Older

Ce ramane uluitor pentru mine este esecul seniorilor liberali si taranisti de a forma elite morale in interiorul partidelor lor. Arthur Suciu scrie astazi in ZF un eseu in care vorbeste despre acea neliniste care nu da pace oamenilor, nevoia de autodepasire, de excelenta; probabil ca noi toti am iesit din comunism de foarte de jos, foarte saraci si cu dorinte colosale, care nu puteau fi infranate de principii.

Am mai spus o cred pe forum, cand am vrut sa ma inscriu in PNTCD inainte de pierderea alegerilor din 2000, am facut o in memoria batranilor mei. Am mers la o fililala de sector a PNTCD unde am vorbit cu un batran taranist, om trecut prin multe. I am spus ca vreau sa intru acum in partid, cand nu e absolut nimic de castigat, cand doar idealul conteaza. Nu eram eu foarte taranist, nici nu prea mi se potrivea doctrina lor - dar simteam ca trebuie sa fac un gest de onoare, cumva, sa ajut la ceva. Orice eram dispus sa fac pentru oamenii astia, pe care ii credeam cinstiti - asa cum fusesera batranii mei, oameni de cinste.

Urma sa primesc un telefon de la ei, pentru o discutie cu membrii filialei in care sa ma prezint si in care sa ma voteze in sau out. Mi am lasat cartea de vizita si am plecat. Dupa cateva zile, am fost sunat de un tip, care mi a spus ca e 'de la partid'. Uitasem intelegerea cu mosul, asa ca nu m am prins 'ce dracului de partid ma suna pe mine?!' Tipul zice 'vad ca lucrati la compania X... auziti, ne puteti ajuta si pe noi, ca vrem asta si asta'. Inteleg, brusc, despre ce e vorba. Ii zic tipului 'auzi, ma urc in masina si rup o coada de lopata pe oasele tale, nemernicule. Gunoiule, daca pun mana pe tine iti scot dintii din gura, jigodia dracului!! Crezi ca de asta am venit acolo, mizerabilule?!!!!' Nu am mai trecut pe la PNTCD, de fapt la scurt timp dupa asta am plecat din tara.

Sigur, nu toti membrii PNTCD erau asa. Dar e destul de clar, si spun asta dupa ce am inteles ce s a intamplat cu oameni care chiar au pus osul pentru a ajuta comunitatea noastra, in cel mai emotionant si sincer mod, ca politicienii taranisti, in majoritatea lor, au transformat prezenta la guvernare intr un ospat gretos.

Liberalii fusesera primii care renuntasera la principii - au intrat la guvernare in primii ani '90 - si asta a si dus la faramitarea partidului. Ei nu au putut fi pusi laolalta decat de un grup de oameni autoritarieni, cu gandire si mod de actiune formate in anii comunismului. Stoica, Stolojan - sunt oameni care ar fi facut cariere excelente in comunism.

Acei oameni cu principii solide care au ramas in politica sunt minoritari. Cred ca un nucleu mai zvacneste in PNTCD, cred ca oameni de calitate mai exista si in PNL si poate ca si in PSD sau in alte partide exista oameni care ar merita sa aiba cuvinte de spus.

Dar acesti oameni buni sunt prea putini si neputinciosi in fata unui sistem care impune un anumit stil, care nu lasa loc pentru alternative...

Schimbarea nu va veni brusc, din pacate, si imbunatarile incrementale nu apar neaparat rapid. Si cand apar, tind sa fie compensate de efecte negative - vezi eforturile lui Basescu, cuplate cu expansiunea statului politienesc, lucru care poate avea efecte nocive (sau nu).

Cred ca un lucru ar trebui facut... Oamenii buni, toti oamenii buni, trebuie sa speak up their minds, sa ia atitudine. Sa nu lase nici o oportunitate de a isi impune, nemilos - nici cu ei, nici cu ceilalti - vointa. Poate suna donchihotesc, dar cred ca nu e. Cred ca e singurul mod in care lucrurile se pot schimba cu adevarat, profund... Oamenii buni trebuie sa vorbeasca astazi, acum, oriunde au ocazia sa o faca.

Tacerea e cea mai proasta alegere.