Romania pe care o urasc e cea a abuzului, a subterfugiului, a telefoanelor scurte, a drafturilor prost facute si semnate ca forma finala, a alocarii de resurse publice in proiecte cu return privat. O Romania saraca si proasta, abuzata. Asta e Romania parintilor mei, oameni munciti pana la os de comunisti si deprivati de pensie molcoma de o administratie post-pecerista pusa pe ia-si-baga-n sac. E Romania de care m'am indepartat.Romania pe care o pot iubi e cea facuta din oameni cinstiti si muncitori, cu frica lui Dumnezeu si respect pentru ei si pentru cei din jurul lor. E o Romanie libera, emotionanta, vibranta. Ea ar putea fi Romania copiilor mei.
Nu stiu, insa, care e Romania mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu