bnr

Cresterea preturilor e o suma de decizii individuale. Inflatia este un efect agregat.

Pretul da masura venitului firmei. O intrebare este: ce impact asupra veniturilor are cresterea pretului unui producator? Daca cererea pentru produsul meu (sau serviciu, evident) este inelastica, efectul este ca cresc vanzarile proportional cu cresterea pretului. Daca azi vand cu 10 lei bucata si vand 1,000 de bucati, fac un venit de 10,000 lei. Daca am cerere perfect inelastica si vand maine cu 20 lei, voi avea venituri de 20,000 lei.

Dar bucata vanduta ma costa ceva. Sa zicem ca ma costa 5 lei sa vand o bucata (cogs). Dar la asta mai adaug costuri operationale (utilitati, salarii, marketing) de inca 1 leu / bucata. Apoi, mai trebuie sa iau in calcul si uzura unor echipamente in care am investit, costul dobanzilor pe care le am de platit, si taxele pe care trebuie sa le platesc, sa zicem ca toate astea adauga inca 1 leu / produs la costuri. Deci am un cost total de 5 + 1 + 1 = 7 lei / produs. Rotunjesc un profit net / produs de 3 lei, inainte de a decide marirea preturilor.

Ceteris paribus, daca am marit la 20 lei / produs cum zisei, fac un profit net / produs de 17 lei. Not bad at all! Dar ce impact are decizia mea?

Oamenii care imi cumpara produsul au cerere perfect inelastica, cum zisei. Dar au si buget limitat, si sunt constransi sa cheltuiasca mai putin pentru alte produse! Asa ca cei 10 lei in plus in venitul meu inseamna cu 10 lei in minus in venitul altora. Ei, dar acei altii nu vor fi prea incantati de pierdere, asa ca vor mari si ei, cel mai probabil, preturile lor. In functie de elasticitatea cererii pentru produsele lor, vor castiga la fel de bine ca si mine, sau mai putin bine. Rapid se ajunge la fundul sacului consumatorului, ale carui salarii nu prea cresc repede. Atunci oamenii incep sa umble pe la economii, mai vand ce au, ori incearca sa munceasca in plus (rar). In general, inflatia saraceste (relativ vorbind) oamenii.

Ce se intampla in continuare este ca un fel de spirala a conflictului: unul dupa altul, producatorii incep sa isi mareasca preturile. Cum informatia este distribuita asimetric, si pentru ca exista tot felul de disturbatori, deciziile astea nu sunt distribuite egal, in sensul ca unii vor creste preturile mai repede, altii mai tarziu. Inevitabil insa se ajunge, destul de repede, la un efect agregat, i.e. cresterea generala a preturilor. Well, inflatie.

Acum, inapoi la cauza prima: cine incepe primul sa isi creasca preturile? Raspunsul e complicat si depinde, intre altele, de structura pietei. Daca ai in lantul de oferta jucatori dominanti, cu cereri inelastice, ei vor fi tentati sa creasca preturile; pe de alta parte, intr'o piata libera ei nu le vor creste prea mult pentru ca prin asta vor semnala ca 'e rost de profituri grase' si vor stimula competitia. Daca piata nu este libera, si intrarea pe piata lor este restrictionata (sa zicem politic), atunci, well, poti sa ai surprize si sa vezi cresteri mari de preturi. De aici, inflatia, asa cum am descris mai sus.

Dar poti sa ai situatii in care decizia de a mari preturile este luata ca urmare a micsorarii vanzarilor. Vezi ca vinzi mai putin, si te gandesi, panicat, ca poate daca maresti preturile si ai cerere inelastica vei mentine veniturile constante. Din nou, ai pus o caramida la inflatie.

Sau maresti preturile pentru ca s'a marit costul capitalului (opa!) adica te imprumuti mai scump de la banci, sa zicem.

Sau cresc taxele... si iar poti sa dai in inflatie.

Cresterea masei monetare este doar o fateta a problemei inflatiei. Incerc sa sugerez prin mesajul asta scris cu trei beri in nas si pe care il voi edita mai incolo ca treaba nu e deloc straigthforward si se cere analiza structurii pietei, a functiilor cererii si ofertei si elasticitatilor, a structurii capitalului, a costului capitalului, a riscului politic, a nivelului taxarilor, a productivitatii muncii, a flexibilitatii pietei muncii, cate si mai cate...

BNR a luat o decizie foarte brutala, semn ca economia nu e suficient de competitiva, ca sunt inca probleme structurale serioase. Lipsa competitivitatii produselor romanesti pe pietele internationale este o mare problema grava. Producem multe chestii scump si prost. Nu inovam mai nimic. Avem o infrastructura care gatuie cresterea economica, birocratie ineficienta. Scoala e varza. Agricultura ineficienta.

Deci, inainte sa ne mutam la moneda de aur, hai sa vedem ce facem cu porcariile astea care nu au cauze monetare, ci culturale, institutionale, istorice, de mentalitate... toate chestiile astea care tin Romania in cacat.