Constitutia Europei (la cald)

Presupun ca va tineti la curent cu evolutia. Si batranului zburator mecanico-portocaliu i'au cam ruginit articulatiile, s'a cam satistit si el de'atata vorbarie europeana. Starea de pesimism e predominanta nu numai in Franta, ci si in Olanda (asta din urma tine referendum pe 1 Iunie).

Desi evident trebuie asteptat rezultatul votului (nehotaratii sunt targetati intens in zilele astea), uite consecintele rejectarii: Tratatul de la Nice sta in piciore, cu toate inadvertentele de rigoare. Munca de 3 ani a atator oameni se duce dracului. Procedural, se va pune problema 1) se rescriu unele articole? Daca da, atunci cei care au votat vor re-vota (cu toate complicatiile procedurala derivate). Daca nu, se va discuta re-votarea in tarile care l'au rejectat.

La momentul asta se pare ca liderii tarilor care au votat deja nu sunt deloc dispusi sa reia munca. Ei vor blama, probabil, liderii tarilor care au rejectat tratatul. Astia fie vor demisiona, fie vor fight back in ideea de a'si tine scaunele (Chirac aproape sigur). Una peste alta, o sa fie o mizerie.

Schroder a pierdut masiv in cel mai important land german, North Rhine-Westphalia (a cincea mare economie din Europa), unde SPD are mai putin decat CDU. Motivul: prea mult focus pe business in detrimentul bunastarii colective. Stiti probabil de toata discutia cu demisia sefului de la Deutsche Borse, si tot valul de comentarii anti-capitaliste din Germania (unde, recent, investitorii straini au fost etichetati drept 'lacuste').

Bottom-line: pe un fond social tulburat de conflicte economice serioase, unde marile companii cauta sa mentina nivelurile de profitabilitate asteptate de actionari, micul layman european incepe sa ezite in a accepta planul maret de expansiune economica a Europei. Obisnuit cu trai pe vatrai, muncitorul 9-to-5 occidental nu poate accepta cu una-cu-doua ca saptamana de munca de 35 de ore e nesustenabila, ca rata consumului (care ii permite un schimb de masina la 4 ani, schimbarea mobilei la 5 ani, iesit in carciuma de 2 ori pe saptamana, frigiderul plin zilnic, 10 perechi de pantofi pe an, 30-40 EUR pe telefon mobil lunar etc) va trebui ajustata in anii urmatori. Cu alte cuvinte, europenake mediu nu vrea si pace sa renunte la traiul imbelsugat pe care il are de doua generatii.

Ironic, rejectand tratatul, europenake isi taie propria craca. Zilele astea, in economia mondiala esti ca pe strada: pe cont propriu. Free to chose, free to lose.