Nu cred ca faptul ca presa din Romania scrie despre amarasteni are neaparat cauze politice, in sensul ca ar fi un instrument in mana unuia sau altuia. Cred, insa, ca presa e un influent agent de opinie in prioritizarea de politici publice, ceea ce inseamna ca Romania e, well, o democratie.Romania a devenit o tara a contrastelor puternice. Cum bine au scris cei din Zeit, avem cateva procente de foarte bogati, vreo 2-3 decile de middle class in devenire, iar restul sunt oameni a caror calitate a vietii nu e prea diferita de a taranilor germani la inceput de secol 20.
In conditiile astea e normal ca jurnalistii sa traiasca puternice emotii: ei sunt intre ciocan si nicovala, vad cum unele lucruri evolueaza rapid (e.g. economia marilor orase) in vreme ce in alte parti nimic nu se schimba (e.g. satele din chirpici). Numai un cinic nu ar scrie despre amarasteni, prietene -
Mi se pare absolut laudabil ca presa scrie despre amarati, macar in felul asta stie toata lumea cum stam. Faptul ca avem o presa care discuta deschis despre vietile amaratilor inseamna ca nu e totul pierdut in Romania. Descrierea sistematica a saraciei Romaniei nu poate fi decat benefica atata vreme cat asta poate duce la politici publice de combatere a saraciei. Dupa cum s'a vazut, faptul ca presa a vorbit intens despre inundatiile din Timis a condus la schimbari care au permis intervenirea eficienta la inundatiile din Moldova (sunt absolut convins de treaba asta).
Da'mi voie sa'ti reamintesc ca una dintre caracteristicile elitelor din lumea a treia e ca refuza sistematic sa discute despre problemele structurale grave care afecteaza cele opt decile sarace (e.g. vezi cazurile unor tari din America Latina, Africa subsahariana, Asia, unele foste republici sovietice). Ironic, cred ca situatia inversa (i.e. in care presa NU ar scrie despre saracie) ar fi cu adevarat cea care sa ne puna probleme.
Presa noastra reflecta Romania, period.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu