con-bandit:
Etica are lucruri mai importante de tratat decat marketingul, si ca etica marketingului nu-i decat un refugiu al unor indivizi care nu au avut loc in alta parte (discipline mai serioase). Asadar, nu cred ca toate faptele au relevanta morala. Cred ca exista anumite fapte care pur si simplu nu ar trebui reglementate (nici macar de etica) si cred ca marketingul este un bun exemplu in acest sens (cand marketingul este escrocherie, adica faci reclama ca vinzi un Mercedes si vinzi un Trabant cu caroserie de Mercedes, atunci abia fapta devine relevanta dpdv moral, adica demna de a fi supusa unor reguli morale).
chatalin:
Marketing e un termen generic care poate sa insemne politici de product development, pricing, de distributie, de comunicare... Hiba campaniei de comunicare Maggi, in viziunea mea, e ca abuzeaza de saracia si/sau ignoranta romanilor. Pentru un ban parlit oamenii sunt pusi in ridicola situatie de a se prostitua (ca exact asta fac cand isi lipesc stickerul ala idiot pe geam).
In alte tari nu ar fi facut asa ceva, dar cauza e urmatoarea: consumatorii din UK, de pilda, ar fi decis, ca urmare a campaniei asteia, sa nu mai cumpere in viata lor ciorba maggi.
Companiile internationale au un cod deontologic care a fost scris exact ca urmare a unor intamplari de genul asta, si nu pentru ca etica de marketing ar fi vezi-doamne vreo disciplina academica. E cel mult o problema de legislatie comerciala / protectia consumatorului.
con-bandit:
Este si un fel de disciplina academica. Vezi "studiile". Crede-ma pe cuvant: se ofera burse, se organizeaza cursuri, se publica studii, care cauta sa fundamenteze politici publice (eu ca libertarian am alergie la expresia "politici publice").
Evident ca-i si o problema de legislatie comerciala/protectia consumatorului. Numai ca eu nu prea inteleg cu ce drept protejezi consumatorul de decizia producatorului de a stabili ce pret vrea, sau de a face reclama cum vrea? Cu ce drept? Eu nu recunosc decat dreptul la proprietate: detii corpul tau, bunurile pe care le-ai creat, le-ai achizitionat, le-ai primit, le-ai luat din pamant sau pamantul pe care l-ai modificat in conditiile in care nu era in proprietatea nimanui altcuiva. Atat. Nu recunosc nici un alt drept. Mai presus de orice, nu recunosc dreptul unuia la munca altuia si in consecinta nu recunosc dreptul tau de a dispune de munca altuia dupa cum vrei tu, nu in termenii lui. Cat despre justificarea care se refera la situatia dificila a unora, prefer sa nu ajung acolo. Incapacitatea de a produce bogatie nu ar trebui sa-ti dea dreptul sa fii stapanul celor care produc bogatia. Faptul ca legea noastra confera acest drept (prin politicile publice de prohibire a unor practici care nu incalca drepturile de proprietate) este un abuz.
Eu nu valorizez consimtamantul in functie de continutul stomacului (oricum, de unde stii ca numai oamenii saraci au lipit abtibildul?). Consimtamantul unui om este sacru, indiferent ce crezi despre motivele lui. Pe de alta parte, nu vad de ce se prostitueaza. Isi lipesc un afis pe geam. Este geamul lor si ei nu au vreo datorie fata de nimeni (nici fata de ei insisi) sa nu lipeasca abtibilduri pe geam sau sa nu participe la o tombola. Nici una. Ce daca sunt la fel afisele? Ce daca au forma unei inimi? Ce daca contin textul: "Maggi"? Literalmente, sunt tentat sa spun ca, avand in vedere interventionismul dement practicat de autoritatile publice contemporane, care cauta si folosesc orice pretext pentru a-si extinde puterea, genul asta de protest juvenil si in definitiv frustrat este imoral.
Astazi avem nevoie nu de mai putina libertate, ci de mai multa, inclusiv pentru a face lucruri care displac.
sâmbătă, aprilie 16, 2005
De la supa Maggi la etica in marketing
Din punctul meu de vedere oamenii despre care vorbim (i.e. autorii campaniei Maggi si indivizii care si'au lipit stickerul pe geam) au intrat intr'un contract de facto. Obiectul contractului e comunicarea mesajului Maggi. Evident, e problema partilor sa stabileasca termenii contractuali - I wouldn't give a fuck if this would be their private matter. Bu e treaba nimanui ce fac oamenii in chestiunile lor private.
Problema e ca, in realitate, contractul dintre Maggi si stickuitori are sens daca si numai daca o anumita parte a spatiului vizual public (i.e. acela care e ocupat de mesajul maggi) e suportul comunicarii. Cu alte cuvinte e clar deci ca o terta parte, i.e. trecatorii, sunt in cazul asta atat purtatorii mesajului lui Maggi cat si al mesajului stickuitorilor, de facto. In absenta acestei terte parti contractul ar fi lipsit de sens. Faptul ca stickuitorii sunt potential recompensati e irelevant, asta e doar o problema de termeni contractuali.
Dreptul acestei terte parti de a iesi din acest contract trebuie respectat.
Mai multe despre subiect pe acest fir din forumul Cotidianului
Problema e ca, in realitate, contractul dintre Maggi si stickuitori are sens daca si numai daca o anumita parte a spatiului vizual public (i.e. acela care e ocupat de mesajul maggi) e suportul comunicarii. Cu alte cuvinte e clar deci ca o terta parte, i.e. trecatorii, sunt in cazul asta atat purtatorii mesajului lui Maggi cat si al mesajului stickuitorilor, de facto. In absenta acestei terte parti contractul ar fi lipsit de sens. Faptul ca stickuitorii sunt potential recompensati e irelevant, asta e doar o problema de termeni contractuali.
Dreptul acestei terte parti de a iesi din acest contract trebuie respectat.
Mai multe despre subiect pe acest fir din forumul Cotidianului
vineri, aprilie 15, 2005
Noroi pe talpi. Flash.
1.
Imi amintesc de lampile de televizor, PL 500. Aveam un televizor Dacia, de cand eram mic, caruia ii crapa sistematic peleul. Noroc ca aveam un vecin depanator care ne ajuta plin de voie buna. Cateodata o luau din loc la o ciocaneala usoara. Mai tarziu ne'am luat Diamant 2000 (parca) pe integrate. La asta intepenea mereu blocul selector - am schimbat vreo 3-4.
2.
Eram innebunit dupa sucuri la cutie. Evident, in afara de Cui-Cola si Brifcor nu gaseam nimic. Odata, la mare, am gasit in camera de hotel o cutie goala de suc de portocale Sinalco. Daca iti bagai nasul in gaurica aia mica puteai simti in nari aroma. Am mirosit cutia aia o saptamana, pe cuvant de onoare.
Peste vreo doi ani, maica'mea si'a facut o bucurie si a facut o excursie in Cehoslovacia. De la Praga mi'a cumparat o sticla de Fanta de 25 cl, cea mai mica, ca nu avea mai multi bani. Nu mi'a venit sa cred cand mi'a dat'o: am tinut sticla nedesfacuta vreo luna. Pana la urma, nu m'am mai putut abtine: am baut'o cu inghitituri mici in vreo doua zile.
Mai mergeam la SHOP la hoteluri cu prietenii si ne uitam la vitrina ore in sir. Fabulam despre cat de performant era dublu cassul ala Sony (cred ca de'acolo mi'a ramas obsesia cu marca asta) sau cat de meseriase sunt tigarile RT (Romanian Tobacco).
O alta mare placere era sa rasfoiesc, ore in sir, cataloage Neckermann. Ma uitam la jucarii, la toale, la mancaruri, la electronice, in nestire. Nicioadata nu as fi crezut ca o sa ajung sa am ceva din ce vedeam in revistele alea.
3.
Am uitat sa spun: cu mari sacrificii taica'meu a reusit sa cumpere un magnetofon Rostov (din nou licenta dupa ... Sony ); era chiar in vara lui 88. Mama-mama ce chefuri am bagat cu prietenii: toata vara am stat pe magul ala.
4.
Cu potolul insa a fost foarte foarte prost. Eram mai mereu cu foamea'n gat. Imi amintesc cum am mancat odata o jumate de chil de salam de Sibiu (intr'o dupa amiaza intreaga) pe care il luase maica'mea pentru ziua ei (il cumparase la suprapret de la un sef de restaurant). Mi s'au umflat buzele de la conservant de nu mai puteam sa vorbesc. M'au dus ai mei la doctor sa'mi dea antialergice.
Alta data am ras doua pachete de unt la o masa - nu mai mancasem unt de mult, si taica'meu cand prindea ocazia (vreo pila ratacita) cumpara saracul cat putea de mult (dar nu mai mult de, sa zicem, cinci pachete de unt). Eu eram prin liceu, in plina crestere, asa ca as fi mancat si pietre. Mama, ce bun a fost.
Dar, in general, eram rupt de foame (fiind un tip mai pofticios)
Imi amintesc de lampile de televizor, PL 500. Aveam un televizor Dacia, de cand eram mic, caruia ii crapa sistematic peleul. Noroc ca aveam un vecin depanator care ne ajuta plin de voie buna. Cateodata o luau din loc la o ciocaneala usoara. Mai tarziu ne'am luat Diamant 2000 (parca) pe integrate. La asta intepenea mereu blocul selector - am schimbat vreo 3-4.
2.
Eram innebunit dupa sucuri la cutie. Evident, in afara de Cui-Cola si Brifcor nu gaseam nimic. Odata, la mare, am gasit in camera de hotel o cutie goala de suc de portocale Sinalco. Daca iti bagai nasul in gaurica aia mica puteai simti in nari aroma. Am mirosit cutia aia o saptamana, pe cuvant de onoare.
Peste vreo doi ani, maica'mea si'a facut o bucurie si a facut o excursie in Cehoslovacia. De la Praga mi'a cumparat o sticla de Fanta de 25 cl, cea mai mica, ca nu avea mai multi bani. Nu mi'a venit sa cred cand mi'a dat'o: am tinut sticla nedesfacuta vreo luna. Pana la urma, nu m'am mai putut abtine: am baut'o cu inghitituri mici in vreo doua zile.
Mai mergeam la SHOP la hoteluri cu prietenii si ne uitam la vitrina ore in sir. Fabulam despre cat de performant era dublu cassul ala Sony (cred ca de'acolo mi'a ramas obsesia cu marca asta) sau cat de meseriase sunt tigarile RT (Romanian Tobacco).
O alta mare placere era sa rasfoiesc, ore in sir, cataloage Neckermann. Ma uitam la jucarii, la toale, la mancaruri, la electronice, in nestire. Nicioadata nu as fi crezut ca o sa ajung sa am ceva din ce vedeam in revistele alea.
3.
Am uitat sa spun: cu mari sacrificii taica'meu a reusit sa cumpere un magnetofon Rostov (din nou licenta dupa ... Sony ); era chiar in vara lui 88. Mama-mama ce chefuri am bagat cu prietenii: toata vara am stat pe magul ala.
4.
Cu potolul insa a fost foarte foarte prost. Eram mai mereu cu foamea'n gat. Imi amintesc cum am mancat odata o jumate de chil de salam de Sibiu (intr'o dupa amiaza intreaga) pe care il luase maica'mea pentru ziua ei (il cumparase la suprapret de la un sef de restaurant). Mi s'au umflat buzele de la conservant de nu mai puteam sa vorbesc. M'au dus ai mei la doctor sa'mi dea antialergice.
Alta data am ras doua pachete de unt la o masa - nu mai mancasem unt de mult, si taica'meu cand prindea ocazia (vreo pila ratacita) cumpara saracul cat putea de mult (dar nu mai mult de, sa zicem, cinci pachete de unt). Eu eram prin liceu, in plina crestere, asa ca as fi mancat si pietre. Mama, ce bun a fost.
Dar, in general, eram rupt de foame (fiind un tip mai pofticios)
duminică, aprilie 10, 2005
Lustratie
Am avut o zi ciudata... Indeobste, in weekend imi rontai suplimentul cultural al ft.com si ma plimb, lenes-fumator, prin parcuri.
Azi a fost o zi ploioasa, asa ca am pendulat intre bucatarie (am gatit pastrav) si sofa... Un pic agitat (exces de cafeina?) mi'am gasit timp sa cotrobai prin pachetele cu carti - intre ele am gasit si Usa Interzisa a lui Liiceanu, o carte pe care mi'am luat'o in vara dar pe care o credeam ratacita... Nu poti sa nu te gandesti la Liiceanu si sa nu'ti treaca prin minte cartea lui, Apel catre lichele, isterii pasagere cum le zice autorul...
Nu pot sa dorm asa ca citesc, e tot mai tarziu, as vrea sa dorm si nu pot sa las cartea din mana... dar brusc, la pagina 279, gasesc ceea ce pesemne cautasem toata ziua ...:
"Lustratie. Cuvantul inseamna 'purificare' si latinii il foloseau la inceput in contexte religioase, avand in vedere un ritual de purificare: in jurul obiectului impur, pangarit sau pangaritor, sacerdotul executa un dans purtand in brate un animal destinat jertfei purificatoare. Apoi cuvantul a trimis la 'curatare' in genere. Agrum lustrare inseamna 'a curata ogorul'. Toate tarile foste comuniste din Europa, cu exceptia Romaniei (Cehia, prima), au promulgat legi lustratorii, care curatau 'locul social' (functiile publice) de persoanele pangarite si pangaritoare ale comunismului: activisti, securisti, intelectuali prostituati, asemeni lui Paunescu si Vadim in vremea lui Ceausescu. La noi nu a existat asa ceva si de aceea obiectele urat mirositoare continua sa puta in public, put, iata, prin ecranul televizorului.
Dar de unde, in fond, imi vine aceasta incrancenare? Raspunsul este simplu: pentru mine, cei doi nu sunt persoane, ci maladii, furuncule ale poporului roman trecut prin comunism. Unui furcuncul nu-i poate fi rusine ca exista. Ar trebui sa'i fie, insa, trupului care il poarta"
Azi a fost o zi ploioasa, asa ca am pendulat intre bucatarie (am gatit pastrav) si sofa... Un pic agitat (exces de cafeina?) mi'am gasit timp sa cotrobai prin pachetele cu carti - intre ele am gasit si Usa Interzisa a lui Liiceanu, o carte pe care mi'am luat'o in vara dar pe care o credeam ratacita... Nu poti sa nu te gandesti la Liiceanu si sa nu'ti treaca prin minte cartea lui, Apel catre lichele, isterii pasagere cum le zice autorul...
Nu pot sa dorm asa ca citesc, e tot mai tarziu, as vrea sa dorm si nu pot sa las cartea din mana... dar brusc, la pagina 279, gasesc ceea ce pesemne cautasem toata ziua ...:
"Lustratie. Cuvantul inseamna 'purificare' si latinii il foloseau la inceput in contexte religioase, avand in vedere un ritual de purificare: in jurul obiectului impur, pangarit sau pangaritor, sacerdotul executa un dans purtand in brate un animal destinat jertfei purificatoare. Apoi cuvantul a trimis la 'curatare' in genere. Agrum lustrare inseamna 'a curata ogorul'. Toate tarile foste comuniste din Europa, cu exceptia Romaniei (Cehia, prima), au promulgat legi lustratorii, care curatau 'locul social' (functiile publice) de persoanele pangarite si pangaritoare ale comunismului: activisti, securisti, intelectuali prostituati, asemeni lui Paunescu si Vadim in vremea lui Ceausescu. La noi nu a existat asa ceva si de aceea obiectele urat mirositoare continua sa puta in public, put, iata, prin ecranul televizorului.
Dar de unde, in fond, imi vine aceasta incrancenare? Raspunsul este simplu: pentru mine, cei doi nu sunt persoane, ci maladii, furuncule ale poporului roman trecut prin comunism. Unui furcuncul nu-i poate fi rusine ca exista. Ar trebui sa'i fie, insa, trupului care il poarta"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)