Istoria Levantului

„Stiu mai bine ce vreau si ce nu vreau de la literatura“.

Interviu cu Mircea CARTARESCU

I: S-a intimplat asta, sa ramineti cu gura cascata in fata unei carti pe care ati scris-o?

MC: Da, s-a intimplat de vreo doua-trei ori. Cind am terminat Levantul, in orice caz. Levantul e o carte pe care am scris-o, de la un capat la altul, fara stersaturi si fara reveniri asupra textului. Pastrez manuscrisul doveditor.

I: Ati fost intr-o stare de transa?

MC: Da. Am facut asta intr-un an si jumatate, scriind constant in fiecare zi, leganind cu o mina caruciorul fetitei si cu cealalta batind la masina. Cind am terminat Levantul, nu mi-a venit sa cred, fiindca fusese, initial, un fel de gluma. Tot ce scriam citeam la cenaclul lui Crohmalniceanu, lumea hahaia, se distra, si eu mergeam mai departe. Nici o clipa n-am crezut ca voi termina Levantul, si nici cei carora le citeam fragmente din el n-o credeau.

Despre libertate

Mi am pus aseara intrebarea urmatoarea: au oamenii libertatea sa decida in privinta alegerii unei religii sau alteia?

Pun problema unui individ care are doua credinte (din engleza, beliefs): Cx1 = religia crestin-ortodoxa este religia institutionalizata si Cy1 = ateismul este preferat individual. De vreme ce individul nu poate sa aiba cele doua credinte simultan, el este supus unei disonante cognitive si are de facut o alegere. Sa zicem ca acelasi individ ar putea avea alte doua credinte: Cx2 = monogamia este practia institutionalizata si Cy2 = poligamia este practica preferata. In fine, sa punem problema imbracatului la serviciu in cazul aceluiasi individ, cu alte doua credinte: Cx3 = imbracatul in costum este practica institutionalizata si Cy3 = imbracatul in tricou este preferinta individuala.

Pentru fiecare set de optiuni in parte, individul va trebui sa faca o alegere tinand cont de constrangerile institutionale specifice. Rezultatul agregat al alegerilor individuale produce strategia individuala de adaptare sociala care are ca scop echilibrul individului, adica mentinerea lui in viata.

In cazul particular pus in discutie, individul prefera setul de combinatii Cy1/2/3. Institutional, setul de combinatii dezirabile este Cx1/2/3. Generalizand, ne intrebam: in ce masura au oamenii libertatea sa faca alegeri in baza preferintelor individuale?

In analiza economica se foloseste modelul Edgeworth Box care descrie situatia cand doi indivizi I1 si I2 au functii de utilitate si alocari initiale pentru doua bunuri X si Y si care se reprezinta grafic ca un dreptunghi ABCD (notarea e in sensul acelor de ceasornic). I1 este situat in coltul A (stanga jos) si I2 in coltul C (dreapta sus). Bunul X este reprezentat pe latura DA (sau axa Ox) si bunul Y pe latura AB (sau axa Oy). In reprezentarea asta grafica, distanta dintre I1 si I2 este cantitatea totala de bun; asadar, daca alegem un punct oarecare in interiorul dreptughiului vom vedea care este alocarea de bun intre cele doua persoane. Paralelele la Ox/Oy prin punctul dat vor da masura exacta a alocarii bunului intre cele doua persoane. Daca X1+X2 = DA si Y1+Y2 = AB, atunci I1 va obtine (X1, Y1) si I2 (X2,Y2).

Intrebarea care se pune este: alegerea carui punct este eficient-Pareto, adica ce alocare de bun face imposibila imbunatatirea situatiei vreunui individ fara a produce un rau celuilalt, si viceversa?

E demonstrabil (dar nu face obiectul argumentatiei asteia) ca plecand de la o anumita alocare initiala a doua bunuri, prin tranzactionarea celor doua bunuri, deci prin folosirea unui sistem de preturi, se poate gasi un punct eficient-Pareto. In fine, s'a demonstrat ca 1) orice echilibru al unui sistem de preturi este eficient Pareto si 2) ca orice punct eficient-Pareto este un echilibru al unui sistem de preturi care corespunde unei alocari de bunuri oarecare (tocmai am enuntat primele doua welfare theorems of general equilibrium).

Un lucru crucial trebuie spus insa aici: conditia suficienta ca alocarea celor doua bunuri sa fie eficienta esta sa nu existe pierderi in sistem; nu este insa necesar ca alocarea sa fie dreapta (adica sistemul poate fi eficient, dar preferintele individuale pot fi constranse institutional).

Revenind la individul care prefera combinatia Cy1/2/3 intr’un cadru institutional Cx1/2/3, putem spune ca daca individul nu se sinucide, se poate gasi un punct eficient Pareto ca rezultat al adaptarii individului la constrangerile sistemului si se poate face o adaptare eficienta Pareto pentru orice alocare Cx,y. Cu alte cuvinte, relevanta sociologica a teoremelor enuntate e ca orice grup de indivizi poate forma o societate.

Dar stim ca un sistem poate fi eficient Pareto fara sa fie drept! Altfel spus, pot exista societati fara ca ele sa fie drepte (drepte adica agregate ca rezultat al alegerilor pe baza preferintelor individuale). De ce? Pentru ca oamenii se adapteaza la institutii folosind mecanisme de reducere a disonantei cognitive; brutal spus, oamenii se adapteaza la societate* mintindu’se pe sine. Revenind, la discutia initiala, putem spune ca pentru oricare set Cx,y intr o societate oarecare exista posibilitatea ca comportamentul individului sa fie rezultatul unei strategii de adaptare prin minciuna.

Din nou, au oamenii libertatea sa decida in privinta alegerii unei religii sau alteia? In ce masura au oamenii libertatea sa faca alegeri in baza preferintelor individuale?

Cred ca nu putem afla raspunsul adevarat la intrebarile astea decat daca eliminam complet posibilitatea oricaror constrangeri institutionale. Am incercat sa arat ca nu avem cum afla fara urma de indoiala daca oamenii au facut alegeri in baza preferintelor individuale, pentru ca in prezenta institutiilor exista posibilitatea ca ei sa (se) minta. Asta este, cred, un argument tare in favoarea secularizarii societatilor si, mai departe, a dezinstitutionalizarii credintei.

Ma gandesc ca asta nu poate sa insemne decat ca modelul ideal de societate (i.e. eficient-Pareto si dreapta) este cel libertarian.

* Am in minte exemplul incredibil al lui Fermat, care era functionar al Inchizitiei in timpul zilei si matematician in timpul liber. Teoremele lui spectaculoase tradeaza o gandire libera de orice constrangeri, in vreme ce comportamentul sau inalt adaptativ si conformist lasau urmele unei disonante cognitive uriase.

Good to know

The key components of argumentation:

1. Understanding and identifying the presentation of an argument, either explicit or implied.

2. Identifying the conclusion and the premises from which the conclusion is derived.

3. Establishing the "Burden of proof" – determining who made the initial claim and is thus responsible for providing evidence why his/her position merits acceptance.

4. For the one carrying the "Burden of proof", the defender, to marshal evidence for his/her position in order to convince or force the opponent's acceptance. The method by which this is accomplished is producing valid, sound, and cogent arguments, devoid of weaknesses, and not easily attacked.

5. For the attacker, to listen and find faulty reasoning in the opponent’s argument, to attack the reasons/premises of the argument, to provide counterexamples if possible, to identify any logical fallacies, and to show why a valid conclusion cannot be derived from the reasons provided for his/her argument.

Si o traducere si adaptare in limba romana (pentru vorbitorii de alte limbi decat engleza):

Ce e bine de stiut cand vrei sa contra-argumentezi:

1. Sa intelegi clar rationamentul prezentat in discutie (unele lucruri sunt spuse explicit, altele implicit).

2. Sa identifici premisele de la care a plecat rationamentul si sa intelegi fara urma de indoiala concluzia la care s’a ajuns.

3. Sa stabilesti cine poarta responsabilitatea demonstratiei, adica sa determini precis cine a facut afirmatia de la care s’a plecat; cel care poarta responsabilitatea demonstratiei are obligatia sa isi explice cat mai clar cu putinta pozitia si sa ofere cat mai multe dovezi in sprijinul afirmatiilor sale.

4. Cel care poarta responsabilitatea demonstratiei (asa-numit aparatorul) trebuie sa fie cat mai convingator in incercarea de a obtine acceptul oponentului sau (asa-numit atacatorul). Metoda prin care aparatorul va incerca sa obtina acceptul trebuie sa fie de asa natura incat sa conduca la constructia unor rationamente cat mai solide.

5. Atacatorul trebuie sa asculte cu atentie argumentele aparatorului si sa incerce sa gaseasca brese in rationamentul lui. Atacatorul trebuie sa atace premisele rationamentului, sa ofere contra-exemple (daca este posibil), sa identifice erori de logica si sa arate de ce nu se poate trage o concluzie valida din rationamentul aparatorului.

Competitia la romani

Novac a organizat un concurs de bloguri cu principiul 'un IP, un vot'. Lucrurile au luat o intorsatura dramatica cand cei de la aglomerarispontane au decis sa demonstreze ca sistemul de votare a fost eronat pentru ca a permis autovotarea.

Mi se pare ca aglomerarispontane au dat o lectie aspra, dar justa. Ei au aratat ca regulile conteaza. Putem trai mai bine in lumi mai libere numai daca sunt lumi drepte. Lumile libere si bune sunt cele cu reguli putine, dar strict respectate de oameni.

Novac a facut si bine si rau. Si'a facut bine :) ca si'a crescut traficul (cred ca in perioada asta a fost cel mai vizitat blog din Romania) in pofida calitatii discutabile a postarilor sale (in general comentarii scurte si banale insotite de linkuri). A mai facut un bine ca a lipit cererea de oferta, umpland un gol de piata: evident, blogerii au vrut aceasta competitie (motivatiile nu sunt in discutie). Novac a mai facut bine si organizand acest party (primul bine a fost facut indiscutabil acestui loc bizar, Tralala, in care cea mai mare parte a oamenilor normali la cap nu ar fi intrat, cel mai probabil, niciodata). In fine, au mai avut de castigat din toata povestea asta cam kitchioasa si alti cativa oameni care si'au facut publicitate, cu-chiu-cu-vai.

Eu as spune ca nu trebuie sa fim doar multumiti cu treaba facuta de Novac. In fond, nu l'a obligat nimeni sa organizeze competitia asta, si a facut'o, sper, dorindu'si popularitate. Pe diplomele facute scrie, de altfel, Una pe an cu Novac, semn ca omul intentioneaza sa continue cu organizarea competitiei. Ii dorim sa faca treaba cum trebuie data viitoare.

De aceea e foarte important sa intelegem ca Novac a facut insa si rau: el a facut reguli proaste care au dus la invalidarea votului. Faptul ca oamenii sunt dubiosi si tind sa profite de brese in sistem nu trebuie sa ne duca la concluzia ca competitia asta e o idee proasta: oamenii sunt dubiosi de cand lumea si pamantul. Dar tocmai pentru ca stim asta, si pentru ca vrem sa facem lumi libere si bune, trebuie sa fim drepti. E bine deci sa fim aspri ca aglomerarispontane cand regulile sunt proaste.

In concluzie: regulile conteaza. Novac ar trebui sa isi puna cenusa in cap si sa multumeasca celor de la aglomerarispontane ca au scos in evidenta o problema serioasa, si sa aiba grija sa faca lucrurile cum trebuie data viitoare. Sunt sigur ca Novac stie foarte bine ce are de facut.

Succes!