Pierdut timp. Gasitor recompensa.

Party ul asta, revelionul, nu e ca oricare altul. Ma intreb de fiecare data, vazand enormul efort depus de oameni in pregatirea, organizarea asta, cat din fun-ul intamplat zilele astea e bucurie sincera si cat e disperata cautare a timpului pierdut?

Nu prea chefuiesc de revelion, de obicei nu merg nicaieri si ma culc imediat dupa ora 12. Ma rog, au fost si ani in care am dantzuit ca un idiot pana in zori, sau in care mi'am baut mintile ca ultimul troglodit pana mi'am pierdut sirul clipelor, nu al anilor.

Anul asta, in afara de cateva conversatii savuroase cu ai mei, prilejuite exact de revelion, nu am cautat sa imi marchez trecerea dintr'un an in altul intr'un mod special (ignorand infulecatul de sarmale si piftii pe care sotia mea le'a pregatit, foarte gustoase vreau sa zic).

Cu noi a fost si o tanara aflata in vizita pentru o perioada scurta (vizita ei nu a fost prilejuita de sarbatori). Fata asta a fost absolut socata cand a inteles ca nu avem, well, nici cea mai mica intentie sa organizam un party, "sa mergem undeva, sa facem ceva!!".

"Stam" i'am zis.

"Cum adica, stati?!" a izbucnit ea in plans, spre oroarea mea si amuzamentul fiului meu de sase ani. "Nu mi'as fi inchipuit in viata mea ca o sa fac vreodata revelionul asa..." a hohotit juna.

Mi'a parut rau pentru nefericirea tinerei fete, dar nu am avut cu ce sa'i fiu de ajutor. Ea nu pierdea un party ca oricare altul, ci isi cauta, cu disperare, timpul pierdut.