Consumerism si consum

Dataliile aici

con-bandit:
Consumul este un motor al dezvoltarii. Nu consumerismul. Consumul ar putea urni dezvoltarea oriunde, inclusiv in zone pe care in mod traditional nu le asociem cu consumerismul. Eu nu neg consumul (lucru evident sper), ci neg faptul ca exista in mod obiectiv un supraconsum, sau mai bine spus ca supraconsumul sau consumerismul ar fi fost constatat de catre criticii capitalismului in urma aplicarii unor criterii de evaluare obiective. Simple as that. Toti cei care sustin ca occidentul consuma prea mult, sustin de fapt ca lor li se pare asta. Distinctia dintre nevoi artificiale si reale este subiectiva, aprecierea valorii este subiectiva etc. Ei nu ne spun nimic despre Occident sau despre capitalism sau despre lume. Ne spun ceva doar despre modul in care judeca ei lumea.

Rhea:
Foarte bine. De aici inainte, sa nu mai spuna. Ma tem insa ca subiectivismul, chiar daca apartine criticilor/politologilor/filosofilor de profesie, care ar trebui sa fie mai obiectivi, nu va putea in realitate sa fie niciodata eliminat.

Am mai spus-o, ma repet: trebuie amendat.
Cu umor.

chatalin:
eu cred ca oamenii intuiesc totusi corect faptul ca dezechilibre cronice pe variate piete (e.g. a capitalului) pot genera crize serioase.

De pilda, sa admitem ca un investitor 'consuma' atunci cand acumuleaza actiuni. Consumul are la baza decizia de investi, bazata pe un set de presupuneri privind dezvoltarea asteptata a valorii actiunilor achizitionate.

Crizele se intampla (zic eu) atunci cand modelele de decizie se schimba structural, de la analiza fundamentala la tehnica (i.e. in locul analizei performantei firmei, investitorii se bazeaza exclusiv pe relatii statistice stabilite intre variatiile mai multor actiuni). Vorbesc aici de cresterea critica a ponderii analizei tehnice. Asta tinde sa duca la un 'supraconsum' de actiuni pentru ca simpla asociere statistica ignora sistematic performantele actuale ale firmelor.

In termenii individualismului metodologic, s'ar putea spune ca o criza de 'supraconsum' e o criza neintentionata a pietei, rezultat al agregarii efectelor actiunilor individual-rationale intr'o criza irational-colectiva...

Ca atare, decizia de a reglementa pietele pare rationala... Dar, pe masura ce numarul investitorilor creste (e.g. pietele OTC, initial slab-reglementate), e din ce in ce mai clar ca se ajunge la unele contradictii intre principiile liberale si practica...

Hm... nu am timp sa recitesc, I gotta go, cred ca am bagat cam multe chestii in mesaj... in sfarsit, o las asa...

con-bandit:
Chata, super ok mesajul, e bine ca l-ai lasat asa

Problema e ca aici ai criterii obiective de identificare, analog cu discutia noastra anterioara cu intreprinderile. Definesti supraconsumul ca fiind achizitia de valori mobiliare care conduce la o explozie a pretului urmata de o devalorizare aproape totala. Ai la dispozitie preturi si volume de tranzactionare ca date de intrare. Ai la dispozitie raportarile lunare ale societatilor de valori mobiliare cu privire la numarul de clienti si la valoarea tranzactionata. Deci poti masura before and after, ca sa identifici perioada de consum si cea de supraconsum. Eu atacam subiectivitatea, care nu este prezenta in exemplul tau.

Cat despre indreptatirea adoptarii de reglementari, nu stiu. Asta e un subiect sensibil pentru mine. In mod sigur sunt foarte multe reglementari care ma calca pe nervi si sunt atat antiliberale, cat si nenecesare pentru a preintampina crizele de supraconsum, cum le numesti tu.


P.S. (fara legatura cu ideea de baza): Dar putem noi sa spunem ca investitorii consuma? Putem asimila pietele speculative pietelor de bunuri de consum? Eu nu cred. Pe pietele de consum nu ai comportament strategic al consumatorului. Pe pietele speculative ambii participanti la o tranzactie se pot comporta strategic (adica cumpara sa-i pacaleasca pe altii, de pilda, dupa care vand cantitati mai mari etc sau invers). Ce pondere are comportamentul asta pe piata? Experienta mea imi spune pe de alta parte ca nu se poate vorbi de o piata omogena din punctul de vedere al comportamentului strategic nici macar in domeniul valorilor mobiliare, mai mult, nici macar pe o piata delimitata geografic si institutional, insa nu am incercat deocamdata sa sistematizez teoretic observatiile astea (ar cam trebui, however).
Adevarul e ca mi-e lene sa stau doua saptamani sa-mi insusesc matematica necesara, asa ca deocamdata nu sunt capabil sa tratez chestiunea riguros