vineri, decembrie 22, 2006

1989

Mergeti si aprindeti o lumanare pentru oamenii ucisi de comunisti. Nu lasati sa treaca zilele astea fara sa faceti asta.

Uitarea si nepasarea sunt dusmanii libertatii!

Aseara, la Monumentul Eroilor ridicat in Piata Revolutiei in Bucuresti erau aprinse trei lumanari si lasat un buchet de flori. Uitam, oare? Suntem nepasatori?

Stiu ca multi cred ca monumentul - teapa (a fost furata Revolutia?) - e urat. Dar tot acolo, pe doi pereti din marmura, sunt mai multe placi pe care sunt scrise numele oamenilor morti in Decembrie 1989. Cititi le numele! Sunt barbati si femei si copii, tineri si varstnici. Oameni care au fost ucisi cu sange rece, pentru ca au vrut sa traiasca intr o lume libera.

Ganditi va ca oamenii aia ne privesc de undeva. Mergeti si puneti le o lumanare si aratati ca nu uitati nimic, si ca ei vor fi razbunati.

Militienii printre noi

E un stat de jnapani. Aseara m am luat in gura cu un echipaj de militie, pitit dupa statuia Eroilor Revolutiei. Stateau la panda, ca niste banditi. I am urmarit si am decis sa le zic cateva chestii, mai ales ca eram intr o stare speciala, la comemorarea asta. Le am zis tot felul. Si? Seful echipajului fierbea, citeam in ochii lui regretul ca nu mai poate sa imi sparga dintii. Da' si el citea in ochii mei ca daca ma atinge cu un deget, ii mananc urechile.

Solutia este tot politica. Trebuie sa gasim modalitati de a convinge politicienii liberali si democrati de a reforma sistemul. Intrarea in UE e o sansa.

marți, decembrie 12, 2006

Bucuresti 2

Conduceam pe o strada ingusta, cu sens unic, cu masini parcate pe stanga si pe dreapta (genul de strada pe care nu se pot face depasiri), cand am oprit pentru a lasa pe cineva sa iasa din parcare. Femeia a scos masina cu dificultate, a trebuit sa faca niste manevre. Dupa vreo jumatate de minut a reusit.

Dupa ce strada s a largit in doua benzi, am trecut pe stanga. Pe dreapta a ajuns un Tico argintiu pe care il vazusem in retrovizoare. Soferul a scos capul pe geam si mi a aruncat o flegma uriasa pe parbriz si un 'boule' plin de ura.

luni, decembrie 11, 2006

The History of Quality

De la American Society for Quality:

The quality movement can trace its roots back to medieval Europe, where craftsmen began organizing into unions called guilds in the late 13th century...

Bucuresti

Cand sunt pieton in Bucuresti, ma gandesc doar la cat de mult mai am pana sa ajung in casa. Nu acasa, pentru ca nu poti spune 'acasa' unei locuinte aflate in acest oras.

Cand conduc in Bucuresti... Are rost sa mai spun la ce ma gandesc?

As vrea sa uit cat mai repede orasul asta si oamenii care il populeaza. Bucurestiul este o lume de cosmar, grotesca, este un oras mizerabil in care trebuie sa fii sobolan ca sa te simti la largul tau.

Si totusi, sunt oameni care spun ca le place viata in orasul asta. Presupun ca au o viata sexuala plina de satisfactii. Sau poate sunt oameni-sobolan.

In fine, citesc azi in presa financiara ca Primaria plateste 4 milioane EUR pe o casa din care vrea sa faca un centru de informare pentru turisti. Turisti-pisici, sper.

sâmbătă, decembrie 09, 2006

VIP

Masina o lasasem prost, pe strada, in spatele unui jeep albastru parcat corect in perimetrul delimitat. Am pus avariile si am traversat in fuga. Aveam marunt, asa ca nu mi a luat decat un minut sa imi cumpar ziarul.

Tipul iesise din jeep si gesticula. L am recunoscut imediat, era un celebru politician.

Pai aici o lasi, dom'le? striga el. Daduse cu spatele fara sa se uite in retrovizoare, si imi infundase portiera. Scoate un teanc de bancnote si imi intinde doua. Ia le, ca ma grabesc.

Scuzati, dar cred ca e mai bine sa mergem la politie.


Bine,
zice. Da' hai repede, ca sunt in mare graba.

Ma urc la volan si trag masina sa poata iesi. El intoarce rapid si demareaza in tromba. Prinde galben-rosu si o taie. Intorc si eu masina, trec pe rosu. Era departe in fata mea. Depaseste agresiv, trece pe rosu si dispare dupa colt. L am pierdut.

Peste vreo trei ore treceam pe o straduta, departe de locul in care il vazusem ultima data. Vad jeepul parcat in fata unei case. Sun la poarta, nimic. Ii las un bilet sub stergatorul de parbriz. Ne asteapta la politie. Ma gasiti la numarul asta. Stiu cine sunteti.

Ma suna peste putin timp, cu vocea gatuita. Dom'le, mii de scuze, ma grabeam, am mers mai repede, m ati pierdut. Nici nu stiti ce rau imi pare. Reparati masina si imi spuneti cat face, nu mi trebuie decat suma. Atat. Imi ziceti cat face, cu tot cu deranj, si ce mai vreti dumneavoastra. Va dau banii imediat.

Am inchis si mi am vazut de ale mele.


La mare '90

Doua ciorbe cu ardei iute, sase mici cu cartofi prajiti si doua pepsi, se poate?

Pepsi, ne a zis chelnerul, luati de la baietii astia cu piscina. Nu fiti prosti, e mai ieftin.

Nu am fost si am luat. I am cerut si pahare.

Vino cu mine, zice el. Merg cu el. Fa te ca mergi la veceu, si sparleste doua de pe masa aia. Pahare nu mai dau astia decat la restaurant. La terasa, numai seara.

Nota. Pentru bani, vine Cicatrice, zice. Peste vreun sfert de ceas, apare. Fata ii era brazdata de o taietura cicatrizata, lunga de vreo 10 cm. Incepea sub un ochi si se intindea oblic peste buze.

Deci, doua ciorbe cu ardei iute, sase mici cu cartofi prajiti. Pepsi de la noi, sau de la piscina?

Cicatrice, zice chelnerul, nu le pune ba ardeii, ca erau muscati.

'80s

Toata toamna ne ocupam cu seceratul de tulpini de porumb. Un carutas ne aducea provizii de seceri, se rupeau repede. Tehnica era simpla: cu stanga impingeai tulpina, cu dreapta loveai scurt. Inaintam incetisor, pierduti in campia muncii.

Pe la pranz, ne strangeam in palcuri si mancam din desagi. Apoi fumam, ascunsi in porumbi. La sfarsit, ne inghesuiam in autobuze si cantam 'Jana nu e moarta'.

Ziua jurnalistului

Nu mai tin minte cum am ajuns sa iau jobul la agentia de presa. Un amic?

Mi se comunicase ca munca incepe la 7:00 am, asa ca am fost acolo la 6:59. Degetele imi erau inghetate-bocna (era o iarna napraznica) si m am bucurat sa vad ca inauntru nu e nimeni sa imi stranga mana. Eram primul.

Am urcat etajele fara sa intalnesc pe nimeni. Imi aprind o tigara si astept. In fine, dupa vreo jumate de ceas incep sa apara. Cineva deschide usa incaperii in care ar fi trebuit sa ne aflam, si injura. Inauntru, printr un geam spart, suiera vantul. Careva uitase fereastra deschisa, si rama se izbise de perete, or smth.

Tipul mai in varsta se uita la mine si se prinde. Imi arata scaunul pe care voi sta, si imi descrie in cateva fraze jobul. Ceva legat de arhivarea unor stiri primite pe flux. Categorii si un index. Romana, engleza si franceza.

Vantul a continuat sa bata prin geamul spart. Am fost singur in birou cam toata ziua, sortand stirile. Ca orice job, si asta avea farmecul sau. Te prinde.

Colegii isi faceau de lucru prin alte parti, mai calde. O tipa care injura tot timpul si din nimic m a intrebat, la un moment dat, daca sunt idiot sa muncesc in frigul asta. I am spus ca e prima mea zi aici. Am adaugat ca e interesant ce fac. Din privirea ei am inteles ca sunt idiot. Mi a fumat jumatate de pachet si s a tirat, injurand.

La sfarsitul zilei, i am spus tipului mai in varsta ca imi dau demisia. Mirosea a alcool si tutun prost. A ridicat din umeri si a inchis usa dupa mine. L am auzit spunand 'dutenpizdamatiideidiot'.

marți, noiembrie 21, 2006

Rational choice

Tariceanu... Ce nume misto poate sa aiba omul asta, daca stai sa te gandesti! Cum ar fi sa te cheme Basescu, de pilda, sau Flutur? Naspa.

Dar uite ca in politica tre' sa ai un pic mai mult decat good looks si maniere. In politica, dom'le, tre' sa livrezi sistematic unei retele de rentieri suficient de solide incat sa iti asigure seniorialitatea in necrutatoarea lupta politica, in care, cum am zis, the winner takes it all.

Tot in politica tre' sa iti planifici actiunile cu maxima cautiozitate, si sa ai grija sa nu dai mai multa informatie publicului decat ai nevoie ca sa ii castigi voturile. Un scamator!

Dar cel mai important, in politica tre' sa tii bariera sus, permanent, sa nu lasi pe nimeni sa iti puna in pericol pozitia. Sa dai la gioale strategic, din timp, celor care au potentialul sa iti fure ciolanul. Asta daca nu reusesti, bineinteles, sa ii incluzi in reteaua de rentieri.

Si daca totusi ai unul in partid care ti'a suflat baza de clienti cu margin mare, si care stie sa vorbeasca pe limba prostilor, e bine sa iesi cat mai rapid, discret, surazand, lasand o usa deschisa, inainte sa iti faci dusmani dintre cei care maine iti vor lua locul.

Adanc! Rolling Eyes

duminică, noiembrie 19, 2006

Toamna


Foarte bune. Turcesti, de la un hipermarket frantzuzesc din Bucuresti. Nevertheless, mi am amintit de gutuile copilariei. Those flashbacks!

sâmbătă, noiembrie 18, 2006

Anticipate

Am dat in bobi, zice ca se rupe PNL, ca aripa Flutur (ce romantic suna, aripa Flutur) & Stolojan face alianta populara cu PD si PNTCD si intra in anticipate pe ideea de a lua peste 40%, si le ies 45% Razz . Aripa Tariceanu merge solo-voce si nu intra in parlament, la musteatza. PC face alianta cu PRM si intra in opozitie, PSD cu Geoana reales primeste niste subsecretari or smth si da verde unui prim-ministru popular. Posibil ca PNGul lui Becali sa muste niste electorat din PRM si sa intre in parlament.

Ce ziceti, le vad corect? Care ai o ceasca de cafea turceasca, sa mai iei la foricastare?

Party night

Tot felul de tipi si tipe - d'astia virtuali, dai peste ei pe bloguri - o tin in chefuri. Misto!

luni, noiembrie 13, 2006

check this out

Na$ta$e nu ar fi post posibil politic in Romania daca nu s ar fi sprijint pe infrastructura PCR, reprodusa in FSN/FDSN/PDSR/PSD sub atenta obladuire a lui Iliescu, seniorul bolsevic caruia romanii i au cazut in robie in anii '90.

Influenta PSD (cu tot depozitul sau de reziduuri) si a oamenilor lui pervertiti a fost toxica in Romania. Vedem acum ce focuri de artificii organizeaza, ce prafuri in ochi ne arunca. Oamenii vor sa stie reptilele in custi, dar ei prind muste.

Well, daca oamenii astia cred ca am uitat, se inseala. Iliescu, Nastase si toti politrucii comunistoido-securisti care au impanzit Romania pot sa nu doarma linistiti: avem memorie de elefant si nu uitam nimic.

Acum e timpul ca Basescu si Tariceanu sa isi aminteasca ca sute de mii de tineri i au votat ca sa sa afle adevarul si ca sa se faca dreptate. Au votat pentru ca au vrut ca un sistem ticalosit sa fie facut zob. Ceasul ticaie!

Daca Romania este sa aiba un viitor fericit, ar fi cazul ca acum sa se faca dreptate si sa se spuna adevarul! Altfel, noi ne vom lua copiii de manute si ne vom vedea de vietile noastre in lumi libere. Atunci vor ramane aici comunistii si securistii, sa isi imparta resursele unei societati imbecilizate de minciuna si injustitie,

duminică, octombrie 22, 2006

Growth

It's been a while since I last talked about dreams. My dreams. I Ain't Givin' Up Nothin', as the song says, it's a cool line and yes, I stick to it.

So do the people of Feldru, Transylvania.


An estimated 2m Romanians are employed abroad - about 20 per cent of the working-age population. While some emigrated as soon as they could after the collapse of Nicolae Ceausescu's dictatorial regime in 1989, most have gone in the past few years - since the EU granted visa-free travel in 2002. Italy and Spain have been the most popular destination for Romanians, because of similarities in language, culture and climate. As Mr Singeorzan says: "Romanians feel good in these countries."

EU governments worry that Romania's accession will prompt another migration wave. Migration experts are cautious about making firm pronouncements after failing to predict correctly the scale of emigration from the current member states of central Europe, especially the numbers moving to the UK and Ireland. However, Romanian demographers do not foresee any spectacular new outflows. As Mr Ungureanu says: "The vast majority ofpeople who might have gone abroad after accession are already working abroad."

vineri, octombrie 20, 2006

Love & Hate

Nu e nimic special in iubirea pentru dusman, sau nu atat cat ar parea prima facie (suna cam bombastic, sa zic). In project management, de pilda, ai frecvent situatii conflictuale care sunt deconstruite in evenimente analizabile. O data ce ai stabilit un pattern sau mai multe stii ce sta la radacina conflictului si te poti concentra pe negociere si tradeoffs.

Atitudinea asta give-and-take e si una rationala, nu numai hiperemotionala (e.g. fulgere sau mai stiu eu ce chestii bizare), evident in ideea de a progresa in proiectul care implica partile.

sâmbătă, octombrie 14, 2006

Recunosc sportiv

ca cei mai interesanti oameni de content de net in Romania sunt, indubitabil, Dragos Novac si Radu Ionescu.

Aprecieri sincere pentru acesti doi tipi deosebiti, oameni cu veritabil drive antreprenorial, vizionari, talentati si inimosi, care pun pe picioare proiecte foarte foarte misto.

La mai mare, baieti, si la mai multi bani!

vineri, octombrie 13, 2006

SME

Salariul minim produce o ineficienta, un deadweight loss, pt ca impinge pretul muncii mai sus decat echilibrul. Chestia e ca se considera imoral sa lasi oamenii sa fie platiti sub-omeneste de catre niste antreprenori fara suflet, si sincer sa fiu, sa fiu sincer, zic, te pune pe ganduri chestia asta.

Vad in Romania oameni care sunt tratati extrem de prost de catre angajatori, literalmente ca sclavi. Chestiile astea te pun pe ganduri.

joi, octombrie 12, 2006

Neo-L

Politicile neo-liberale hiper-agresive nu au avut peste tot succes. In America Latina au avut efecte catastrofice, de pilda. In Ungaria lucrurile merg cat se poate de prost.

Important e de inteles ce tip de stat liberal se potriveste cadrului institutional / cultural specific societatii. Mie mi se pare ca romanilor le merge ca o manusa UE, care joaca rolul unui fel de despot luminat in faza asta de tranzitie de la maimuta la om.

luni, octombrie 02, 2006

Maidanezii

E greu cu cainii astia, ca unii is chiar inteligenti si cumsecade. Nu'ti vine usor sa le tragi un glont in cap stiind ca s'ar putea sa ucizi un caine-cetatean mai civilizat decat bucuresteanul mediu.

duminică, septembrie 24, 2006

Anii '90

Economia era dolarizata.Cine avea un leu de economisit il schimba rapid, prin 90 si 91 la arabi in grozavesti sau la casele lor de schimb, de prin 92 incolo. De investit au investit ai mai dastepti in pamant si apartamente de bloc. Da' eu zic ca sub 1% din populate avea economii suficient de mari pt investitii in imobiliare. Oamenii de abia apucau sa isi cumpere de ale gurii. De credite nu se punea problema, ca banii erau sifonati din banci, dupa cum stii, de catre cei care vor fi devenit marii capitalisti ai Romaniei.

Pe vremea aia eu unul eram cam ametit de foame. Dupa prima liberalizare a fost cam naspa, tin minte ca nu imi ajungeau banii sa imi iau chiftele in a doua jumate a lunii. Se traia de pe o zi pe alta, in cele mai multe cazuri. In fine, ca student mai vindeai una-alta, mai montai un calculator, te mai descurcai. Da' eu unul am renuntat la doctorat pentru ca nu aveam bani sa imi platesc chiria dintr un job (pseudo)academic, in primul rand, si nici vocatie de servant, in al doilea rand.

joi, septembrie 21, 2006

Rand

O chestie mai zic.

Dintr o societate retrograda, violenta si misogina nu puteau sa iasa decat scoli-inchisoare. Nevroza parintilor e reprodusa si de copii. Se injura, se face bullying, se impinge, se imbranceste in scoala romaneasca cam cum se faulteaza la un meci de fotbal.

Unul in parc ii spunea fiului sau ieri 'numai fetele sunt fara curaj'. Altul injura asa, in treacat, fara sa ii pese. Un baietel l a imbrancit pe altul fara un motiv serios. Se scuipa, se bruscheaza, se minte. Oamenii urati isi fac copii urati.

Frumoasa tara, pacat ca e locuita. Hit the road, Jack! And never-ever come back.

miercuri, septembrie 20, 2006

Schimbare, again

Schimbarea institutionala presupune schimbarea comportamentelor individuale, care e prefigurata de cea a valorilor individuale. Te intrebi de ce organizatii izomorfe produc rezultate foarte diferite, si gasesti raspunsul cautand in tesatura culturala din care sunt croiti oamenii.

Nu spun, insa, ca schimbarea e imposibila. Tot ce spun e ca ea presupune insa efortul dedicat al multor indivizi motivati care sa faca munca de lamurire. E nevoie de 'campioni', sa zic in limbaj PM, ai schimbarii individuale, ergo institutionale.

marți, septembrie 19, 2006

Ecologism

Ecologismul propune schimbari revolutionare ale structurilor sociale. Acesti oameni militeaza pentru restrangerea libertatii altora plecand de la premisa ca un bun privat este "nationalizabil" (de la reglementari ale unor parametri de functionare pana la exproprieri, la extrem) daca genereaza externalitati negative cu o anumita magnitudine intr'un orizont temporal considerat.

O sa tai discutia, ignorand situatiile de genul celor in care firma X polueaza un rau deversand o substanta otravitoare. Intrebarea care se pune este: este moralmente justificabil ca cineva sa constranga pe altcineva in baza unei predictii?

duminică, septembrie 17, 2006

Brucan

Brucan a fost prototipul lichelei impostoare. In mod automat, acest individ nescrupulos nu putea trece decat drept mahar intelectual unei lumi imbecilizate pe care, ironic, o crease impreuna cu tovarasii lui de ideologie leninisto-kalasnikovista.

Emisiunile lui de televiziune sunt documente sociale care descriu o lume kafkiana, un univers namolos si rau-mirositor, dominat de prostie, in care calaul face freza, cu scuipat, tacaliei retezate si o pune, frumos, in vitrina, dupa care sta la o visinata cu mama mortului.

Dar, cum se zice, in tara orbilor, chiorul e imparat. Or something -

joi, septembrie 14, 2006

Solutii pentru invatamant

Schimbarea trebuie sa fie structurala, masiva, profunda, naucitoare, eliberatoare, completa. Sistemul actual nu poate fi imbunatatit marginal. El trebuie abandonat complet si inlocuit cu o forma ultraliberala, cu o solutie scalabila, eficienta.

In privinta sindicalistilor: existenta si virulenta lor este prefigurata exact de tipul de structura actuala. Cu scolile astea gigantice, de tip IMGB, e natural sa ai sindicate. Daca scolile ar fi multe si mici, agregarea colectiva ar fi improbabila pentru ca ar fi ineficienta, in absenta economiilor de scara din prezent.

So:

Desfiintarea Min Inv si a tuturor institutiilor subordonate. Reinfiintarea Agentiei Nationale de Consiliere Strategica a Institutiilor de Invatamant din Romania, cu un numar de 10 angajati. Structura organizatiei: un sef de agentie cu rang de ministru; 7 specialisti in finante; un jurist; un webmaster. Rolul acestor oameni este de a furniza un ghid strategic care include obiective nationale, practic recomandari generale privind disciplinele de interes straegic pentru urmatorii 5 ani. Cei 7 specialisti in finante au si rolul de consiliere a managerilor scolilor.

Banii cu care se finanteaza invatamantul gratuit: suma bugetata se imparte pe copil si se aloca, cash, in contul fiecarei scoli, de catre Min Fin pana la 1 Ianuarie pentru anul in curs; e.g. 100 copii * 1000 EUR/copil/an = 100,000 EUR / scoala in contul scolii. Directorul scolii este responsabil pentru utilizarea fondurilor (o idee mai veche a forumistului Kropotkin).

Consililul profesoral al scolii decide disciplinele si materiile, fara obligatia de a urma recomandarile ANCSIIR. Alea sunt pur optionale. La sf fiecarui an se trage linia: daca mai putin de 50% dintre scoli au urmat recomandarile ANCSIIR, seful agentiei este concediat.

Toate scolile se infiinteaza ca entitati economice cu regim special. Ele tin contabilitate simpla si au obligatia de a depune bilantul trimestrial. Profitul scolilor se impoziteaza progresiv, incepand cu zero pentru scolile cu pana in 100 copii. Angajatii scolilor cu pana 100 copii in clase 1-8 sunt scutiti de impozitul pe salarii.

Scolile pot face proiecte de finantare, fie prin imprumut, fie prin emisiune de obligatiuni/actiuni (aici este rolul consilierilor 7 sa explice modelele, si a webmasterului de a crea interfete simple si eficiente). Bonus: statul garanteaza 100% imprumuturile scolilor cu pana in 100 elevi. Scolile mari pot decide sa ipotecheze sediul prezent si sa investeasca in facilitati care sa maximizeze beneficiile economiei de scara(e.g. cluburi sportive performante, laboratoare complexe pe care le poate inchiria scolilor mai mici).

vineri, august 18, 2006

Crize BOP

Faliment (criza BOP, default la datorie externa) a dat Romania, de doua ori, in anii '80, si a scapat milimetric pe langa altul in '98. Dar chiar si tarile cele mai sarace - vezi Haiti - aleg sa isi plateasca, pana la urma, datoriile externe, impovarand populatia pe termen scurt. Noi am tras in anii 80 pt ca Ceausescu a bagat banii aiurea in tehnologii scumpe si ineficiente in anii 70, ignorand principii simple de management corporatist si inovare.

In treacat, hiperinflatia este, de fapt, o forma de a masca falimentul intern. De asta, in tarile sarace, controlul politic al bancii centrale este critic. In sensul asta e preferabil, moralmente, sa fii 'austriac', adica sa faci currency board, ca bulgarii. Cel putin stii o treaba, tai si gata.

Adica e o chestie, poti sa te imprumuti enorm, dar sa bagi banii unde trebuie si sa scoti return superior costului de capital. Americanii asta fac, si au bagat banii in capex, si au innoit sculele, si au crescut productivitatea. Au o economie extrem de rezilienta, foarte bine echipata si gata sa profite de globalizare. Tine cont ca lupta cu China si India pe low value added, care uite ca incep sa urce si in sw/hw si chiar pharma in generics, asa ca trebuie sa fie si mai productivi, adica sa cheltuiasca si mai mult pe R&D si eventual sa puna roboti mai multi.


Sau poti sa fii un dobitoc sinistru, un imbecil si sa iei datorii tarii cu ambele maini si sa ii bagi in petrochimii, ferme de porci, CUGuri si casa poporului, sa nu faci infrastructura si sa cumperi licente vechi si scumpe, si sa duci un stat in faliment. ca tine cont, la un miliard imprumutat platesti o suta de milioane, si gandeste te ca un return net de 10% intr un business mare se obtine greu, cu manageri adevarati si procese beton, cu inovatie si organizatii lean & clean, nu cu idioti birocrati si grasime peste tot.

Americanii iau bani dar stiu sa ii bage unde trebuie, altii iau bani si isi bat joc de ei.

Si e o chestie, ca americanii au un proiect de infrastructura de 300 bn pt autostrazi nationale, aprobat de congres anul trecut, daca nu gresec. am scris odata pe blog despre asta. ori iti dai seama ca asta e conditia sine qua non al asigurarii cresterii consumului intern, ca nu poti sa misti marfa pe strazi aglomerate. si oamenii si au facut calcule la rece: la un miliard pe autostrada scoatem 2 in 30 ani, cu care acoperi si cuponul la bondurile alea pe termen lung, si mai scoti si profit cu care iti pui inca zece sateliti in curul iranului, or something


Ori romanii prin 96 bagau bani publici in siderca calarasi, vreo 200 mn dolari, dintr un bond garantat de stat, ulterior platit de la buget, dupa falimentul asteptat. ca doar nu era sa vanda sine de cale ferata, cine cumpara asa ceva? sau bani aruncati in salarii de muncitorime prin tot felul de industrii fara nici o sansa, doar pt ca ideologia comunista a ramas intacta pana prin 97.

marți, august 15, 2006

Secu' si PCR

Incepe sa se faca lumina in capul meu Razz , vorba lu' al' batran.

Zic asa. Securistii romani, aia mai de pe la varf, citeau presa internationala, mai prindeau o calatorie, mai schimbau o vorba cu cei de pe afara. Ei au fost primii romani din Romania care intelegeau clar ca distanta dintre ce se intampla in tara si restul lumii se adancea. Ei erau la fel de constienti, pe de alta parte, ca Ceausescu si ciracii sai din PCR, durii imbecili formati in anii '50, aveau la dispozitie armata si militia, cu care putea sa starpeasca rapid o disidenta. Oameni isteti si cu simt practic (ca altfel nu ar fi ajuns unde erau), securistii au fost nevoiti sa isi gaseasca ceva de facut, tinand cont de circumstante.

Asadar, increasingly scarbiti de imbecilitatea activistilor de partid carora trebuiau sa le raporteze, securistii romani incep marea miscare subterana de dizidenta economica in Romania Socialista: afacerile pe piata neagra. Pe o piata seaca, asa cum era aia din Romania anilor '80, securistii incep sa isi dezvolta o retea de distributie paralela cu cea oficiala: consignatiile, talciocurile si mica publicitate. Incet, dar sigur, baietii cu ochii albastri incep sa puna ban pe ban, pregatindu'se, fara sa stie, sa devina primii miliardari ai viitoarei Romanii capitaliste.

In acelasi timp, securistii isi faceau in continuare jobul machiavelic, mentinand retelele de turnatori, continuand sa produca raportarile imbecile cu care astazi isi dau in cap unii altora. Toate erau, mai mult sau mai putin, formale. Desi securistii carora le mergea bine de pe urma business ului cu videouri, blugi, casete cu filme, toale, tigari, alcool samd, nu aveau un interes imediat in a schimba sistemul, ei erau cu urechile palnie: o data ce s'a ivit oportunitatea rasturnarii regimului, au mers pe mana revolutionarilor. Stim acum ca cei care au tras au fost militarii si militienii, si probabil unii din garda personala a lui Ceausescu.

Zic deci ca aveam in Romania anilor 80 dihotomia asta, intre activisti PCR care tineau practic in viata regimul lui Ceausescu, si o Securitate plina de oameni dibaci, isteti si descurcareti, care stiau sa invarta banul. Conflictul dintre ei trebuie sa fi fost extrem de dur, pe masura mizei.

Daca ce zicem aici are sens, grosso modo, atunci ne putem gandi ca Iliescu - un comunist pur de extractie stalinista - nu putea fi decat incomod acestor afaceristi. Fals: ei s'au folosit din plin de status quo ul fortat de Iliescu (i.e. mentinerea proprietatii de stat pana tarziu in anii '90), transformandu se imediat in capusarii-rentieri care au devastat finantele publice. Iliescu si ideile lui idioate au fost mana cereasca pentru descurcaretii anilor 80, noii imbogatiti ai Romaniei post-Socialiste si pseudo-capitalista.

Iliescu stie lucrurile astea si sunt sigur ca ii uraste de moarte. Ei i'au ruinat, in fond, visul.

Am avut multe discutii, in ultimii zece ani, cu fosti directori de fabrici, fosti secretari de partid, diversi indivizi care au avut joburi grele in anii 80. Majoritatea s au ratat in anii 90, nefiind capabili sa faca mai mult decat putea sa faca in anii 80, adica sa faca o productie ciudata, nevandabila, sau sa gandeasca in limba de lemn. Ei au vazut cum praful si pulberea s a ales de, well, munca lor in slujba comunismului. Pe undeva imi pare rau de ei, erau oameni conformisti, care ar fi putut trai si munci cinstit in orice tara dezvoltata.

E destul de dureros sa iti dai seama ca, pana la urma, toate tragediile astea - in care milioane de oameni au trait ca niste caini, multi fara ca macar sa o stie - s au intamplat pentru ca un numar de cateva sute de alti oameni au avut mijloacele sa isi impuna in mod arbitrar vointa, cu mitraliera sovietica intr'o mana, si o bucata de slanina in cealalta.

sâmbătă, iulie 29, 2006

Carol Sebastian

Anii comunismului au fost ani de cacat. De cel mai pestilential cacat. Cine a trecut prin comunism, bun sau rau, s'a imbacsit. Societatea romaneasca actuala e un fiasco pentru ca istoria e un fiasco. Nu stiu sigur daca Romania necomunista ar fi avut mai multa candoare decat o curva maritata cu un contabil miop, da' ar fi fost, in orice caz, un loc cu aer respirabil.

In alta ordine de idei, tot rontaind din viata asta dulce-amaruie, am ajuns sa ma gandesc, ca un bou batran, doar la jugul meu.

Totalitarismele sunt rezultatul unor procese seculare de suprimare a libertatilor individuale. Un numar mic de tirani este inlocuit cu un alt numar mic de tirani cand conditiile o permit.

Re: securisti, as zice ca e o naivitate sa fim suprinsi ca exista tradatori, e uman si deloc infrecvent (e.g. barfa, la o scara redusa, e tot un fel de turnatorie). Problema fundamentala e cea a suprimarii liberatatilor, asta prefigureaza alegerile celor cu moralitate indoielnica si/sau rational autocentrati 100%. E joc de glezne pentru tirani sa recruteze turnatori din randul amaratilor dandu le sansa de a intra in sistemul privilegiatilor.

Pe mine nu ma intereseaza in mod particular personajul cutare, vreau doar ca oamenii sa poata intelege ce e de inteles pentru ca atrocitatile comunistilor sa fie irepetabile. Din pacate, nu prea se fac progrese in sensul asta, de fiecare data se ajunge la scandalizare. As zice ca asta se intampla pentru ca lumea nu stie, pur si simplu, cum a fost conceput si cum a functionat sistemul totalitar in Romania; in consecinta, nu e clar stabilit ce e culpabil si care sunt criteriile judecatii.

Apoi, multora le e oricum imposibil sa disocieze o institutie de oamenii care o populeaza. Asa se intampla ca o problema institutionala e 'tradusa' socialmente prin personalizare, prin identificarea lui X sau Y ca incarnati ai institutiei respective. Apoi se discuta persoana X sau Y, mai degraba decat institutia respectiva. Ma rog, a pune problema 'sistemic' presupune detasare academica, abstractizare; pentru cei mai multi e insa mult mai fun (si vinde mai bine) sa urmareasca o paruiala decat o discutie.

Istoria

Istoria, daca nu e o lectie, nu e nimic. Sau, ma rog, e ziaristica de scandal.

Romanii au toate motivele sa se autodispretuiasca: din amestecul de traditionalism si marxism dialectic a rezultat un sistem social tiranic, suprimator, care in final s a dovedit si revoltator. Asa se face ca in sinele lui, romanul - cu sau fara ochi albastri - socializat in anii comunismului este un om urat. E un fiasco.

Societatea e mereu un palimpsest, urmele sunt imposibil de sters. Trebuie asumate, analizate, marturisite, iertate, si invatate ca lectie aspra, de viata.

Fara asumarea vinilor ingrozitoare e.g. tradarea aproapelui, inselarea, minciuna, furtul de spirit, intunericirea mintii, trecutul rau, tulburator de rau, se poate oricand insinua in prezent.

duminică, iulie 02, 2006

Care e intrebarea relevanta?

Prezenta armatei in Irak e o resursa pentru diplomatie, poate cea mai importanta. Presedintele Basescu (impreuna cu ministerul de externe, de buna seama) a lucrat - din cate zice The Economist, de pilda - viguros la punerea in practica a planului strategic prin care Marea Neagra este pozitionata geopolitic in contextul extinderii UE si al conflictelor din Orientul Mijlociu.

Este important ca Romania sa isi consolideze o reputatie de stat regional important si partener militar si diplomatic al US? Mie mi se pare ca asta e intrebarea care trebuie raspunsa inainte de a decide iesirea din Irak. Daca raspunsul la intrebarea asta este pozitiv, atunci faptul ca alte tari au decis retragerea devine chair un argument in favoarea ramanerii in Irak, pentru ca diferentiaza si mai mult Romania!

In contextul asta vad eu unul lucrurile, si de asta mi se pare o ineptie politica ca strategia diplomatiei Romaniei (fundamentul celei de aparare) sa fie compromisa (chiar si partial) prin pozitii pur partinice. Oamenii trebuie sa faca o diferenta intre politici interne si politica externa-

Adrenaline rush

Fun time: sa facem un efort de imaginatie si sa ne gandim ca Tariceanu ar fi soferul unui autobuz rablagit care face rata prin coclauri.

Ei, si cum urca rabla pe serpentine, cu motorul pocnind in trei timpi si gainile cotcodacind din plasele navetistilor, odata ce il prind pandaliile pe soferul wannabe f1driver, care trage brusc de volan si face dreapta pe un drumeag desfundat, sa conduca si el un pic mai nervos, off-road. Adrenalina curata!

Cum se intampla, rotile se impotmolira imediat, de trebui sa sara taranetul mai vanjos sa impinga rabla inapoi pe drum. Soferu' o cam sfeclise, da' a scapat doar cu injuraturi si scatoalce.

...........

Caldura mare, prea mare :)

piata e piata

Cred ca trebuie inteles cum functioneaza pietele de capital: o firma se listeaza la bursa in baza unui plan de afaceri pe care vrea sa il finanteze cu banii investitorilor. Exista un asa-zis prospect al afacerii care este circulat cu cei interesati in vederea subscrierii la emisiunea de actiuni. De obicei o banca mare, sau un sindicat de banci cu un lider, se ocupa de negocierea cu investitorii. Pretul actiunii se calculeaza in baza estimarii profiturilor viitoare ale firmei, in mare spus. Daca investitorii cred ca pot cumpara o actiune cu 30$ pe care o vor vinde cu 50$ peste un timp, sau tine si incasa dividende satisfacatoare, subscriu. Daca nu, nu. Dupa ce se intampla aceasta listare initiala, aka IPO, actiunile incep sa fie tranzactionate pe bursa unde au fost listate. Acolo incep investitorii astia initiali sa vanda, si altii incep sa cumpere. Pe baza pretului curent al actiunii se calculeaza valoarea de piata a firmei listate.

O mare intrebare este deci aceea: care e pretul corect al unei actiuni? Pentru a raspunde la intrebarea asta, investitorii pe un stock market fac la inceput analiza fundamentala a firmei, se uita la contul de profit si pierderi, la bilant, la numerar. In prospectul de care am pomenit sunt toate lucrurile astea detaliate. O data ce se vede cum sta firma, si de asta e nevoie de un bilant auditat de cineva serios, se incepe discutia despre planul de afaceri: ce vrea firma sa faca cu banii ridicati prin IPO. Atunci apar ipotezele, scenariile. Apoi se calculeaza, dupa variate metode, valoarea intreprinderii respective, si rezulta un pret al actiunii. Pe piata, prin tranzactionare, pretul asta creste sau scade, in functie si de performanta firmei, dar si de alti factori care tin de capriciile unor investitori, de diverse metode de tranzactionare (asa zisa analiza tehnica, care ignora performanta economica fundamentala a firmei). Da, se mai speculeaza la modul sportiv.

Ei, daca acum oamenii au internet si afla intr o clipa tot felul, au excel si alte softuri ca sa calculeze diverse, in anii 20 inchipuiti va ca cine investea trebuia sa se bazeze pe fler si zvonuri mai mult, decat pe date clare. De abia atunci incepea sa se dezvolte disciplina de analiza financiara, si cand am zis Du Pont nu am zis intamplator, ca ei au fost printre primii care au inceput sa faca foarte serios analiza performantei companiilor, si sa propuna diverse metodologii (e.g. ROE) care se folosesc si astazi. Dar cert e ca multi brokeri cumparau la ochi, in goana teribila dupa bani, dupa averi din la belle epoque (vezi marele meu idol, the Great Gatsby Smile ). Pentru ca unora le'a mers la inceput, si au facut bani neverosimil de multi speculand de a dreptul, au aparut si altii care au inceput sa se imprumute, sa cumpere actiuni pe credit. Banii mergeau la companiile care tranzactionau actiuni, dar nu se prea mai intorceau la timp, pentru ca aprecierea pretului actiunii nu putea fi sustinuta de performanta oricarei firme, mai ales a unora care investeau in proiecte nerealiste. Banii au inceput sa se invarta cat se putea de repede, dar nu suficient de repede, si pana la urma au aparut crizele de lichidati, nu mai erau bani pe piata. Bancile cu expunere mare au falimentat, alimentand si falimentul firmelor care isi tineau banii in ele, si ale consumatorilor care economiseau acolo (cati ori fi fost, ca se vindea pe credit in prosti, masini si radiouri in special, si erau scumpe).

Era o lume nemaivazuta, a prosperitatii colosale, dar inevitabil si a erorilor de estimare cauzate de ignoranta. Dar oamenii erau, inainte de toate, orbiti de setea de bani, si alimentati de nazuinta de a trai o viata in bunastare (si poti sa'i judeci, nu poti).

Ce sa zic, piata e piata, are si bune si rele, important e sa iti stavilesti optimismul inconstient si sa pui cat mai multa rationalitate in actiune. Dar dupa ce se intampla un crah, e mereu simplu sa arati unde s'a gresit. Mult mai greu e sa stii ce trebuie facut inainte de crah (in treacat, de aia era apreciat greenspan, ca zice ca a stiut ce trebuie facut in cateva randuri).

Keynes a avut noroc, as zice, a prins un culoar favorabil, dar nu pentru mult timp. Pana la urma, neo liberalismul a avut castig de cauza, desi cu crize gen Enron oamenii incep sa simta nevoia reglementarii dure (si de aici a ajuns SEC la SOX, cum zisei inainte).

ENROn

In cazul Enron, miza este uriasa, pe masura companiei insasi. 'Criminalizarea' practicilor managerilor respectivi este vazuta de catre aproape toti expertii, cel putin din cate am citit eu in ultimii 3-4 ani, drept conditie sine-qua-non pentru stabilitatea sistemului economic american Exclamation De fapt, in afara unor critici libertariene, cam pe dinafara, nu am auzit oameni care sa spun ca jnapanii astia nu merita parnaie pe viata. Banii evident nu au de unde sa ii dea inapoi, ca tocmai de aia au si falimentat.

Enron este un dezastru colosal. Inaintea falimentului avea 21,000 angajati (se multiplica cu 3 pt. calcularea impactului in familii) si venituri anuale (raportate) de peste 100 miliarde dolari. Ani la rand a fost considerata drept cea mai inovatoare companie, absolut in unanimitate. O data cu Enron a disparut si Arthur Andersen, una dintre marile firme de consultanta financiar-contabila din lume. Existenta a zeci de mii de companii asociate cu Enron, intr'un fel sau altul, a fost compromisa.

Ca urmare a falimentului Enron, SEC (autoritatea de reglementare a pietelor investitionale americane) a elaborat SOX (un ansamblu de reglementari antifrauda), cea mai importanta modificare a legislatiei financiare de la New Dealul anilor 30.

Astea sunt lucruri arhicunoscute.

Enron a infipt un cutit drept in inima antreprenoriatului american, ala de care vorbeste Sorin cu atat aplomb. Zeci de mii de oameni onesti au fost, well... umiliti? falimentati? dezamagiti? debusolati? Cator milioane li s'a clatinat increderea in piata libera?

Dat fiind ordinul de magnitudine al acestui faliment - un scam incredibil intins pe zece ani si elaborat de oameni deosebit de inteligenti (Lay, Skilling, Mark si zecile de graduati Harvard care au ingrosat randurile managementului hiperagresiv enronian) - si impactul generalizat, global chiar (Enron a avut ramificatii groase in multe piete internationale), cat si faptul ca Enron insusi se pozitiona ca un fel de New American Dream, mi se pare absolut justificata interventia statului ca acuzator. Verdictul de vinovatie a fost dat, asa cum e in US, de catre un grup de jurati.

SME, Nike

Nike are EBIT margin in zona lui 15% (rata profitului din operare, adica a profitului inainte de a scadea dobanzile si taxa pe profit, dar dupa ce s'au luat in calcul toate cheltuielile pentru a genera vanzarile, inclusiv costurile de productie, salarii, advertising), crescut chinuit de pe la 10-12%. Acest procent este destul de mic, iar variatii procentuale au un impact mare in pretul actiunii, deci in capitalizarea de piata a firmei. O scadere a EBIT margin duce la o scadere a pretului actiunii, deci ridica costul capitalului pentru ca firma se va imprumuta mai scump. Ca atare, capacitatea firmei de a opera profitabil pe termen lung este pusa in pericol, si locurile de munca ale oamenilor pe care SME vrea sa le protejeze sunt, paradoxal, puse in pericol!

Teoretic, pentru firme cu rata profitului foarte mica (asa cum sunt cele de pe piete fragmentate, inalt competitive, si labour-intensive), introducerea/marirea SME acum va aduce aproape sigur concedieri viitoare. De asta se spune, pe drept, ca marirea SME este o masura benefica pe termen (foarte) scurt (in special pentru politicienii care castiga capital politic de pe urma deciziei populiste), dar catastrofala pe termen lung, aruncandu'i in somaj structural exact pe cei pe care intentiona sa ii protejeze.

Inca ceva: SME nu are relevanta egala in toate industriile si/sau economiile. El este extrem de important in cele bazate pe munca intensiva, manuala, asa cum e cazul industriei usoare sau a serviciilor de retail (vanzatorii). Tarile care sunt inalt-dependente de industrii de genul asta ar trebui sa fie extrem de atente la detalii, altfel risca scaderi economice viitoare.

In general, rezolvarea problemei saraciei consta in educatie, in stimularea antreprenoriatului, nu in decizii politice de genul asteia.

Problema structurii industriei usoare (foarte fragmenta, competitiva) e ca daca se retrage cineva un pas (i.e. mareste costul / produs vandut) altcineva ii ia locul. E foarte greu ca sute de producatori mondiali sa isi coordoneze actiunile asa incat toti sa castige. Cresterea cheltuielilor unei companii cu brand equity solid (adica a uneia cu cheltuieli mari de publicitate) da sansa unui no-name (unul fara cheltuieli de publicitate) sa se pozitioneze pe segmentul mai sensibil la pret, si sa fure rapid market share. Problema e ca acest no-name/low-cost manufacturer are o structura de cost si mai stransa, deci e si mai putin de natura sa creeze locuri de munca.

Solutia celor mari este consolidarea, fuziunile, si in felul asta sa faca economii de scara. Dar chestiile astea sunt foarte greu de executat, mai ales cand intra in joc si marca, brandul. Nu stii niciodata cum iese (vezi AOL/Time Warner, HP/Compaq).

bnr

Cresterea preturilor e o suma de decizii individuale. Inflatia este un efect agregat.

Pretul da masura venitului firmei. O intrebare este: ce impact asupra veniturilor are cresterea pretului unui producator? Daca cererea pentru produsul meu (sau serviciu, evident) este inelastica, efectul este ca cresc vanzarile proportional cu cresterea pretului. Daca azi vand cu 10 lei bucata si vand 1,000 de bucati, fac un venit de 10,000 lei. Daca am cerere perfect inelastica si vand maine cu 20 lei, voi avea venituri de 20,000 lei.

Dar bucata vanduta ma costa ceva. Sa zicem ca ma costa 5 lei sa vand o bucata (cogs). Dar la asta mai adaug costuri operationale (utilitati, salarii, marketing) de inca 1 leu / bucata. Apoi, mai trebuie sa iau in calcul si uzura unor echipamente in care am investit, costul dobanzilor pe care le am de platit, si taxele pe care trebuie sa le platesc, sa zicem ca toate astea adauga inca 1 leu / produs la costuri. Deci am un cost total de 5 + 1 + 1 = 7 lei / produs. Rotunjesc un profit net / produs de 3 lei, inainte de a decide marirea preturilor.

Ceteris paribus, daca am marit la 20 lei / produs cum zisei, fac un profit net / produs de 17 lei. Not bad at all! Dar ce impact are decizia mea?

Oamenii care imi cumpara produsul au cerere perfect inelastica, cum zisei. Dar au si buget limitat, si sunt constransi sa cheltuiasca mai putin pentru alte produse! Asa ca cei 10 lei in plus in venitul meu inseamna cu 10 lei in minus in venitul altora. Ei, dar acei altii nu vor fi prea incantati de pierdere, asa ca vor mari si ei, cel mai probabil, preturile lor. In functie de elasticitatea cererii pentru produsele lor, vor castiga la fel de bine ca si mine, sau mai putin bine. Rapid se ajunge la fundul sacului consumatorului, ale carui salarii nu prea cresc repede. Atunci oamenii incep sa umble pe la economii, mai vand ce au, ori incearca sa munceasca in plus (rar). In general, inflatia saraceste (relativ vorbind) oamenii.

Ce se intampla in continuare este ca un fel de spirala a conflictului: unul dupa altul, producatorii incep sa isi mareasca preturile. Cum informatia este distribuita asimetric, si pentru ca exista tot felul de disturbatori, deciziile astea nu sunt distribuite egal, in sensul ca unii vor creste preturile mai repede, altii mai tarziu. Inevitabil insa se ajunge, destul de repede, la un efect agregat, i.e. cresterea generala a preturilor. Well, inflatie.

Acum, inapoi la cauza prima: cine incepe primul sa isi creasca preturile? Raspunsul e complicat si depinde, intre altele, de structura pietei. Daca ai in lantul de oferta jucatori dominanti, cu cereri inelastice, ei vor fi tentati sa creasca preturile; pe de alta parte, intr'o piata libera ei nu le vor creste prea mult pentru ca prin asta vor semnala ca 'e rost de profituri grase' si vor stimula competitia. Daca piata nu este libera, si intrarea pe piata lor este restrictionata (sa zicem politic), atunci, well, poti sa ai surprize si sa vezi cresteri mari de preturi. De aici, inflatia, asa cum am descris mai sus.

Dar poti sa ai situatii in care decizia de a mari preturile este luata ca urmare a micsorarii vanzarilor. Vezi ca vinzi mai putin, si te gandesi, panicat, ca poate daca maresti preturile si ai cerere inelastica vei mentine veniturile constante. Din nou, ai pus o caramida la inflatie.

Sau maresti preturile pentru ca s'a marit costul capitalului (opa!) adica te imprumuti mai scump de la banci, sa zicem.

Sau cresc taxele... si iar poti sa dai in inflatie.

Cresterea masei monetare este doar o fateta a problemei inflatiei. Incerc sa sugerez prin mesajul asta scris cu trei beri in nas si pe care il voi edita mai incolo ca treaba nu e deloc straigthforward si se cere analiza structurii pietei, a functiilor cererii si ofertei si elasticitatilor, a structurii capitalului, a costului capitalului, a riscului politic, a nivelului taxarilor, a productivitatii muncii, a flexibilitatii pietei muncii, cate si mai cate...

BNR a luat o decizie foarte brutala, semn ca economia nu e suficient de competitiva, ca sunt inca probleme structurale serioase. Lipsa competitivitatii produselor romanesti pe pietele internationale este o mare problema grava. Producem multe chestii scump si prost. Nu inovam mai nimic. Avem o infrastructura care gatuie cresterea economica, birocratie ineficienta. Scoala e varza. Agricultura ineficienta.

Deci, inainte sa ne mutam la moneda de aur, hai sa vedem ce facem cu porcariile astea care nu au cauze monetare, ci culturale, institutionale, istorice, de mentalitate... toate chestiile astea care tin Romania in cacat.

marți, mai 30, 2006

Basme

Basmele in general, si ale romanilor in particular, au fost intotdeauna pline de cruditati. Din Capra cu trei iezi ar iesi un film horror cu box office asigurat. La romani, morala crestina a fost de la bun inceput pusa in scheme narative pagane, preexistente crestinarii. Tocmai acest gen de stabilire a unuei afinitati culturale facut posibila chiar crestinarea, pentru ca a permis sfintilor parinti sa comunice eficient cu paganii, cu barbarii! Un basm nu se ia ad literam, talcul sau moralizator e cel important.

Balada Miorita, de pilda, cu multele ei variante regionale, este dupa parerea mea (nu sunt singurul care are intuitia asta; am intalnit odata, pe marginea unui lac de langa manastirea Sambata, un om cu care am avut o conversatie suprarealista despre Miorita ca mit fondator crestin; nu am avut niciodata timp sa studiez sistematic problema) o repovestire a povestii lui Christos: pe'un picior de plai, pe'o gura de rai + pastor + turma de oi = gospel (fara inviere descrisa explicit in varianta culeasa de catre Alecsandri, si care a intrat in manuale). Sunt regiuni din Romania in care o varianta a Mioritei, Ciobaneasca i se spune, e inca colinda de Craciun!

Ciobanasul stie:

Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare


Dar se sacrifica, si stie ca:
Ş-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!

Versurile urmatoare sugereaza inaltarea:

Să le spui curat
Că m-am însurat
C-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă


Şi-i spune curat
Că m-am însurat
C-o fată de crai,
Pe-o gură de rai


Multi tarani, atunci cand sunt intrebati ce inseamna Miorita pentru ei, spun ca e sfanta:

„Cu sfintenie cântam colindul Miorita, dar numai la sarbatorile de iarna."
Tipurita Valer 85 ani în 1980 –Vale-Sibiu

„Multi din sihastrii nostri au fost pastori."
Bradean Atanasie 59 ani în 1938 –Cisnadia-Arad

„Am pastrat linistea sufletului ca o sfintenie."
Pana Ion 73 ani în 1948 –Nehoiu-Buzau



Mitologia romaneasca abunda de sincretisme de genul asta. Vulcanescu (edit: am gasit si un link la un fragment relevant), de pilda, arata cum (mos) Craciun, un cioban violent, o pedepseste pe nevasta, o taie la mana si inroseste cu sangele ei zapada din jurul unui brad, pentru ca a primit o femeie, pe nume Maria, in staul sa isi nasca pruncul; se inmoaie insa, pana la urma, (edit: nu imi aminteam motivul: minunea lipirii mainilor taiate!, vezi citatul) si ii face cateva cadouri copilului.

"Mitul arhaic al unui cioban-zeu-mos este transfigurat in mitul unui cioban demonic care refuza sa primeasca pe Fecioara Maria sa nasca in staulul lui. Sotia lui Craciun (Craciuna sau Craciuneasa, in studiul lui Pericle Papahagi) o primeste intr-ascuns si moseste pe Isus, fapta pentru care Craciun ii taie mainile, dar Fecioara Maria i le lipeste la loc. Minunea il converteste pe Craciun la crestinism (inca nedefinit la acea data in Istoria Religiilor). De bucurie ca nevasta lui a scapat de pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug de cioate de brad in curtea lui si joaca hora cu toate slugile sale. Dupa joc imparte Fecioarei Maria daruri pastoresti (lapte, cas, urda, smantana) pentru ea si fiul ei”. De aici, transfigurarea lui Mos Craciun intr-un sfant care aduce de ziua nasterii lui Isus daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, dupa legenda evaghelica, le aduceau regii-magi in staulul noului Mesia: aur, smirna si tamaie. “Mos Craciun, persoana mitica anterioara crestinismului primitiv in Dacia, transsimbolizeaza in versiune mitologica crestina pe cei trei magi” – in viziunea lui Romulus Vulcanescu. “Craciun, afirma tot el, este o faptura sacra ce simbolizeaza prin excelenta tipul creator, ceea ce romanii numeau tempus factum, in care toate se faceau si se desfaceau. In mitologia geto-daca e posibil sa fi fost reprezentat printr-un stramos ce simboliza echilibrul elementelor in stadiul facerii lor, al inceputului procesului celor necreate si nedate in vileag. Pe pamant marcheaza hierofania timpului sacru in solstitiul de iarna, a capului de an sau rastimpul dintre doi ani. Sensul cuvantului Mos din sintagma Mos Craciun inseamna dupa unii “intemeietor”, “ziditor”, “incepator”.


Ion Creanga a presarat povestirile sale cu pilde biblice (in Harap Alb, de pilda, eroul este ispitit in desert de catre Span, i.e. de diavol; fragmentul asta se regaseste uluitor de asemanator in Bibile, nu mai stiu exact unde, cand Iisus trece desertul si e ispitit de sapte ori, daca nu ma inseala memoria):

— Fătul meu, bun tovarăş ţi-ai ales; de te-a învăţat cineva, bine ţi-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, bun cap ai avut. Mergi de-acum tot înainte, că tu eşti vrednic de împărat. Numai ţine minte sfatul ce-ţi dau: în călătoria ta ai să ai trebuinţă şi de răi, şi de buni, dar să te fereşti de omul roş, iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânşii, căci sunt foarte şugubeţi. Şi, la toată întâmplarea, calul, tovarăşul tău, te-a mai sfătui şi el ce ai să faci, că de multe primejdii m-a scăpat şi pe mine în tinereţile mele! Na-ţi acum şi pielea asta de urs, că ţi-a prinde bine vreodată.


Crestinismul este fundamentul modernitatii asa cum o stim. Oamenii au incetat sa creada in zei nu din considerente de economie de scara, ci pentru ca credinta monoteista este singura moralizatoare, singura care permite conceptualizarea moralei in principii etice. Imperiul Roman de Apus s'a prabusit in primul rand din cauza imoralitatii oamenilor sai, in pofida tehnologiei superioare pe care o aveau la dispozitie administratorii sai, si care ar fi facut posibila apararea granitelor imperiului. Dar lumea aia putrezita nu putea sa mai dureze! A trecut aproape un mileniu pentru ca civilizatia europeana sa renasca, sa iasa din bezna, si asta a fost posibil in primul rand gratie muncii preotilor care au crestinat, care au moralizat paganii, care au impus o lege morala unor barbari violenti.

joi, mai 25, 2006

Fetite dulci ca'n Bucuresti

nu gasesti. Asa e: femeile sunt pline de charm in Romania. Pacat ca contrasteaza cu localitatile in care traiesc, care sunt mai urate decat dracul.

Bucuresti, capitala tarii, arata ca un imens cos de gunoi vandalizat. E un oras nepietonal, cu trotuare sparte, murdare, adevarate rauri de dejectii. Alaturi de zecile de kilometri de drumuri ruinate, are cateva strazi supra-asfaltate, dar de multe ori netrasate sau prost indicatorizate. De ce sunt doar cateva drumuri asfaltate, si de ce sunt prost marcate, te intrebi? Poate pentru ca pe ele isi plimba masinile grangurii, care nu prea sunt interesati de reguli, ca doar nu le ridica lor cineva permisul, ce dracului (in treacat, nu poti sa nu te gandesti ca sunt interesati de autostrada Bucuresti-Brasov ca sa poata ajunge mai repede la casele lor de vacanta!) Question

Drumurile seamana cu societatea in ansamblu: o tara in ruina, dominata abuziv de mintile administratorilor care se pricep doar sa faca hartii peste hartii (fara urma de interes pentru aplicabilitatea ideilor scornite), dar care au grija sa puna deoparte pentru ei si ai lor.

Revenind la Capitala: ea are si un primar, inconjurat de consilieri (surprize, surprize). Acesti oameni, citim in presa, hartieziaza proiecte grandioase. Te gandesti, cand vezi ce aberatii viseaza oamenii astia, ca traiesti intr'o lume suprarealista.

Dar Marele Vis, luat la pas de la Victoriei pana pe la Unirii, devine un Urat Cosmar. Mergi prin Bucuresti si vezi ca jegul e vast ca Dunarea revarsata.

Ce e de facut? Cum pot fi constransi oamenii astia, cum pot fi ei responsabilizati, cum pot fi ei facuti sa traiasca ca si cum maine e ieri? Question

luni, mai 22, 2006

JJ!

Cand intri in Romania cu masina, dai peste unul cam tampitel care iti zice 'cinzeci de mii'. 'Pen' ce?' 'Dizifectie de aviara' zice el. Treci peste un presh mizerabil, rupt si ros, si iti murdaresti masina printr'un abur 'dizifictant'. Well, cel putin speri sa nu iasa pe dos!

Ritualul asta de trecere marcheaza, simbolic, intrarea in patria muma: stii acum ca ceea ce nu se intampla in mod obisnuit in lumea civilizata (da! civilizatie, asta e cuvantul cel mai nimerit) e nesurprinzator in tara de bastina. Nu fii nedrept! iti spui, autoexigent . Esti printre ai tai, e neamul tau, e tara ta, fa ceva!

Si incerci sa faci, cat iti sta in puteri. Unde te opresti incerci sa dai un exemplu, sa arati ca se poate trai mai bine purtandu'te cu altii asa cum vrei ca ei sa se poarte cu tine. Gasesti multi oameni care se uita chioras, te cred idiot sau escroc, dar dai si peste o firava, incipienta palpaire de interes pentru corectitudine, pentru eficienta, pentru echitate si justitie. Esti intre minciuna si adevar, intre bine si rau.

In Romania traiesti intens, ai mereu atitudini ambivalente, amestecate: plangi si razi, chiar ca nebunul, in fiecare zi. Vezi bune si rele in succesiune rapida, naucitoare. Prostie, indolenta, rautate, la un pas de bunatate, respect si harnicie. Ca de cand e lumea pe aici, paganismul si crestinismul se impletesc intr'o funie despre care nu prea vrei sa vorbesti.

Asa ca, de ce da aviara peste romani asa napraznic? Unii vorbesc despre pasari migratoare, altii tzes povesti despre importuri criminale, planuite de altii. Hm Esti in lumea in care orice e posibil, unde etica e inlocuita alb-negresc de arbitrar cat ai zice ‘spaga’. La noi, nici o vorba nu e in vant. Orice poate fi spus in Romania, pentru ca orice se poate intampla in Romania, nu?!

Dar, dupa atatea vorbe, daca romanii au o sansa sa traiasca in viitor asa cum vor, adica in prosperitate, ei trebuie sa faca intai, cu totii si ACUM, ceea ce nu au facut toata istoria lor: sa faca curatenie, sa se spele si de pacate, si de jeg. Romanii trebuie sa sa se primeneasca.

Si, ca veni vorba de aviara, iata ce trebuie facut in primul rand: daca nu vor sa ii trozneasca molimele, romanii trebuie sa se spele cu apa si sapun, in fiecare zi, incepand de astazi, sa isi frece podelele pana se albesc, sa isi taie unghiile negre, sa isi tunda pletele jegoase. Cu caldari, furtune, perii si tuburi de sampon, romanii trebuie sa isi curete strazile si trotuarele ACUM! Cum am zis, romanii trebuie sa se primeneasca.

JOS JEGUL!, asta trebuie sa fie sloganul national, si asta ar trebui scris cu litere mari pe toate paginile ziarelor, si transmis non-stop la toate posturile TV.

Asadar, stimati prieteni, JOS JEGUL! :)

Despre Iran

Cred ca discutia are nevoie de o clarificare, de o distinctie intre:

1) contractul dintre Ahmadinejad si conationalii sai, si
2) contractul dintre Ahmadinejad si statele lumii.

In privinta 1) Iran este un stat organizat birocratic, democratic, cvasi-secularizat (in sensul ca functioneaza in paralel autoritatea administrativa cu cea religioasa). Se poate spune, cred, ca administratia iraniana este populata de suficient de multi tehnocrati bine conectati politic si religios (am citit despre diversi indivizi din ministerul energiei/petrolului, de pilda), suficient de influenti ca sa poate pune probleme tehnice unui presedinte fundamentalist religios. Intrebarea care se pune este daca administratia Ahmadinejad incalca drepturile de proprietate inalienabile ale conationalilor sai, adica vointa si/sau viata lor. Mie mi se pare problematica stabilirea unui verdict, atata vreme cat Ahmadinejad a castigat alegerile in mod democratic (cel putin asa au fost ele percepute) si este, evident, un lider populist si popular. Este intr'adevar uluitoare similaritatea cu ascensiunea lui Hitler in Germania!

Admitand ca la 1) se stabileste ca Ahmadinejad incalca dreptul la libera autoderminare individuala (i.e. vointa) si, eventual, la viata, al unor indivizi, se pune problema 2), adica ramane de stabilit in ce masura este legitim legal ca o forta terta sa pedepseasca administratia Ahmadinejad. In Irak s'a vazut ca administratia Bush a incalcat, tehnic, intelegerile internationale, prevalandu'se de argumentul demonstrat fals al WMD (in ce masura a fost o credinta ingenua sau nu, e alta discutie). Pentru mine e clar ca numai UN poate decide tipul de pedeapsa aplicabil, si circumstantele in care se poate face asta.

sâmbătă, mai 20, 2006

Asimetrii

Informatia e distribuita asimetric in Romania, dar persista perceptia ca oamenii 'stiu' asa-si-pe-dincolo. Birocratii romani au un comportament consistent cu credinta lor profunda ca ei fac lucrurile corect. Dar, pentru cine e curios, simple teste acide releva fara dubiu ca in mod frecvent birocratii romani opereaza, in realitate, in baza unor informatii slab structurate, indeobste viciate de zgomot-de-fond (e.g. impresii) si, in multe cazuri, neactuale. Nauceala inocenta cu care birocratii romani primesc o argumentatie solida, legalista, ar fi fermecatoare daca nu ar fi dublata de un comportament tiranic/agresiv, evident un act spontan de actualizare a subconstientului totalitarian.

Persoanele care au capacitatea sa razbata sunt de buna-seama putine: rezolvarea procesual-obiectiva a unor probleme administrative duce inevitabil la escaladarea conflictului cu angajatii birocratiilor pana la un nivel de competenta acceptabil, care este indeobste cel maxim/superior (e.g. se merge de la ghiseu pana la directorul organizatiei birocratice!). In mod cert, desi scurt-circuitarea este posibila, ea presupune un anumit set de calitati personale si efort sisific (i.e. hotarare ferma, informare sistematica, persuasiune, agresivitate, curaj, etc).

Succesul proiectului modernizarii Romaniei prin integrare in UE depinde de capacitatea birocratilor sai de a opera obiectiv cu informatii actuale, corecte si valide. Administratia trebuie sa faca o tranzitie care abia acum incepe, de la relativism/contextualism inechitabil la formalism/principialism democratic, prin cresterea rapida a ponderii birocratilor care detin informatii complete/superioare.

vineri, aprilie 21, 2006

Pentru cine viziteaza blogul asta


Intrebare: ce mai faceti?

joi, aprilie 20, 2006

Comentarii la SSN. Spirit liber!

EDIT: Documentul pe care l'am citit eu era cel publicat in februarie. Cel final, disponibil azi pe siteul presedintiei, a fost modificat; el reflecta un mod de gandire mai apropiat de ce am incercat sa sugerez in comentariul meu, mai pozitiv si mai centrat pe drepturile individuale, pe libertatile fundamentale.

Ramanem insa cu suspiciunea ca, in absenta unei dezbateri deschise publicului, modul de gandire obscurantist , retrograd, al multor dintre cei maturizati in comunism s'ar putea impune. Nu pot decat sa aplaud faptul ca documentele astea sunt disponibile publicului

Substanta mesajului meu e neschimbata, insa, si cred ca trebuie sa fie clar pentru toti, inclusiv pentru Presedinte, ca vrem sa traim liberi.


Am citit deunazi documentul central (cel cu strategia) si simt nevoia sa fac cateva comentarii. Daca vreti, mi se pare ca o chestiune de securitate nationala sa luam la puricat ideile pe care se structureaza strategia asta. Faptul ca strategia este supusa dezbaterii publice e incurajator.

Amenintarile securitatii nationale, spun autorii, sunt militare si non-militare. Eu inteleg ca sunt trei mari concepte-cheie care stau la baza strategiei de securitate nationala:

1) Drepturile individuale, amenintate de terorism.
2) Identitatea nationala a romanilor, amenintata de modernizare.
3) Stabilitate economice, amenintata de coruptie.

Dupa cum se vede, cele trei concepte au fost translatate/operationalizate in riscuri/amenintari si s'a propus un model de organizare in intentia de a impiedica proactiv materializarea acestor riscuri. Rezultatul este o structura care opereaza practic la toate nivelurile (i.e. explicit social si economic, si potential - as zice eu - politic) si care se subordoneaza in primul rand Presedintiei. Documentul vorbeste explicit despre comportamentul asteptat al oamenilor care lucreaza pentru aceste organizatii: el trebuie sa fie unul proactiv. Uff.

O fi bine, o fi rau? E nevoie de dezbatere lipsita de prejudecati, cred.

Daca plecam de la premisa ca oamenii ar putea fi ingeri, implicand ca politicienii sunt oameni, deci ar putea fi ingeri, nu avem motive sa ne punem mari probleme. Cineva, acolo sus, ne iubeste, se spune in acest document (nu e vorba de Cel De Sus, insa). Dar exista oameni-inger? Vorba lui Madison (verbatim): “si daca ar fi oamenii ingeri, tot ar trebui sa ne comportam ca si cum nu ar fi”. Daca sunt sau nu ingeri, doar Cel De Sus poate sa stie, zic.

In privinta terorismului (de oriunde ar aparea el) suntem toti de acord ca exista riscuri obiective si admitem ca serviciile secrete sa fie cat se poate de alerte, si in consecinta, acceptam diversele functii ezoteric-bagacioase care rezulta din asta. Sigur, punem si conditia ca responsabilitatile (in termeni de drepturi si obligatii precise) simpaticilor agenti-sub-acoperire sa fie clar specificate. Vrem si sa existe o raportare sistematica facuta Parlamentului in asa fel incat actiunile curajoase ale geimshibonzilor (aici sunt ironic-admirativ, ca atunci cand vad un film cu 007) sa nu limiteze exact drepturile individuale pe care, nominal, le securizeaza.

Despre identitatea nationala e de discutat, insa. Sigur, avem traditii superbe si o istorie interesanta, complexa... In Romania exista, undeva, cea mai veche biserica crestina din lemn, dar si secte numeroase. Avem munti frumosi, dar cu drumuri prost facute si periculoase, de pe care poti cadea cu tot cu masina. Si avem rauri multe, cu valtori romantice, insa nu prea bine sistematizate si care ne inunda mai mereu. Avem codri de arama rasunatori, dar si poluare uriasa care ne seaca plamanii. Avem lanuri bogate, cat vezi cu ochii, dar numai daca da Domnul si ploua cat traba, ca de irigat nu prea putem iriga singuri. Avem si cultura valoroasa, dar si culturalnici slugarnici poeti de curte. Avem emotionante datini din strabuni, dar si obiceiuri de neam-prost. Avem muzica populara traditionala, dar si manele. Avem, ca orice neam numeros, tot felul de lucruri, tot felul de oameni si de intamplari. Oamenii au preferinte care seamana, sau nu. Ei au sau nu au afinitati elective. Oamenii sunt diferiti.

Pentru ca avem varietatea asta de preferinte e important ca, inainte sa ne repezim la ‘identitate nationala’, sa vorbim despre dreptul fundamental, individual, de a fi oameni liberi. Avem dreptul de a fi lasati liberi sa apreciem singuri frumusetea sau utilitatea unor traditii si obiceiuri, sau de a inerca sa ne schimbam daca asa gasim de cuviinta.

Oamenii trebuie sa isi traiasca liberi vietile, iar regulile dupa care ei traiesc trebuie sa fie cat mai putine si cat mai ferm stabilite.

Eu nu consider oportuna existenta unei organizatii care sa evalueze daca romanii isi pastreaza nealterata 'identitatea nationala'. Nu vreau ca o organizatie sa defineasca si sa intervina cand oamenii ei considera ca se deviaza de la norma! Cred ca romanii insisi isi pot vedea singuri de griji, si cred ca e in firea oamenilor ca ei sa se auto-stimeze, sa fie mandri si siguri pe ei, daca sunt lasati sa isi traiasca liberi vietile. Nu e cazul ca X sau Y sa iti spuna “atentie, ca nu prea mai esti sigur pe tine, incepi sa iti pierzi identitatea”.

Identitatea mea e a mea, e a mea, e a mea.

In fine, in Europa, ca si in Romania, suntem un amestec de identitati, de culturi, de traditii. Sa ne respectam fiecare cum stim si cum putem, singuri intr’un stat de drept, fara sa ne spuna cineva la ureche ce-si-cum sa gandim.

Despre coruptie, iarasi e o discutie. Sigur, e clar ca in Romania coruptia endemica a facut asa-si-pe-dincolo. Stim asta, si tocmai asta e motivul pentru care am votat cu speranta pe Basse si o sprijinim pe Monica Macovei fara ezitare. Avem acum legislatie capitalista si o justitie care incepe sa functioneze corect. Mai mult, Romania va fi membra a Uniunii Europene si este deja membra NATO. Avem un stat democratic.

E oportun, de acum inainte, sa avem organizatii ca SRI sau SIE care sa vegheze la functionarea corecta a justitiei in numele unui ambiguu definit interes national? Care e definitia, cine stabileste daca metodologia are relevanta economica, sociala, politica, juridica? Mai mult, este bine sa facem organizatii care sa asigure stabilitatea economiei? Cum adica, stabilitatea pietei de capital (documentul de strategie vorbeste explicit despre asta)? Pai, piata de capital e prin insasi natura ei fluctuanta, datorita incertitudinii! Ce fel de economie capitalista e aia fara variatii, fara impredictibilitate, fara riscuri?!

Sa nu inlocuim coruptia cu obscurantismul, cu o viziune retrograda, primitiva, despre economia capitalista. Vedem ca romanii sunt destul de antreprenoriali, au idei si vor sa munceasca, si ca incepe sa se face capital si in Romania, ca economia se intareste. Vedem ca investitia straina creste, ca lumea incepe sa ne ia in serios, ne cred pe cuvant ca vrem sa traim liberi.

Nu e mai bine sa lasam oamenii sa isi testeze puterile singuri, sa incerce sa isi puna visurile in realitate, fara frica ca sunt vegheati din umbra de, well, Big Brother? Antreprenorii trebuie sa stie doar de lege si de cuvantul lor, nu de frica nu stiu caror ofiteri sub acoperire care le pot asculta telefoanele, citi scrisorile sau scormoni sertarele. Ce economie capitalista e aia in care antreprenorii actioneaza cu teama ca intr’o buna zi s’ar putea sa isi piarda timpul si banii, poate chiar libertatile, dand explicatii nu stiu cui crede ca a descoperit nu stiu ce, sau, mai rau, cu frica ca ar putea fi santajati de nu stiu cine daca nu fac asa si pe dincolo? Vrem o economie paranoica, dominata de neincredere si de suspiciune, sau una vibranta, antreprenoriala, in care oamenii liberi si stapani pe ei se privesc in ochi si isi strang mainile?

In fine, in trecere, am citit ieri mai multe documente similare, ale altor state (al Cehiei, al Poloniei, al Austriei); se gasesc cu Google cat ai clipi. Am vazut ca si in tarile alea se pune problema securizarii impotriva terorismului, o problema complexa, evident. Si ele vor sa isi pastreze statul independent, natural, dar tinand cont de statutul de membru UE (interesant, in cazul Cehiei chiar se amintea de coruptie in contextul securitatii nationale; dar, atentie, Parlamentul are un rol central in democratia ceha, acolo si Presedintele e ales de parlamentari).

Insa documentele despre strategiile tarilor respective nu vorbesc pe un ton apasat, agresiv (care ne aminteste atat de bine despre Securitatea comunista) despre pastrarea 'identitatii nationale' si despre activitatea economica ca fiind subiecte de prim interes pentru organizatiile care asigura securitatea nationala. Documentele acestor alte state vorbesc foarte clar despre securitatea libertatilor individuale ca fiind cruciala pentru securitatea nationala.

Spirit liber!

vineri, aprilie 07, 2006

Breaking News: RO pe prima pagina a FT!!!

Brussels set to allow Romania into the EU
By George Parker in Bucharest
Published: April 6 2006 22:29 | Last updated: April 6 2006 22:29

EU conventionRomania was shown an open door on Thursday to join the European Union in January 2007 after Olli Rehn, the EU’s enlargement commissioner, praised the country’s judicial reforms and its crackdown on corruption.

Although Mr Rehn said Romania was “not there yet”, he said that Bucharest had taken big strides towards meeting European concerns about its legal system.

Mr Rehn was speaking on his final fact-finding trip to Romania, ahead of presenting a report on May 16 on whether the Black Sea state can join the Union on January 1 next year.

“It’s already clear today that Romania has made considerable progress over the past year,” he said, after meeting Calin Popescu Tariceanu, prime minister.

However, the commissioner was much more critical of reforms in another EU candidate country – Bulgaria – which he accused of “losing time” in carrying out required judicial reforms.

Mr Rehn must recommend on May 16 whether either country should be made to wait a year before joining, to allow them to carry out further reforms.

Such a delay would be humiliating for Bucharest or Sofia. But Mr Rehn is under pressure from some European states to slow the pace of EU expansion in response to “enlargement fatigue”.

Enlargement ‘wobble’ may mean EU barring some

Speaking to the Financial Times, Mr Rehn said he wanted “concrete results” from Romania to confirm its entry into the Union, including proof that judicial reforms were “irreversible”.

“Romania has to ensure it has a credible track record in tackling corruption and organised crime, and that will be the focus of our remaining examinations,” he said.

However, he said Bucharest had taken seriously warnings on the issue last year and already had a limited track record in bringing prosecutions. He also praised Romania’s efforts to secure its external borders.

In the case of Bulgaria, he said the country had slipped in its reforms in late 2004 and the first part of 2005, and that Brussels was working with Sofia to improve its constitutional law.

However, there is little appetite within the European Commission for making either country wait a year. “What would be gained?” asked one senior official in Brussels. “What leverage would we have then?”

Although Romania and Bulgaria are guaranteed EU membership and Croatia is likely to become the Union’s 28th member within the next five years, the prospect for future enlargements is becoming less clear.

Wolfgang Schüssel, Austria’s chancellor who holds the rotating EU presidency, said that some western European countries had a “psychological” problem with extending the Union.

Peter Mandelson, EU trade commissioner yesterday urged countries in south-east Europe to develop a free trade area to prepare for EU membership, and insisted that Turkey, and even Ukraine, should look forward to joining the 25-member club.

marți, aprilie 04, 2006

Lustratie

In ultimele saptamani, foarte multa lume gaseste blogul asta cautand in google.ro dupa 'lustratie'. Sunt mai multe postari pe tema asta care ar putea fi instructive. Foarte mult insa s'a discutat despre asta pe forumul de la Cotidianul in vara anului trecut ( http://forum.cotidianul.ro )

Siteul www.memoria.ro poate fi foarte util celor care vor sa afle si sa inteleaga mai multe despre lupta anticomunista dusa de oameni care merita toata aprecierea noastra.

luni, aprilie 03, 2006

Dan vs. Radu

Cate ceva despre incredibila succesiune pe tronul Valahiei a lui Dan al Doilea si Radu al Doilea, zis Chelu':

Dan II was a ruler of the principality of Wallachia in the 15th Century, ruling an extraordinary 5 times, and succeeded 4 times by Radu II Chelul, his rival for the throne. Of those 5 periods on the throne of Wallachia 1420 to 1421, 1421 to 1423, 1423 to 1424, 1426 to 1427, and 1427 and 1431), 4 were within a period of only 7 years.

Radu II Chelul (Radu II the Bald) was a ruler of the principality of Wallachia in the 15th Century, ruling for 4 terms, each time preceded by Dan II, his rival for the throne, and each time succeeded by him. Of those 4 periods on the throne of Wallachia, all were within a period of only 7 years, and 3 terms lasted less than a year. He ruled:

August 1420 - 1422
summer of 1423
autumn of 1424
January - spring of 1427
Son of Mircea cel Batran, he is probably the last voievod of Wallachia to assert control of Banat, southern Basarabia and Dobrogea. His short intervals of rulership are marked by frequent and violent clashes with his rival, and at the same time cousin, Dan II, for the throne of the principality. He finds shelter and military suppost from the Ottoman Empire, and it is this submission to the Ottomans which ultimately caused Wallachia to the lose Dobrogea and other territories. Radu II is last mentioned in the spring of 1427, when Dan II attacks him from Transylvania, retakes the throne, and most probably kills him.

His nickname, as appears in slavonic writings (Prasnaglava) could also be translated as "empty-headed". He is considered an obscure ruler, which voluntarely placed Wallachia under Ottoman suzerainty.

Orasul de Floci

Potrivit informaţiilor documentare şi izvoarelor cartografice, Oraşul de Floci, centru urban medieval, azi dispărut, se afla situat la limita sud-estică a Ţării Româneşti, pe malul stâng al râului Ialomiţa, la confluenţa cu Dunărea. Prima atestare documentară a vămii o găsim în cunoscuta poruncă adresată de domnitorul Dan al II-lea, în 1431, tuturor târgurilor şi vămilor ţării, între care era menţionat şi Oraşul de Floci. Acţiunea armată şi incendierea oraşului de către domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare, cu scopul de a-l îndepărta din domnie pe Radu cel Frumos, devotat sultanului Mahomed al II-lea, a fost motivată prin politica de ridicare a târgurilor din Moldova, prin distrugerea concurenţei târgurilor muntene. Oraşul s-a refăcut relativ repede şi viaţa comerciala şi-a reluat cursul firesc.

Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, transformarea Brăilei în kaza ar fi putut favoriza ascensiunea economică a Oraşului de Floci, dar incursiunile de pradă şi jafurile turcilor din Brăila şi Hârşova au avut un rol preponderent în frânarea acestui proces. După incendierea aşezării, oraşul se va reface greu, mai ales după uciderea lui Mihai Viteazul, când unul din pretendenţii la domnie, Simion Movilă, aducea cu el trupe de poloni şi tătari care au prădat oraşul. În primele decenii ale secolului al XVIII-lea puterea de refacere economică a fost frecvent stânjenită de incursiunile de jaf ale turcilor din Brăila şi Hârşova, în pofida măsurilor luate de domnitori de a întări hotarele ţării. Locuitorii ameninţaţi de nesiguranţa vremurilor se vor risipi în sate sau în alte oraşe mai puternice, mai depărtate de zona operaţiunilor militare ale războiului ruso-turc din anii 1769-1774, desfăşurat pe linia Dunării.

sâmbătă, aprilie 01, 2006

www.liberalism.ro

Un site dedicat dezbaterii ideilor liberale. Discutiile de pe forum sunt fulminante!

Iata ce spun autorii:

[...]Obiectivul nostru nu este să fim originali; ideile în care credem sunt vechi, dar vii:

* Realitatea socială ultimă sunt indivizii, cu planurile lor de viaţă, preferinţele lor şi interacţiunile dintre ei
* Indivizii au drepturi, şi nici o referire retorică la binele unor entităţi supra-individuale nu este un temei suficient pentru încălcarea lor. Inviolabilitatea indivizilor este limitată doar de inviolabilitatea altor indivizi.
* Proprietatea privată este forma paradigmatică şi fundamentul celorlalte drepturi
* Intervenţiile nejustificate ale statului în viaţa privată reprezintă o agresiune
* Statul asistenţial încurajeaază comportamentul parazitar în dauna celui productiv
* Piaţa liberă este, în majoritatea covârşitoare a situaţiilor, un instrument mai eficient şi mai moral de a rezolva problemele sociale decât intervenţia statului
* Ceea ce uneşte diversele şcoli de gândire liberale este mai important decât ceea ce le desparte
* Liberalismul este prea puţin vizibil în viaţa publică din România

Dacă sunteţi de acord cu noi, sau dacă credeţi că greşim, dar împărtăşiţi convingerea că discuţia civilizată, raţională şi critică reprezintă modelul ideal al unei dezbateri, vă invităm în salon (forum, articole, biblioteca liberală) la o cafea şi-o vorbă ca între prieteni.

vineri, martie 31, 2006

SOX

Yesterday. I read that SOX led to a flurry of listings on non-US stock exchange markets: due to increased regulatory pressure from SEC, only three major companies went public in the US in 2005. Most preferred either Asian or European (mostly LSE) bourses.

Today. Another blow in the face of proponents of hyper regulation:
"not only are [SOX] reporting requirements onerous, there is also a danger that senior executives, boards and investors will be lulled into believing that the major vulnerabilities confronting a company are "under control"
. Talk about moral haphazard!

6-pack

A.H. Segars nails down a set of systematic principles that separate fact from myth:

- Do not judge a new ideea too quickly. This is especially true if the idea is at odds with conventional business models
- Do not "run" with the first idea. In many instances, it is the one closest to the conventional norm
- Do not follow rules that do not exist. A new idea is often challanged with statements such as "our customers are not ready for that", "we can't do that" or "the competition will eat us alive". When put to the test, however, many innovative managers find that these are rules that have no basis in fact.
- Rely on teams rather than a "messiah" for good ideas. The best innovations are the result of knowledge that is gained through the insights, communication and organisation rather than the brilliant ideas of a "lone genius"
- Follow the right metrics of business performance. In many instances, companies follow the metrics of an industry blindly, unaware that more important metrics have emerged.
- Identify the right problem. It is easy to frame every problem as a "nail" when all you have is a "hammer". Business leaders must correctly identify the correct cause of pressing problems before they can navigate uncertainty and achieve more sustainable business models.


Source: Mastering Uncertainty, March 31/06

joi, martie 30, 2006

Hai sa dam mana cu mana

Patronul grupării rapidiste George Copos a stat între Traian Băsescu şi Călin Popescu - Tăriceanu, în timp ce finanţatorul stelist Gigi Becali a stat la cinci scaune de preşedinte. După marcarea golului stelist, Gigi Becali s-a dus la Băsescu şi a dat mâna cu acesta.
PNL îi cere preşedintelui Traian Băsescu să se implice şi să-i solicite lui Corneliu Turianu să se retragă din insituţie, liberalii precizând că au dorit ca Ticu Dumitrescu să fie preşedintele Colegiului pentru a avea garanţia că nu se va repeta "experimentul nefericit" cu Gheorghe Onişoru.

marți, martie 21, 2006

Sign it off, dude

Keep walking, Monica! We're right behind you, baby. You're doing great.

"In iunie 2005, dupa un articol extrem de calomnios, lipsit de orice proba, in care era jignita drept betiva pe prima pagina a unui cotidian central (care ulterior si-a cerut scuze publice), in Parlamentul Romaniei au aparut lipite biletele-"glumite" cu acest slogan, atunci sarcastic. Nu mai conteaza absolut deloc culoarea politica a acelor indivizi, care pe banii nostri se distreaza lipind abtibilduri fiindca sunt toti la fel, majoritari in blocarea luptei anticoruptie, doar ultimele exemple fiind votul majoritar impotriva DNA sau a perchezitiei deputatilor.

Motto-ul ales, "Keep walking, Monica!" are ascutimea ironica a unui bumerang intors in obrazul gros al parlamentarilor romani."

vineri, martie 17, 2006

Istoria Levantului

„Stiu mai bine ce vreau si ce nu vreau de la literatura“.

Interviu cu Mircea CARTARESCU


I: S-a intimplat asta, sa ramineti cu gura cascata in fata unei carti pe care ati scris-o?

MC: Da, s-a intimplat de vreo doua-trei ori. Cind am terminat Levantul, in orice caz. Levantul e o carte pe care am scris-o, de la un capat la altul, fara stersaturi si fara reveniri asupra textului. Pastrez manuscrisul doveditor.

I: Ati fost intr-o stare de transa?

MC: Da. Am facut asta intr-un an si jumatate, scriind constant in fiecare zi, leganind cu o mina caruciorul fetitei si cu cealalta batind la masina. Cind am terminat Levantul, nu mi-a venit sa cred, fiindca fusese, initial, un fel de gluma. Tot ce scriam citeam la cenaclul lui Crohmalniceanu, lumea hahaia, se distra, si eu mergeam mai departe. Nici o clipa n-am crezut ca voi termina Levantul, si nici cei carora le citeam fragmente din el n-o credeau.

marți, martie 14, 2006

Despre libertate

Mi am pus aseara intrebarea urmatoarea: au oamenii libertatea sa decida in privinta alegerii unei religii sau alteia?

Pun problema unui individ care are doua credinte (din engleza, beliefs): Cx1 = religia crestin-ortodoxa este religia institutionalizata si Cy1 = ateismul este preferat individual. De vreme ce individul nu poate sa aiba cele doua credinte simultan, el este supus unei disonante cognitive si are de facut o alegere. Sa zicem ca acelasi individ ar putea avea alte doua credinte: Cx2 = monogamia este practia institutionalizata si Cy2 = poligamia este practica preferata. In fine, sa punem problema imbracatului la serviciu in cazul aceluiasi individ, cu alte doua credinte: Cx3 = imbracatul in costum este practica institutionalizata si Cy3 = imbracatul in tricou este preferinta individuala.

Pentru fiecare set de optiuni in parte, individul va trebui sa faca o alegere tinand cont de constrangerile institutionale specifice. Rezultatul agregat al alegerilor individuale produce strategia individuala de adaptare sociala care are ca scop echilibrul individului, adica mentinerea lui in viata.

In cazul particular pus in discutie, individul prefera setul de combinatii Cy1/2/3. Institutional, setul de combinatii dezirabile este Cx1/2/3. Generalizand, ne intrebam: in ce masura au oamenii libertatea sa faca alegeri in baza preferintelor individuale?

In analiza economica se foloseste modelul Edgeworth Box care descrie situatia cand doi indivizi I1 si I2 au functii de utilitate si alocari initiale pentru doua bunuri X si Y si care se reprezinta grafic ca un dreptunghi ABCD (notarea e in sensul acelor de ceasornic). I1 este situat in coltul A (stanga jos) si I2 in coltul C (dreapta sus). Bunul X este reprezentat pe latura DA (sau axa Ox) si bunul Y pe latura AB (sau axa Oy). In reprezentarea asta grafica, distanta dintre I1 si I2 este cantitatea totala de bun; asadar, daca alegem un punct oarecare in interiorul dreptughiului vom vedea care este alocarea de bun intre cele doua persoane. Paralelele la Ox/Oy prin punctul dat vor da masura exacta a alocarii bunului intre cele doua persoane. Daca X1+X2 = DA si Y1+Y2 = AB, atunci I1 va obtine (X1, Y1) si I2 (X2,Y2).

Intrebarea care se pune este: alegerea carui punct este eficient-Pareto, adica ce alocare de bun face imposibila imbunatatirea situatiei vreunui individ fara a produce un rau celuilalt, si viceversa?

E demonstrabil (dar nu face obiectul argumentatiei asteia) ca plecand de la o anumita alocare initiala a doua bunuri, prin tranzactionarea celor doua bunuri, deci prin folosirea unui sistem de preturi, se poate gasi un punct eficient-Pareto. In fine, s'a demonstrat ca 1) orice echilibru al unui sistem de preturi este eficient Pareto si 2) ca orice punct eficient-Pareto este un echilibru al unui sistem de preturi care corespunde unei alocari de bunuri oarecare (tocmai am enuntat primele doua welfare theorems of general equilibrium).

Un lucru crucial trebuie spus insa aici: conditia suficienta ca alocarea celor doua bunuri sa fie eficienta esta sa nu existe pierderi in sistem; nu este insa necesar ca alocarea sa fie dreapta (adica sistemul poate fi eficient, dar preferintele individuale pot fi constranse institutional).

Revenind la individul care prefera combinatia Cy1/2/3 intr’un cadru institutional Cx1/2/3, putem spune ca daca individul nu se sinucide, se poate gasi un punct eficient Pareto ca rezultat al adaptarii individului la constrangerile sistemului si se poate face o adaptare eficienta Pareto pentru orice alocare Cx,y. Cu alte cuvinte, relevanta sociologica a teoremelor enuntate e ca orice grup de indivizi poate forma o societate.

Dar stim ca un sistem poate fi eficient Pareto fara sa fie drept! Altfel spus, pot exista societati fara ca ele sa fie drepte (drepte adica agregate ca rezultat al alegerilor pe baza preferintelor individuale). De ce? Pentru ca oamenii se adapteaza la institutii folosind mecanisme de reducere a disonantei cognitive; brutal spus, oamenii se adapteaza la societate* mintindu’se pe sine. Revenind, la discutia initiala, putem spune ca pentru oricare set Cx,y intr o societate oarecare exista posibilitatea ca comportamentul individului sa fie rezultatul unei strategii de adaptare prin minciuna.

Din nou, au oamenii libertatea sa decida in privinta alegerii unei religii sau alteia? In ce masura au oamenii libertatea sa faca alegeri in baza preferintelor individuale?

Cred ca nu putem afla raspunsul adevarat la intrebarile astea decat daca eliminam complet posibilitatea oricaror constrangeri institutionale. Am incercat sa arat ca nu avem cum afla fara urma de indoiala daca oamenii au facut alegeri in baza preferintelor individuale, pentru ca in prezenta institutiilor exista posibilitatea ca ei sa (se) minta. Asta este, cred, un argument tare in favoarea secularizarii societatilor si, mai departe, a dezinstitutionalizarii credintei.

Ma gandesc ca asta nu poate sa insemne decat ca modelul ideal de societate (i.e. eficient-Pareto si dreapta) este cel libertarian.

* Am in minte exemplul incredibil al lui Fermat, care era functionar al Inchizitiei in timpul zilei si matematician in timpul liber. Teoremele lui spectaculoase tradeaza o gandire libera de orice constrangeri, in vreme ce comportamentul sau inalt adaptativ si conformist lasau urmele unei disonante cognitive uriase.

duminică, martie 12, 2006

Good to know

The key components of argumentation:

1. Understanding and identifying the presentation of an argument, either explicit or implied.

2. Identifying the conclusion and the premises from which the conclusion is derived.

3. Establishing the "Burden of proof" – determining who made the initial claim and is thus responsible for providing evidence why his/her position merits acceptance.

4. For the one carrying the "Burden of proof", the defender, to marshal evidence for his/her position in order to convince or force the opponent's acceptance. The method by which this is accomplished is producing valid, sound, and cogent arguments, devoid of weaknesses, and not easily attacked.

5. For the attacker, to listen and find faulty reasoning in the opponent’s argument, to attack the reasons/premises of the argument, to provide counterexamples if possible, to identify any logical fallacies, and to show why a valid conclusion cannot be derived from the reasons provided for his/her argument.

Si o traducere si adaptare in limba romana (pentru vorbitorii de alte limbi decat engleza):

Ce e bine de stiut cand vrei sa contra-argumentezi:

1. Sa intelegi clar rationamentul prezentat in discutie (unele lucruri sunt spuse explicit, altele implicit).

2. Sa identifici premisele de la care a plecat rationamentul si sa intelegi fara urma de indoiala concluzia la care s’a ajuns.

3. Sa stabilesti cine poarta responsabilitatea demonstratiei, adica sa determini precis cine a facut afirmatia de la care s’a plecat; cel care poarta responsabilitatea demonstratiei are obligatia sa isi explice cat mai clar cu putinta pozitia si sa ofere cat mai multe dovezi in sprijinul afirmatiilor sale.

4. Cel care poarta responsabilitatea demonstratiei (asa-numit aparatorul) trebuie sa fie cat mai convingator in incercarea de a obtine acceptul oponentului sau (asa-numit atacatorul). Metoda prin care aparatorul va incerca sa obtina acceptul trebuie sa fie de asa natura incat sa conduca la constructia unor rationamente cat mai solide.

5. Atacatorul trebuie sa asculte cu atentie argumentele aparatorului si sa incerce sa gaseasca brese in rationamentul lui. Atacatorul trebuie sa atace premisele rationamentului, sa ofere contra-exemple (daca este posibil), sa identifice erori de logica si sa arate de ce nu se poate trage o concluzie valida din rationamentul aparatorului.

Competitia la romani

Novac a organizat un concurs de bloguri cu principiul 'un IP, un vot'. Lucrurile au luat o intorsatura dramatica cand cei de la aglomerarispontane au decis sa demonstreze ca sistemul de votare a fost eronat pentru ca a permis autovotarea.

Mi se pare ca aglomerarispontane au dat o lectie aspra, dar justa. Ei au aratat ca regulile conteaza. Putem trai mai bine in lumi mai libere numai daca sunt lumi drepte. Lumile libere si bune sunt cele cu reguli putine, dar strict respectate de oameni.

Novac a facut si bine si rau. Si'a facut bine :) ca si'a crescut traficul (cred ca in perioada asta a fost cel mai vizitat blog din Romania) in pofida calitatii discutabile a postarilor sale (in general comentarii scurte si banale insotite de linkuri). A mai facut un bine ca a lipit cererea de oferta, umpland un gol de piata: evident, blogerii au vrut aceasta competitie (motivatiile nu sunt in discutie). Novac a mai facut bine si organizand acest party (primul bine a fost facut indiscutabil acestui loc bizar, Tralala, in care cea mai mare parte a oamenilor normali la cap nu ar fi intrat, cel mai probabil, niciodata). In fine, au mai avut de castigat din toata povestea asta cam kitchioasa si alti cativa oameni care si'au facut publicitate, cu-chiu-cu-vai.

Eu as spune ca nu trebuie sa fim doar multumiti cu treaba facuta de Novac. In fond, nu l'a obligat nimeni sa organizeze competitia asta, si a facut'o, sper, dorindu'si popularitate. Pe diplomele facute scrie, de altfel, Una pe an cu Novac, semn ca omul intentioneaza sa continue cu organizarea competitiei. Ii dorim sa faca treaba cum trebuie data viitoare.

De aceea e foarte important sa intelegem ca Novac a facut insa si rau: el a facut reguli proaste care au dus la invalidarea votului. Faptul ca oamenii sunt dubiosi si tind sa profite de brese in sistem nu trebuie sa ne duca la concluzia ca competitia asta e o idee proasta: oamenii sunt dubiosi de cand lumea si pamantul. Dar tocmai pentru ca stim asta, si pentru ca vrem sa facem lumi libere si bune, trebuie sa fim drepti. E bine deci sa fim aspri ca aglomerarispontane cand regulile sunt proaste.

In concluzie: regulile conteaza. Novac ar trebui sa isi puna cenusa in cap si sa multumeasca celor de la aglomerarispontane ca au scos in evidenta o problema serioasa, si sa aiba grija sa faca lucrurile cum trebuie data viitoare. Sunt sigur ca Novac stie foarte bine ce are de facut.

Succes!

marți, martie 07, 2006

sâmbătă, februarie 25, 2006

Despre ticalosi

Antisemitismul are radacini adanci si nu poate fi disociat de violentele milenariste din Europa. Imagologia a descris cu suficienta elocinta evolutia imaginii evreului de la admiratie mistica, deferenta interesata la invidie si ura patologica. Antisemitismul a inglobat caracterul anticlerical al milenarismelor. Pe fondul catastrofei sociale din anii 30 in Germania (a carei cauza e, dupa cum s'a documentat, imposibila datorie de razboi datorata unei Americi aflate in Marea Criza), antisemitismul a fost instrumental obtinerii puterii de catre nazisti.

Fundamental, crimele abominabile facute de nazisti trebuie intelese ca 'varf' al unui proces istoric. Intrebarea pe care si'o pun unii este daca atrocitatile de natura Holocaustului sunt repetabile. In Rwanda s'a vazut ca sunt. In razboiul iugoslav s'au comis atrocitati. Altele stau sa se intample, in alte locuri de pe pamant (un dement care vrea arme nucleare zilele astea a si verbalizat intentiile ucigase).

Ce inseamna toate astea? Ca atrocitatile sunt evenimente a caror ocurenta e datorata unor procese istorice 'grele'. Cum putem opri aparitia lor? Ideal, oprind exact procesele istorice care le produc. Dificultatile de ordine practic sunt insa nenumarate, si de aici se ajunge la solutii provizorii, cum ar fi izolarea ticalosilor.

Antisemitismul nu e lipsit de temei psihanalizabil si e posibil sa poti lista atributele celor a caror influenta e critica, si ei pot fi impiedicati sa isi performeze rolul criminal. Tarile care au adoptat legislatia asta cred ca asta e o solutie mai buna decat nimic. Altii prefera penalitatile financiare (chiar asta care e subiectul acestui thread a pierdut recent un proces cu un istoric american si a fost nevoit sa'si vanda vila din Myfair ca sa plateasca, dupa care a ramas falit; acum e si in puscarie).

Dar sunt oameni (cum ar fi istoricul militar britanic Anthony Beever) care cred ca inchiderea imbecililor agresivi ii transforma in martiri si ca solutia preferabila este contra-argumentarea.

Despre raspundere in afaceri

Cineva se intreba cum se poate rezolva o problema de genul urmator:
Firma A datoreaza firmei B o suma mare de bani. Inainte de scadenta, firma A vinde tot ce are (sau instraineaza, nu stiu care este termenul exact - ma refer la clasica metoda de a scapa de datorii folosita mereu la noi in ultimii 15 ani). Eventual se sparge in mai multe firme. Cand sa-si recupereze datoria, firma B nu mai are de unde.


1. Tehnic aici ai o relatie creditor/debitor. Orice finantare trebuie sa fie facuta dupa o documentare serioasa a expunerii firmei debitoare si se concretizeaza intr'un contract. Se prezuma bona fide intre parti, dar evident e preferabil ca sistemul de constrangeri sa fie bine pus la punct (i.e. sa faci un contract bun) asa incat lichidarea de active de care ai vorbit sa fie penalizata. De obicei se recurge la garantii/colaterale. Daca nu vrei sa iei riscuri, ceri plata in avans sau iti asiguri livrarea (daca ai un credit comercial sa zicem).

Daca dealul s'a facut cu un handshake sau pe un simplu IOU, ai problema generala de capital social (incredere si constrangeri institutionale altele decat cele pur legale, cum ar fi reputatia). Intr'o economie libera frecventa tzepelor tinde sa scada pana la disparitie cu trecerea timpului.

2. Practic se pune problema lichidarii activelor uneia dintre firme ca strategie de maximizare a profitului actionarilor ei. In ultima instanta o curte decide daca a fost sau nu legal (si de asta e preferabil sa ai un contract cat mai bine pus la punct). Daca actionarii garanteaza sau nu oricum e o chestie pe care tot sistemul juridic o stabileste.

Dar inainte ca lichidarea asta sa se intample a avut loc o negociere intre X si Y. Daca cei doi au macar un minim de experienta si simt practic, vor ajunge sa isi estimeze reciproc destul de corect strategiile posibile si in consecinta se vor constrange cat vor putea mai bine. Evident, ai problema asimetriei si situatia cand X e un deal maker trecut prin ciur si darmon si Y e un incepator, dar eu zic ca intr'o piata libera cu o vechime de o generatie macar, ai deja antreprenori cu experienta si un capital social minimal care sa limiteze frecventa tepelor semnificativ (inclusiv a tepelor cu jocuri piramidale).

3. E corect ca firmele sa fie protejate de raspunderea limitata? In primul rand, se presupune ca firmele sunt formate ca perpetuitate/going concern; pe ipoteza asta se construieste evaluarea unei companii (vezi capm/dcf pentru exemplificare). Doi, un contract nu poate fi semnat decat de administratori autorizati expres de actionari. Trei, premisa e bona fide, in sensul ca nu faci un deal daca estimezi ca vei lua teapa.

As zice ca exact sistemul de raspundere limitata e preferabil pentru ca e cel mai eficient. Un actionar finanteaza o companie si are interesul ca ea sa existe ca perpetuitate. Actionarul decide sa delege responsabilitatea unui manager. Managerul face dealuri in avantajul companiei, deci al actionarilor. Managerul e constrans sa faca profit prin natura contractului sau personal cu actionarii (in trecere trebuie spus ca o problema tipica de contracting este aceea a stabilirii unor indicatori de performanta pentru manager, i.e. cum se masoara valoarea adaugata si ce constrangeri pui la punct pentru ca managerii sa nu 'eronizeze' businessul). Alternativa, i.e. raspunderea actionarilor, ar duce inevitabil la 'intepenirea' multor tranzactii. Ducand lucrurile pana la ultima lor consecinta logica, asta s'ar reflecta in costuri tranzactionale marite si ineficienta.

4. Am mai spus ca relatia dintre actionar si manager e obiectul unui contract dintre cei doi si ca urmare apare o tranzactie: actionarul plateste managerului o suma oarecare in schimbul obligatiei celui din urma de a livra niste obiective (e.g. sa genereze profit). Cred ca se vede clar ca daca managerul este dispus sa isi asume responsabilitatile care decurg din asta, asta se va reflecta automat in pretul pe care actionarul il va plati pentru serviciile managerului.

Daca Statul ar impune actionarului responsabilitatile altfel asumate de manager (pai cine altcineva decat Statul ar putea sa o faca, Gabriel, de vreme ce exista actionar motivati sa delege, manageri dispusi sa isi asume obligatii si clienti interesati de produsele/serviciile firmei), atunci pretul managerilor va scadea datorita discountului pentru minimalizarea riscului managerului si inputului crescut al actionarului. Tinand cont ca numarul antreprenorilor cu capital disponibil e in realitate mult mai mic decat cel al managerilor dispusi sa isi asume obligatii, cred ca iti dai seama de ineficientele create de decizia asta arbitrara (lucru pe care, spun din nou, numai Statul il poate impune).

5. Doua firme nu fac dealuri pe strada si nu pe baza unui hai noroc ca te cunosc etc. ci pe baza unor evaluari reciproce destul de serioase. La sfarsit se face un contract in care se intra V O L U N T A R, dupa care caveat emptor, period. Legea falimentului nu are nici o relevanta in discutia asta, pentru ca prezumtia e ca businessul functioneaza ca perpetuitate si ca oamenii actioneaza bona fide. Altfel, crima si pedeapsa. End of story.

6. Mai departe despre raspundere limitata: masura raspunderii e data de cat capital investesti pentru ca businessul se construieste exact pe asta. Este cel mai sec lucru care se poate spune si care e esenta capitalismului.

Uite, eu si cu tine avem cate 5,000 EUR si facem un srl 50/50, de facut carnati. Avem: cash 3k + 2k materie prima + mijloace fixe 5k = 10k; capital 10k.

Dam drumul la business, facem carnatii si vindem cu profit; o tinem tot asa pentru un an de zile. La sfarsit mai facem un bilant si avem: cash 10k + 15k materie prima + mijloace fixe 10k = 35k; datorii 15 + capital 10k + profit reinvestit 10k = 35k.

Observam ca avem deja un profit care ne motiveaza, am crescut firma, dar avem si ceva datorii pe la diversi furnizori pe care ii platim la 30 zile, sa zicem. Ne gandim sa ne extindem, si facem un credit la banca. Banca ne da 20k dar cu dobanda 10% si ne cere sa garantam cu tot business ul nostru. Noi doi vedem un viitor in business, banca vede un viitor in noi si mergem inainte.

Si tot asa. Peste 5 ani avem un milion si vrem sa ne extindem. Un nou credit, alte garantii. Business ul creste. In anii astia nu am scos dividende din firma, tot profitul a fost reinvestit. Avem 50 de angajati, platim taxe si impozite si muncim de capiem sa tinem firma in crestere.

Din pacate, dupa 7 ani se schimba gusturile si oamenii nu mai vor carnati, ci bere. Ne scad vanzarile cu 75%. Creditorii nostri, atat partenerii de afaceri cat si bancile, incep sa ne stranga cu usa. Cautam solutii si nu gasim pentru ca economia e in recesiune. Dupa 2 luni suntem fara cash si nu mai putem vinde nimic. Am ramas cu un stoc de carne macra care se strica. Muncitorii intra in greva, ne sparg geamurile si ne inchid in birou. Stam si fumam si ne intrebam cu ce dumnezeu am gresit, ca tot ce am vrut a fost sa tinem in picioare un business. Creditorii vin peste noi si incep sa ne ameninte.

Se pune intrebarea: e moral sa ceri acestor actionari care au inceput business ul asta cu cate 5k fiecare sa raspunda cu toate proprietatilor lor personale, chiar daca acele proprietati nu au fost folosite in generarea unui venit in firma?

6. Eu stiu argumentul clasic ca legea falimentului induce un hazard moral pentru ca investitorii isi asuma riscuri pentru ca altfel nu si le'ar asuma. Contra-argumentul principal este ca dealul e pur voluntar. Daca conditiile sunt stiute, i.e. suficient de multe informatii despre debitor sunt cunoscute de creditor, atunci decizia de a finanta se va face pe baza activitatii firmei si nu a proprietatilor actionarilor. Nimeni nu obliga o banca sa finanteze o firma. La fel, nimeni nu obliga o firma sa crediteze comercial o alta firma. Daca cineva in lantul asta cauzal nu are informatii suficiente, ar face bine sa caute sa le gaseasca daca nu vrea sa ramana cu buza umflata. Dar bineinteles ca creditorul poate solicita anumite garantii, si actionarul ar putea fi constrans sa majoreze capitalul firmei in vederea eligibilitatii pentru o finantare. Evident, asta creste expunerea personala a investitorilor.

De ce imoral sa condamni la inchisoare pe cineva care trece strada pe rosu? Am incercat sa explic inainte de ce e disproportionat sa penalizezi un investitor pentru esec cu mai mult decat cu capitalul investit in firma.

7. Un finantator care nu isi face un plan de rambursare a datoriei si care nu are un contact cu termeni si conditii clare are o problema serioasa. S'ar putea sa nu fie locul lui in business, poate ar fi bine sa se restranga la studiul florei si faunei sau la activitati casnice. Bancile lucreaza cu sisteme bine puse la punct pentru ca sunt specializate. Ele stiu precis ce vor si asta cer. Primesc, dau. Nu, nu.

Intre firme situatia e mai delicata - aici mai joaca un rol persoanele insele (am vorbit de incredere si capital social mai devreme). Nu trebuie sa fii specialist in risc management ca sa simti un deal, cu trebuie sa ai simt de business. Unii au, altii n'au.

8. De multe ori creditorii si debitorii au relatii stranse si coopereaza in crize. In plus, daca ai dat faliment s'ar putea sa vrei sa'ti pastrezi macar reputatia si vei incerca sa relansezi firma, sa atragi noi investitori sau sa ii convingi pe cei vechi sa toarne gaz peste foc (am spus inainte de reorganizare). E o vorba americana: daca datorezi bancii un milion si nu ai de unde sa'i dai inapoi, you're in big trouble. Daca datorezi o suta, the bank is in big trouble. E deci si o problema de diversificare a riscului si de expunere la un business sau altul.

Vechituri

Vizitatori