Cred ca in fond ce face onorabil un intelectual e consistentza gandirii si actiunii sale, individual/familial si social/profesional. Multor oameni altfel interesanti le'a fost imposibil sa ramana onesti pentru ca si'au reconstruit discursul ingloband necritic teorii disjuncte.
Cu alte cuvinte, un ganditor care ignora cu buna stiinta conditia falsificabilitatii discursului teoretic e, pana la urma, un vanitos in cautare de glorie trecatoare mai degraba decat un rigoros (deci onest) intelectual. Pe buna dreptate, unor autori li se reproseaza ca au complicat teoriile enuntate exact pentru a face imposibila orice dezbatere critica. Mai mult, in viata personala unii dintre acesti oameni s'au dovedit, de multe ori, lasi.
E clar ca Heidegger a demonstrat o forta intelectuala iesita din comun. Putini sunt cei care isi permit un dialog structurat pe teme heideggeriene (incerc si eu sa citesc Fiinta si Timp). Totusi, ramane indubitala participarea sa la reuniunile unui partid politic cu o ideologie criminala. Cred ca treaba asta il descalifica sub aspect personal si social.
marți, mai 10, 2005
vineri, aprilie 22, 2005
Fermat
Eram in Londra prin 98, la un congres. In seara inainte de plecare, destul de obosit dupa o zi plina, hotarasc sa nu mai ies in oras. Imi fac un ceai, rasfoiesc ziarele si ma uit, semi-adormit, la TV ul fixat pe 30' sleep mode. Chiar cand mi se inchideau ochii incepe un documentar pe BBC2 despre Wiles si fantastica lui poveste. A durat cred vreo 2 ore - fascinant. Asa ca am adormit greu, spre dimineata, totalmente excitat de povestea asta.
A doua zi dimineata, in aeroport, semi-adormit umblu bleg in asteptarea cursei mele. poate stiti heathrow ... e destul de neplacut, always busy, f enervant. In sfarsit, trec la un moment dat pe langa o mica librarie. Absent, ma uit la cotoarele cartilor, aproape fara sa citesc autorii/titlurile si aleg o cartulie rosie (doar pentru ca era ... well... rosie!)... o deschid la intamplare si citesc: "ultima teorema a lui fermat, un secret care asteapta...etc). Intorc cartea pe dos, era ceva legat de filosofia stiintei, erau mici articole din multi autori, nu era catusi de putin asociat titlul cu fermat?! Nu cumpar cartea dar raman cu gandul la istoria asta ciudata...
In sfarsit, inapoi acasa, a doua zi la birou... strang mana unui coleg nou. Dupa cateva ore, incepem sa schimbam cateva vorbe... Ajung sa ii spun de Fermat si povestea cu Wiles, si coincidenta de la Londra...si colegul meu imi spune ca a terminat si el matematica si a lucrat ani buni la teorema asta si ca e la curent pana la ultimul detaliu, ca a fost chiar in corespondenta cu Wiles la un moment dat. Iti dai seama ca mi se pare ireal...
Cum se intampla, interesul pentru istoria asta cu coincidentele (in fond un set de evenimente mai mult sau mai putin probabile) m'a facut sa ma apropii de substanta matematica a problemei respective. In perioada respectiva lucram foarte mult cu numere, asa ca a fost natural sa fantasize ... A fost un an extraordinar, revelator.
Bottom line: in fiecare dintre noi e sadita samanta descoperirii. Trebuie doar sa fim expusi unei conjuncturi favorabile, sa reusim sa ne infrangem inhibitiile ... ce se intampla ulterior cu noi, de ce ajungem sa lucram 15 ore fara sa simtim treaba asta... numai dumnezeu stie.
Concluzia: with a bit of luck you can do it w/out a reputation... cam asa ceva zicea parca amicul Con-B pe forumul de la Cotidianul.
PS Sa nu crezi ca am lucrat prea mult sa inteleg demonstratia lui Wiles - e super dura oricum, m'a depasit rapid ... Dar a fost un inceput pentru alte lucruri, asta incercam sa spun.
A doua zi dimineata, in aeroport, semi-adormit umblu bleg in asteptarea cursei mele. poate stiti heathrow ... e destul de neplacut, always busy, f enervant. In sfarsit, trec la un moment dat pe langa o mica librarie. Absent, ma uit la cotoarele cartilor, aproape fara sa citesc autorii/titlurile si aleg o cartulie rosie (doar pentru ca era ... well... rosie!)... o deschid la intamplare si citesc: "ultima teorema a lui fermat, un secret care asteapta...etc). Intorc cartea pe dos, era ceva legat de filosofia stiintei, erau mici articole din multi autori, nu era catusi de putin asociat titlul cu fermat?! Nu cumpar cartea dar raman cu gandul la istoria asta ciudata...
In sfarsit, inapoi acasa, a doua zi la birou... strang mana unui coleg nou. Dupa cateva ore, incepem sa schimbam cateva vorbe... Ajung sa ii spun de Fermat si povestea cu Wiles, si coincidenta de la Londra...si colegul meu imi spune ca a terminat si el matematica si a lucrat ani buni la teorema asta si ca e la curent pana la ultimul detaliu, ca a fost chiar in corespondenta cu Wiles la un moment dat. Iti dai seama ca mi se pare ireal...
Cum se intampla, interesul pentru istoria asta cu coincidentele (in fond un set de evenimente mai mult sau mai putin probabile) m'a facut sa ma apropii de substanta matematica a problemei respective. In perioada respectiva lucram foarte mult cu numere, asa ca a fost natural sa fantasize ... A fost un an extraordinar, revelator.
Bottom line: in fiecare dintre noi e sadita samanta descoperirii. Trebuie doar sa fim expusi unei conjuncturi favorabile, sa reusim sa ne infrangem inhibitiile ... ce se intampla ulterior cu noi, de ce ajungem sa lucram 15 ore fara sa simtim treaba asta... numai dumnezeu stie.
Concluzia: with a bit of luck you can do it w/out a reputation... cam asa ceva zicea parca amicul Con-B pe forumul de la Cotidianul.
PS Sa nu crezi ca am lucrat prea mult sa inteleg demonstratia lui Wiles - e super dura oricum, m'a depasit rapid ... Dar a fost un inceput pentru alte lucruri, asta incercam sa spun.
joi, aprilie 21, 2005
On Einstein
Lucrul de inteles din istoria cu Einstein e ca a reusit, pana la urma, sa puna lucrurile pe hartie in asa fel incat sa dea o sansa audientei sa inteleaga ce are de spus. Se stie ca Einstein nu a avut in timpul vietii mai mult de 3-4 oameni pe pamant cu care sa poate discuta critic teoria relativitatii.
E un lucru admirabil ca a reusit sa se impuna, si probabil ca daca nu ar fi existat interesul militar pentru energia atomica, nici nu ar fi reusit sa o faca cu adevarat.
Asta e cu geniile - pana nu devin instrumentale unei cauze importante, nu sunt puse in valoare. Multi oameni cu capacitate intelectuala iesita din comun subperformeaza crunt, pierduti prin diverse unghere ale economiei mondiale. As we speak sunt mii si mii de oameni, probabil, cu un IQ in regiunea lui 150/160 care performeaza taskuri de 120/130.
Putine societati in lume sunt capabile sa reduca spanul (daca stiti, ma refer la 6 sigma) si sa aproximeze social cat mai bine potentialul indivizilor, adica sa formeze ceea ce se numeste capital uman.
E un lucru admirabil ca a reusit sa se impuna, si probabil ca daca nu ar fi existat interesul militar pentru energia atomica, nici nu ar fi reusit sa o faca cu adevarat.
Asta e cu geniile - pana nu devin instrumentale unei cauze importante, nu sunt puse in valoare. Multi oameni cu capacitate intelectuala iesita din comun subperformeaza crunt, pierduti prin diverse unghere ale economiei mondiale. As we speak sunt mii si mii de oameni, probabil, cu un IQ in regiunea lui 150/160 care performeaza taskuri de 120/130.
Putine societati in lume sunt capabile sa reduca spanul (daca stiti, ma refer la 6 sigma) si sa aproximeze social cat mai bine potentialul indivizilor, adica sa formeze ceea ce se numeste capital uman.
sâmbătă, aprilie 16, 2005
Maggi
con-bandit:
Etica are lucruri mai importante de tratat decat marketingul, si ca etica marketingului nu-i decat un refugiu al unor indivizi care nu au avut loc in alta parte (discipline mai serioase). Asadar, nu cred ca toate faptele au relevanta morala. Cred ca exista anumite fapte care pur si simplu nu ar trebui reglementate (nici macar de etica) si cred ca marketingul este un bun exemplu in acest sens (cand marketingul este escrocherie, adica faci reclama ca vinzi un Mercedes si vinzi un Trabant cu caroserie de Mercedes, atunci abia fapta devine relevanta dpdv moral, adica demna de a fi supusa unor reguli morale).
chatalin:
Marketing e un termen generic care poate sa insemne politici de product development, pricing, de distributie, de comunicare... Hiba campaniei de comunicare Maggi, in viziunea mea, e ca abuzeaza de saracia si/sau ignoranta romanilor. Pentru un ban parlit oamenii sunt pusi in ridicola situatie de a se prostitua (ca exact asta fac cand isi lipesc stickerul ala idiot pe geam).
In alte tari nu ar fi facut asa ceva, dar cauza e urmatoarea: consumatorii din UK, de pilda, ar fi decis, ca urmare a campaniei asteia, sa nu mai cumpere in viata lor ciorba maggi.
Companiile internationale au un cod deontologic care a fost scris exact ca urmare a unor intamplari de genul asta, si nu pentru ca etica de marketing ar fi vezi-doamne vreo disciplina academica. E cel mult o problema de legislatie comerciala / protectia consumatorului.
con-bandit:
Este si un fel de disciplina academica. Vezi "studiile". Crede-ma pe cuvant: se ofera burse, se organizeaza cursuri, se publica studii, care cauta sa fundamenteze politici publice (eu ca libertarian am alergie la expresia "politici publice").
Evident ca-i si o problema de legislatie comerciala/protectia consumatorului. Numai ca eu nu prea inteleg cu ce drept protejezi consumatorul de decizia producatorului de a stabili ce pret vrea, sau de a face reclama cum vrea? Cu ce drept? Eu nu recunosc decat dreptul la proprietate: detii corpul tau, bunurile pe care le-ai creat, le-ai achizitionat, le-ai primit, le-ai luat din pamant sau pamantul pe care l-ai modificat in conditiile in care nu era in proprietatea nimanui altcuiva. Atat. Nu recunosc nici un alt drept. Mai presus de orice, nu recunosc dreptul unuia la munca altuia si in consecinta nu recunosc dreptul tau de a dispune de munca altuia dupa cum vrei tu, nu in termenii lui. Cat despre justificarea care se refera la situatia dificila a unora, prefer sa nu ajung acolo. Incapacitatea de a produce bogatie nu ar trebui sa-ti dea dreptul sa fii stapanul celor care produc bogatia. Faptul ca legea noastra confera acest drept (prin politicile publice de prohibire a unor practici care nu incalca drepturile de proprietate) este un abuz.
Eu nu valorizez consimtamantul in functie de continutul stomacului (oricum, de unde stii ca numai oamenii saraci au lipit abtibildul?). Consimtamantul unui om este sacru, indiferent ce crezi despre motivele lui. Pe de alta parte, nu vad de ce se prostitueaza. Isi lipesc un afis pe geam. Este geamul lor si ei nu au vreo datorie fata de nimeni (nici fata de ei insisi) sa nu lipeasca abtibilduri pe geam sau sa nu participe la o tombola. Nici una. Ce daca sunt la fel afisele? Ce daca au forma unei inimi? Ce daca contin textul: "Maggi"? Literalmente, sunt tentat sa spun ca, avand in vedere interventionismul dement practicat de autoritatile publice contemporane, care cauta si folosesc orice pretext pentru a-si extinde puterea, genul asta de protest juvenil si in definitiv frustrat este imoral.
Astazi avem nevoie nu de mai putina libertate, ci de mai multa, inclusiv pentru a face lucruri care displac.
Etica are lucruri mai importante de tratat decat marketingul, si ca etica marketingului nu-i decat un refugiu al unor indivizi care nu au avut loc in alta parte (discipline mai serioase). Asadar, nu cred ca toate faptele au relevanta morala. Cred ca exista anumite fapte care pur si simplu nu ar trebui reglementate (nici macar de etica) si cred ca marketingul este un bun exemplu in acest sens (cand marketingul este escrocherie, adica faci reclama ca vinzi un Mercedes si vinzi un Trabant cu caroserie de Mercedes, atunci abia fapta devine relevanta dpdv moral, adica demna de a fi supusa unor reguli morale).
chatalin:
Marketing e un termen generic care poate sa insemne politici de product development, pricing, de distributie, de comunicare... Hiba campaniei de comunicare Maggi, in viziunea mea, e ca abuzeaza de saracia si/sau ignoranta romanilor. Pentru un ban parlit oamenii sunt pusi in ridicola situatie de a se prostitua (ca exact asta fac cand isi lipesc stickerul ala idiot pe geam).
In alte tari nu ar fi facut asa ceva, dar cauza e urmatoarea: consumatorii din UK, de pilda, ar fi decis, ca urmare a campaniei asteia, sa nu mai cumpere in viata lor ciorba maggi.
Companiile internationale au un cod deontologic care a fost scris exact ca urmare a unor intamplari de genul asta, si nu pentru ca etica de marketing ar fi vezi-doamne vreo disciplina academica. E cel mult o problema de legislatie comerciala / protectia consumatorului.
con-bandit:
Este si un fel de disciplina academica. Vezi "studiile". Crede-ma pe cuvant: se ofera burse, se organizeaza cursuri, se publica studii, care cauta sa fundamenteze politici publice (eu ca libertarian am alergie la expresia "politici publice").
Evident ca-i si o problema de legislatie comerciala/protectia consumatorului. Numai ca eu nu prea inteleg cu ce drept protejezi consumatorul de decizia producatorului de a stabili ce pret vrea, sau de a face reclama cum vrea? Cu ce drept? Eu nu recunosc decat dreptul la proprietate: detii corpul tau, bunurile pe care le-ai creat, le-ai achizitionat, le-ai primit, le-ai luat din pamant sau pamantul pe care l-ai modificat in conditiile in care nu era in proprietatea nimanui altcuiva. Atat. Nu recunosc nici un alt drept. Mai presus de orice, nu recunosc dreptul unuia la munca altuia si in consecinta nu recunosc dreptul tau de a dispune de munca altuia dupa cum vrei tu, nu in termenii lui. Cat despre justificarea care se refera la situatia dificila a unora, prefer sa nu ajung acolo. Incapacitatea de a produce bogatie nu ar trebui sa-ti dea dreptul sa fii stapanul celor care produc bogatia. Faptul ca legea noastra confera acest drept (prin politicile publice de prohibire a unor practici care nu incalca drepturile de proprietate) este un abuz.
Eu nu valorizez consimtamantul in functie de continutul stomacului (oricum, de unde stii ca numai oamenii saraci au lipit abtibildul?). Consimtamantul unui om este sacru, indiferent ce crezi despre motivele lui. Pe de alta parte, nu vad de ce se prostitueaza. Isi lipesc un afis pe geam. Este geamul lor si ei nu au vreo datorie fata de nimeni (nici fata de ei insisi) sa nu lipeasca abtibilduri pe geam sau sa nu participe la o tombola. Nici una. Ce daca sunt la fel afisele? Ce daca au forma unei inimi? Ce daca contin textul: "Maggi"? Literalmente, sunt tentat sa spun ca, avand in vedere interventionismul dement practicat de autoritatile publice contemporane, care cauta si folosesc orice pretext pentru a-si extinde puterea, genul asta de protest juvenil si in definitiv frustrat este imoral.
Astazi avem nevoie nu de mai putina libertate, ci de mai multa, inclusiv pentru a face lucruri care displac.
De la supa Maggi la etica in marketing
Din punctul meu de vedere oamenii despre care vorbim (i.e. autorii campaniei Maggi si indivizii care si'au lipit stickerul pe geam) au intrat intr'un contract de facto. Obiectul contractului e comunicarea mesajului Maggi. Evident, e problema partilor sa stabileasca termenii contractuali - I wouldn't give a fuck if this would be their private matter. Bu e treaba nimanui ce fac oamenii in chestiunile lor private.
Problema e ca, in realitate, contractul dintre Maggi si stickuitori are sens daca si numai daca o anumita parte a spatiului vizual public (i.e. acela care e ocupat de mesajul maggi) e suportul comunicarii. Cu alte cuvinte e clar deci ca o terta parte, i.e. trecatorii, sunt in cazul asta atat purtatorii mesajului lui Maggi cat si al mesajului stickuitorilor, de facto. In absenta acestei terte parti contractul ar fi lipsit de sens. Faptul ca stickuitorii sunt potential recompensati e irelevant, asta e doar o problema de termeni contractuali.
Dreptul acestei terte parti de a iesi din acest contract trebuie respectat.
Mai multe despre subiect pe acest fir din forumul Cotidianului
Problema e ca, in realitate, contractul dintre Maggi si stickuitori are sens daca si numai daca o anumita parte a spatiului vizual public (i.e. acela care e ocupat de mesajul maggi) e suportul comunicarii. Cu alte cuvinte e clar deci ca o terta parte, i.e. trecatorii, sunt in cazul asta atat purtatorii mesajului lui Maggi cat si al mesajului stickuitorilor, de facto. In absenta acestei terte parti contractul ar fi lipsit de sens. Faptul ca stickuitorii sunt potential recompensati e irelevant, asta e doar o problema de termeni contractuali.
Dreptul acestei terte parti de a iesi din acest contract trebuie respectat.
Mai multe despre subiect pe acest fir din forumul Cotidianului
vineri, aprilie 15, 2005
Noroi pe talpi. Flash.
1.
Imi amintesc de lampile de televizor, PL 500. Aveam un televizor Dacia, de cand eram mic, caruia ii crapa sistematic peleul. Noroc ca aveam un vecin depanator care ne ajuta plin de voie buna. Cateodata o luau din loc la o ciocaneala usoara. Mai tarziu ne'am luat Diamant 2000 (parca) pe integrate. La asta intepenea mereu blocul selector - am schimbat vreo 3-4.
2.
Eram innebunit dupa sucuri la cutie. Evident, in afara de Cui-Cola si Brifcor nu gaseam nimic. Odata, la mare, am gasit in camera de hotel o cutie goala de suc de portocale Sinalco. Daca iti bagai nasul in gaurica aia mica puteai simti in nari aroma. Am mirosit cutia aia o saptamana, pe cuvant de onoare.
Peste vreo doi ani, maica'mea si'a facut o bucurie si a facut o excursie in Cehoslovacia. De la Praga mi'a cumparat o sticla de Fanta de 25 cl, cea mai mica, ca nu avea mai multi bani. Nu mi'a venit sa cred cand mi'a dat'o: am tinut sticla nedesfacuta vreo luna. Pana la urma, nu m'am mai putut abtine: am baut'o cu inghitituri mici in vreo doua zile.
Mai mergeam la SHOP la hoteluri cu prietenii si ne uitam la vitrina ore in sir. Fabulam despre cat de performant era dublu cassul ala Sony (cred ca de'acolo mi'a ramas obsesia cu marca asta) sau cat de meseriase sunt tigarile RT (Romanian Tobacco).
O alta mare placere era sa rasfoiesc, ore in sir, cataloage Neckermann. Ma uitam la jucarii, la toale, la mancaruri, la electronice, in nestire. Nicioadata nu as fi crezut ca o sa ajung sa am ceva din ce vedeam in revistele alea.
3.
Am uitat sa spun: cu mari sacrificii taica'meu a reusit sa cumpere un magnetofon Rostov (din nou licenta dupa ... Sony ); era chiar in vara lui 88. Mama-mama ce chefuri am bagat cu prietenii: toata vara am stat pe magul ala.
4.
Cu potolul insa a fost foarte foarte prost. Eram mai mereu cu foamea'n gat. Imi amintesc cum am mancat odata o jumate de chil de salam de Sibiu (intr'o dupa amiaza intreaga) pe care il luase maica'mea pentru ziua ei (il cumparase la suprapret de la un sef de restaurant). Mi s'au umflat buzele de la conservant de nu mai puteam sa vorbesc. M'au dus ai mei la doctor sa'mi dea antialergice.
Alta data am ras doua pachete de unt la o masa - nu mai mancasem unt de mult, si taica'meu cand prindea ocazia (vreo pila ratacita) cumpara saracul cat putea de mult (dar nu mai mult de, sa zicem, cinci pachete de unt). Eu eram prin liceu, in plina crestere, asa ca as fi mancat si pietre. Mama, ce bun a fost.
Dar, in general, eram rupt de foame (fiind un tip mai pofticios)
Imi amintesc de lampile de televizor, PL 500. Aveam un televizor Dacia, de cand eram mic, caruia ii crapa sistematic peleul. Noroc ca aveam un vecin depanator care ne ajuta plin de voie buna. Cateodata o luau din loc la o ciocaneala usoara. Mai tarziu ne'am luat Diamant 2000 (parca) pe integrate. La asta intepenea mereu blocul selector - am schimbat vreo 3-4.
2.
Eram innebunit dupa sucuri la cutie. Evident, in afara de Cui-Cola si Brifcor nu gaseam nimic. Odata, la mare, am gasit in camera de hotel o cutie goala de suc de portocale Sinalco. Daca iti bagai nasul in gaurica aia mica puteai simti in nari aroma. Am mirosit cutia aia o saptamana, pe cuvant de onoare.
Peste vreo doi ani, maica'mea si'a facut o bucurie si a facut o excursie in Cehoslovacia. De la Praga mi'a cumparat o sticla de Fanta de 25 cl, cea mai mica, ca nu avea mai multi bani. Nu mi'a venit sa cred cand mi'a dat'o: am tinut sticla nedesfacuta vreo luna. Pana la urma, nu m'am mai putut abtine: am baut'o cu inghitituri mici in vreo doua zile.
Mai mergeam la SHOP la hoteluri cu prietenii si ne uitam la vitrina ore in sir. Fabulam despre cat de performant era dublu cassul ala Sony (cred ca de'acolo mi'a ramas obsesia cu marca asta) sau cat de meseriase sunt tigarile RT (Romanian Tobacco).
O alta mare placere era sa rasfoiesc, ore in sir, cataloage Neckermann. Ma uitam la jucarii, la toale, la mancaruri, la electronice, in nestire. Nicioadata nu as fi crezut ca o sa ajung sa am ceva din ce vedeam in revistele alea.
3.
Am uitat sa spun: cu mari sacrificii taica'meu a reusit sa cumpere un magnetofon Rostov (din nou licenta dupa ... Sony ); era chiar in vara lui 88. Mama-mama ce chefuri am bagat cu prietenii: toata vara am stat pe magul ala.
4.
Cu potolul insa a fost foarte foarte prost. Eram mai mereu cu foamea'n gat. Imi amintesc cum am mancat odata o jumate de chil de salam de Sibiu (intr'o dupa amiaza intreaga) pe care il luase maica'mea pentru ziua ei (il cumparase la suprapret de la un sef de restaurant). Mi s'au umflat buzele de la conservant de nu mai puteam sa vorbesc. M'au dus ai mei la doctor sa'mi dea antialergice.
Alta data am ras doua pachete de unt la o masa - nu mai mancasem unt de mult, si taica'meu cand prindea ocazia (vreo pila ratacita) cumpara saracul cat putea de mult (dar nu mai mult de, sa zicem, cinci pachete de unt). Eu eram prin liceu, in plina crestere, asa ca as fi mancat si pietre. Mama, ce bun a fost.
Dar, in general, eram rupt de foame (fiind un tip mai pofticios)
duminică, aprilie 10, 2005
Lustratie
Am avut o zi ciudata... Indeobste, in weekend imi rontai suplimentul cultural al ft.com si ma plimb, lenes-fumator, prin parcuri.
Azi a fost o zi ploioasa, asa ca am pendulat intre bucatarie (am gatit pastrav) si sofa... Un pic agitat (exces de cafeina?) mi'am gasit timp sa cotrobai prin pachetele cu carti - intre ele am gasit si Usa Interzisa a lui Liiceanu, o carte pe care mi'am luat'o in vara dar pe care o credeam ratacita... Nu poti sa nu te gandesti la Liiceanu si sa nu'ti treaca prin minte cartea lui, Apel catre lichele, isterii pasagere cum le zice autorul...
Nu pot sa dorm asa ca citesc, e tot mai tarziu, as vrea sa dorm si nu pot sa las cartea din mana... dar brusc, la pagina 279, gasesc ceea ce pesemne cautasem toata ziua ...:
"Lustratie. Cuvantul inseamna 'purificare' si latinii il foloseau la inceput in contexte religioase, avand in vedere un ritual de purificare: in jurul obiectului impur, pangarit sau pangaritor, sacerdotul executa un dans purtand in brate un animal destinat jertfei purificatoare. Apoi cuvantul a trimis la 'curatare' in genere. Agrum lustrare inseamna 'a curata ogorul'. Toate tarile foste comuniste din Europa, cu exceptia Romaniei (Cehia, prima), au promulgat legi lustratorii, care curatau 'locul social' (functiile publice) de persoanele pangarite si pangaritoare ale comunismului: activisti, securisti, intelectuali prostituati, asemeni lui Paunescu si Vadim in vremea lui Ceausescu. La noi nu a existat asa ceva si de aceea obiectele urat mirositoare continua sa puta in public, put, iata, prin ecranul televizorului.
Dar de unde, in fond, imi vine aceasta incrancenare? Raspunsul este simplu: pentru mine, cei doi nu sunt persoane, ci maladii, furuncule ale poporului roman trecut prin comunism. Unui furcuncul nu-i poate fi rusine ca exista. Ar trebui sa'i fie, insa, trupului care il poarta"
Azi a fost o zi ploioasa, asa ca am pendulat intre bucatarie (am gatit pastrav) si sofa... Un pic agitat (exces de cafeina?) mi'am gasit timp sa cotrobai prin pachetele cu carti - intre ele am gasit si Usa Interzisa a lui Liiceanu, o carte pe care mi'am luat'o in vara dar pe care o credeam ratacita... Nu poti sa nu te gandesti la Liiceanu si sa nu'ti treaca prin minte cartea lui, Apel catre lichele, isterii pasagere cum le zice autorul...
Nu pot sa dorm asa ca citesc, e tot mai tarziu, as vrea sa dorm si nu pot sa las cartea din mana... dar brusc, la pagina 279, gasesc ceea ce pesemne cautasem toata ziua ...:
"Lustratie. Cuvantul inseamna 'purificare' si latinii il foloseau la inceput in contexte religioase, avand in vedere un ritual de purificare: in jurul obiectului impur, pangarit sau pangaritor, sacerdotul executa un dans purtand in brate un animal destinat jertfei purificatoare. Apoi cuvantul a trimis la 'curatare' in genere. Agrum lustrare inseamna 'a curata ogorul'. Toate tarile foste comuniste din Europa, cu exceptia Romaniei (Cehia, prima), au promulgat legi lustratorii, care curatau 'locul social' (functiile publice) de persoanele pangarite si pangaritoare ale comunismului: activisti, securisti, intelectuali prostituati, asemeni lui Paunescu si Vadim in vremea lui Ceausescu. La noi nu a existat asa ceva si de aceea obiectele urat mirositoare continua sa puta in public, put, iata, prin ecranul televizorului.
Dar de unde, in fond, imi vine aceasta incrancenare? Raspunsul este simplu: pentru mine, cei doi nu sunt persoane, ci maladii, furuncule ale poporului roman trecut prin comunism. Unui furcuncul nu-i poate fi rusine ca exista. Ar trebui sa'i fie, insa, trupului care il poarta"
duminică, aprilie 03, 2005
Adevarul despre Ceausescu
Uite cum vad eu lucrurile despre Ceausescu:
Ceausescu a preluat puterea devenind prim secretar al Partidului Muncitoresc Roman in 1965 si a facut'o in stil mare. Prima lovitura a fost nici mai mult nici mai putin decat sa schimbe numele tarii si al partidului, semnaland nu numai ca o rupe cu trecutul stalinist, dar si ca are un plan strategic agresiv. Republic Populara devenea Republica Socialista si PMR se transforma in Partidul Comunist. In urmatorii doi ani, Ceausescu e foarte activ organizational si se debaraseaza de multi comunisti batrani, dejisti tampiti in mare parte, pe care ii inlocuieste cu tinere sperante, in mare parte oameni cu studii medii si chiar superioare. In 1967, tanarul Ceauesescu, un lider extrem de dinamic si hotarat, consolideaza puterea devenind presedintele Consiliului de Stat.
Ceausescu era fara indoiala un om care inspira. Proiectele lui erau agresive si vizau transformarea rapida a economiei agrare intr'una multilateral dezvoltata. Focusul PCR era cresterea economica prin industrializare fortata.
In acealasi timp, Ceausescu era si un lider carismatic. Oameni care s'au aflat in preajma lui simteu vibe-ul specific marilor lideri. Marea lovitura de imagine se intampla in 1968, cand Ceausescu (consiliat de Tito) condamna public URSS pentru invadarea Cehoslovaciei si argumentand agresiv anti-sovietic, criticand deschis Doctrina Brejnev.
Acest mare efort de branding a avut consecinte imediate si as spune (prin prisma consecintelor) catastrofice pentru Romania. Cateva lucruri s'au intamplat imediat:
1) Ceausescu a devenit imediat extrem de interesant pentru US, aflata in plin razboi rece si in cautare de brese in sistemul sovietic.
2) Ca urmare a atitutidinii agresiv anti-sovietice si a reformei organizationale in PCR prin focalizarea pe dezvoltarea economiei mai degraba decat control politic, Ceausescu si'a consolidat pozitia de lider carismatic si a devenit role-model pentru mii de tineri comunisti. Randurile PCR s'au ingrosat rapid de entuziasti sustinatori ai modernizarii Romaniei, si in acelasi timp oameni care cautau sa isi faca o cariera.
Ca urmare, Romania a devenit ceea ce in jargon de bancheri se cheama darling a blocului 'sovietic'. Tragic, banii si recompensele au inceput sa curga. Romania a inceput sa ia credit dupa credit, s'au facut sute de parteneriate cu companii West-Europene. In sfarsit de ani 60 si inceput de ani 70, Romania lansa Dacia 1300 la Bucuresti simultan cu Renault 12 la Paris, construia imense petrochimii, lansa fabrica dupa uzina, construia zeci de mii de blocuri. Romania a fost imediat prima tara comunista membra FMI, singura tara comunista care a putut cumpara aeronave Boeing. Romania lansa statiuni de agrement cu design si management occidental, era prima tara comunista licentiata Pepsi.
Romania era o tara care se transforma cu o viteza uluitoare. Transformarea afecta pozitiv nu sute de oameni, nu mii... ci Millioane!!! Ponderea populatiei rurale in Romania a descrescut de la approximativ 75% in 1970 la approx 55% in 1980.
Viata oamenilor se schimba rapid, spectaculos. Mi se pare ca Tismaneanu a spus intr'o carte ca in 1970, in Romania, cine era anti-ceausist era anti-american.
Din pacate, cum se intampla, paranoia nu iarta liderii carismatici. Mai devreme sau mai tarziu, acesti oameni incredibili sfarsesc in ghearele acestei cumplite conditii umane. Desi intens implicat in reforma dinamica a Romaniei, Ceausescu se lasa captivat de modelul de leadership asiatic. In 1974, Ceausescu isi consolideaza necrutator pozitia devenind Presedintele Romaniei. Asta e inceputul sfarsitului.
Romania continua inertial, pentru cativa ani, investitiile. Datoriile publice ale Romaniei cresc rapid, iar banii merg in investitii si consum. Pana catre sfarsitul anilor 70, cand imediat dupa cutremurul devastator din Bucuresti si criza petrolului, dominoul se prabuseste.
In 81/82, Romania intra in default tehnic si suspenda plata datoriei externe. Criza balantei de plati e dura si realiatea crunta: creditorii americani/occidentali nu sunt prea dispusi la concesii, tinand cont de conjunctura mondiala (USA avea deficite comerciale uriase, companiile falimentau in draci, UK era definita ca tara saraca, Franta se lupta cu reformele sociale). Aflata in criza de lichiditati, Romania e fortata de creditori sa stranga cureaua prin reducerea sistematica a consumului intern si a invesitiilor. Incepe lungul deceniu al decaderii economice si sociale a Romaniei.
La omul sarac nici boii nu trag. Colac peste pupaza, in URSS se aude glasnost de perestroika. Hardlinerii stalinisti pica unul dupa altul si in fruntea URSS vine Gorbaciov. Destinul politic international al lui Ceausescu e terminat. O data cu el, si Romania intra in incapacitate de plata pentru a doua oara, in 85/86.
Ceausescu e totalmente terminat si paranoia incepe sa muste din el ca sobolanul din carnati. Stance ul lui politic e manifest nationalist si dementa proletucultista sunt singurule lucruri notabile din ultimii parte a anilor de cacat, anii 80.
Efectele perverse ale decaderii Romaniei si a lui Ceausescu au fost pervertirea morala a cetatenilor ei, paralizarea institutiilor, demotivarea indivizilor. Strict controlati de un lider dement inconjurat de un grup de imbecili necrutatori, saraciti, tinuti in umbra si foamete, isterizati de un aparat propagandistic de o dementa neintalnita, Romanii asteapta prilejul unei revolte. Inevitabilul se intampla si Ceasescu si nevasta lui sfarsesc executati fara mila. Fiica lor, Zoe Ceausescu, nu stie sigur unde sunt ingropati parintii lor.
Ironic, in 1989 Romania era singura tara din lume fara datorii externe. Maurul dement isi facuse datoria, dar nu i'a ajutat prea mult in plan personal. Nici romanilor care au patimit 10 ani nu au avut prea mult de castigat. O conducere confuza, neinspirata, preia o economie bizara in 1990.
Ceausescu a preluat puterea devenind prim secretar al Partidului Muncitoresc Roman in 1965 si a facut'o in stil mare. Prima lovitura a fost nici mai mult nici mai putin decat sa schimbe numele tarii si al partidului, semnaland nu numai ca o rupe cu trecutul stalinist, dar si ca are un plan strategic agresiv. Republic Populara devenea Republica Socialista si PMR se transforma in Partidul Comunist. In urmatorii doi ani, Ceausescu e foarte activ organizational si se debaraseaza de multi comunisti batrani, dejisti tampiti in mare parte, pe care ii inlocuieste cu tinere sperante, in mare parte oameni cu studii medii si chiar superioare. In 1967, tanarul Ceauesescu, un lider extrem de dinamic si hotarat, consolideaza puterea devenind presedintele Consiliului de Stat.
Ceausescu era fara indoiala un om care inspira. Proiectele lui erau agresive si vizau transformarea rapida a economiei agrare intr'una multilateral dezvoltata. Focusul PCR era cresterea economica prin industrializare fortata.
In acealasi timp, Ceausescu era si un lider carismatic. Oameni care s'au aflat in preajma lui simteu vibe-ul specific marilor lideri. Marea lovitura de imagine se intampla in 1968, cand Ceausescu (consiliat de Tito) condamna public URSS pentru invadarea Cehoslovaciei si argumentand agresiv anti-sovietic, criticand deschis Doctrina Brejnev.
Acest mare efort de branding a avut consecinte imediate si as spune (prin prisma consecintelor) catastrofice pentru Romania. Cateva lucruri s'au intamplat imediat:
1) Ceausescu a devenit imediat extrem de interesant pentru US, aflata in plin razboi rece si in cautare de brese in sistemul sovietic.
2) Ca urmare a atitutidinii agresiv anti-sovietice si a reformei organizationale in PCR prin focalizarea pe dezvoltarea economiei mai degraba decat control politic, Ceausescu si'a consolidat pozitia de lider carismatic si a devenit role-model pentru mii de tineri comunisti. Randurile PCR s'au ingrosat rapid de entuziasti sustinatori ai modernizarii Romaniei, si in acelasi timp oameni care cautau sa isi faca o cariera.
Ca urmare, Romania a devenit ceea ce in jargon de bancheri se cheama darling a blocului 'sovietic'. Tragic, banii si recompensele au inceput sa curga. Romania a inceput sa ia credit dupa credit, s'au facut sute de parteneriate cu companii West-Europene. In sfarsit de ani 60 si inceput de ani 70, Romania lansa Dacia 1300 la Bucuresti simultan cu Renault 12 la Paris, construia imense petrochimii, lansa fabrica dupa uzina, construia zeci de mii de blocuri. Romania a fost imediat prima tara comunista membra FMI, singura tara comunista care a putut cumpara aeronave Boeing. Romania lansa statiuni de agrement cu design si management occidental, era prima tara comunista licentiata Pepsi.
Romania era o tara care se transforma cu o viteza uluitoare. Transformarea afecta pozitiv nu sute de oameni, nu mii... ci Millioane!!! Ponderea populatiei rurale in Romania a descrescut de la approximativ 75% in 1970 la approx 55% in 1980.
Viata oamenilor se schimba rapid, spectaculos. Mi se pare ca Tismaneanu a spus intr'o carte ca in 1970, in Romania, cine era anti-ceausist era anti-american.
Din pacate, cum se intampla, paranoia nu iarta liderii carismatici. Mai devreme sau mai tarziu, acesti oameni incredibili sfarsesc in ghearele acestei cumplite conditii umane. Desi intens implicat in reforma dinamica a Romaniei, Ceausescu se lasa captivat de modelul de leadership asiatic. In 1974, Ceausescu isi consolideaza necrutator pozitia devenind Presedintele Romaniei. Asta e inceputul sfarsitului.
Romania continua inertial, pentru cativa ani, investitiile. Datoriile publice ale Romaniei cresc rapid, iar banii merg in investitii si consum. Pana catre sfarsitul anilor 70, cand imediat dupa cutremurul devastator din Bucuresti si criza petrolului, dominoul se prabuseste.
In 81/82, Romania intra in default tehnic si suspenda plata datoriei externe. Criza balantei de plati e dura si realiatea crunta: creditorii americani/occidentali nu sunt prea dispusi la concesii, tinand cont de conjunctura mondiala (USA avea deficite comerciale uriase, companiile falimentau in draci, UK era definita ca tara saraca, Franta se lupta cu reformele sociale). Aflata in criza de lichiditati, Romania e fortata de creditori sa stranga cureaua prin reducerea sistematica a consumului intern si a invesitiilor. Incepe lungul deceniu al decaderii economice si sociale a Romaniei.
La omul sarac nici boii nu trag. Colac peste pupaza, in URSS se aude glasnost de perestroika. Hardlinerii stalinisti pica unul dupa altul si in fruntea URSS vine Gorbaciov. Destinul politic international al lui Ceausescu e terminat. O data cu el, si Romania intra in incapacitate de plata pentru a doua oara, in 85/86.
Ceausescu e totalmente terminat si paranoia incepe sa muste din el ca sobolanul din carnati. Stance ul lui politic e manifest nationalist si dementa proletucultista sunt singurule lucruri notabile din ultimii parte a anilor de cacat, anii 80.
Efectele perverse ale decaderii Romaniei si a lui Ceausescu au fost pervertirea morala a cetatenilor ei, paralizarea institutiilor, demotivarea indivizilor. Strict controlati de un lider dement inconjurat de un grup de imbecili necrutatori, saraciti, tinuti in umbra si foamete, isterizati de un aparat propagandistic de o dementa neintalnita, Romanii asteapta prilejul unei revolte. Inevitabilul se intampla si Ceasescu si nevasta lui sfarsesc executati fara mila. Fiica lor, Zoe Ceausescu, nu stie sigur unde sunt ingropati parintii lor.
Ironic, in 1989 Romania era singura tara din lume fara datorii externe. Maurul dement isi facuse datoria, dar nu i'a ajutat prea mult in plan personal. Nici romanilor care au patimit 10 ani nu au avut prea mult de castigat. O conducere confuza, neinspirata, preia o economie bizara in 1990.
miercuri, martie 30, 2005
Cum ajunge omu' dictator
Ce fel de oameni sunt dictatorii?
Dictatorii se impun in general de la bun inceput ca lideri carismatici. Ei au unele calitati (poate spirit critic si practic, agresivitate, forta fizica, intuitie?) care in anumite conjuncturi ii propulseaza drept in top jobul vanat de atatia altii.
Societatile nesofisticate, i.e. cele in care majoritatea populatiei e saraca/proasta, sunt preponderent vulnerabile: liderul carismatic, persuasiv, intra ca'n branza in mentalul colectiv. Oamenii simpli sunt asadar primii sustinatori ai acestui lider, pe care il aclama, il sustin.
Cei mai multi lideri carismatici continua treptat sa isi consolideze influenta capitalizand exact pe sprijinul perceput al multimilor. Cine din vecinatatea lui Napoleon sau Hitler, ori Stalin sau Ceausescu ar fi avut curajul sa ii huleasca cand sute de mii de oameni ii adulau?
Capitalizarea asta are un cost, si asta e exact erodarea institutiilor: justitia e prima care sufera. Pentru ca, nu'i asa, exista un om mai presus de toate: Liderul. Erodarea institutionala are un efect pervers: duce la atrofierea sistemelor institutionale in sine, care sfarsesc paralizand.
Acelasi lider, cum se intampla, se inconjoara de yesmeni. Acesti oameni nu sunt putini: firi practice la randul lor, accepta cu bucurie functiile de vechil, indeobste obtinute in schimbul unor brutale interventii in favoarea liderului.
Liderul si camarila sa nu mai au nimic de facut acum decat sa'si vada in liniste de treaba. In absenta institutiilor, oamenii sunt lipsiti de drepturi si in consecinta incapabili sa'si exprime, well, institutional, vointa.
Nemernicia liderilor dictatori si a camarilelor lor variaza destul de mult. Un lucru e destul de clar: odata cocotzatzi in varf, dictatorii nu se mai dau jos decat trasi de picioare.
Learning experience? Pai culmea, chiar Basse i'a spus'o lui Nastase in ultima dezbatere, aia mediata de CeTePe: bai Nastase, tu n'ai inteles ca institutiile trebuie lasate se functioneze singure?
Evident, se pune intrebarea ce trebuie facut astfel ca institutiile sa poata functiona.
Eu am ajuns la concluzia urmatoare: inteleptii unei tari trebuie sa se implice activ in politica. Numai avand oameni vizionari in rolurile cheie o tara poate sa progreseze democratic!
Dictatorii se impun in general de la bun inceput ca lideri carismatici. Ei au unele calitati (poate spirit critic si practic, agresivitate, forta fizica, intuitie?) care in anumite conjuncturi ii propulseaza drept in top jobul vanat de atatia altii.
Societatile nesofisticate, i.e. cele in care majoritatea populatiei e saraca/proasta, sunt preponderent vulnerabile: liderul carismatic, persuasiv, intra ca'n branza in mentalul colectiv. Oamenii simpli sunt asadar primii sustinatori ai acestui lider, pe care il aclama, il sustin.
Cei mai multi lideri carismatici continua treptat sa isi consolideze influenta capitalizand exact pe sprijinul perceput al multimilor. Cine din vecinatatea lui Napoleon sau Hitler, ori Stalin sau Ceausescu ar fi avut curajul sa ii huleasca cand sute de mii de oameni ii adulau?
Capitalizarea asta are un cost, si asta e exact erodarea institutiilor: justitia e prima care sufera. Pentru ca, nu'i asa, exista un om mai presus de toate: Liderul. Erodarea institutionala are un efect pervers: duce la atrofierea sistemelor institutionale in sine, care sfarsesc paralizand.
Acelasi lider, cum se intampla, se inconjoara de yesmeni. Acesti oameni nu sunt putini: firi practice la randul lor, accepta cu bucurie functiile de vechil, indeobste obtinute in schimbul unor brutale interventii in favoarea liderului.
Liderul si camarila sa nu mai au nimic de facut acum decat sa'si vada in liniste de treaba. In absenta institutiilor, oamenii sunt lipsiti de drepturi si in consecinta incapabili sa'si exprime, well, institutional, vointa.
Nemernicia liderilor dictatori si a camarilelor lor variaza destul de mult. Un lucru e destul de clar: odata cocotzatzi in varf, dictatorii nu se mai dau jos decat trasi de picioare.
Learning experience? Pai culmea, chiar Basse i'a spus'o lui Nastase in ultima dezbatere, aia mediata de CeTePe: bai Nastase, tu n'ai inteles ca institutiile trebuie lasate se functioneze singure?
Evident, se pune intrebarea ce trebuie facut astfel ca institutiile sa poata functiona.
Eu am ajuns la concluzia urmatoare: inteleptii unei tari trebuie sa se implice activ in politica. Numai avand oameni vizionari in rolurile cheie o tara poate sa progreseze democratic!
marți, martie 29, 2005
Problema
Problema e ca civilizatia occidentala a evoluat de pe fundamentele eticii protestante (care valorizeaza pozitiv munca seaca, viata frusta, antreprenoriatul si in final drepturile individuale) in sofisticate democratii laice, in vreme ce statele 'musulmane' sunt exact ce spune numele, cu toate complicatiile care apar in a moderniza monarhii, dictaturi sau chiar democratii oligarhice.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)