sâmbătă, mai 14, 2005

Consumerism si consum

Dataliile aici

con-bandit:
Consumul este un motor al dezvoltarii. Nu consumerismul. Consumul ar putea urni dezvoltarea oriunde, inclusiv in zone pe care in mod traditional nu le asociem cu consumerismul. Eu nu neg consumul (lucru evident sper), ci neg faptul ca exista in mod obiectiv un supraconsum, sau mai bine spus ca supraconsumul sau consumerismul ar fi fost constatat de catre criticii capitalismului in urma aplicarii unor criterii de evaluare obiective. Simple as that. Toti cei care sustin ca occidentul consuma prea mult, sustin de fapt ca lor li se pare asta. Distinctia dintre nevoi artificiale si reale este subiectiva, aprecierea valorii este subiectiva etc. Ei nu ne spun nimic despre Occident sau despre capitalism sau despre lume. Ne spun ceva doar despre modul in care judeca ei lumea.

Rhea:
Foarte bine. De aici inainte, sa nu mai spuna. Ma tem insa ca subiectivismul, chiar daca apartine criticilor/politologilor/filosofilor de profesie, care ar trebui sa fie mai obiectivi, nu va putea in realitate sa fie niciodata eliminat.

Am mai spus-o, ma repet: trebuie amendat.
Cu umor.

chatalin:
eu cred ca oamenii intuiesc totusi corect faptul ca dezechilibre cronice pe variate piete (e.g. a capitalului) pot genera crize serioase.

De pilda, sa admitem ca un investitor 'consuma' atunci cand acumuleaza actiuni. Consumul are la baza decizia de investi, bazata pe un set de presupuneri privind dezvoltarea asteptata a valorii actiunilor achizitionate.

Crizele se intampla (zic eu) atunci cand modelele de decizie se schimba structural, de la analiza fundamentala la tehnica (i.e. in locul analizei performantei firmei, investitorii se bazeaza exclusiv pe relatii statistice stabilite intre variatiile mai multor actiuni). Vorbesc aici de cresterea critica a ponderii analizei tehnice. Asta tinde sa duca la un 'supraconsum' de actiuni pentru ca simpla asociere statistica ignora sistematic performantele actuale ale firmelor.

In termenii individualismului metodologic, s'ar putea spune ca o criza de 'supraconsum' e o criza neintentionata a pietei, rezultat al agregarii efectelor actiunilor individual-rationale intr'o criza irational-colectiva...

Ca atare, decizia de a reglementa pietele pare rationala... Dar, pe masura ce numarul investitorilor creste (e.g. pietele OTC, initial slab-reglementate), e din ce in ce mai clar ca se ajunge la unele contradictii intre principiile liberale si practica...

Hm... nu am timp sa recitesc, I gotta go, cred ca am bagat cam multe chestii in mesaj... in sfarsit, o las asa...

con-bandit:
Chata, super ok mesajul, e bine ca l-ai lasat asa

Problema e ca aici ai criterii obiective de identificare, analog cu discutia noastra anterioara cu intreprinderile. Definesti supraconsumul ca fiind achizitia de valori mobiliare care conduce la o explozie a pretului urmata de o devalorizare aproape totala. Ai la dispozitie preturi si volume de tranzactionare ca date de intrare. Ai la dispozitie raportarile lunare ale societatilor de valori mobiliare cu privire la numarul de clienti si la valoarea tranzactionata. Deci poti masura before and after, ca sa identifici perioada de consum si cea de supraconsum. Eu atacam subiectivitatea, care nu este prezenta in exemplul tau.

Cat despre indreptatirea adoptarii de reglementari, nu stiu. Asta e un subiect sensibil pentru mine. In mod sigur sunt foarte multe reglementari care ma calca pe nervi si sunt atat antiliberale, cat si nenecesare pentru a preintampina crizele de supraconsum, cum le numesti tu.


P.S. (fara legatura cu ideea de baza): Dar putem noi sa spunem ca investitorii consuma? Putem asimila pietele speculative pietelor de bunuri de consum? Eu nu cred. Pe pietele de consum nu ai comportament strategic al consumatorului. Pe pietele speculative ambii participanti la o tranzactie se pot comporta strategic (adica cumpara sa-i pacaleasca pe altii, de pilda, dupa care vand cantitati mai mari etc sau invers). Ce pondere are comportamentul asta pe piata? Experienta mea imi spune pe de alta parte ca nu se poate vorbi de o piata omogena din punctul de vedere al comportamentului strategic nici macar in domeniul valorilor mobiliare, mai mult, nici macar pe o piata delimitata geografic si institutional, insa nu am incercat deocamdata sa sistematizez teoretic observatiile astea (ar cam trebui, however).
Adevarul e ca mi-e lene sa stau doua saptamani sa-mi insusesc matematica necesara, asa ca deocamdata nu sunt capabil sa tratez chestiunea riguros

vineri, mai 13, 2005

CATV, on liberty

Miile de canale comerciale CATV sunt finantate privat. Ele sunt intreprinderi comperciale, unele closely-held, altele listate. Actionarii asteapta un return. Ca atare, competitia are rolul de a reduce castiguri anormale, si in business ul entertainment ca si in retail banking, sa zicem.

Bottom line - valoarea filmelor e data de returnul generat. Asta este singura variabila masurabila.

Ce da un film bun? exact: dificil de masurat. Ca atare, ramane la latitudinea consumatorului sa decida daca e dispus sa plateasca 2 ore pentru un film oarecare. La sfarsit, va trage anumite concluzii in baza carora va face decizii ulterioare (e.g. mi-a placut un film cu tom cruise, deci sunt dispus sa mai vad un film cu tom cruise).

Asta face ca alegerea sa fie pana la urma un proces autoreferential, autoregresiv. Sunt 'victima', daca vrei, moralmente, a alegerilor mele precedente, care sunt la randul lor generate de alegerile precedente etc. Dar esti cu adevarat o victima? Well - chestie de interpretare. Free to chose, free to lose -

In concluzie, din punctul meu de vedere, alegerea e prin excelenta un act de vointa personala. Constrangerea ei e un act nedrept pentru ca imi suprima un drept individual.

Problema consumerismului

Problema consumerismului se rezuma la urmatorul lucru: oamenilor le sunt servite explicatii triviale pentru probleme triviale. Pentru cu traiesc din vanzari, editorii acestor reviste/spectacole se vor feri de discursuri critice (in sens stiintific): daca ar face'o, ei ar pierde, de buna seama, audienta.

Bottom line: companiile media profita de slabiciunea omeneasca, de faptul ca oamenii tind sa conserve stereotipiile deprinse. Pentru ca ne iubim atat de mult, avem grija de noi si alegem variantele de expresie care ne confirma continuu ca noi suntem cei mai frumosi, cei mai buni, cei mai cei.

Alternativ, revistele de cultura sau emisiunile TV conduse de oameni de cultura ne arata deseori ca avem carente de educatie. Pentru ca nu ne place sa fim trasi de urechi, vom muta pe Gica Show, unde ne creste inima de bucuria intalnirii cu cei care ne iubesc...

Ce e copilaria

Copilaria e doar o faza a dezvoltarii individuale. Ca atare, rezultatele obtinute sunt consecinta efortului intelectual depus: un copil lasat in plata domnului va studia curios universul proxim si va stabili o relatie cu obiectele continute. Ca orice process laissez faire, rezultatele sunt greu predictibile.

Alternativ, un copil atent educat va fi pus in situatii cu deznodamant asteptat: va invata sa se poarte civilizat, va invata sa comunice corect, va deprinde mestesuguri (la 4 ani poate fi un pasionat olar) sau va prinde drag de studiul speciilor de dinozauri, va invata sa inoate, sa patineze, sa schieze, sa joace tenis. Unui copil bine format in perioada pre-scolara ii va fi mai usor sa inteleaga rostul calculatorului, al televiziunii.

Bottom line: e alegerea parintilor sa opteze pentru un model educational sau altul. Dar tot ei trebuie sa isi asume consecintele deciziei lor.

miercuri, mai 11, 2005

Inundatii

Atentie - sa ne fixam asteptarile la nivelul optim. Daca se asteapta cineva ca Romania sa aiba capacitatea institutionala sa reactioneze eficient in situatii catastrofice, se inseala!

Fiti antene:

1) suprafata 237,500 km2, din care pamant 230,340 si apa 7,160
2) pamant arabil 41%
3) pop 22,329,977 (June 2005)

Spreadul populatiei e 94 loc / km2. Tinand cont de disparitatile enorme urban/rural (urban foarte dens datorita politicilor publice din perioada de urbanizare fortata anii 70-90), densitatea pop/km2 in rural trebuie sa fie undeva in regiunea lui 40-50. Si mai departe, in rural sunt disparitati semnificative - in general scattered villages cu variatii mari de dezvoltare a infrastructurii (putine sate canalizate/cu drumuri practicabile, care administreaza suprafete eficient irigate versus multe sate cronic sarace, electrificate si atat).

Indicii regionali de dezvoltare au variatii enorme. Harta sociala a Romaniei indica persistenta saraciei cronice in cea mai mare parte a zonelor rurale. In atare conditii, e imposibil ca o administratie centrala aflata sub presiunea uriasa a modernizarii globale sa poata administra eficient o situatie catastrofica. Bucurestiul insusi arata ca o mica Calcutta. Variatiile enorme dintre Sud/Nord (de ex) sunt exemplificatoare.

Concluzia: pe termen scurt, we're fucked.

Despre discursuri

aglomerarispontane:

Pe de alta parte, nu orice discurs care se conformeaza canoanelor logicii este valoros. Asadar, poate exista valoare in afara zgardei logicii. Indraznesc sa afirm ca nu doar prin arta.

Con-Bandit:

Amice, iata un exemplu de discurs care nu se conformeaza regulilor logicii (daca are sau nu valoare, ii lasam pe altii sa decida).

Din enuntul (i) - "nu orice discurs care se conformeaza canoanelor logicii este valoros" (echivalent cu enuntul "exista cel putin un discurs care se conformeaza canoanelor logicii si nu este valoros") nu decurge enuntul "exista cel putin un discurs care nu se conformeaza canoanelor logicii si este valoros", din motivul foarte simplu ca (i) nu ne spune nimic despre discursurile care nu se conformeaza canoanelor logicii, ci doar despre discursurile care se conformeaza.

Chatalin:

Altfel spus, multimea discursurilor logice DL se intersecteaza cu cea a discursurilor valoroase DV si au cel putin un element comun. Admitand ca stim care e multimea DL, ramane ca as sa enumere elementele multimii DV.

S'ar putea insa ca lista lui as sa nu fie agreeata de toti, de vreme ce valoarea unui discurs e data de preferinta observatorului pentru un set de optiuni metodologice/doctrinare/ideologice. Cu alte cuvinte, un discurs logic DL ar putea sa apartina multimii DV numai pentru un anumit numar de observatori.

Asadar, ce trebuie clarificat in primul rand este optiunea metodologica a observatorilor, ori cadrul teoretic care aproximeaza cel mai bine argumentatiile cu pricina. Apoi va trebui clarificat obiectul analizei: unele discursuri isi propun mai mult decat altele, si ca atare comparatia trebuie sa ajusteze valoarea unei variabile discutate atat dupa 1) P1, ponderea pe care o are discursul in demonstratia propusa cat si dupa 2) P2, ponderea pe care o are demonstratia in cunoastere. De pilda, unul va incerca sa explice de ce lumina e curba in anumite conditii, in vreme ce altul se va multumi sa argumenteze pentru o masa cu calorii putine.

PS Un site pentru prietenii nostri http://www.eeng.dcu.ie/~tkpw/

PS 2 Referitor la valoarea unui discurs, ma gandesc ca sanatosul principiu dupa care valoarea unei intreprinderi e calculata in baza estimarii unui sir de numerar asteptat, discontat de costurile tranzactionale si riscuri, s'ar putea extrapola si in discutia asta. Astfel, valoarea unui discurs teoretic ar putea fi data de evaluarea impactului pe care il are in dezvoltarea nivelului general de cunoastere, sau altfel spus dupa gradul de reducere a incertitudinii pe care il reuseste teoria respectiva. Asadar, o teorie nestiintifica (i.e. intemeiata pe afirmatii netestabile) are sanse slabe sa valoreze prea mult, de vreme ce nu duce la reducerea incertitudinii. In plus, e intuitiv de admis ca unele teorii nestiintifice, in afara micii valori adaugate care le e specifica, implica riscuri substantiale: probabilitatea de generare a unor erori sociale (e.g. nazism) s'ar putea sa fie asociata pozitiv cu exprimarea vehementa a unor teorii nestiintifice care servesc (exact datorita imposibilitatii refutarii) unor interese meschine (e.g. politice). De asemenea, cresterea artificiala a complexitatii unui discurs poate fi suspectata de audienta ca fiind o incercare de 'aburire', de evitare a punerii corecte a intrebarilor fundamentale. Ca atare, un discurs complex nu e neaparat valoros, de vreme ce creste costurile comunicarii, si asta duce la discontarea progresiva a beneficiilor asteptate.

marți, mai 10, 2005

Onorabilitate intelectuala

Cred ca in fond ce face onorabil un intelectual e consistentza gandirii si actiunii sale, individual/familial si social/profesional. Multor oameni altfel interesanti le'a fost imposibil sa ramana onesti pentru ca si'au reconstruit discursul ingloband necritic teorii disjuncte.

Cu alte cuvinte, un ganditor care ignora cu buna stiinta conditia falsificabilitatii discursului teoretic e, pana la urma, un vanitos in cautare de glorie trecatoare mai degraba decat un rigoros (deci onest) intelectual. Pe buna dreptate, unor autori li se reproseaza ca au complicat teoriile enuntate exact pentru a face imposibila orice dezbatere critica. Mai mult, in viata personala unii dintre acesti oameni s'au dovedit, de multe ori, lasi.

E clar ca Heidegger a demonstrat o forta intelectuala iesita din comun. Putini sunt cei care isi permit un dialog structurat pe teme heideggeriene (incerc si eu sa citesc Fiinta si Timp). Totusi, ramane indubitala participarea sa la reuniunile unui partid politic cu o ideologie criminala. Cred ca treaba asta il descalifica sub aspect personal si social.

Vechituri

Vizitatori