Gay Bucharest Festival

1. Argumentul central in expunerea celui caruia festivalul ii creeaza repulsie e urmatorul: preferintele sexuale sunt chestiuni de ordin personal si ca atare nu trebuie demonstrat public in favoarea lor. Cel care are repulsie opereaza asadar cu distinctia public/privat. Chestie care, in fond, e acceptabila. Dar la o analiza mai atenta se vede ca unele preferinte de ordin personal creeaza inevitabil probleme.

Fundamental, preferinta pentru ceva se traduce, socialmente, in eticheta. De pilda, cineva care prefera fotbalul devine microbist. Unul care prefera spritul in exces ajunge sa fie considerat betiv. Tot asa, cineva care prefera homosexualitatea heterosexualitatii e luat drept poponar sau lesbiana; generic, gay.

Care sunt asadar problemele legate de eticheta gay:

1) Etichetarea conduce la excluziune sociala

2) Excluziunea sociala conduce la nefericire

Ca atare, o demonstratie a acestor oameni urmareste sa:

- relaxeze discutia publica despre homosexualitate, si

- in extenso, urmareste sa dea sansa acestor oameni sa traiasca fericiti.

Cred ca numai un ipocrit ar putea spune ca unii oameni nu merita sa fie fericiti; ca si cum ar plati pentru anumite pacate. Poate ca o fac: dar nu e mai crestineste sa'l lasam pe Cel De Sus sa faca judecata asta?...

2.

I N

G E N E R A L,

Repulsia pentru homosexualitate, ca si cea pentru orice alt tip de deviere (e.g. etnica, rasiala, mentala) de la norma majoritatii, e un killer instinct social. Atentie, nu discutam de majoritatea simpla, ci de cea 80%, paretiana - aia rea, dura, implacabila, care nu lasa loc pentru nimic...

Epitomul intolerantei e, de fapt, acest 'toti suntem oameni, luati'ne unul cate unul'. Ca si cum am sterge cu buretele social exact ce a dus la agregarea in asociatii (i.e. minoritati): intoleranta majoritarilor 80%. E ca in armata: raport individual, nu de grup. Luati unul cate unul, anihilarea sociala a acestor 'devianti' e joc de glezne pentru Confort Gica. 'Pe ei, pe ei, pe mama lor'. Sau tatzii lor.

3.

Mie mi se pare cel putin ipocrit ca cei care ne consideram straight sa ne plangem de asa-zisa tiranie a politicall corectness. Cica - vezi Doamne - se altereaza limbajul si chestia asta contravine Libertatii De Expresie.

Well, perhaps it does. Dar libertatea de expresie are o limita: suferinta.

Okay, let's trash Politicall Corectness. Dar cum ramane, atunci, cu plansul in perna de fiecare seara, la sfarsitul unei alte zile incarcate de umilinte? Cum ramane cu frustrarea de a ti se inchide usile in nas? Cum ramane cu implacabilul suras cinic de pe fata majoritarului 80%, acel Confort Gica care se stie cu sacii in caruta si care iti serveste, fara mila, No Fuckin' Way ul zilnic?

Vorbim de acea 'individualizare', customizare... Ia'ma drept ce sunt and all that crap. Dar nu e asta doar o tautologie?! Eu sunt ceea ce sunt perceput ca sunt.