Noroi pe talpi. Flash.

1.

Imi amintesc de lampile de televizor, PL 500. Aveam un televizor Dacia, de cand eram mic, caruia ii crapa sistematic peleul. Noroc ca aveam un vecin depanator care ne ajuta plin de voie buna. Cateodata o luau din loc la o ciocaneala usoara. Mai tarziu ne'am luat Diamant 2000 (parca) pe integrate. La asta intepenea mereu blocul selector - am schimbat vreo 3-4.

2.

Eram innebunit dupa sucuri la cutie. Evident, in afara de Cui-Cola si Brifcor nu gaseam nimic. Odata, la mare, am gasit in camera de hotel o cutie goala de suc de portocale Sinalco. Daca iti bagai nasul in gaurica aia mica puteai simti in nari aroma. Am mirosit cutia aia o saptamana, pe cuvant de onoare.

Peste vreo doi ani, maica'mea si'a facut o bucurie si a facut o excursie in Cehoslovacia. De la Praga mi'a cumparat o sticla de Fanta de 25 cl, cea mai mica, ca nu avea mai multi bani. Nu mi'a venit sa cred cand mi'a dat'o: am tinut sticla nedesfacuta vreo luna. Pana la urma, nu m'am mai putut abtine: am baut'o cu inghitituri mici in vreo doua zile.

Mai mergeam la SHOP la hoteluri cu prietenii si ne uitam la vitrina ore in sir. Fabulam despre cat de performant era dublu cassul ala Sony (cred ca de'acolo mi'a ramas obsesia cu marca asta) sau cat de meseriase sunt tigarile RT (Romanian Tobacco).

O alta mare placere era sa rasfoiesc, ore in sir, cataloage Neckermann. Ma uitam la jucarii, la toale, la mancaruri, la electronice, in nestire. Nicioadata nu as fi crezut ca o sa ajung sa am ceva din ce vedeam in revistele alea.

3.

Am uitat sa spun: cu mari sacrificii taica'meu a reusit sa cumpere un magnetofon Rostov (din nou licenta dupa ... Sony ); era chiar in vara lui 88. Mama-mama ce chefuri am bagat cu prietenii: toata vara am stat pe magul ala.

4.

Cu potolul insa a fost foarte foarte prost. Eram mai mereu cu foamea'n gat. Imi amintesc cum am mancat odata o jumate de chil de salam de Sibiu (intr'o dupa amiaza intreaga) pe care il luase maica'mea pentru ziua ei (il cumparase la suprapret de la un sef de restaurant). Mi s'au umflat buzele de la conservant de nu mai puteam sa vorbesc. M'au dus ai mei la doctor sa'mi dea antialergice.

Alta data am ras doua pachete de unt la o masa - nu mai mancasem unt de mult, si taica'meu cand prindea ocazia (vreo pila ratacita) cumpara saracul cat putea de mult (dar nu mai mult de, sa zicem, cinci pachete de unt). Eu eram prin liceu, in plina crestere, asa ca as fi mancat si pietre. Mama, ce bun a fost.

Dar, in general, eram rupt de foame (fiind un tip mai pofticios)