Ziua jurnalistului

Nu mai tin minte cum am ajuns sa iau jobul la agentia de presa. Un amic?

Mi se comunicase ca munca incepe la 7:00 am, asa ca am fost acolo la 6:59. Degetele imi erau inghetate-bocna (era o iarna napraznica) si m am bucurat sa vad ca inauntru nu e nimeni sa imi stranga mana. Eram primul.

Am urcat etajele fara sa intalnesc pe nimeni. Imi aprind o tigara si astept. In fine, dupa vreo jumate de ceas incep sa apara. Cineva deschide usa incaperii in care ar fi trebuit sa ne aflam, si injura. Inauntru, printr un geam spart, suiera vantul. Careva uitase fereastra deschisa, si rama se izbise de perete, or smth.

Tipul mai in varsta se uita la mine si se prinde. Imi arata scaunul pe care voi sta, si imi descrie in cateva fraze jobul. Ceva legat de arhivarea unor stiri primite pe flux. Categorii si un index. Romana, engleza si franceza.

Vantul a continuat sa bata prin geamul spart. Am fost singur in birou cam toata ziua, sortand stirile. Ca orice job, si asta avea farmecul sau. Te prinde.

Colegii isi faceau de lucru prin alte parti, mai calde. O tipa care injura tot timpul si din nimic m a intrebat, la un moment dat, daca sunt idiot sa muncesc in frigul asta. I am spus ca e prima mea zi aici. Am adaugat ca e interesant ce fac. Din privirea ei am inteles ca sunt idiot. Mi a fumat jumatate de pachet si s a tirat, injurand.

La sfarsitul zilei, i am spus tipului mai in varsta ca imi dau demisia. Mirosea a alcool si tutun prost. A ridicat din umeri si a inchis usa dupa mine. L am auzit spunand 'dutenpizdamatiideidiot'.