joi, decembrie 29, 2005

Crestin Democratia

Eu cred că ne putem întreba cu egală îndreptăţire "cine salvează liberalismul" sau chiar "cine salvează social-democraţia". La un loc: "cine salvează ideologiile politice"
spune diacos pe firul 'Cine salveaza Crestin Democratia' pe forumul ziarului Cotidianul

Mai departe, as spune eu, sa ne intrebam: cine formuleaza ideile pentru ca ele sa poata fi "salvate", sau, mai bine precis, comunicate, dezbatute, asumate si puse in practica?

De la inceput trebuie insistat apasat pe un lucru care scapa unora din Vest: pentru noi in Est si in special in Romania istoria nu s'a terminat, ea de abia incepe!

Dar care sunt ideile in care trebuie sa se intemeieze actiunea noastra politica? Habermas remarca ca revolutiile de la 1989 au fost totalmente lipsite de idei novatoare sau care sa priveasca in viitor, sau ca ele nu prezentau o alternativa sociala clara, structurata, cum just au pus problema Furet sau Hobsbawn, intre altii.
In fine, Habermas spune ca revolutiile de la 1989 au fost rectificatoare, ca au fost o intoarcere in trecutul suspendat. Exact: revolutiile din 1989 au furnizat evidenta empirica necesara in a argumenta in favoarea ideologiei libertatii.

De Molinari, acest venerabil teoretician al libertatii, argumenteaza in 'De la production de la securite' (lucrare aparuta la 1849!!) ca acceptinuea ca "productia de securitate trebuie sa fie asigurata de agentii ale statului" nu poate sa conduca decat la abuzuri monopoliste (ca in monarhie absolutista) sau comuniste. Dar, in practica, atat monopulul/monarhie-absolutista cat si comunismul/suveranitatea -populara sfarsesc in teroare. Zicea Rousseau: 'cei care nu recunosc autoritatea alesilor poporului si care rezista majoritatii sa fie pedepsiti ca inamici ai poporului si ghilotina sa faca dreptate'. Evident, acelasi lucru s'a intamplat in conditiile monarhiei absolutiste, lucru care a condus la revolutia de la 1789.

Acum, daca ar fi sa reformulam observatiile lui Habermas pe fundamentul teoretic al lui de Molinari am putea spune ca revolutiile de la 1789, 1848, 1917 si 1989 sunt expresiile esecului monarhiei absolutiste si/sau comunismului in a furniza securitate indivizilor, si in consecinta, a in asigura justitie sociala.

Odata agreat asta, doctrinele politice intemeiate in ideologia libertatii sunt cele care trebuie discutate. Intre multele posibilitati, mie mi se pare ca o crestin-democratie ortodoxa ar putea fi o varianta functionala in Romania. O sa ma explic.

2 comentarii:

Gabriel M spunea...

Nu cred ca trebuie sa pierdem din vedere ca liberalismul clasic a fost infrant in repetate randuri de fundamentalisme, comunisme, socialiste si democratie (da, pun democratia pe lista asta).

Liberalismul clasic e marele perdant al secolului 20, pana in prezent. Un sac de box a carui rezistenta a fost diafana si inadecvata.

Nu ne putem intoarce in secolul al 19lea. Nu putem sterge tot ce s-a intamplat. In orice caz nu putem face asta cu ideologia perdanta.

Avem nevoie de un nou fel de liberalism, unul mult mai militant si mai putin interesat de compromisuri. Nu ne putem intoarce mereu la aceeasi Molinari, Mises sau chiar Locke, sperand sa gasim intr-un volum din 1800, toamna, solutia problemelor noastre actuale.

Sigur, esenta--proprietatea privata, integritatea individuala, etc.--trebuie pastrata insa nimeni nu mai are palpitatii cand i-i spui ca zeul Gigel i-a spus profetului Costel ca furtul nu e OK si deci, hai liberalism.

Iar despre alegerile poporului ce pot sa-ti spun... faptul ca poporul alege sa-mi taxeze progresiv venitul nu face taxarea legitima. Daca poporul alege ca X sa fie executat, asta nu inseamna ca e legitim. Legitimitatea asta "de la popor" a mers foarte bine pentru Hitler si Napoleon. Alegerea are un sens in masura in care obiectul alegerii e in proprietatea proprie. Odata ce incepi sa alegi ce face Ionel cu banii si viata lui, ai trecut deja in alta zona, cred eu. Ca un popor sa nu fie o gloata trebuie sa fie liberal intai, si nu dupa.

Chatalin spunea...

Esti tare suparat :) Just kidding -

Eu cred ca ne putem uita cu interes la de Molinari, cel putin pentru mine a fost foarte amuzant sa citesc cateva articole ale acestui domn. Mi se pare instructiv, in definitiv, faptul ca 150 in urma cineva putea sa articuleze idei in modul ala.

Strategy follows tactics, in anumite circumstante. Pe scurt, romanii au incredere mare in biserica si armata. De ce nu crestin-democratia liberala, daca asta e alternativa la autoritarianism?

Vechituri

Vizitatori