Saddam

Mie pozitia contractualista cu privire la vinovatie / pedeapsa mi se pare acceptabila i.e. omul suveran este liber sa faca promisiuni dar este obligat sa isi asume consecintele nerealizarii lor. In cazul dictatorului magnitudinea inselaciunii este tipic uriasa, nu e de mirare ca creditorii sai (nu neaparat majoritari in populatie, si nu mereu capabili sa isi faca singuri dreptate) tind sa maximizeze payoff-ul, i.e. sa ii ia acestui escroc (si) viata. In treacat, Nietzsche amintea de cele 12 Table romane, care faceau clar ca este indiferent cat se taie din corpul unui debitor in cazul neplatii si plus minusve secuerunt, ne fraude esto (daca au taiat mai mult sau mai putin decat trebuie, nu este nici o vina).

Strict la cazul dobitocului de Saddam, faptul ca a fost spanzurat este, din punctul meu de vedere, nesatisfacator. As fi preferat tragerea pe roata sau taierea in fasii.