Oamenii Presedintelui (Ceausescu)

Adrian Severin, mare politician pesedist de origine pecerista, publica in Ziua din 2 August urmatorul editorial:

Atunci cand vor puterea, alogenii stiu sa inteleaga si sa manipuleze perfect suferintele popoarelor in mijlocul carora traiesc. Este cazul corsicanului Bonaparte pentru francezi, al austriacului Hitler pentru germani, al gruzinului Giugasvili (Stalin) pentru rusi sau al tatarului Basescu pentru romani. Cu totii au reusit sa duca popoarele respective la cote de entuziasm inexplicabile, sa le trezeasca o irationala admiratie si loialitate fata de lider, sa le insufle un spirit de sacrificiu suicidar. Primii trei si-au lasat tarile in ruina. Cel de al patrulea trebuie oprit inainte de a o face.

Cum au reusit asemenea persoane sa atraga sustinerea oarba a unor mase atat de mari de oameni atat de diferiti? Frapeaza caracterul orizontal al acestei sustineri, precum si contrastul cultural dintre lider si sustinatorii sai. In cazul Romaniei, grupul de fani cuprinde persoane din categorii socio-profesionale foarte diferite (intelectuali complexati, afaceristi recent imbogatiti, aristocrati scapatati, studenti exaltati, burghezie urbana si intelighentie rurala). Le tine impreuna frustrarea si teama de marginalizare.

Romania post-totalitara cunoaste generalizarea unui sentiment de insatisfactie. Cauzele sunt numeroase. Trecerea de la o lume a certitudinilor rele la una a incertitudinilor ademenitoare si discrepanta dintre asteptari (de obicei nerealiste) si realizari (de obicei sub posibilitati) genereaza nevroza. Adaptarea la un mod de viata nou induce inegalitati dureroase care pun in discutie sisteme de valori. Stresanta este si coruptia care insoteste regimurile de tranzitie precum hotii de cadavre urmeaza deplasarea frontului. Imbogatirea incipienta alimenteaza invidia celor care se tem de marginalizare dar si nelinistea celor care cred ca nu acumuleaza suficient de repede si de mult. Peste acestea se suprapun greselile guvernarii, calamitatile naturale si perfidia unor puteri straine gata sa profite de slabiciunea tarii.

Insatisfactia face ca oamenii sa fuga in viitor; adica sa se refugieze in ideologie proiectand o societate ideala. Uneori nemultumirea isi are originea in mizeria existentiala. Alteori ea masoara distanta dintre veleitati si perceptia asupra propriului statut social. Cu cat acest statut este mai bun, cu atat atingerea tintei pare mai realista, iar departarea ei mai iritanta. O astfel de iritare naste complexe si frustrari.

Putem imparti, asadar, nemultumitii in avuti si saraci. Primii sunt dinamici, dar si nervosi, radicali, intransigenti. Elevi, studenti, persoane cu venituri mari si studii superioare constituie optimistii, dar si furiosii politicii. Ceilalti sunt apatici, pesimisti, defensivi. Ei isi apara nevoile avand asteptari moderate. Neimpacati cu soarta, primii sunt surescitati. Acceptandu-si cu resemnare statutul, cei din urma sunt stabili psihic.

Succesul eroilor alogeni se sprijina in primul rand pe slabiciunea umana a nemultumitilor frustrati. Pentru aceasta categorie vulnerabila ideea unei subversiuni generale de care se face vinovata o oligarhie corupta identificata, in Romania, cu PSD, este atragatoare. Un PSD care fiind constant sustinut de nemultumitii calmi majoritari, pare coplesitor si arogant. Pe un atare fond, solutia reinnoirii totale prin foc si spada a societatii seduce sufletele obosite de mediocritatea celor aprioric invinsi. Lor li se adreseaza mesajul unuia dintre ei care nu este, totusi, ca ei: Traian Basescu.

Nimeni nu percepe mai bine gustul frustrarii si revolta neputintei ca alogenii. Nimeni nu simte mai bine ura fata de o lume care pare a te tine la periferie si in care te integrezi calcand-o in picioare. De aici apar liderii "nonconformisti" primiti cu bucurie de cei care cred ca ordinea inconjuratoare este vinovata de esecurile lor. Asemenea lideri sunt cu atat mai sustinuti, cu cat cei care ii sustin ii simt straini si, deci, inferiori. Frustratii isi leaga sperantele de un Fat Frumos salvator pe care nu il accepta decat daca este suficient de urat spre a le oferi un contrast avantajos.

Pe cand ceilalti politicieni au cautat cate un segment social pe care sa il reprezinte, domnul Basescu a adunat in tabara sa frustratii de pretutindeni - veleitari ratati si idealisti complexati, culturnici exaltati si analisti schizoizi, intelectuali cu nume si agramati cu avere, junii teribilisti si senilii frivoli. Ei au alcatuit o armata de zgomot care, ocupand spatiul mediatic, a dat sentimentul ca intreaga natiune isi doreste un lider epopeic. Multi oameni de buna credinta au cazut in capcana. Epopeea propusa de Traian Basescu era, de fapt, terapia pentru calmarea disperarii izvorate din mediocritate.

Problema este nu numai ca oamenii nu pot trai zilnic in epopee ci ca, avand cauze diferite, frustrarile nu pot fi tratate in bloc. Or, ajuns la putere, Fat Frumos cel urat dispune doar de paliativul agitatiei permanente, adica linisteste o criza generand altele. Asa se explica de ce cu Traian Basescu Romania nu i-a pierdut nici pe corupti si nici pe birocratii comunisti, ci si-a pierdut linistea. Si asa va fi cat timp el va ramane la Cotroceni.

Comentarii:

1. Am avut curiozitatea sa fac o rapida analiza de continut (i.e. sublinierea ideilor centrale dupa frecventa cuvintelor si pozitionare in text) folosind un editor de text comun.

Fraza-cheie a intregului articol este urmatoarea:
Imbogatirea incipienta alimenteaza invidia celor care se tem de marginalizare dar si nelinistea celor care cred ca nu acumuleaza suficient de repede si de mult.

Alte pasaje importante:
In cazul Romaniei, grupul de fani [n.e. ai lui Basescu] cuprinde persoane din categorii socio-profesionale foarte diferite (intelectuali complexati, afaceristi recent imbogatiti, aristocrati scapatati, studenti exaltati, burghezie urbana si intelighentie rurala). Le tine impreuna frustrarea si teama de marginalizare. [...] O astfel de iritare naste complexe si frustrari.

2. Articolul lui Adrian Severin mi se pare foarte bine gandit, inca o dovada ca PSD listeaza dintre cei mai buni propagandisti pe care i'a comis vreo scoala de partid comunist vreodata. Articolul lui Severin e consistent cu strategia de comunicare a PSD, care urmareste obsesiv compromiterea imaginii lui Basescu.

Geoana l'a descris pe Basescu ca pe un jucator de poker. Nastase a vorbit deseori despre Basescu ca despre un scandalagiu al politicii. Severin ne spune acum ca ar fi, de fapt, un strain sustinut de nevrotici sau de prosti.

Din punctul meu de vedere, prin ce a scris in articolul asta, Severin arata ca el e, de fapt, adevaratul strain.

Mi s'ar parea cu adevarat inoportun ca omul asta sa reprezinte Romania in Parlamentul European (cu atat mai mult cu cat el pomeneste, citez, de "perfidia unor puteri straine gata sa profite de slabiciunea tarii" Exclamation Question ) Ma intreb: nu ar trebui ca acest parlamentar sa dea explicatii pentru afirmatia asta? Cum e posibil ca tehnica asta a manipularii, i.e. sperietura cu 'agenturili straine' - specifica Securitatatii ceausiste si PCR - sa fie folosita din nou, mai ales de unul care reprezinta (daca nu ma insel, omul asta e pe la OECD, poate gresesc) sau care vrea sa reprezinte Romania (e candidat pentru reprezentare la Parlamentul European) in institutii europene?

3. Asa-zisele crize ale lui Basescu sunt expresia motivatiei sale exceptionale. Riscurile pe care si le asuma Basescu sunt mari, dar si rasplata potentiala (reforma institutionala efectiva) e pe masura. Eu o spun clar: ii sunt recunoscator omului astuia si celor care pe care ii sustine si care se tin tare (e.g. Macovei) pentru ce fac acum in Romania.

Si, by the way, chiar daca ar fi un jucator de poker (ce pudibonderie stupida la Geoana sa demonizeze jocul asta de barbati adevarati), Basescu ar fi unul care stie sa castige Exclamation Way to go, Old Basse!

4. Bridge-ul are multe conventii si cere destul de multa rigurozitate; pentru ca factorul sansa e minimizat (cel care are noroc de puncte multe e penalizat), si riskurile sunt minimale. In bridge, jucatorii focuseaza pe rationalizarea riskului prin comunicare cu partenerul de echipa; totusi, la jocul de levate ramai pe barba ta. In poker, auto-controlul (keep cool), curajul (guts) si intuitia sunt factori cheie. Pokerul nu e un joc de echipa, dar asta nu inseamna ca un bun jucator de poker nu e team-player. Am cunoscut oameni care joaca foarte bine si bridge si poker.

Daca vrei, cred ca un lider bun tinde sa fie un bun pokerist, iau un manager un bun jucator de bridge. Unii pot sa fie si lideri, si manageri. Eu cred ca Basse e genul asta de om.

5. Liderii PSD stiu foarte bine ca nu trebuie sa inceapa o lupta de care nu au nevoie; iesirea lui Severin in Parlament, in martie, a fost aplaudata (scrie in josul paginii Smile ) si as paria ca intre cei care si'au pocnit palmele mai vartos au fost peremistii. Poate ca editorialul lui e, mai degraba, un mic pas inainte in strategia apropierii PSD/PRM?

Dar Severin nu e singurul care iese la mantinela. Si Nastase scrie de zor in jurnalul.ro, Geoana baga interviuri in 22, o multime de alti tipi arunca petarde pe psd.ro . Probabil ca si Iliescu coace ceva (eu unul ma astept ca el sa fie cel care va legitima apropierea de PRM).

Mie mi se pare ca au urmatoarele obiective strategice de comunicare:

- Guvernul actual e cel mai incompetent
- Ca atare, costurile incompetentei sunt enorme
- Basescu incalca Constitutia sistematic / e un presedinte care ne pune in pericol

Incercati sa cititi ce scriu si zic oamenii din PSD si veti observa ca astea sunt temele recurente in discursurile lor.

Bineinteles, faptul ca aleg strategii imorale (i.e. intemeiate pe afirmatii netestabile, dar care repetate obsesiv se transforma in 'zgomot de fond' social, in lucruri luate de la-sine-inteles) nu inseamna ca nu sunt indreptatiti sa o faca. Sunt in opozitie doar, nu? Scopul PSD este sa castige alegerile viitoare.

Cum se zice, a la guerre comme a la guerre. PSD e un adversar redutabil, si Alianta ar face bine sa'si aleaga cu mai multa grija oamenii, altfel o sa fie mancati cu fulgi cu tot in maxim un an.