lucru dezavuat asisderea de barbatii si femeile locului.

Nimeni nu a fost insa prea mirat atunci cand interesul acestor oameni de stiinta pentru micul sat alpin a inceput sa scada dupa un timp. In cele din urma abia daca isi mai amintea cineva despre lungile seri petrecute in compania acestor vizitatori neobisnuiti. Ironic, dar cum se intampla atat de frecvent in viata, o data cu diversificarea portofoliului de produse si servicii locale ca urmare a alocarii de resurse noi (i.e. tinere fete re-orientate catre practici profesionale cu valoare-adaugata mare, intre care turismul ocupa un loc de varf si ca urmare a publicitatii din trecut) referintele 'feministe' au inceput sa paleasca.

Frumoasa regiune alpina si energicii barbati si femei care ii poarta de grija traiesc fericiti, in bunastare si echilibru.

Poveste alpina (1)

In micul sat de la poalele alpilor e bine-stiut ca generatiile trecute au divizat comunitatea dupa sex. Cancelaria parohiei pastreaza bine ordonate calendarele activitatilor de la infiintare pana in prezent: dovada segregarii enoriasilor e intacta.

Aceste lucruri sunt acum insa de domeniul trecutului. Cum se intampla, relatiile intre barbatii si femeile locului au evoluat pana acolo incat, in prezent, se pune problema nevoii celui de'al treilea sex (vezi teoria jocurilor, just kiddin').

Emanciparea femeilor acestei mici comunitati rurale nu s'a produs insa ca urmare a unui contact cu Internationala Socialista, nici de pe urma unei neasteptate intoarcei acasa a vreunei fiice studioase. A fost pesemne in natura firii ca prosperul satuc sa'si caute echilibrul (i.e. nash ! sic) lasand cuvioaselor posibilitatea de a sta amestacate cu barbatii.

A fost o simpla chestiune de timp ca exemplul satucului sa fie urmat de altele de pe partea cealalta a muntelui. In cativa ani, intreg cantonul adoptase noua regula si se intrevedea chiar posibilitatea extinderii acestei practici si la nivel politic: cativa liberali nu excludeau ca probabila prezenta unora dintre cele mai destoinice femei pe listele lor electorale.

Micul proces de desegregare, care altfel se desfasura in limitele civilizatiei seculare specifice unei largi arii culturale din zona savoiarda, ajunsese intre timp subiect de dezbatere academica. Feluriti indivizi, cu specializari variate (e.g. filosofia stiintelor sociale, econometrie, antropologie culturala, ba chiar si un obstetrician) vizitasera, intre multi altii, satul.

Satenii acceptasera discutiile fara sa puna mari probleme. In jurul unei sticle cu vin bun si desfatandu'se cu o friptura de vitel, oamenii locului povesteau cu haz istorii fel de fel. Cum se intampla, aceste mici depanari de amintiri, simple fapte lipsite de aparenta (sau cel putin asa credeau satenii) au dovedit a ascunde invataminte adanci.

Sub lupa omului de stiinta, activitatile casnice pre-desegregare au devenit underground movements, iar frumoasele seri petrecute de barbati in carciuma, dupa ostevitorul cosit de dupa zi, erau veritabile machoistic self-enforcements.

Sfarsitul primei parti, continuarea mai sus.

Vechituri

Vizitatori