Fermat

Eram in Londra prin 98, la un congres. In seara inainte de plecare, destul de obosit dupa o zi plina, hotarasc sa nu mai ies in oras. Imi fac un ceai, rasfoiesc ziarele si ma uit, semi-adormit, la TV ul fixat pe 30' sleep mode. Chiar cand mi se inchideau ochii incepe un documentar pe BBC2 despre Wiles si fantastica lui poveste. A durat cred vreo 2 ore - fascinant. Asa ca am adormit greu, spre dimineata, totalmente excitat de povestea asta.

A doua zi dimineata, in aeroport, semi-adormit umblu bleg in asteptarea cursei mele. poate stiti heathrow ... e destul de neplacut, always busy, f enervant. In sfarsit, trec la un moment dat pe langa o mica librarie. Absent, ma uit la cotoarele cartilor, aproape fara sa citesc autorii/titlurile si aleg o cartulie rosie (doar pentru ca era ... well... rosie!)... o deschid la intamplare si citesc: "ultima teorema a lui fermat, un secret care asteapta...etc). Intorc cartea pe dos, era ceva legat de filosofia stiintei, erau mici articole din multi autori, nu era catusi de putin asociat titlul cu fermat?! Nu cumpar cartea dar raman cu gandul la istoria asta ciudata...

In sfarsit, inapoi acasa, a doua zi la birou... strang mana unui coleg nou. Dupa cateva ore, incepem sa schimbam cateva vorbe... Ajung sa ii spun de Fermat si povestea cu Wiles, si coincidenta de la Londra...si colegul meu imi spune ca a terminat si el matematica si a lucrat ani buni la teorema asta si ca e la curent pana la ultimul detaliu, ca a fost chiar in corespondenta cu Wiles la un moment dat. Iti dai seama ca mi se pare ireal...

Cum se intampla, interesul pentru istoria asta cu coincidentele (in fond un set de evenimente mai mult sau mai putin probabile) m'a facut sa ma apropii de substanta matematica a problemei respective. In perioada respectiva lucram foarte mult cu numere, asa ca a fost natural sa fantasize ... A fost un an extraordinar, revelator.

Bottom line: in fiecare dintre noi e sadita samanta descoperirii. Trebuie doar sa fim expusi unei conjuncturi favorabile, sa reusim sa ne infrangem inhibitiile ... ce se intampla ulterior cu noi, de ce ajungem sa lucram 15 ore fara sa simtim treaba asta... numai dumnezeu stie.

Concluzia: with a bit of luck you can do it w/out a reputation... cam asa ceva zicea parca amicul Con-B pe forumul de la Cotidianul.

PS Sa nu crezi ca am lucrat prea mult sa inteleg demonstratia lui Wiles - e super dura oricum, m'a depasit rapid ... Dar a fost un inceput pentru alte lucruri, asta incercam sa spun.

On Einstein

Lucrul de inteles din istoria cu Einstein e ca a reusit, pana la urma, sa puna lucrurile pe hartie in asa fel incat sa dea o sansa audientei sa inteleaga ce are de spus. Se stie ca Einstein nu a avut in timpul vietii mai mult de 3-4 oameni pe pamant cu care sa poate discuta critic teoria relativitatii.

E un lucru admirabil ca a reusit sa se impuna, si probabil ca daca nu ar fi existat interesul militar pentru energia atomica, nici nu ar fi reusit sa o faca cu adevarat.

Asta e cu geniile - pana nu devin instrumentale unei cauze importante, nu sunt puse in valoare. Multi oameni cu capacitate intelectuala iesita din comun subperformeaza crunt, pierduti prin diverse unghere ale economiei mondiale. As we speak sunt mii si mii de oameni, probabil, cu un IQ in regiunea lui 150/160 care performeaza taskuri de 120/130.

Putine societati in lume sunt capabile sa reduca spanul (daca stiti, ma refer la 6 sigma) si sa aproximeze social cat mai bine potentialul indivizilor, adica sa formeze ceea ce se numeste capital uman.