miercuri, iunie 08, 2005

Imnul

Eu cred ca trebuie sa fim un pic atenti la implicatiile exagerarii importantei unui imn. Istoric, rolul cantecului astuia a fost exact sa motiveze indivizii in situatii critice (cel mai frecvent razboaie). Dupa cum se stie, mersul la razboi (unde in trecut erau sanse foarte mari sa sfarsesti ucis sau mutilat grav) era de natura sa creeze uriase disonante cognitive participantilor (mai ales amaratilor din lina intai). Toate armatele lumii, de'a lungul timpului, au folosit cantece ca sa motiveze oamenii in lungile marsuri obositoare. In sec 19, o data cu extinderea statelor-natiune si raspandirea cantecelor-slagare, expertii in propaganda au descoperit ca un cantec dramatic, melodios, face minuni in motivarea indivizilor. Se poate spune, cred, ca imnurile sunt residuuri ale unui trecut (cel putin cel european) tragic, razboinic, intolerant. Probabil ca nazistii s'au folosit cel mai bine de cantece (e.g. Marlene Dietrich).

Acum, cui serveste cu adevarat agitatia asta cu imnul: celor cativa parlamentari care isi dau importanta (desi pentru altceva sunt platiti bani grei de populatie) si nationalistilor intoleranti (atentia, astia nu inteleg prin romanism spiritul unui popor intre alte popore). Ironic, acesti nationalisti intoleranti sunt exact aia care - in situatii limita - se folosesc de naivitatea amaratilor cu burtile goale dar cu inimile batand sa sara din piept...

Care e downside ul: pai ce se intampla cu cei care, din variate motive, nu stiu sau nu sunt de acord cu exagerarea importantei imnului? (e.g. cei mai slab instruti, emigrantii, unii intelectuali) Sunt oamenii astia mai putin importanti, ori si mari rau - mai putin patrioti?

Nu spune nimeni sa scoti brutal elementele astea de identificare, e.g. steme, decoratii, imnuri... Dar folosirea lor exagerata (poate) duce la abuzuri care constrang libertatile individuale si creeaza nefericire.

Niciun comentariu:

Vechituri

Vizitatori