ego chatalin votum posui

Pentru ca votul se intampla intr'un context inalt specificat (i.e. votam ceva in mod particular) se admite ca [votul] e un act rational indiferent de conditiile in care se produce (atata vreme cat este realizat in limitele legii) si ca este rezultatul unei proces de selectie in baza unor preferinte individuale.

Sistemele sociale democratice permit indivizilor cu afinitati elective articularea preferintelor, avand ca consecinta distributia voturilor intre organizatiile politice (care formeaza sistemul politic intr’o democratie), care sunt astfel legitimate sa reprezinte interesele votantilor ca guvern. Outputul sistemului politic sunt decizii de alocarea a resurselor publice in producerea de bunuri si servicii publice (BSP). Asadar, avem lantul cauzal preferinta individuala/vot/guvernare/alocare de resurse/producerea de BSP. Sa admitem ca BSP e operationalizarea conceptului civilizatie. Deci, votul e un act de responsabilitate civica pentru ca e conditia necesara si suficienta pentru producerea de bunuri si servicii publice.

Una dintre problemele structurale ale sistemelor politice democratice e ca, in realitate, atat votantii cat si non-votantii sunt beneficiari ai BSP. Pe de o parte, e moral sa se intample asta: BSP sunt finantate din bani publici (taxe/impozite si/sau imprumuturi garantate public) colectati atat de la votanti cat si de la non-votanti. E drept, deci, ca redistributia de BSP sa nu discrimineze dupa criteriul votului exercitat. Totusi, pe de alta parte, nivelul general al impunerii si alocarea de resurse in producerea de BSP se face in baza unei doctrine politice (e.g. liberale sau socialiste) specifice unei guvernari sau alteia, care este, evident, rezultatul votului. Avem deci situatia paradoxala in care non-votantii contribuie cantitativ la BSP (pentru ca finanteaza producerea lor), dar nu si’au exprimat o preferinta votand, deci nu contribuie calitativ la producerea BSP. Ei sunt si nu sunt responsabili civic. E corect deci, sa spui ca un non-votant e iresponsabil civic, tot asa cum e sa spui ca este.

Toata lumea era impacata cu situatia asta si se considera ca e una dintre limitele sistemului politic democratic. S’a crezut, pana de curand, ca non-votantii sunt in general impacati cu soarta lor si accepta situatia paradoxala in care se afla. Socul rejectarii Constitutiei Europene in Franta si Olanda a aratat, neasteptat, ca un numar foarte mare dintre contributorii/beneficiarii BSP non-votanti din ultimii ani aveau, de fapt, preferinte latente dar neexprimate in vot la alegerile parlamentare in tarile lor. Motivul? Nici o organizatie politica regionala nu livra la nivelul asteptarilor lor. Nevotand la alegerile parlamentare, acesti oameni incercau sa semnalizeze frustrarea lor si isi mentineau punctul de vedere ca sunt responsabili civic (se refereau la contributia cantitativa in producerea BSP). Rejectand Constitutia, ei au reusit, pentru prima oara in multi ani, sa se faca auziti. Acesta a fost o oportunitate rara data de un referendum foarte puternic mediatizat.

Inapoi la alegerile parlamentare din tarile lor, non-votantii cu preferinte nesatisfacute se amesteca in continuare cu ignorantii si lenesii. Faptul ca sunt ametecati face imposibila comunicarea (i.e. semnalizarea) preferintelor lor. Ca atare, piata politica e imperfecta/dezechilibrata, ceea ce duce inevitabil la alocarea neoptimala a resurselor si la producerea ineficienta a BSP. Din cauza asta, non-votul este un act irational. Ca atare, e preferabila situatia in care se voteaza celei in care nu se voteaza, pentru ca in felul asta se comunica o intentie in mod clar. Asta este conditia necesara si suficienta ca sistemele politice sa tinda sa aproximeze cat mai bine asteptarile contribuabilor, deci sa functioneze mai eficient.