Remes 1

As face o mica recapitulare, daca imi permiti, mergand pe bun-simt si logica simpla.

Discutam aici despre procesul de investigatie declansat de Stat impotriva cuiva. In primul rand ar trebui sa existe o motivatie pentru care Statul declanseaza acest proces. Procedura de incepere a investigatiei ar trebui sa fie stricta, bazata pe un element plauzibil.

Odata inceputa, investigatia trebuie sa fie facuta respectand drepturile individului, plecand de la prezumtia de nevinovatie. Prima intrebare care se pune este daca acumularea de evidenta in vederea alcatuirii unui dosar poate fi facuta fara stirea celui investigat. Din cate inteleg, oamenii legii care se ocupa cu aceste investigatii pot face lucrul asta inainte ca cel investigat sa fie anuntat ca este subiectul acestui proces. In continuare, investigatorii vor cauta sa gaseasca informatii din trecut, mergand pe urmele presupusei infractiuni, si urmarind, in paralel si in secret comportamentul investigatului in prezent. Suma datelor acumulate formeaza evidenta pe baza careia se trage concluzia.

Acum, exista un set de legi care detaliaza drepturile individului, cum ar fi secretul corespondentei sale, dreptul la viata privata, etc. O discutie care trebuie purtata este: cat de 'tare' trebuie sa fie forta cu care Statul poate 'apasa' acest set de legi in cazul procesului de investigatie? Poate fi secretul corespondentei ignorat in anumite conditii? Care sunt acele conditii? Cine decide daca s au intrunit toate conditiile necesare pentru ca Statului sa ii fie permis accesul in zona privata in care altminteri nu poate intra?

Mai departe, e clar ca in Romania avem actualmente o situatie foarte complicata.

Pe de o parte, avem un trecut recent care a lasat urme adanci. Cea mai mare parte a adultilor care populeaza organizatiile politice, administrative si juridice au trait, cu tot ce implica asta, intr unul dintre cele mai totalitare state, care nu a avut nici o rezerva in a investiga viata privata a cuiva. Chiar si bine intentionati, oamenii care au fost formati in acest stat vor inclina sa aprove un Stat maximal, intruziv. Vedem ministri liberali care sustin legi bizare (acest Nicolaescu de la medicina putea fi cu brio ministru in anii '80). Vedem la Tariceanu, sau mai bine zis nu vedem la el un interes activ in a reduce administratia centrala; nu am auzit nimic de la Tariceanu in sensul reformei administratiei, nici o vorba despre delegarea autoritatii la nivel local/regional, nimic despre reducerea drastica a aparatului de stat. In fine, vedem la Basescu o puternica predispozitie pentru control (este Basescu un control freak? tinde el sa fie mai implicat decat ar trebui sa fie in chestiuni care nu ii sunt in job description? - parlamentarii au spus ca Da! populatia a spus ca Nu!). Vedem, in fine, la multi, la foarte multi politicieni din absolut toate partidele un stil autoritarian, care deseori poate parea lipsit de moderatie, nerezervat. Oamenii astia au fost formati in comunism si gandesc asa cum au invatat sa o faca. Ei nu se pot schimba.

Pe de alta parte, avem problema coruptiei. Ce inseamna coruptie? Inseamna abuz, in primul rand. Oameni care sunt platiti sa ofere cetatenilor Romaniei conditii egale i.e. acces egal la informatii publice, tratament egal in fata legii - deturneaza institutiile publice in scopuri private, si le transforma in rente personale. Conditiile tranzitiei public/stat - privat au favorizat, evident, abuzurile.

Rezumand, putem spune ca avem politicieni predispusi sa favorizeze un Stat tare, si avem coruptie endemica. Sub presiunea schimbarii - care vine atat din exteriorul tarii, cat si de la cea mai mare parte a populatiei - un numar de politicieni isi asuma misiunea luptei impotriva coruptiei endemice.

Acum, intorcandu ne la procesul de investigatie. El este in responsabilitatea unor oameni care, in teorie, sunt independenti. Dar DNA este o organizatie in care oamenii sunt numiti de catre politicieni. DNA insasi este o organizatie pe care executivul o poate desfiinta, din cate aflu astazi din presa. Setupul asta nu poate decat sa slabeasca institutia, evident, si, in consecinta, va impacta asupra obiectivitatii procesului de investigatie, care va purta inevitabil amprenta modului de gandire al liderilor politici care au influenta. In cazul asta, cred ca e destul de clar ca omul care da greutate DNA in perioada asta este Basescu.

Preintampinarea abuzurilor - atat cele ale anchetatorilor, cat si cele ale politicienilor care ii influenteaza, direct sau implicit, pe anchetatori si ale celor care fac coruptie - cred ca poate face doar prin constrangeri foarte puternice, si in cazul politicienilor doar frica de inchisoare e suficient de tare. Din pacate, exista riscul ca politicienii care influenteaza anchetatorii sa incerce sa rentabilizeze/abuzeze sistemul, stimuland formarea unui Stat tare, pe de o parte, si arbitrar/abuziv, pe de alta parte.

In concluzie, as spune ca, da, acele proceduri credibile sunt necesare, dar nu sunt sigur ca ele pot fi puse in practica de oameni formati in comunism si care au firi autoritariene.

Clasa asta politica din Romania, as zice, ar trebui sa fie scoasa la pensie si inlocuita cu oameni care au valori liberale, democratice. Oamenii politici actuali sunt, in vasta majoritate, incapabili sa liberalizeze Romania. Sunt, intr un sens, niste ratati.