Despre libertate

Mi am pus aseara intrebarea urmatoarea: au oamenii libertatea sa decida in privinta alegerii unei religii sau alteia?

Pun problema unui individ care are doua credinte (din engleza, beliefs): Cx1 = religia crestin-ortodoxa este religia institutionalizata si Cy1 = ateismul este preferat individual. De vreme ce individul nu poate sa aiba cele doua credinte simultan, el este supus unei disonante cognitive si are de facut o alegere. Sa zicem ca acelasi individ ar putea avea alte doua credinte: Cx2 = monogamia este practia institutionalizata si Cy2 = poligamia este practica preferata. In fine, sa punem problema imbracatului la serviciu in cazul aceluiasi individ, cu alte doua credinte: Cx3 = imbracatul in costum este practica institutionalizata si Cy3 = imbracatul in tricou este preferinta individuala.

Pentru fiecare set de optiuni in parte, individul va trebui sa faca o alegere tinand cont de constrangerile institutionale specifice. Rezultatul agregat al alegerilor individuale produce strategia individuala de adaptare sociala care are ca scop echilibrul individului, adica mentinerea lui in viata.

In cazul particular pus in discutie, individul prefera setul de combinatii Cy1/2/3. Institutional, setul de combinatii dezirabile este Cx1/2/3. Generalizand, ne intrebam: in ce masura au oamenii libertatea sa faca alegeri in baza preferintelor individuale?

In analiza economica se foloseste modelul Edgeworth Box care descrie situatia cand doi indivizi I1 si I2 au functii de utilitate si alocari initiale pentru doua bunuri X si Y si care se reprezinta grafic ca un dreptunghi ABCD (notarea e in sensul acelor de ceasornic). I1 este situat in coltul A (stanga jos) si I2 in coltul C (dreapta sus). Bunul X este reprezentat pe latura DA (sau axa Ox) si bunul Y pe latura AB (sau axa Oy). In reprezentarea asta grafica, distanta dintre I1 si I2 este cantitatea totala de bun; asadar, daca alegem un punct oarecare in interiorul dreptughiului vom vedea care este alocarea de bun intre cele doua persoane. Paralelele la Ox/Oy prin punctul dat vor da masura exacta a alocarii bunului intre cele doua persoane. Daca X1+X2 = DA si Y1+Y2 = AB, atunci I1 va obtine (X1, Y1) si I2 (X2,Y2).

Intrebarea care se pune este: alegerea carui punct este eficient-Pareto, adica ce alocare de bun face imposibila imbunatatirea situatiei vreunui individ fara a produce un rau celuilalt, si viceversa?

E demonstrabil (dar nu face obiectul argumentatiei asteia) ca plecand de la o anumita alocare initiala a doua bunuri, prin tranzactionarea celor doua bunuri, deci prin folosirea unui sistem de preturi, se poate gasi un punct eficient-Pareto. In fine, s'a demonstrat ca 1) orice echilibru al unui sistem de preturi este eficient Pareto si 2) ca orice punct eficient-Pareto este un echilibru al unui sistem de preturi care corespunde unei alocari de bunuri oarecare (tocmai am enuntat primele doua welfare theorems of general equilibrium).

Un lucru crucial trebuie spus insa aici: conditia suficienta ca alocarea celor doua bunuri sa fie eficienta esta sa nu existe pierderi in sistem; nu este insa necesar ca alocarea sa fie dreapta (adica sistemul poate fi eficient, dar preferintele individuale pot fi constranse institutional).

Revenind la individul care prefera combinatia Cy1/2/3 intr’un cadru institutional Cx1/2/3, putem spune ca daca individul nu se sinucide, se poate gasi un punct eficient Pareto ca rezultat al adaptarii individului la constrangerile sistemului si se poate face o adaptare eficienta Pareto pentru orice alocare Cx,y. Cu alte cuvinte, relevanta sociologica a teoremelor enuntate e ca orice grup de indivizi poate forma o societate.

Dar stim ca un sistem poate fi eficient Pareto fara sa fie drept! Altfel spus, pot exista societati fara ca ele sa fie drepte (drepte adica agregate ca rezultat al alegerilor pe baza preferintelor individuale). De ce? Pentru ca oamenii se adapteaza la institutii folosind mecanisme de reducere a disonantei cognitive; brutal spus, oamenii se adapteaza la societate* mintindu’se pe sine. Revenind, la discutia initiala, putem spune ca pentru oricare set Cx,y intr o societate oarecare exista posibilitatea ca comportamentul individului sa fie rezultatul unei strategii de adaptare prin minciuna.

Din nou, au oamenii libertatea sa decida in privinta alegerii unei religii sau alteia? In ce masura au oamenii libertatea sa faca alegeri in baza preferintelor individuale?

Cred ca nu putem afla raspunsul adevarat la intrebarile astea decat daca eliminam complet posibilitatea oricaror constrangeri institutionale. Am incercat sa arat ca nu avem cum afla fara urma de indoiala daca oamenii au facut alegeri in baza preferintelor individuale, pentru ca in prezenta institutiilor exista posibilitatea ca ei sa (se) minta. Asta este, cred, un argument tare in favoarea secularizarii societatilor si, mai departe, a dezinstitutionalizarii credintei.

Ma gandesc ca asta nu poate sa insemne decat ca modelul ideal de societate (i.e. eficient-Pareto si dreapta) este cel libertarian.

* Am in minte exemplul incredibil al lui Fermat, care era functionar al Inchizitiei in timpul zilei si matematician in timpul liber. Teoremele lui spectaculoase tradeaza o gandire libera de orice constrangeri, in vreme ce comportamentul sau inalt adaptativ si conformist lasau urmele unei disonante cognitive uriase.