Dezbaterea e tragi-comica.
Mitul instalatorului polonez (care, manipulat cu indemanare de antreprenorul culturalo-politico-flasnetar Emmanueli, a facut ravagii in mentalul colectiv francez cu ocazia referendumului pentru Constitutia Europeana) a fost demontat de oamenii cu capul pe umeri, din pacate trop tard pour changer intentia de vot a palmasilor hexagonali. Sunt in momentul asta exact 150 de instalatori in Franta - toti cu contracte pe termen scurt - care muncesc ca subcontractori pe marile santiere de constructii. Ironic, pe piata franceze e insa un shortage de approximativ 6,000 instalatori. Toate datele astea sunt de la Asociatia Instalatorilor din Franta.
Comisia Europeana estimeaza ca Franta a pierdut 6,500 joburi datorita outsourcing ului in Europa de Est, dar a creat (fiti antene la baiatu') 150,000 (o suta cincizeci mii!!) ca urmare a cresterii comertului exterior cu aceste tari. Surplusul balantei comerciale a Frantei cu Europa de Est s'a dublat in 10 ani, ajungand la 1.1 bn EUR anul trecut.
Cum se intampla, prostimea franceza, votand Nu, risca, de fapt, sa si'i faca ostili exact pe consumatorii din tarile Europei de Est carora le datoreaza o multime de joburi.
sâmbătă, mai 28, 2005
joi, mai 26, 2005
La ce bun forumistica?
Un amic imi spunea ca forumistica insistenta e, pana la urma, daunatoare. O discutie prelungita, pe un forum de ziar, nu poate fi, zice amicul, substitut serioasei preocupari pentru ceva. Adica, nu prea poti fi si forumist, si serios in acelasi timp. Forumistica ar fi, asadar, genul frivol al socializarii.
Amicul meu - altfel un tip cam vorba-lunga el insusi - imi spunea, concesivo-condescendent, ca genul conversational forumistic se potriveste, totusi, unor tipi cam superficiali, eventual ne-vorbiti, si - well - cam laudarosi. M'am recunoscut, intai dezamagit si pe urma furios, in toate atributele astea infamante, care nu pot fi decat marca unui tip cam neserios. Cu alte cuvinte, fiecare face cam cat poate...
Asa ca mi'am pus inevitabila intrebare: (cui) foloseste un forum pe internet?
Andrei Plesu a scris anul trecut, prin iulie, in Jurnalul National, un articol despre genul asta publicistic, forumistica:
Zice Plesu: [...] Fenomenul are, totusi, si o inevitabila contraparte patologica. Sansa comunicarii spontane, fara reguli si fara raspunderi, poate fi folosita delirant. O categorie care ilustreaza abundent inconvenientele “pietei libere“ a Internetului este aceea a grafomanilor. In mod normal, grafomanul nu are la indemana suficient spatiu tipografic pentru a-si developa, nestingherit, viciul. Or Internetul ii ofera posibilitati nesperate. Poate sa scrie oricat, poate angaja argumente interminabile si poate, in acelasi timp, sa traiasca satisfactia de a fi “in circulatie“. Nu e chiar publicat, dar e “pe fir“, e, cel putin teoretic, citit de mai multa lume, e in contact cu un “corpus“ virtual de interlocutori. Nu vom face, aici, o analiza de substrat a grafomaniei. Uneori e vorba de pura volubilitate. Alteori de un mod de a te afla in treaba. Alteori, in sfarsit, de o specie dramatica a singuratatii. Internetul devine un substitut al socializarii. Se simte, in transparenta cate unui text, cearcanul de melancolie al omului nevorbit, al exilatului fara prieteni, al constiintei insulare care isi cauta arhipelagul.
Va marturisesc ca eu unul m'am simtit direct vizat de eticheta grafoman. Mai trebuie sa spun ca am fost aproape naucit de pasajul asta bolduit, de parca autorul m'ar fi urmarit, nemilos, si m'ar fi expus oprobiului public pe stalpul infamiei Evident, asta nu inseamna ca Andrei Plesu a avut intentia sa ma descurajeze pe mine sau pe altcineva, sa inhibe libertatea de expresie a cuiva care discuta civilizat. Dimpotriva, sunt convins ca articolul e scris cu cele mai bune intentii, i.e. de a incuraja oamenii sa scrie articulat, coerent, fara atacuri ad-hominem. In plus, articolul e scris in contextul acelei regretabile 'certe a intelectualilor' care nu a folosit nici unei tabere, pana la urma...
In orice caz, a trebuit asadar sa imi culeg gandurile ravasite (sic!) si sa imi spun ca, well, grafomani-grafomani, dar cateodata chiar ne ies textele!...
Dar, desi m'a pus in garda in privinta unor riscuri (in definitiv, sunt constient ca orice exces strica), articolul mai degraba nu mi'a raspuns unor dileme: cui foloseste forumistica?... Suntem oare, intr-adevar, sistematic in eroare mentinandu-ne interesul permanent pentru evolutia unui topic, cautand sa argumentam pe varii teme? E forumul un sistem care evolueaza, care ne dezvolta intelectual, sau e o capcana intinsa spiritului critic?
PS Dupa reflectare indelungata in pauza de pranz, mestecandu'mi molcom pizza, am ajuns la concluzia preliminara ca, intr'adevar, forumistica e chiar un chattering (desi in cazul nostru particular e chiar unul placut). Dar, cum se intampla, ici-colo gasesti fire/comentarii sclipitoare, care iti pot deschide interesul pentru unele lucruri serioase.
Amicul meu - altfel un tip cam vorba-lunga el insusi - imi spunea, concesivo-condescendent, ca genul conversational forumistic se potriveste, totusi, unor tipi cam superficiali, eventual ne-vorbiti, si - well - cam laudarosi. M'am recunoscut, intai dezamagit si pe urma furios, in toate atributele astea infamante, care nu pot fi decat marca unui tip cam neserios. Cu alte cuvinte, fiecare face cam cat poate...
Asa ca mi'am pus inevitabila intrebare: (cui) foloseste un forum pe internet?
Andrei Plesu a scris anul trecut, prin iulie, in Jurnalul National, un articol despre genul asta publicistic, forumistica:
Zice Plesu: [...] Fenomenul are, totusi, si o inevitabila contraparte patologica. Sansa comunicarii spontane, fara reguli si fara raspunderi, poate fi folosita delirant. O categorie care ilustreaza abundent inconvenientele “pietei libere“ a Internetului este aceea a grafomanilor. In mod normal, grafomanul nu are la indemana suficient spatiu tipografic pentru a-si developa, nestingherit, viciul. Or Internetul ii ofera posibilitati nesperate. Poate sa scrie oricat, poate angaja argumente interminabile si poate, in acelasi timp, sa traiasca satisfactia de a fi “in circulatie“. Nu e chiar publicat, dar e “pe fir“, e, cel putin teoretic, citit de mai multa lume, e in contact cu un “corpus“ virtual de interlocutori. Nu vom face, aici, o analiza de substrat a grafomaniei. Uneori e vorba de pura volubilitate. Alteori de un mod de a te afla in treaba. Alteori, in sfarsit, de o specie dramatica a singuratatii. Internetul devine un substitut al socializarii. Se simte, in transparenta cate unui text, cearcanul de melancolie al omului nevorbit, al exilatului fara prieteni, al constiintei insulare care isi cauta arhipelagul.
Va marturisesc ca eu unul m'am simtit direct vizat de eticheta grafoman. Mai trebuie sa spun ca am fost aproape naucit de pasajul asta bolduit, de parca autorul m'ar fi urmarit, nemilos, si m'ar fi expus oprobiului public pe stalpul infamiei Evident, asta nu inseamna ca Andrei Plesu a avut intentia sa ma descurajeze pe mine sau pe altcineva, sa inhibe libertatea de expresie a cuiva care discuta civilizat. Dimpotriva, sunt convins ca articolul e scris cu cele mai bune intentii, i.e. de a incuraja oamenii sa scrie articulat, coerent, fara atacuri ad-hominem. In plus, articolul e scris in contextul acelei regretabile 'certe a intelectualilor' care nu a folosit nici unei tabere, pana la urma...
In orice caz, a trebuit asadar sa imi culeg gandurile ravasite (sic!) si sa imi spun ca, well, grafomani-grafomani, dar cateodata chiar ne ies textele!...
Dar, desi m'a pus in garda in privinta unor riscuri (in definitiv, sunt constient ca orice exces strica), articolul mai degraba nu mi'a raspuns unor dileme: cui foloseste forumistica?... Suntem oare, intr-adevar, sistematic in eroare mentinandu-ne interesul permanent pentru evolutia unui topic, cautand sa argumentam pe varii teme? E forumul un sistem care evolueaza, care ne dezvolta intelectual, sau e o capcana intinsa spiritului critic?
PS Dupa reflectare indelungata in pauza de pranz, mestecandu'mi molcom pizza, am ajuns la concluzia preliminara ca, intr'adevar, forumistica e chiar un chattering (desi in cazul nostru particular e chiar unul placut). Dar, cum se intampla, ici-colo gasesti fire/comentarii sclipitoare, care iti pot deschide interesul pentru unele lucruri serioase.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)