Faliment (criza BOP, default la datorie externa) a dat Romania, de doua ori, in anii '80, si a scapat milimetric pe langa altul in '98. Dar chiar si tarile cele mai sarace - vezi Haiti - aleg sa isi plateasca, pana la urma, datoriile externe, impovarand populatia pe termen scurt. Noi am tras in anii 80 pt ca Ceausescu a bagat banii aiurea in tehnologii scumpe si ineficiente in anii 70, ignorand principii simple de management corporatist si inovare.
In treacat, hiperinflatia este, de fapt, o forma de a masca falimentul intern. De asta, in tarile sarace, controlul politic al bancii centrale este critic. In sensul asta e preferabil, moralmente, sa fii 'austriac', adica sa faci currency board, ca bulgarii. Cel putin stii o treaba, tai si gata.
Adica e o chestie, poti sa te imprumuti enorm, dar sa bagi banii unde trebuie si sa scoti return superior costului de capital. Americanii asta fac, si au bagat banii in capex, si au innoit sculele, si au crescut productivitatea. Au o economie extrem de rezilienta, foarte bine echipata si gata sa profite de globalizare. Tine cont ca lupta cu China si India pe low value added, care uite ca incep sa urce si in sw/hw si chiar pharma in generics, asa ca trebuie sa fie si mai productivi, adica sa cheltuiasca si mai mult pe R&D si eventual sa puna roboti mai multi.
Sau poti sa fii un dobitoc sinistru, un imbecil si sa iei datorii tarii cu ambele maini si sa ii bagi in petrochimii, ferme de porci, CUGuri si casa poporului, sa nu faci infrastructura si sa cumperi licente vechi si scumpe, si sa duci un stat in faliment. ca tine cont, la un miliard imprumutat platesti o suta de milioane, si gandeste te ca un return net de 10% intr un business mare se obtine greu, cu manageri adevarati si procese beton, cu inovatie si organizatii lean & clean, nu cu idioti birocrati si grasime peste tot.
Americanii iau bani dar stiu sa ii bage unde trebuie, altii iau bani si isi bat joc de ei.
Si e o chestie, ca americanii au un proiect de infrastructura de 300 bn pt autostrazi nationale, aprobat de congres anul trecut, daca nu gresec. am scris odata pe blog despre asta. ori iti dai seama ca asta e conditia sine qua non al asigurarii cresterii consumului intern, ca nu poti sa misti marfa pe strazi aglomerate. si oamenii si au facut calcule la rece: la un miliard pe autostrada scoatem 2 in 30 ani, cu care acoperi si cuponul la bondurile alea pe termen lung, si mai scoti si profit cu care iti pui inca zece sateliti in curul iranului, or something
Ori romanii prin 96 bagau bani publici in siderca calarasi, vreo 200 mn dolari, dintr un bond garantat de stat, ulterior platit de la buget, dupa falimentul asteptat. ca doar nu era sa vanda sine de cale ferata, cine cumpara asa ceva? sau bani aruncati in salarii de muncitorime prin tot felul de industrii fara nici o sansa, doar pt ca ideologia comunista a ramas intacta pana prin 97.
vineri, august 18, 2006
marți, august 15, 2006
Secu' si PCR
Incepe sa se faca lumina in capul meu Razz , vorba lu' al' batran.
Zic asa. Securistii romani, aia mai de pe la varf, citeau presa internationala, mai prindeau o calatorie, mai schimbau o vorba cu cei de pe afara. Ei au fost primii romani din Romania care intelegeau clar ca distanta dintre ce se intampla in tara si restul lumii se adancea. Ei erau la fel de constienti, pe de alta parte, ca Ceausescu si ciracii sai din PCR, durii imbecili formati in anii '50, aveau la dispozitie armata si militia, cu care putea sa starpeasca rapid o disidenta. Oameni isteti si cu simt practic (ca altfel nu ar fi ajuns unde erau), securistii au fost nevoiti sa isi gaseasca ceva de facut, tinand cont de circumstante.
Asadar, increasingly scarbiti de imbecilitatea activistilor de partid carora trebuiau sa le raporteze, securistii romani incep marea miscare subterana de dizidenta economica in Romania Socialista: afacerile pe piata neagra. Pe o piata seaca, asa cum era aia din Romania anilor '80, securistii incep sa isi dezvolta o retea de distributie paralela cu cea oficiala: consignatiile, talciocurile si mica publicitate. Incet, dar sigur, baietii cu ochii albastri incep sa puna ban pe ban, pregatindu'se, fara sa stie, sa devina primii miliardari ai viitoarei Romanii capitaliste.
In acelasi timp, securistii isi faceau in continuare jobul machiavelic, mentinand retelele de turnatori, continuand sa produca raportarile imbecile cu care astazi isi dau in cap unii altora. Toate erau, mai mult sau mai putin, formale. Desi securistii carora le mergea bine de pe urma business ului cu videouri, blugi, casete cu filme, toale, tigari, alcool samd, nu aveau un interes imediat in a schimba sistemul, ei erau cu urechile palnie: o data ce s'a ivit oportunitatea rasturnarii regimului, au mers pe mana revolutionarilor. Stim acum ca cei care au tras au fost militarii si militienii, si probabil unii din garda personala a lui Ceausescu.
Zic deci ca aveam in Romania anilor 80 dihotomia asta, intre activisti PCR care tineau practic in viata regimul lui Ceausescu, si o Securitate plina de oameni dibaci, isteti si descurcareti, care stiau sa invarta banul. Conflictul dintre ei trebuie sa fi fost extrem de dur, pe masura mizei.
Daca ce zicem aici are sens, grosso modo, atunci ne putem gandi ca Iliescu - un comunist pur de extractie stalinista - nu putea fi decat incomod acestor afaceristi. Fals: ei s'au folosit din plin de status quo ul fortat de Iliescu (i.e. mentinerea proprietatii de stat pana tarziu in anii '90), transformandu se imediat in capusarii-rentieri care au devastat finantele publice. Iliescu si ideile lui idioate au fost mana cereasca pentru descurcaretii anilor 80, noii imbogatiti ai Romaniei post-Socialiste si pseudo-capitalista.
Iliescu stie lucrurile astea si sunt sigur ca ii uraste de moarte. Ei i'au ruinat, in fond, visul.
Am avut multe discutii, in ultimii zece ani, cu fosti directori de fabrici, fosti secretari de partid, diversi indivizi care au avut joburi grele in anii 80. Majoritatea s au ratat in anii 90, nefiind capabili sa faca mai mult decat putea sa faca in anii 80, adica sa faca o productie ciudata, nevandabila, sau sa gandeasca in limba de lemn. Ei au vazut cum praful si pulberea s a ales de, well, munca lor in slujba comunismului. Pe undeva imi pare rau de ei, erau oameni conformisti, care ar fi putut trai si munci cinstit in orice tara dezvoltata.
E destul de dureros sa iti dai seama ca, pana la urma, toate tragediile astea - in care milioane de oameni au trait ca niste caini, multi fara ca macar sa o stie - s au intamplat pentru ca un numar de cateva sute de alti oameni au avut mijloacele sa isi impuna in mod arbitrar vointa, cu mitraliera sovietica intr'o mana, si o bucata de slanina in cealalta.
Zic asa. Securistii romani, aia mai de pe la varf, citeau presa internationala, mai prindeau o calatorie, mai schimbau o vorba cu cei de pe afara. Ei au fost primii romani din Romania care intelegeau clar ca distanta dintre ce se intampla in tara si restul lumii se adancea. Ei erau la fel de constienti, pe de alta parte, ca Ceausescu si ciracii sai din PCR, durii imbecili formati in anii '50, aveau la dispozitie armata si militia, cu care putea sa starpeasca rapid o disidenta. Oameni isteti si cu simt practic (ca altfel nu ar fi ajuns unde erau), securistii au fost nevoiti sa isi gaseasca ceva de facut, tinand cont de circumstante.
Asadar, increasingly scarbiti de imbecilitatea activistilor de partid carora trebuiau sa le raporteze, securistii romani incep marea miscare subterana de dizidenta economica in Romania Socialista: afacerile pe piata neagra. Pe o piata seaca, asa cum era aia din Romania anilor '80, securistii incep sa isi dezvolta o retea de distributie paralela cu cea oficiala: consignatiile, talciocurile si mica publicitate. Incet, dar sigur, baietii cu ochii albastri incep sa puna ban pe ban, pregatindu'se, fara sa stie, sa devina primii miliardari ai viitoarei Romanii capitaliste.
In acelasi timp, securistii isi faceau in continuare jobul machiavelic, mentinand retelele de turnatori, continuand sa produca raportarile imbecile cu care astazi isi dau in cap unii altora. Toate erau, mai mult sau mai putin, formale. Desi securistii carora le mergea bine de pe urma business ului cu videouri, blugi, casete cu filme, toale, tigari, alcool samd, nu aveau un interes imediat in a schimba sistemul, ei erau cu urechile palnie: o data ce s'a ivit oportunitatea rasturnarii regimului, au mers pe mana revolutionarilor. Stim acum ca cei care au tras au fost militarii si militienii, si probabil unii din garda personala a lui Ceausescu.
Zic deci ca aveam in Romania anilor 80 dihotomia asta, intre activisti PCR care tineau practic in viata regimul lui Ceausescu, si o Securitate plina de oameni dibaci, isteti si descurcareti, care stiau sa invarta banul. Conflictul dintre ei trebuie sa fi fost extrem de dur, pe masura mizei.
Daca ce zicem aici are sens, grosso modo, atunci ne putem gandi ca Iliescu - un comunist pur de extractie stalinista - nu putea fi decat incomod acestor afaceristi. Fals: ei s'au folosit din plin de status quo ul fortat de Iliescu (i.e. mentinerea proprietatii de stat pana tarziu in anii '90), transformandu se imediat in capusarii-rentieri care au devastat finantele publice. Iliescu si ideile lui idioate au fost mana cereasca pentru descurcaretii anilor 80, noii imbogatiti ai Romaniei post-Socialiste si pseudo-capitalista.
Iliescu stie lucrurile astea si sunt sigur ca ii uraste de moarte. Ei i'au ruinat, in fond, visul.
Am avut multe discutii, in ultimii zece ani, cu fosti directori de fabrici, fosti secretari de partid, diversi indivizi care au avut joburi grele in anii 80. Majoritatea s au ratat in anii 90, nefiind capabili sa faca mai mult decat putea sa faca in anii 80, adica sa faca o productie ciudata, nevandabila, sau sa gandeasca in limba de lemn. Ei au vazut cum praful si pulberea s a ales de, well, munca lor in slujba comunismului. Pe undeva imi pare rau de ei, erau oameni conformisti, care ar fi putut trai si munci cinstit in orice tara dezvoltata.
E destul de dureros sa iti dai seama ca, pana la urma, toate tragediile astea - in care milioane de oameni au trait ca niste caini, multi fara ca macar sa o stie - s au intamplat pentru ca un numar de cateva sute de alti oameni au avut mijloacele sa isi impuna in mod arbitrar vointa, cu mitraliera sovietica intr'o mana, si o bucata de slanina in cealalta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)