sâmbătă, ianuarie 06, 2007

Hadrian

Interesanta este pozitia atribuita de Marguerite Yourcenar imparatului Hadrian, un filogrec, vis-a-vis de crestinism "ghiceam, sub inocenta marginita si fada, intransigenta feroce a sectarului fata de alte feluri de viata si gandire decat ale sale, orgoliul insolent care l face sa se prefere restului oamenilor, precum si vederea voluntar marginita de ochelari de cal". FYI, Hadrian a domnit doua decenii, imediat dupa Traian, si nu a purtat razboaie, cautand sa omogenizeze practicile administratiei in imperiu. A calatorit aproape tot timpul si a murit de reumatism. E un imparat roman care urmarea emergenta crestinismului cu mare interes si care a mentinut fata de religia asta, asa cum zice tot autoarea fictivelor sale memorii, "o linie de comportament strict echitabila, trasata de Traian in zilele apogeului domniei" (fapt documentat). Imparatul Constantin I, daca nu ma inseala memoria, a organizat Consiliul de la Nicea prin secolul trei, unde a chemat sute de episcopi crestini din tot imperiul, oficializand religia crestina - sper sa nu gresesc. Edit: clarificari/precizari re: rolul jucat de Constantin I

M am gandit zilele astea ca Noului Testament ii lipsesc cateva anexe cu privire la primul mileniu d.H., in special la primele trei sute de ani. Vreau sa zic ca focalizarea pe textul NT nu e neparat lamuritoare, legatura dintre liderii crestinilor si cei ai Statului i.e. Imperiul Roman a fost extrem de complexa si a evoluat sistematic in primul mileniu.

vineri, ianuarie 05, 2007

Saddam

Mie pozitia contractualista cu privire la vinovatie / pedeapsa mi se pare acceptabila i.e. omul suveran este liber sa faca promisiuni dar este obligat sa isi asume consecintele nerealizarii lor. In cazul dictatorului magnitudinea inselaciunii este tipic uriasa, nu e de mirare ca creditorii sai (nu neaparat majoritari in populatie, si nu mereu capabili sa isi faca singuri dreptate) tind sa maximizeze payoff-ul, i.e. sa ii ia acestui escroc (si) viata. In treacat, Nietzsche amintea de cele 12 Table romane, care faceau clar ca este indiferent cat se taie din corpul unui debitor in cazul neplatii si plus minusve secuerunt, ne fraude esto (daca au taiat mai mult sau mai putin decat trebuie, nu este nici o vina).

Strict la cazul dobitocului de Saddam, faptul ca a fost spanzurat este, din punctul meu de vedere, nesatisfacator. As fi preferat tragerea pe roata sau taierea in fasii.

Adanc

A strivi plin de scarba un broscoi raios nu e mare lucru. Altceva este sa cureti iazul! As zice ca ar fi cazul unei serioase investigatii parlamentare in chestiunea huliganismului politic, si judecarea cazului in fata unei curti. Oamenii trebuie sa primeasca rasplata, dupa fapta.

Victimele comunismului

Unii estimeaza ca 2 milioane de romani au fost arestati de catre comunisti, si ca aproximativ 200,000 au fost ucisi sau au murit ca urmare a schingiuirilor. Cifra poate parea mare, dar daca iei cazuri concrete devine credibila. De pilda, intr un caz relatat de un un batran cunoscut de al meu, om care a facut 12 ani de puscarie fara sa fi fost macar judecat, o jigodie securista a omorat doi oameni mai mult din plictiseala: i a legat, goi, de o bara aflata intre doua usi, atarnati cu capul in jos, cumva cu mainile petrecute pe sub genunchi, si a plecat sa bea; cand s a intors, erau amandoi morti, sufocati. Criminalul asta a murit demult, dar colonelul caruia ii era subordonat se pare ca e pensionar bine-mersi.

Nu stiu cate victime zice Tismaneanu in Raport ca au fost. Dar, in orice caz, multi au murit la canal fara ca macar sa fi fost ingropati individual, asa ca numarul e extrem de greu de calculat.

Vechituri

Vizitatori