Secu' si PCR

Incepe sa se faca lumina in capul meu Razz , vorba lu' al' batran.

Zic asa. Securistii romani, aia mai de pe la varf, citeau presa internationala, mai prindeau o calatorie, mai schimbau o vorba cu cei de pe afara. Ei au fost primii romani din Romania care intelegeau clar ca distanta dintre ce se intampla in tara si restul lumii se adancea. Ei erau la fel de constienti, pe de alta parte, ca Ceausescu si ciracii sai din PCR, durii imbecili formati in anii '50, aveau la dispozitie armata si militia, cu care putea sa starpeasca rapid o disidenta. Oameni isteti si cu simt practic (ca altfel nu ar fi ajuns unde erau), securistii au fost nevoiti sa isi gaseasca ceva de facut, tinand cont de circumstante.

Asadar, increasingly scarbiti de imbecilitatea activistilor de partid carora trebuiau sa le raporteze, securistii romani incep marea miscare subterana de dizidenta economica in Romania Socialista: afacerile pe piata neagra. Pe o piata seaca, asa cum era aia din Romania anilor '80, securistii incep sa isi dezvolta o retea de distributie paralela cu cea oficiala: consignatiile, talciocurile si mica publicitate. Incet, dar sigur, baietii cu ochii albastri incep sa puna ban pe ban, pregatindu'se, fara sa stie, sa devina primii miliardari ai viitoarei Romanii capitaliste.

In acelasi timp, securistii isi faceau in continuare jobul machiavelic, mentinand retelele de turnatori, continuand sa produca raportarile imbecile cu care astazi isi dau in cap unii altora. Toate erau, mai mult sau mai putin, formale. Desi securistii carora le mergea bine de pe urma business ului cu videouri, blugi, casete cu filme, toale, tigari, alcool samd, nu aveau un interes imediat in a schimba sistemul, ei erau cu urechile palnie: o data ce s'a ivit oportunitatea rasturnarii regimului, au mers pe mana revolutionarilor. Stim acum ca cei care au tras au fost militarii si militienii, si probabil unii din garda personala a lui Ceausescu.

Zic deci ca aveam in Romania anilor 80 dihotomia asta, intre activisti PCR care tineau practic in viata regimul lui Ceausescu, si o Securitate plina de oameni dibaci, isteti si descurcareti, care stiau sa invarta banul. Conflictul dintre ei trebuie sa fi fost extrem de dur, pe masura mizei.

Daca ce zicem aici are sens, grosso modo, atunci ne putem gandi ca Iliescu - un comunist pur de extractie stalinista - nu putea fi decat incomod acestor afaceristi. Fals: ei s'au folosit din plin de status quo ul fortat de Iliescu (i.e. mentinerea proprietatii de stat pana tarziu in anii '90), transformandu se imediat in capusarii-rentieri care au devastat finantele publice. Iliescu si ideile lui idioate au fost mana cereasca pentru descurcaretii anilor 80, noii imbogatiti ai Romaniei post-Socialiste si pseudo-capitalista.

Iliescu stie lucrurile astea si sunt sigur ca ii uraste de moarte. Ei i'au ruinat, in fond, visul.

Am avut multe discutii, in ultimii zece ani, cu fosti directori de fabrici, fosti secretari de partid, diversi indivizi care au avut joburi grele in anii 80. Majoritatea s au ratat in anii 90, nefiind capabili sa faca mai mult decat putea sa faca in anii 80, adica sa faca o productie ciudata, nevandabila, sau sa gandeasca in limba de lemn. Ei au vazut cum praful si pulberea s a ales de, well, munca lor in slujba comunismului. Pe undeva imi pare rau de ei, erau oameni conformisti, care ar fi putut trai si munci cinstit in orice tara dezvoltata.

E destul de dureros sa iti dai seama ca, pana la urma, toate tragediile astea - in care milioane de oameni au trait ca niste caini, multi fara ca macar sa o stie - s au intamplat pentru ca un numar de cateva sute de alti oameni au avut mijloacele sa isi impuna in mod arbitrar vointa, cu mitraliera sovietica intr'o mana, si o bucata de slanina in cealalta.