Am atitudini ambivalente fata de acest premiu. Pe de o parte apreciez istetimea tinerilor regizori si actori care stiu sa se organizeze exemplar, cu resurse precare, si sa impuste iepurii.
Pe de alta parte, stau si ma intreb in ce masura e okay ca tragedia colectiva pe care am trait o in infectii ani '80, dominati de prostie si ura, de nimicnicie si paranoia, sa fie material pentru arta cinematografica comerciala, asa cum este aceea pregatita pentru vanity-festivaluri.
Ce ma nemultumeste nu este atat munca acestor artisti (in fond, sunt liberi sa intreprinda ce vor in limitele legii), ci... cum sa zic?... pictoralul, coloristica din aceste filme cu succes de boxoffice. Le vad ca pe un fel de cheguevarrisme, asa ceva.
Bun, e clar ca nu ma pot detasa de ipostaza de subiect in toate filmele astea. Ma simt direct vizat, ma vad mereu chinuindu ma sa ies din pielea unui personaj care mi a fost impus arbitrar, aceea de om nascut intr o societate ocupata abuziv de un grup de oameni prosti si rai. Ma vad in toate filmele astea, undeva in background, framantat si incapabil sa indrept o lume stramba.
Pana la urma, cred ca ma revolta profund lipsa mea de putere in fata unei societati urate, amenintatoare. Interesul oamenilor sensibili din juriile alea contrasteaza atat de strident cu intoleranta concetatenilor mei!
luni, mai 28, 2007
duminică, mai 27, 2007
Pasarica, mancati as
In firea oamenilor au stat multe de a lungul istoriei. Pentru un troglodit era firesc sa ii crape teasta vecinului de pestera pentru un ciolan mai carnos. Tot firesc este si pentru politicianul imoral sa fure banii publici.
Dar noi tocmai despre schimbarea firii vorbim, nu? Despre schimbarea obisnuintelor proaste, despre schimbarea institutionala. E rau daca e firesc sa injuri ca Basescu, pentru ca injuratura exprima intoleranta si prefigureaza abuzul de forta bruta. Un om care te injura este foarte aproape de a fi un om care te bate, daca ar avea posibilitatea.
As mai zice ca cineva care iti vorbeste urat face o alegere. Faptul ca injuri exclude sansa unei contrargumentatii, ori a ignorarii, sau a acceptului. Ei bine, AA, ar trebui sa vrem ca 'firescul' injuraturii sa fie inlocuit de altceva, nu crezi? Tineti cont ca asta o spune unul care a crescut in cartier, si care si a castigat in adolescenta faima unui bully dezgustator
Dar noi tocmai despre schimbarea firii vorbim, nu? Despre schimbarea obisnuintelor proaste, despre schimbarea institutionala. E rau daca e firesc sa injuri ca Basescu, pentru ca injuratura exprima intoleranta si prefigureaza abuzul de forta bruta. Un om care te injura este foarte aproape de a fi un om care te bate, daca ar avea posibilitatea.
As mai zice ca cineva care iti vorbeste urat face o alegere. Faptul ca injuri exclude sansa unei contrargumentatii, ori a ignorarii, sau a acceptului. Ei bine, AA, ar trebui sa vrem ca 'firescul' injuraturii sa fie inlocuit de altceva, nu crezi? Tineti cont ca asta o spune unul care a crescut in cartier, si care si a castigat in adolescenta faima unui bully dezgustator
duminică, aprilie 29, 2007
duminică, februarie 04, 2007
Suspendarea presedintelui
Mimetismul ala procedural e inept de a dreptul. Mergand pe linia asta de argumentatie, de o naivitate dezarmanta, ai putea sa spui ca daca ploua atunci cand a fost ales, nu poate fi demis decat pe ploaie.
Se pierde ideea principala: un presedinte a ales direct, si are doua mandate maxim. Nici un alt politician nu e atat de constrans! Apoi e in spiritul democratic ca un presedinte sa nu mai revina la parlamentarism, sa se retraga sau sa tina conferinte.
Sunt doua mari sisteme de check and balances: pluripartidic si contramajoritarian. Primul presupune ca nici un partid sa nu controleze institutiile puterii in intregime (aplaudam numirea unui PSDist la SRI). Eu in Romania asimilez institutia non-executiva a presedintiei unei proceduri contramajoritariene, in care o persoana este aleasa pe termen lung si responsabilizata in consecinta. Asta asigura independenta de interesele politice ale unor partide care ar putea forma o coalitie antiprezidentiala si deci slabi eficienta sistemului pluripartidic!
Ai pe de o parte sistemul multipartidic care produce parlamentari si guvern executiv, si pe de alta parte pe cel anti-majoritar, cel judiciar, independent de vointa politica arbitrara, si care impune domnia legii. Eu nu vad institutia prezidentiala in Romania ca avand un rol executiv, asa ca o asimilez unui sistem de control similar celui judiciar.
De asta spun ca procedura de revocare a presedintelui nu trebuie sa fie slabita atata vreme cat el are o functie non-executiva si e ales direct de cetateni; el e deja constrans de limita celor doua mandate si de (asteptat onorabila, desi Iliescu a ignorat regula asta nescrisa) iesire din viata politica activa la sfarsitul mandatului/elor.
Sigur, daca presedintia ar fi o functie executiva, ar fi pe dos. Dar nu este.
Faptul ca e cu atat mai greu ca presedintele sa fie revocat descurajeaza coalizarea anti-prezidentiala (care presedinte e reprezentant direct al cetatenilor) a parlamentarilor, fara a o exclude insa.
Astfel, faptul ca toti stiu ca presedintele poate fi revocat cu mare dificultate se traduce intr un echilibru al sistemului politic in care institutia prezidentiala e contraponderea intereselor parlamentarilor si/sau executivilor si in care puterea de negociere a presedintelui e semnificativa. De ce e responsabilizat? Tocmai pentru ca in felul asta se pune pe umeri o povara serioasa! De asta e important ca idiotii sa nu fie alesi presedinte, in treacat fie spus (asta e si pericolul monarhiei, istoric vorbind unii monarhi au fost prosti de a dreptul; in cazul lor, insa, riscul e redus/eliminat prin educatia la sange pe care o primesc toti mostenitorii coroanei).
Daca presedintele ar fi (mai) usor revocabil, atunci asta s ar traduce intr un stimulent pentru comportamente strategice din partea lui, cu pretul pierderii independentei institutiei si, in consecinta, a scaderii controlului cetatenilor.
Daca ar fi sa fac o propunere, aceea ar fi ca termenul prezidential sa fie extins la sapte ani, tot cu doua mandate.
Se pierde ideea principala: un presedinte a ales direct, si are doua mandate maxim. Nici un alt politician nu e atat de constrans! Apoi e in spiritul democratic ca un presedinte sa nu mai revina la parlamentarism, sa se retraga sau sa tina conferinte.
Sunt doua mari sisteme de check and balances: pluripartidic si contramajoritarian. Primul presupune ca nici un partid sa nu controleze institutiile puterii in intregime (aplaudam numirea unui PSDist la SRI). Eu in Romania asimilez institutia non-executiva a presedintiei unei proceduri contramajoritariene, in care o persoana este aleasa pe termen lung si responsabilizata in consecinta. Asta asigura independenta de interesele politice ale unor partide care ar putea forma o coalitie antiprezidentiala si deci slabi eficienta sistemului pluripartidic!
Ai pe de o parte sistemul multipartidic care produce parlamentari si guvern executiv, si pe de alta parte pe cel anti-majoritar, cel judiciar, independent de vointa politica arbitrara, si care impune domnia legii. Eu nu vad institutia prezidentiala in Romania ca avand un rol executiv, asa ca o asimilez unui sistem de control similar celui judiciar.
De asta spun ca procedura de revocare a presedintelui nu trebuie sa fie slabita atata vreme cat el are o functie non-executiva si e ales direct de cetateni; el e deja constrans de limita celor doua mandate si de (asteptat onorabila, desi Iliescu a ignorat regula asta nescrisa) iesire din viata politica activa la sfarsitul mandatului/elor.
Sigur, daca presedintia ar fi o functie executiva, ar fi pe dos. Dar nu este.
Faptul ca e cu atat mai greu ca presedintele sa fie revocat descurajeaza coalizarea anti-prezidentiala (care presedinte e reprezentant direct al cetatenilor) a parlamentarilor, fara a o exclude insa.
Astfel, faptul ca toti stiu ca presedintele poate fi revocat cu mare dificultate se traduce intr un echilibru al sistemului politic in care institutia prezidentiala e contraponderea intereselor parlamentarilor si/sau executivilor si in care puterea de negociere a presedintelui e semnificativa. De ce e responsabilizat? Tocmai pentru ca in felul asta se pune pe umeri o povara serioasa! De asta e important ca idiotii sa nu fie alesi presedinte, in treacat fie spus (asta e si pericolul monarhiei, istoric vorbind unii monarhi au fost prosti de a dreptul; in cazul lor, insa, riscul e redus/eliminat prin educatia la sange pe care o primesc toti mostenitorii coroanei).
Daca presedintele ar fi (mai) usor revocabil, atunci asta s ar traduce intr un stimulent pentru comportamente strategice din partea lui, cu pretul pierderii independentei institutiei si, in consecinta, a scaderii controlului cetatenilor.
Daca ar fi sa fac o propunere, aceea ar fi ca termenul prezidential sa fie extins la sapte ani, tot cu doua mandate.
sâmbătă, februarie 03, 2007
Tara de vrea superprost!
La inceputul anilor '90 eram pasionat de politica si imi petreceam cea mai mare parte a timpului dezbatand asta-si-ailalata cu colegii de facultate. Odata am ajuns sa intalnesc un parlamentar; dupa o discutie de 15 minute, omul mi a spus urmatoarele: 'Copile, nu astepta de la mine sa fiu pasionat de politica in felul tau. Eu nu am citit nici o carte in ultimii zece ani. Eu vreau sa fac bani, si pentru asta sunt in politica. Ca mine sunt cam toti, cu exceptia celor prea batrani sau prea fricosi. ' Omului nu i a trebuit mai mult de un mandat ca sa isi puna pe picioare afacerile.
In zilele trecute am intalnit o tanara care mi a spus ca e la un partid, la tineret. 'Si, cum e?' am intrebat. 'Pai nu prea sunt eu asa interesata, dar taica meu mi a zis sa ma inscriu la partid'. De ce? Pai, are nevoie de un job. 'Mai sunt ca tine?' am intrebat o. 'Pai cam toti astia de varsta mea au parintii in partid'.
........
A fost actiunea politica agregata a acestor indivizi de natura sa produca pagube publice mai mari decat beneficiile realizate? Strategiile (individuale i/sau de grup) de reusita in afaceri ale parlamentarilor au generat conflicte de interese care au produs externalitati negative semnificative? Raspunsurile nu sunt simple, si nu avem suficiente informatii ca sa le dam acum.
Simplu spus, tranzitia trebuia sa se produca si procesul schimbarii proprietatii era in mod necesar unul violent, tinand cont de faptul ca foarte multi oameni isi disputau resurse limitate.
Dupa parerea mea, partidele politice in Romania anilor '90 au avut preponderent functia de a grupa oameni cu afinitati economice, nu ideologice. Mai precis, cei care mergeau pe ideea mentinerii status-quo ului si capusarii au ramas langa Iliescu, iar cei care vroiau schimbarea in grade diferite (mai incet sau mai repede) s au impartit in restul partidelor.
Oamenii sunt conservatori, ei sunt captivi unor practici recurente, automate, care blocheaza initiativa si inhiba schimbarea (in termeni economici discutia se pune pe concepte ca network externalities, switch costs si endowment effects).
Cred ca un punct de inflexiune a fost depasit in 1997, o data cu seria de reforme initiate de PNTCD. Atunci a inceput goana dupa aur in Romania. PSD istii au pierdut teren atunci, au lipsit de la ospat, dar au recuperat cum au putut apoi.
Dar astea sunt etape... si vin alte etape. E natura umana in actiune , exprimata in cei mei hobbesieni termeni.
.........
Despre ce vorbim aici? Despre asimetrii. Oamenii intreprinzatori asta cauta, iar parlamentarii romani, cel putin pana in prezent, au fost oameni in cautare de oportunitati de afaceri sau de cariera. Sigur, mai sunt printre ei si unii fara drive antreprenorial, dar noi vorbim 'in general', nu?
De ce trebuia sa fie in parlament si nu puteau sa ramana in afara politicii? Simplu: pentru ca aveam o economie de stat de privatizat. Exact, asimetrii.
........
Parintii au facut ce trebuia facut, adica tranzitia de la comunism la capitalism. Ei isi imping acum in fata copiii. Sigur, datele problemei s au schimbat, nu mai e (mai nimic) de privatizat. Dar, sa ne amintim, oamenii cauta asimetrii. Si unde ar putea sa le gaseasca, daca nu in politica? O mana se spala pe alta, si un sistem care merge nu e inlocuit pana nu se strica.
........
Intrebarea este daca toate oportunitatile importante mai sunt acum aglomerate in preajma politicienilor. Ce fel de economie are Romania? Unde sunt banii multi?
In zilele trecute am intalnit o tanara care mi a spus ca e la un partid, la tineret. 'Si, cum e?' am intrebat. 'Pai nu prea sunt eu asa interesata, dar taica meu mi a zis sa ma inscriu la partid'. De ce? Pai, are nevoie de un job. 'Mai sunt ca tine?' am intrebat o. 'Pai cam toti astia de varsta mea au parintii in partid'.
........
A fost actiunea politica agregata a acestor indivizi de natura sa produca pagube publice mai mari decat beneficiile realizate? Strategiile (individuale i/sau de grup) de reusita in afaceri ale parlamentarilor au generat conflicte de interese care au produs externalitati negative semnificative? Raspunsurile nu sunt simple, si nu avem suficiente informatii ca sa le dam acum.
Simplu spus, tranzitia trebuia sa se produca si procesul schimbarii proprietatii era in mod necesar unul violent, tinand cont de faptul ca foarte multi oameni isi disputau resurse limitate.
Dupa parerea mea, partidele politice in Romania anilor '90 au avut preponderent functia de a grupa oameni cu afinitati economice, nu ideologice. Mai precis, cei care mergeau pe ideea mentinerii status-quo ului si capusarii au ramas langa Iliescu, iar cei care vroiau schimbarea in grade diferite (mai incet sau mai repede) s au impartit in restul partidelor.
Oamenii sunt conservatori, ei sunt captivi unor practici recurente, automate, care blocheaza initiativa si inhiba schimbarea (in termeni economici discutia se pune pe concepte ca network externalities, switch costs si endowment effects).
Cred ca un punct de inflexiune a fost depasit in 1997, o data cu seria de reforme initiate de PNTCD. Atunci a inceput goana dupa aur in Romania. PSD istii au pierdut teren atunci, au lipsit de la ospat, dar au recuperat cum au putut apoi.
Dar astea sunt etape... si vin alte etape. E natura umana in actiune , exprimata in cei mei hobbesieni termeni.
.........
Despre ce vorbim aici? Despre asimetrii. Oamenii intreprinzatori asta cauta, iar parlamentarii romani, cel putin pana in prezent, au fost oameni in cautare de oportunitati de afaceri sau de cariera. Sigur, mai sunt printre ei si unii fara drive antreprenorial, dar noi vorbim 'in general', nu?
De ce trebuia sa fie in parlament si nu puteau sa ramana in afara politicii? Simplu: pentru ca aveam o economie de stat de privatizat. Exact, asimetrii.
........
Parintii au facut ce trebuia facut, adica tranzitia de la comunism la capitalism. Ei isi imping acum in fata copiii. Sigur, datele problemei s au schimbat, nu mai e (mai nimic) de privatizat. Dar, sa ne amintim, oamenii cauta asimetrii. Si unde ar putea sa le gaseasca, daca nu in politica? O mana se spala pe alta, si un sistem care merge nu e inlocuit pana nu se strica.
........
Intrebarea este daca toate oportunitatile importante mai sunt acum aglomerate in preajma politicienilor. Ce fel de economie are Romania? Unde sunt banii multi?
vineri, februarie 02, 2007
Tara te vrea prost
Cu ceva timp in urma a trebuit sa demonstrez unor functionari ca nu cunosc legile dupa care functioneaza institutia lor. Am facut o cu usurinta, si spre placerea mea mi am impus vointa acelor netrebnici. Stupoarea de pe fetele lor era dublata de ciuda ca cineva a fost in stare sa foloseasca o lege 'cu adresa' in interesul sau fara a fi fost canalizat de sistemul clientelar. Au fost, pur si simplu, loviti cu leuca atunci cand afirmatiilor lor le raspundeam cu trimiteri la aliniate relevante.
Dar nu despre triumful meu gadilator de vanitate vreau sa va vorbesc
Ideea e ca cu ocazia asta am inteles cum merge sistemul: se strecoara in legi cuvinte/sintagme cheie, e.g. 'dupa caz', care acopera intitiativa privata, antreprenoriala, a functionarilor. Practic, oamenii astia fura legal. Asta explica, probabil, de ce atatia politicieni acuzati scapa, pana la urma, basma-curata.
Dar nu despre triumful meu gadilator de vanitate vreau sa va vorbesc
Ideea e ca cu ocazia asta am inteles cum merge sistemul: se strecoara in legi cuvinte/sintagme cheie, e.g. 'dupa caz', care acopera intitiativa privata, antreprenoriala, a functionarilor. Practic, oamenii astia fura legal. Asta explica, probabil, de ce atatia politicieni acuzati scapa, pana la urma, basma-curata.
luni, ianuarie 29, 2007
Nimic despre marketing mix
E jenant sa vezi ca atatia oameni inteligenti vorbesc in sus si in jos despre marci/brands fara sa sufle o vorba despre faptul ca marcom este doar sfarsitul unui proces complex de dezvoltare a unui produs/serviciu.
sâmbătă, ianuarie 27, 2007
City of Love
Ma uit pe geam si vad cum se asterne zapada peste jeg.
Stivele de gunoi menajer lasate de locuitorii-soboloni pe langa stalpi dispar incet sub zapada. Cacatii de caine, imprastiati peste tot, de toate culorile si marimile, intregi sau zdrobiti de trecatori, sunt acum sub doua palme de omat alb, proaspat.
Nici mirosul de imputit nu se mai simte, fulgii inghit mizeria suspendata in aerul orasului.
Orasul asta ar trebui mutat in Antartica. Iar locuitorii sai? Well, "decat sobolan, mai bine pinguin"!
Stivele de gunoi menajer lasate de locuitorii-soboloni pe langa stalpi dispar incet sub zapada. Cacatii de caine, imprastiati peste tot, de toate culorile si marimile, intregi sau zdrobiti de trecatori, sunt acum sub doua palme de omat alb, proaspat.
Nici mirosul de imputit nu se mai simte, fulgii inghit mizeria suspendata in aerul orasului.
Orasul asta ar trebui mutat in Antartica. Iar locuitorii sai? Well, "decat sobolan, mai bine pinguin"!
vineri, ianuarie 26, 2007
Roblogfest
Dupa faza de anul trecut, cand un idiot s a votat singur in prostie si a furat munca oamenilor cinstiti care 1) au pus in practica un concept 2) si au mentinut blogurile cat au putut de bine si/sau 3) au votat cinstit, sper sincer ca anul asta vor fi penalizate cu asprime incalcarile regulamentului.
miercuri, ianuarie 24, 2007
SME, again and again and again
Eu am mai comentat in trecut ca SME merge direct in EBIT ul producatorilor din industrii labour intensive e.g. manufacturieri. Inainte de a stabili nivelul SME, guvernele ar trebui sa estimeze elasticitatea cererii de forta de munca ieftina. Industria usoara e indeobste hiperfragmentata, are sunk costuri mici si consumatori price sensitive si un 10% crestere in OPEX poate scoate din business angajatorii altogether. Sau ii relocheaza.
In economia globala e foarte riscant pentru guverne sa umble la salariul minim, e o parghie care poate produce voturi pe termen scurt, dar somaj structural dupa aia. Daca pleaca pantofarii din orasele astea monoindustriale, raman oamenii si fara aia o suta de parai, si fara pensii, si se aleg si cu criminalitate si probleme derivate din anomia asta!..
In economia globala e foarte riscant pentru guverne sa umble la salariul minim, e o parghie care poate produce voturi pe termen scurt, dar somaj structural dupa aia. Daca pleaca pantofarii din orasele astea monoindustriale, raman oamenii si fara aia o suta de parai, si fara pensii, si se aleg si cu criminalitate si probleme derivate din anomia asta!..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)