sâmbătă, iulie 29, 2006

Carol Sebastian

Anii comunismului au fost ani de cacat. De cel mai pestilential cacat. Cine a trecut prin comunism, bun sau rau, s'a imbacsit. Societatea romaneasca actuala e un fiasco pentru ca istoria e un fiasco. Nu stiu sigur daca Romania necomunista ar fi avut mai multa candoare decat o curva maritata cu un contabil miop, da' ar fi fost, in orice caz, un loc cu aer respirabil.

In alta ordine de idei, tot rontaind din viata asta dulce-amaruie, am ajuns sa ma gandesc, ca un bou batran, doar la jugul meu.

Totalitarismele sunt rezultatul unor procese seculare de suprimare a libertatilor individuale. Un numar mic de tirani este inlocuit cu un alt numar mic de tirani cand conditiile o permit.

Re: securisti, as zice ca e o naivitate sa fim suprinsi ca exista tradatori, e uman si deloc infrecvent (e.g. barfa, la o scara redusa, e tot un fel de turnatorie). Problema fundamentala e cea a suprimarii liberatatilor, asta prefigureaza alegerile celor cu moralitate indoielnica si/sau rational autocentrati 100%. E joc de glezne pentru tirani sa recruteze turnatori din randul amaratilor dandu le sansa de a intra in sistemul privilegiatilor.

Pe mine nu ma intereseaza in mod particular personajul cutare, vreau doar ca oamenii sa poata intelege ce e de inteles pentru ca atrocitatile comunistilor sa fie irepetabile. Din pacate, nu prea se fac progrese in sensul asta, de fiecare data se ajunge la scandalizare. As zice ca asta se intampla pentru ca lumea nu stie, pur si simplu, cum a fost conceput si cum a functionat sistemul totalitar in Romania; in consecinta, nu e clar stabilit ce e culpabil si care sunt criteriile judecatii.

Apoi, multora le e oricum imposibil sa disocieze o institutie de oamenii care o populeaza. Asa se intampla ca o problema institutionala e 'tradusa' socialmente prin personalizare, prin identificarea lui X sau Y ca incarnati ai institutiei respective. Apoi se discuta persoana X sau Y, mai degraba decat institutia respectiva. Ma rog, a pune problema 'sistemic' presupune detasare academica, abstractizare; pentru cei mai multi e insa mult mai fun (si vinde mai bine) sa urmareasca o paruiala decat o discutie.

Istoria

Istoria, daca nu e o lectie, nu e nimic. Sau, ma rog, e ziaristica de scandal.

Romanii au toate motivele sa se autodispretuiasca: din amestecul de traditionalism si marxism dialectic a rezultat un sistem social tiranic, suprimator, care in final s a dovedit si revoltator. Asa se face ca in sinele lui, romanul - cu sau fara ochi albastri - socializat in anii comunismului este un om urat. E un fiasco.

Societatea e mereu un palimpsest, urmele sunt imposibil de sters. Trebuie asumate, analizate, marturisite, iertate, si invatate ca lectie aspra, de viata.

Fara asumarea vinilor ingrozitoare e.g. tradarea aproapelui, inselarea, minciuna, furtul de spirit, intunericirea mintii, trecutul rau, tulburator de rau, se poate oricand insinua in prezent.

Vechituri

Vizitatori