sâmbătă, iunie 11, 2005

Nice kitchen

In general, cred ca poti spune ca ceva e kitsch cand seamana cu originalul dar e ieftin si cam prost facut. E drept ca poti sa ajungi sa cheltuiesti o avere pe kitschuri, dar cred ca asta vorbeste mai mult despre un comportament compulsiv, de o preocupare psihotica, decat despre natura colectiei. Adica, unul care colectioneaza arta florentina si altul care strange kitschuri alpine s'ar putea sa semene ca gen si sa se diferentieze la punga...

Prezenta kitschului in sufrageria proletarului indica o aspiratie. Lustra cu zeci de globuri aurite e echivalentul candelabrului de aur masiv. Piticul din gradina parlitului are functia estetica a unei sculpturi de marmura din parcul pricopsitului; s'ar putea zice ca oferta de kitsch e justificata de cererea pentru substitute ale lucrarilor serioase...

Sa nu fim prea aspri cu oamenii care, din considerente istorice (lipsa de sansa, educatie minimala, conditii de munca grele) isi infrumuseteaza casutele si gradinile asa cum pot.

joi, iunie 09, 2005

Doi ochi albastri

Unii zic ca poate ca in golul ala fatal de la Copenhaga a stat totul - se prea poate ca ala sa fi fost un turning point pentru noi, cel putin pe termen scurt. Poate ca si Mutu ar fi fost alt om daca ar fi avut in picioare un campionat european. Nu vom sti nicioadata cat de mult a contat o calificare pierduta in ultima secunda.

Ce stim insa e ca de atunci incoace echipa Romaniei nu mai joaca insufletit. E trist, dar adevarat: in ultimii ani nu am reusit mare lucru (poate cu exceptia meciului ciudat cu Germania din primavara lui 2004, care a fost totusi urmat de o aiureala la Dublin).

Trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca Romania nu mai are mare lucru de spus in fotbal?

PS Cand Franta a cazut in categoria echipelor slabe, Michel Platini a apucat serios mingea de manere si a plimbat'o prin toate birourile politicienilor, pe care i'a convins sa finanteze un plan national de relansare a centrelor de pitici/juniori. Muncind ani de zile, foarte serios, la pregatirea copiilor, adolescentilor s'a ajuns ca Franta sa produca cei mai buni jucatori din lume. Zidane, Trezeguet, Henri, Viera, Pires & Co. sunt toti produsul proiectului astuia ambitios. Natural, Franta era o tara cu serioase resurse. Oare s'ar putea incerca ceva similar si in Romania?

miercuri, iunie 08, 2005

Imnul

Eu cred ca trebuie sa fim un pic atenti la implicatiile exagerarii importantei unui imn. Istoric, rolul cantecului astuia a fost exact sa motiveze indivizii in situatii critice (cel mai frecvent razboaie). Dupa cum se stie, mersul la razboi (unde in trecut erau sanse foarte mari sa sfarsesti ucis sau mutilat grav) era de natura sa creeze uriase disonante cognitive participantilor (mai ales amaratilor din lina intai). Toate armatele lumii, de'a lungul timpului, au folosit cantece ca sa motiveze oamenii in lungile marsuri obositoare. In sec 19, o data cu extinderea statelor-natiune si raspandirea cantecelor-slagare, expertii in propaganda au descoperit ca un cantec dramatic, melodios, face minuni in motivarea indivizilor. Se poate spune, cred, ca imnurile sunt residuuri ale unui trecut (cel putin cel european) tragic, razboinic, intolerant. Probabil ca nazistii s'au folosit cel mai bine de cantece (e.g. Marlene Dietrich).

Acum, cui serveste cu adevarat agitatia asta cu imnul: celor cativa parlamentari care isi dau importanta (desi pentru altceva sunt platiti bani grei de populatie) si nationalistilor intoleranti (atentia, astia nu inteleg prin romanism spiritul unui popor intre alte popore). Ironic, acesti nationalisti intoleranti sunt exact aia care - in situatii limita - se folosesc de naivitatea amaratilor cu burtile goale dar cu inimile batand sa sara din piept...

Care e downside ul: pai ce se intampla cu cei care, din variate motive, nu stiu sau nu sunt de acord cu exagerarea importantei imnului? (e.g. cei mai slab instruti, emigrantii, unii intelectuali) Sunt oamenii astia mai putin importanti, ori si mari rau - mai putin patrioti?

Nu spune nimeni sa scoti brutal elementele astea de identificare, e.g. steme, decoratii, imnuri... Dar folosirea lor exagerata (poate) duce la abuzuri care constrang libertatile individuale si creeaza nefericire.

marți, iunie 07, 2005

Patriotism

Sa ne intelegem: intai te respecti pe tine, apoi pe cei din jur, mediul... efectul agregat e ... patria! Esti patriot la sfarsit, nu la inceput.

Putini oameni sunt cu adevart patrioti. Calitatea asta le e indeobste rezervata celor mai buni dintre noi - marii carturari, marii oameni de stat sunt patriotii nostri. Noi astilantii - racani (e drept, nu stii niciodata de unde sare iepurele).

In rest, astia cu gura mare sunt nationalisti de tot felul.

Vechituri

Vizitatori