Pentru ca votul se intampla intr'un context inalt specificat (i.e. votam ceva in mod particular) se admite ca [votul] e un act rational indiferent de conditiile in care se produce (atata vreme cat este realizat in limitele legii) si ca este rezultatul unei proces de selectie in baza unor preferinte individuale.
Sistemele sociale democratice permit indivizilor cu afinitati elective articularea preferintelor, avand ca consecinta distributia voturilor intre organizatiile politice (care formeaza sistemul politic intr’o democratie), care sunt astfel legitimate sa reprezinte interesele votantilor ca guvern. Outputul sistemului politic sunt decizii de alocarea a resurselor publice in producerea de bunuri si servicii publice (BSP). Asadar, avem lantul cauzal preferinta individuala/vot/guvernare/alocare de resurse/producerea de BSP. Sa admitem ca BSP e operationalizarea conceptului civilizatie. Deci, votul e un act de responsabilitate civica pentru ca e conditia necesara si suficienta pentru producerea de bunuri si servicii publice.
Una dintre problemele structurale ale sistemelor politice democratice e ca, in realitate, atat votantii cat si non-votantii sunt beneficiari ai BSP. Pe de o parte, e moral sa se intample asta: BSP sunt finantate din bani publici (taxe/impozite si/sau imprumuturi garantate public) colectati atat de la votanti cat si de la non-votanti. E drept, deci, ca redistributia de BSP sa nu discrimineze dupa criteriul votului exercitat. Totusi, pe de alta parte, nivelul general al impunerii si alocarea de resurse in producerea de BSP se face in baza unei doctrine politice (e.g. liberale sau socialiste) specifice unei guvernari sau alteia, care este, evident, rezultatul votului. Avem deci situatia paradoxala in care non-votantii contribuie cantitativ la BSP (pentru ca finanteaza producerea lor), dar nu si’au exprimat o preferinta votand, deci nu contribuie calitativ la producerea BSP. Ei sunt si nu sunt responsabili civic. E corect deci, sa spui ca un non-votant e iresponsabil civic, tot asa cum e sa spui ca este.
Toata lumea era impacata cu situatia asta si se considera ca e una dintre limitele sistemului politic democratic. S’a crezut, pana de curand, ca non-votantii sunt in general impacati cu soarta lor si accepta situatia paradoxala in care se afla. Socul rejectarii Constitutiei Europene in Franta si Olanda a aratat, neasteptat, ca un numar foarte mare dintre contributorii/beneficiarii BSP non-votanti din ultimii ani aveau, de fapt, preferinte latente dar neexprimate in vot la alegerile parlamentare in tarile lor. Motivul? Nici o organizatie politica regionala nu livra la nivelul asteptarilor lor. Nevotand la alegerile parlamentare, acesti oameni incercau sa semnalizeze frustrarea lor si isi mentineau punctul de vedere ca sunt responsabili civic (se refereau la contributia cantitativa in producerea BSP). Rejectand Constitutia, ei au reusit, pentru prima oara in multi ani, sa se faca auziti. Acesta a fost o oportunitate rara data de un referendum foarte puternic mediatizat.
Inapoi la alegerile parlamentare din tarile lor, non-votantii cu preferinte nesatisfacute se amesteca in continuare cu ignorantii si lenesii. Faptul ca sunt ametecati face imposibila comunicarea (i.e. semnalizarea) preferintelor lor. Ca atare, piata politica e imperfecta/dezechilibrata, ceea ce duce inevitabil la alocarea neoptimala a resurselor si la producerea ineficienta a BSP. Din cauza asta, non-votul este un act irational. Ca atare, e preferabila situatia in care se voteaza celei in care nu se voteaza, pentru ca in felul asta se comunica o intentie in mod clar. Asta este conditia necesara si suficienta ca sistemele politice sa tinda sa aproximeze cat mai bine asteptarile contribuabilor, deci sa functioneze mai eficient.
marți, iulie 12, 2005
Flash 2
In anii 80 eram prin generala si ma intorceam de la o olimpiada, facusem binisor. Maica'mea, profesoara dura si orgolioasa, isi astepta baiatu' sa stie ce se cum. Si eu de'abia asteptam sa ma laud cu notele.
In drum spre casa am trecut pe langa o alimentara. Era cam la 1km de casa mea, asa ca nu stiam pe nimeni pe acolo. Nu mi'a venit sa cred, chiar cand traversam a venit o masina pe care scria Carne. Era cam 2 PM si din cate stiam carnea se baga dimineata. A inceput sa'mi bata inima in piept, ca atunci cand pompezi adrenalina in sport. Eram efectiv primul om la coada. M'am infipt in fata Alimentarei, s'a facut coada in 5 minute in spatele meu. Eram mic si nu aveam bani la mine, asa ca ma rugam sa dea Dumnezeu sa vina cineva cunoscut. Intre timp descarcau carnea. Chiar inainte sa dea drumul la oameni am vazut'o pe bunica unui coleg, auzise ca s'a bagat carne si venise repede. I'am facut cu mana, m'a vazut si mi'a imprumutat o suta.
Am luat o plasa de 1 leu cu vreo 3-4 kile de carne de porc, congelata. Le tin minte ca acum - rozalie, cubica, inghetata-bocna. Se vedeau sub celofan hartia cu gramajul, acoperita in sangele inghetat.
Am rupt'o la fuga, nici nu stiu cat mi'a luat sa ajung acasa. Am urcat scarile intr'un minut, si am sunat si batut la usa ca disperatul. Maica'mea mi'a deschis usa si, vazandu'ma asa excitat, m'a intrebat aproape strigand 'Ce'ai facut?' - se referea la olimpiada, bineinteles. I'am raspuns urland:
A urmat, normal, o friptura. Am taiat carnea cu mare grija, cu un cutit mare si ajutandu'ma de un ciocan, ca era inghetata. A fost un pranz pe cinste.
Am mers apoi aproape plutind la scoala. Eram extraordinar de bucuros de incredibila intamplare.
Fara misto, e 100% adevarat.
In drum spre casa am trecut pe langa o alimentara. Era cam la 1km de casa mea, asa ca nu stiam pe nimeni pe acolo. Nu mi'a venit sa cred, chiar cand traversam a venit o masina pe care scria Carne. Era cam 2 PM si din cate stiam carnea se baga dimineata. A inceput sa'mi bata inima in piept, ca atunci cand pompezi adrenalina in sport. Eram efectiv primul om la coada. M'am infipt in fata Alimentarei, s'a facut coada in 5 minute in spatele meu. Eram mic si nu aveam bani la mine, asa ca ma rugam sa dea Dumnezeu sa vina cineva cunoscut. Intre timp descarcau carnea. Chiar inainte sa dea drumul la oameni am vazut'o pe bunica unui coleg, auzise ca s'a bagat carne si venise repede. I'am facut cu mana, m'a vazut si mi'a imprumutat o suta.
Am luat o plasa de 1 leu cu vreo 3-4 kile de carne de porc, congelata. Le tin minte ca acum - rozalie, cubica, inghetata-bocna. Se vedeau sub celofan hartia cu gramajul, acoperita in sangele inghetat.
Am rupt'o la fuga, nici nu stiu cat mi'a luat sa ajung acasa. Am urcat scarile intr'un minut, si am sunat si batut la usa ca disperatul. Maica'mea mi'a deschis usa si, vazandu'ma asa excitat, m'a intrebat aproape strigand 'Ce'ai facut?' - se referea la olimpiada, bineinteles. I'am raspuns urland:
'Am luat carneeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee'
A urmat, normal, o friptura. Am taiat carnea cu mare grija, cu un cutit mare si ajutandu'ma de un ciocan, ca era inghetata. A fost un pranz pe cinste.
Am mers apoi aproape plutind la scoala. Eram extraordinar de bucuros de incredibila intamplare.
Fara misto, e 100% adevarat.
vineri, iulie 08, 2005
London 07/07, aftermath
1.
Cred ca toti trebuie sa avem clar in minte niste lucruri inainte sa argumentam in orice sens: detonarea unor bombe in statii de metrou si aruncarea in aer a unui autobuz e ce s'a intamplat ieri.
Oameni ca noi, cu familii, prieteni, cu obligatii sociale si personale si planuri de cariera, au fost transformati in bucati de carne arsa.
In statia King's Cross, un loc aglomerat prin care trec sute de mii de oameni zilnic, ieri puteau fi vazute bucati de carne de om arzand mocnit. Pe caldaramul de langa caroseria distrusa a unui double-decker erau raspandite, in bucati, resturile unor oameni ca noi.
Sute de alti oameni au vazut moartea cu ochii. Familiile si prietenii lor au impietrit la gandul ca ceva ingrozitor s'ar fi putut intampla apropiatilor lor.
Terorismul a castigat deja. Frica teribila e in noi, si nu o mai poate scoate nimeni. Nu are rost sa ne amagim - it's a dead-end story.
De ieri imi e foarte clar un lucru: societatile occidentale trebuie sa accepte ca lumea araba trebuie sa'si gaseasca singura echilibrul. Acesti oameni trebuie sa'si rezolve problemele lor, pasnic sau nu. It's all up to them to sort it out.
Si, in sfarsit, petrolul lor trebuie sa'l cumparam cu totii de la piata. Mergem toti cu canistrele, negociem, platim si ne vedem de ale noastre. This is, after all, a free world - isn't it
Din pacate, e destul de clar ca nici Bush si nici aliatii lui (printre care ne numaram si noi) nu par sa dea prea repede indarat. Poate le trebuie un Kissinger.
2.
Exista mari rezerve de petrol concentrate in lumea araba si in Iran, dar nu numai acolo. Petrolul OPEC e in mod cert o resursa importanta, dar nu singura. Multi analisti specializati in energie considera ca puterea de negociere a OPEC e supraevaluata: costul marginal al unui baril OPEC e 2 USD, dar capacitatea de extractie e limitata si investitia in noi facilitati nu e neaparat profitabila.
In Canada, de pilda, exista mari rezerve de petrol (180 miliarde barili) care poate fi extras profitabil in momentul asta. De ce nu ataca US statul canadian? Ce intrebare stupida: exista, evident, afinitati culturale intre cele doua stat nord-americane. Ca atare, petrolistii americani pot negocia rezonabil cu cei canadieni.
US au naivitatea sa creada ca pot 'democratiza' Orientul Mijlociu cu forta. Well - they just can't. Pana una-alta, se moare peste tot, in mod stupid.
Bottom-line: US, lumea in general, trebuie sa accepte ca Middle East are dreptul sa fie un player on its own. Au petrolul lor, sa'l scoata si sa'l puna pe taraba. Si noi avem petrolul nostru, americanii si chinezii il au pe al lor, canadienii au slava domnului si ei: mergem toti la piata si vindem/cumparam dupa cum ne tine punga.
Cred ca toti trebuie sa avem clar in minte niste lucruri inainte sa argumentam in orice sens: detonarea unor bombe in statii de metrou si aruncarea in aer a unui autobuz e ce s'a intamplat ieri.
Oameni ca noi, cu familii, prieteni, cu obligatii sociale si personale si planuri de cariera, au fost transformati in bucati de carne arsa.
In statia King's Cross, un loc aglomerat prin care trec sute de mii de oameni zilnic, ieri puteau fi vazute bucati de carne de om arzand mocnit. Pe caldaramul de langa caroseria distrusa a unui double-decker erau raspandite, in bucati, resturile unor oameni ca noi.
Sute de alti oameni au vazut moartea cu ochii. Familiile si prietenii lor au impietrit la gandul ca ceva ingrozitor s'ar fi putut intampla apropiatilor lor.
Terorismul a castigat deja. Frica teribila e in noi, si nu o mai poate scoate nimeni. Nu are rost sa ne amagim - it's a dead-end story.
De ieri imi e foarte clar un lucru: societatile occidentale trebuie sa accepte ca lumea araba trebuie sa'si gaseasca singura echilibrul. Acesti oameni trebuie sa'si rezolve problemele lor, pasnic sau nu. It's all up to them to sort it out.
Si, in sfarsit, petrolul lor trebuie sa'l cumparam cu totii de la piata. Mergem toti cu canistrele, negociem, platim si ne vedem de ale noastre. This is, after all, a free world - isn't it
Din pacate, e destul de clar ca nici Bush si nici aliatii lui (printre care ne numaram si noi) nu par sa dea prea repede indarat. Poate le trebuie un Kissinger.
2.
Exista mari rezerve de petrol concentrate in lumea araba si in Iran, dar nu numai acolo. Petrolul OPEC e in mod cert o resursa importanta, dar nu singura. Multi analisti specializati in energie considera ca puterea de negociere a OPEC e supraevaluata: costul marginal al unui baril OPEC e 2 USD, dar capacitatea de extractie e limitata si investitia in noi facilitati nu e neaparat profitabila.
In Canada, de pilda, exista mari rezerve de petrol (180 miliarde barili) care poate fi extras profitabil in momentul asta. De ce nu ataca US statul canadian? Ce intrebare stupida: exista, evident, afinitati culturale intre cele doua stat nord-americane. Ca atare, petrolistii americani pot negocia rezonabil cu cei canadieni.
US au naivitatea sa creada ca pot 'democratiza' Orientul Mijlociu cu forta. Well - they just can't. Pana una-alta, se moare peste tot, in mod stupid.
Bottom-line: US, lumea in general, trebuie sa accepte ca Middle East are dreptul sa fie un player on its own. Au petrolul lor, sa'l scoata si sa'l puna pe taraba. Si noi avem petrolul nostru, americanii si chinezii il au pe al lor, canadienii au slava domnului si ei: mergem toti la piata si vindem/cumparam dupa cum ne tine punga.
miercuri, iulie 06, 2005
Brucan Jr.
Ma gandem mai demult, stand pe buda, la cine o sa'i ia locul lui Brucan?
Eh, uite ca avem si omul: chiar avocatul (de foarte mare success, in special in perioada 1996-2000) Stoica in persoana. Da, da, tanarul utecist inflacarat, care mai an scria cu patos in Universitatea Comunista. Da, ala care actualmente e fost - dar foarte-foarte prosper - lider liberal, si care aplica cand ti'e lumea mai draga asa-zisul test Bratianu (e.g. zice demagogu' retoric "intotdeauna, in momentele dificile, ma intreb ce ar fi facut Bratienii"; stiti genul, ala care pomeneste nume importante ca sa se bage in seama; sau ca ala care e imbracat numai in marci straine, ca sa treaca drept cineva).
Omul prezice din orice pozitie. Ce e comic e ca dupa ce fuziunea PNL-PD s'a dovedit totusi (cel putin pentru moment) a fi fost o chestie nepractica, omul se supara ca vacarul pe sat si ii da cu... ruperea Aliantei.
Mai, dar suparaciose mai sunt Mafaldele astea...
Eh, uite ca avem si omul: chiar avocatul (de foarte mare success, in special in perioada 1996-2000) Stoica in persoana. Da, da, tanarul utecist inflacarat, care mai an scria cu patos in Universitatea Comunista. Da, ala care actualmente e fost - dar foarte-foarte prosper - lider liberal, si care aplica cand ti'e lumea mai draga asa-zisul test Bratianu (e.g. zice demagogu' retoric "intotdeauna, in momentele dificile, ma intreb ce ar fi facut Bratienii"; stiti genul, ala care pomeneste nume importante ca sa se bage in seama; sau ca ala care e imbracat numai in marci straine, ca sa treaca drept cineva).
Omul prezice din orice pozitie. Ce e comic e ca dupa ce fuziunea PNL-PD s'a dovedit totusi (cel putin pentru moment) a fi fost o chestie nepractica, omul se supara ca vacarul pe sat si ii da cu... ruperea Aliantei.
Mai, dar suparaciose mai sunt Mafaldele astea...
marți, iulie 05, 2005
Basse 1
Eu cred ca Basse e providential pentru Romania. El are calitatile liderului innascut: viziune, curaj, hotarare, idei si e exemplar.
Viziune: Basse are un plan. Romania la Marea Neagra, Romania cu institutii puternice, Romania fara coruptie. Eu mai cartesc: Romania lustrata prin referendum.
Curaj: nu mai e cazul sa spun de ce.
Hotarare: omul e, in mod, cert, obsedat de executarea strategiei. Exemplele sunt nenumarate (e.g. drumurile europene pe care le avem acum, reforma la CFR - putina lume stie ca Romania a fost cea mai avansata, prin 1998, in reforma institutionala a cailor ferate).
Are idei: omul e non-conformis si popular. Numai un om cu mintea brici poate sa mentina un stil personal non-conformist si popular.
Intr'un cuvant, Basse inspira. Pentru mine si multi alti romani, asta e cel mai important lucru in perioada asta!
Viziune: Basse are un plan. Romania la Marea Neagra, Romania cu institutii puternice, Romania fara coruptie. Eu mai cartesc: Romania lustrata prin referendum.
Curaj: nu mai e cazul sa spun de ce.
Hotarare: omul e, in mod, cert, obsedat de executarea strategiei. Exemplele sunt nenumarate (e.g. drumurile europene pe care le avem acum, reforma la CFR - putina lume stie ca Romania a fost cea mai avansata, prin 1998, in reforma institutionala a cailor ferate).
Are idei: omul e non-conformis si popular. Numai un om cu mintea brici poate sa mentina un stil personal non-conformist si popular.
Intr'un cuvant, Basse inspira. Pentru mine si multi alti romani, asta e cel mai important lucru in perioada asta!
duminică, iulie 03, 2005
Ea: Uita'te in ochii mei si spune'mi daca ma iubesti...sâmbătă, iulie 02, 2005
Leul greul
Marius Delaepicentru: Denominalizare uşoară, la toată lumea! Am o întrebare pentru voi. Ce a apărut mai întîi? Leul, sau leva?
Chatalin:
1868 - se emit primele piese pe care apare numele monedei romanesti - 100 de monede din aur de 20 lei.
1881 The first Bulgarian coins were minted.
Raspuns: Leul e mai 'tanar' cu 13 ani decat Lev ul. Totusi, ce e crucial de inteles e ca ambele monede sunt un simbol al castigarii independentei fata de Poarta, in urma razboiului din 1877/78 (desi Bulgaria nu avea sa fie cu adevarat independenta pana in 1908!). Mare lucru, intr'adevar!
De notat: in limba bulgara lev inseamna leu; alegerea leului ca simbol e legata, cred, de heraldica caselor regale romane si bulgare (poate stie cineva detalii?). Stemei Romaniei era sustinuta de doi lenti rampanti (ridicati pe picioarele din spate); leii rampanti trebuie sa fi fost marca casei Hohenzollern, daca nu gresesc (poate confirma cineva). Si la bulgari acelasi lucru: pe emblema casei regale Saxe-Coburg si Gotha gasim doi lei rampanti, mai flocosi decat ai nostri. Bulgarii si'au tinut leii pe stema pana in ziua de azi. De pe stema noastra au disparut leii rampanti, dar a ramas cel al Olteniei/Banatului (in cartierul al treilea).
Leul si Lev ul, asadar, sunt practic monede-gemene si apar ca urmare a castigarii independentei Romaniei si Bulgariei fata de Poarta Otomana. Leul e probabil simbolul caselor regale ale Romaniei si Bulgariei. (Romania are o moneda un pic mai timpurie pentru ca era, dupa cum se vede, regat modern un pic mai mai vechi decat cel bulgar; de politica monetara nu se poate insa vorbi decat o data cu castigarea Razboiului de Independenta*). Romania si Bulgaria au avut insa istorii divergente: Romania si'a descoperit radacinile latine si s'a pozitionat, natural, ca sora a Frantei, in vreme ce Bulgaria a intrat si (ramas pentru mult timp) sub influenta Rusiei, mergand pana la conflictul romano-bulgar din 1913 urmat de tratatul de la Bucuresti, cand Romania primea Cadrilaterul (nu pentru prea mult timp totusi). Oricum, in pofida relatiilor preferentiale cu Franta si Rusia, ambele tari au avut insa si legaturi cu Prusia/Germania datorita filiatiilor germanice ale caselor lor regale...
Ce monede mai au vecinii: forint (de la florini, moneda Florentina); dinari (moneda araba circulata si prin europa) in Iugoslavia; hryvna la ukrainieni (de la coroana).
* Pentru cine nu stie, de la Razbel zice'se ca ne'au ramas si 'mititeii' si 'bateriile de vin'; Caragiale a explicat odata intr'o carciuma cum erau ai nostri, mititeii, pusi pe front (si punea niste mici pe o fata de masa) si arata cum bateau bateriile de tunuri (aka sticle de vin).
Chatalin:
1868 - se emit primele piese pe care apare numele monedei romanesti - 100 de monede din aur de 20 lei.
1881 The first Bulgarian coins were minted.
Raspuns: Leul e mai 'tanar' cu 13 ani decat Lev ul. Totusi, ce e crucial de inteles e ca ambele monede sunt un simbol al castigarii independentei fata de Poarta, in urma razboiului din 1877/78 (desi Bulgaria nu avea sa fie cu adevarat independenta pana in 1908!). Mare lucru, intr'adevar!
De notat: in limba bulgara lev inseamna leu; alegerea leului ca simbol e legata, cred, de heraldica caselor regale romane si bulgare (poate stie cineva detalii?). Stemei Romaniei era sustinuta de doi lenti rampanti (ridicati pe picioarele din spate); leii rampanti trebuie sa fi fost marca casei Hohenzollern, daca nu gresesc (poate confirma cineva). Si la bulgari acelasi lucru: pe emblema casei regale Saxe-Coburg si Gotha gasim doi lei rampanti, mai flocosi decat ai nostri. Bulgarii si'au tinut leii pe stema pana in ziua de azi. De pe stema noastra au disparut leii rampanti, dar a ramas cel al Olteniei/Banatului (in cartierul al treilea).
Leul si Lev ul, asadar, sunt practic monede-gemene si apar ca urmare a castigarii independentei Romaniei si Bulgariei fata de Poarta Otomana. Leul e probabil simbolul caselor regale ale Romaniei si Bulgariei. (Romania are o moneda un pic mai timpurie pentru ca era, dupa cum se vede, regat modern un pic mai mai vechi decat cel bulgar; de politica monetara nu se poate insa vorbi decat o data cu castigarea Razboiului de Independenta*). Romania si Bulgaria au avut insa istorii divergente: Romania si'a descoperit radacinile latine si s'a pozitionat, natural, ca sora a Frantei, in vreme ce Bulgaria a intrat si (ramas pentru mult timp) sub influenta Rusiei, mergand pana la conflictul romano-bulgar din 1913 urmat de tratatul de la Bucuresti, cand Romania primea Cadrilaterul (nu pentru prea mult timp totusi). Oricum, in pofida relatiilor preferentiale cu Franta si Rusia, ambele tari au avut insa si legaturi cu Prusia/Germania datorita filiatiilor germanice ale caselor lor regale...
Ce monede mai au vecinii: forint (de la florini, moneda Florentina); dinari (moneda araba circulata si prin europa) in Iugoslavia; hryvna la ukrainieni (de la coroana).
* Pentru cine nu stie, de la Razbel zice'se ca ne'au ramas si 'mititeii' si 'bateriile de vin'; Caragiale a explicat odata intr'o carciuma cum erau ai nostri, mititeii, pusi pe front (si punea niste mici pe o fata de masa) si arata cum bateau bateriile de tunuri (aka sticle de vin).
miercuri, iunie 29, 2005
Voturile si supraconsumul (2)
Referitor la comentariul Rheei (Voturile si supraconsumul (1) ):
Chatalin:
Zice autorul: Din punct de vedere economic, alegerile politice dintr-un stat democratic sunt un asemenea bun public. Ceea ce se ofera, în final, este reprezentarea politica. Aceasta se obtine printr-un proces din care nu este exclus nimeni si unde fiecare primeste, în principiu, acelasi lucru (un vot, exprimat optional).
Hm, omul face o eroare, si sper ca nu deliberat. Nu votul e bunul public, ci rezultatul sau, i.e. guvernarea. Asa stand lucrurile, argumentatia e irelevanta pentru ca premisa e falsa.
In orice caz, e un adevar trivial ca oamenii decid ca anumite 'bunuri' sa fie produse public si nu privat, si de aici - well! - competitia pentru idei/proiecte publice si... alegerile democratice! Alegerile, sunt deci, nu un bun public, ci simpla aprobare/rejectare de catre cetateni a unui proiect de bun public.
Sa bagam de seama, ca tot i'am citit excogitatiile obscure, si ca omul ignora sistematic o categorie foarte importanta de cetateni cu drept de vot, i.e. non-votantii. Acesti oameni - veritabili free riders - sunt beneficiarii (sau nu) guvernarii in egala masura cu votantii. Analistii politici sunt mai degraba preocupati de a intelege si motiva aceasta categorie, si nu de a culpabiliza votantii (care si asa se imputineaza treptat).
E scuzabila eroarea, omul nu e economist, ci filozof, din cate inteleg. Unul crud (hrrr, I'm scared): autorul acestui articolas pare-se ca a fost preocupat, pana de curand, de ... canibali, a caror istorie a si publicat'o recent.
E regretabila insa infatuarea sa (e.g. prezumtia ca oamenii nu fac destul pentru vot), vizibila atunci cand conchide ca cei care se duc la vot într-o doara nu ne-ar mai onora cu prezenta lor în aceeasi proportie. Sper ca mizantropismul asta sa nu aiba de'a face cu preocuparea pentru canibali
......
Bottom line: autorul pare sa aiba preconceptia ca unii cetateni nu iau decizii rationale in raport cu obiectivele elitelor, si ca atare ei ar trebui, practic, impiedicati sa voteze. Elitele, asadar, ar fi - vezi Doamne - impiedicate din planul lor maret, exact, calculat, care - la sfarsit - le'ar face bine exact acestor prosti. Hai bre...
Chatalin:
Zice autorul: Din punct de vedere economic, alegerile politice dintr-un stat democratic sunt un asemenea bun public. Ceea ce se ofera, în final, este reprezentarea politica. Aceasta se obtine printr-un proces din care nu este exclus nimeni si unde fiecare primeste, în principiu, acelasi lucru (un vot, exprimat optional).
Hm, omul face o eroare, si sper ca nu deliberat. Nu votul e bunul public, ci rezultatul sau, i.e. guvernarea. Asa stand lucrurile, argumentatia e irelevanta pentru ca premisa e falsa.
In orice caz, e un adevar trivial ca oamenii decid ca anumite 'bunuri' sa fie produse public si nu privat, si de aici - well! - competitia pentru idei/proiecte publice si... alegerile democratice! Alegerile, sunt deci, nu un bun public, ci simpla aprobare/rejectare de catre cetateni a unui proiect de bun public.
Sa bagam de seama, ca tot i'am citit excogitatiile obscure, si ca omul ignora sistematic o categorie foarte importanta de cetateni cu drept de vot, i.e. non-votantii. Acesti oameni - veritabili free riders - sunt beneficiarii (sau nu) guvernarii in egala masura cu votantii. Analistii politici sunt mai degraba preocupati de a intelege si motiva aceasta categorie, si nu de a culpabiliza votantii (care si asa se imputineaza treptat).
E scuzabila eroarea, omul nu e economist, ci filozof, din cate inteleg. Unul crud (hrrr, I'm scared): autorul acestui articolas pare-se ca a fost preocupat, pana de curand, de ... canibali, a caror istorie a si publicat'o recent.
E regretabila insa infatuarea sa (e.g. prezumtia ca oamenii nu fac destul pentru vot), vizibila atunci cand conchide ca cei care se duc la vot într-o doara nu ne-ar mai onora cu prezenta lor în aceeasi proportie. Sper ca mizantropismul asta sa nu aiba de'a face cu preocuparea pentru canibali
......
Bottom line: autorul pare sa aiba preconceptia ca unii cetateni nu iau decizii rationale in raport cu obiectivele elitelor, si ca atare ei ar trebui, practic, impiedicati sa voteze. Elitele, asadar, ar fi - vezi Doamne - impiedicate din planul lor maret, exact, calculat, care - la sfarsit - le'ar face bine exact acestor prosti. Hai bre...
Voturile si supraconsumul (1)
Rhea:
CATALIN AVRAMESCU publica in revista 22 (nr. 799/28 iunie-4 iulie 2005, http://www.revista22.ro) un articol in care chestioneaza accesul neconditionat la vot al alegatorilor. O face cu anumita precautie, ce-i drept, dar aducand un argument neasteptat: supraconsumul.
VREM ALEGERI MAI SCUMPE!
Alegerile sunt, în ziua de astazi, prea ieftine. Inainte ca cititorul sa creada ca mi-am pierdut uzul ratiunii, trebuie sa spun ca nu ma refer la costul organizarilor alegerilor sau la costurile campaniei electorale. (...)
Ma refer la costurile pe care le suporta, direct, fiecare dintre alegatori.
Bine, s-ar putea obiecta, dar nu tot noi achitam, prin impozite, nota de plata a alegerilor? (...) Nu e mai bine ca lucrurile sa ramana ca acum, anume ca alegerile sa fie practic gratuite?
Se întampla însa în materie de economie si societate ca solutiile cele mai intuitive sa fie, adesea, paguboase. Faptul ca guvernul foloseste pentru organizarea alegerilor bani care provin de la fiecare cetatean (...) nu înseamna ca fiecare din noi are de platit un cost individual al votului. Iar în lipsa unui asemenea cost calculabil, nici unul dintre noi nu poate adopta un comportament rational din punct de vedere economic cu privire la participarea la vot.
(Aparent obscur rationamentul, dar atrag atentia, in caz ca nu s-a inteles: Herr Avramescu se refera exclusiv la actiunea de a te deplasa la urne, nicidecum la optiunile politice, care pot sa fie determinate rational de interese economice - sau de alta natura, macar in cazul unora).
... alegerile sunt un bun public. Departe însa de a fi neaparat ceva bun, acest lucru explica o parte din anomaliile procesului electoral.
Ceea ce economistii numesc un "bun public" este acel bun a carui furnizare se face prin actiune colectiva, în conditiile în care nu exista o modalitate prin care unii sa fie exclusi în detrimentul altora de la utilizarea bunului respectiv. Exemplul clasic este acela al farului de navigatie.(...) odata construit, el poate fi folosit de toti. Multe bunuri pe care le vedem în jurul nostru sunt bunuri publice. Muzeele (poate alea cu acces gratuit, nota mea), sistemul de aparare nationala, parcurile naturale sunt astfel de bunuri, de care, în principiu, se pot bucura toti cetatenii.
Problema principala care apare în legatura cu aceste bunuri publice, din perspectiva discutii noastre, este supraconsumul.
din cauza ca:
... accesul la aceste bunuri nu presupune costuri directe, cum este cazul cu serviciile si bunurile pe care le cumparam noi însine pe piata libera (o masa la restaurant, spre exemplu).
(Rezulta ca supraconsumul bunurilor publice se manifesta, intre altele, prin: prea multi cetateni se duc prea des in parc, prea multi cetateni se duc la vot, prea multi cetateni risipesc apa de la robinet. Daca aici se amesteca merele cu perele, in materie de exemple, n-am inteles totusi nici pana in final daca supraconsumul parcului este la fel de nociv ca supraconsumul votului).
Din punct de vedere economic, alegerile politice dintr-un stat democratic sunt un asemenea bun public. Ceea ce se ofera, în final, este reprezentarea politica. (...)
Unde apare supraconsumul aici? El apare la nivelul exercitarii votului. Adevarul este ca multi dintre cei care voteaza o fac fara sa aiba nici un motiv rational, doar pentru ca este ieftin sa o faca.
(Oare asta sa fie "adevarul"? De unde o fi stiind Herr Avramescu ca multi - cati??? - se duc la vot doar fiindca nu-i costa mai nimc?)
Aici este, probabil, si solutia "paradoxului alegatorului", ce i-a pus pe ganduri pe teoreticienii scolii "alegerii rationale", care s-au întrebat de ce un alegator s-ar prezenta la vot, în conditiile în care influenta votului sau este aproape nula. Posibil, dar si cheltuielile sale (de bani, timp, energie etc.) sunt, la randul lor, practic nule.
(Teribil paradox, intr-adevar. Alegatorii astia or fi invatat si ei la scoala ca voturile se aduna si ca - oricat de putin conteaza votul tau, proportional vorbind, el totusi conteaza. Pentru cine vrea sa stie mai multe despre Rational Choice Theory, http://en.wikipedia.org/wiki/Rational_Choice_Theory ).
... Daca am dreptate, asta înseamna ca alegerile democratice nu sunt caracterizate, asa cum cred majoritatea savantilor politici, de absenteism, ci de supraparticipare.
Naiv, acestia au presupus ca în conditiile în care, sa zicem, doar 35% din electorat alege sa îsi exprime votul, atunci asta presupune un grad scazut de mobilizare electorala. In raport cu ce, însa? In raport cu un 100% pur formal?
Procentele de la alegeri nu sunt scazute decat daca credem ca, printr-un proces de iluminare colectiva, fiecare ar trebui sa devina în ziua votului un apostol al virtutilor civice.
(Ma intreb cum a ajuns autorul sa formuleze aceasta ipoteza, fara a defini mai intai virtutile civice. Intr-o tara cu o situatie dezastruoasa si o clasa politica jalnica, ele s-ar putea manifesta, de exemplu, prin absenteism masiv - ca forma solidara de protest.)
In realitate, ele sunt mari. Aceste procente nu sunt cu putinta decat în conditiile în care costurile participarii la vot sunt practic nule. (...)
Ipoteza aceasta ar face lumina în cazul unei anomalii electorale din aceasta tara. Stim ca în mediul rural prezenta la urne este sensibil mai ridicata decat în mediul urban, cu toate ca în primul avem de-a face cu un electorat cu un nivel foarte scazut de înregimentare politica, slab informat si care nu se identifica, cultural, cu candidatii.
(Aici nu se spune insa nimic despre identificarea orasenilor cu candidatii. O lacuna serioasa. ).
Costurile participarii la vot în mediul rural sunt mai mici decat cele din mediul urban. Un orasean trebuie sa afle unde e sectia de votare, trebuie adesea sa ia un mijloc de transport pana acolo, trebuie sa îsi faca timp în conditiile în care orasenii au multe alte lucruri de facut, chiar si duminica, trebuie sa se descurce în fata unei oferte politice mai ample si trebuie sa o faca între oameni pe care nu îi cunoaste (...) Pe scurt, costurile, atat cele materiale cat si cele psihologice, sunt mai mari în mediul urban decat în mediul rural.
(Foarte interesant! Herr Avramescu nu a aflat, probabil, ca la tara este intotdeauna mai mult de muncit decat la oras, macar din simplul motiv ca animalele trebuie hranite si duminica. Iar oferta politica? Well, poate se refera la alegerile locale. La generale, nu vad diferenta)
Astfel se face ca electoratul rural apare mai degraba la vot decat acela urban. Consecintele sunt foarte grave, asa cum s-a vazut si la ultimele alegeri generale.
(Ce s-a vazut?)
Cum poate fi remediata aceasta situatie? In principiu, prin impunerea unui cost direct asupra alegatorilor. (...)
Ce forma ar putea lua acest transfer al costurilor? Teoretic, exista mai multe optiuni, însa cultura politica locala, ineficienta administratiei si saracia de masa exclud aproape complet eventualele taxe electorale, desi, în treacat fie spus, ideea sugerata de H.-R. Patapievici, aceea a meritelor votului cenzitar, are sens pe fundalul analizei de mai sus.
(Aici m-a dezamagit Herr Avramescu. Daca era consecvent, ar fi sustinut fie taxa, fie votul cenzitar).)
... Propunerea noastra este introducerea unei cereri, completata si depusa în persoana, pentru eliberarea unei carti de alegator. Ea ar putea include o scurta declaratie olografa, care sa certifice ca respectivul a luat la cunostinta normele electorale si ca doreste sa îsi exercite dreptul la vot.
Simpla introducere a unei asemenea proceduri ar avea efecte considerabile. Ea este perfect democratica, pentru ca oricine ar dori sa voteze ar putea sa o faca fara dificultate. Dar cei care se duc la vot într-o doara nu ne-ar mai onora cu prezenta lor în aceeasi proportie. De asemenea, probabil ca ar scadea mult prezenta la vot a electoratului functional analfabet, pentru care trei randuri scrise de mana ar reprezenta un efort excesiv, în schimbul distractiei de a pune o stampila în patratul cu trandafiri.
(Doamne, ce demers laborios - ca sa ajunga la derizoriul politicii dambovitene!)
Este în interesul fortelor politice care doresc o schimbare în aceasta tara sa reformeze legea electorala în sensul responsabilizarii alegatorului, ceea ce implica transferarea asupra acestuia a unor costuri directe
Aceasta presupune sa ne asumam o alta conceptie despre democratie, una în care alegatorul nu mai este pasiv, asteptand gratuitati din partea statului, ci este un cetatean care stie ca trebuie sa faca si el ceva, oricat de putin, pentru a-si exercita drepturile.
The End
.................................................................................................
Mda. In birocratia sufocanta in care traim, categoric ca obligativitatea declaratiei pre-electorale e cea mai nimerita forma de responzabilizare a cetatenilor.
Cat despre utilizarea eronata a termenului de supraconsum, nu mai scriu.
CATALIN AVRAMESCU publica in revista 22 (nr. 799/28 iunie-4 iulie 2005, http://www.revista22.ro) un articol in care chestioneaza accesul neconditionat la vot al alegatorilor. O face cu anumita precautie, ce-i drept, dar aducand un argument neasteptat: supraconsumul.
VREM ALEGERI MAI SCUMPE!
Alegerile sunt, în ziua de astazi, prea ieftine. Inainte ca cititorul sa creada ca mi-am pierdut uzul ratiunii, trebuie sa spun ca nu ma refer la costul organizarilor alegerilor sau la costurile campaniei electorale. (...)
Ma refer la costurile pe care le suporta, direct, fiecare dintre alegatori.
Bine, s-ar putea obiecta, dar nu tot noi achitam, prin impozite, nota de plata a alegerilor? (...) Nu e mai bine ca lucrurile sa ramana ca acum, anume ca alegerile sa fie practic gratuite?
Se întampla însa în materie de economie si societate ca solutiile cele mai intuitive sa fie, adesea, paguboase. Faptul ca guvernul foloseste pentru organizarea alegerilor bani care provin de la fiecare cetatean (...) nu înseamna ca fiecare din noi are de platit un cost individual al votului. Iar în lipsa unui asemenea cost calculabil, nici unul dintre noi nu poate adopta un comportament rational din punct de vedere economic cu privire la participarea la vot.
(Aparent obscur rationamentul, dar atrag atentia, in caz ca nu s-a inteles: Herr Avramescu se refera exclusiv la actiunea de a te deplasa la urne, nicidecum la optiunile politice, care pot sa fie determinate rational de interese economice - sau de alta natura, macar in cazul unora).
... alegerile sunt un bun public. Departe însa de a fi neaparat ceva bun, acest lucru explica o parte din anomaliile procesului electoral.
Ceea ce economistii numesc un "bun public" este acel bun a carui furnizare se face prin actiune colectiva, în conditiile în care nu exista o modalitate prin care unii sa fie exclusi în detrimentul altora de la utilizarea bunului respectiv. Exemplul clasic este acela al farului de navigatie.(...) odata construit, el poate fi folosit de toti. Multe bunuri pe care le vedem în jurul nostru sunt bunuri publice. Muzeele (poate alea cu acces gratuit, nota mea), sistemul de aparare nationala, parcurile naturale sunt astfel de bunuri, de care, în principiu, se pot bucura toti cetatenii.
Problema principala care apare în legatura cu aceste bunuri publice, din perspectiva discutii noastre, este supraconsumul.
din cauza ca:
... accesul la aceste bunuri nu presupune costuri directe, cum este cazul cu serviciile si bunurile pe care le cumparam noi însine pe piata libera (o masa la restaurant, spre exemplu).
(Rezulta ca supraconsumul bunurilor publice se manifesta, intre altele, prin: prea multi cetateni se duc prea des in parc, prea multi cetateni se duc la vot, prea multi cetateni risipesc apa de la robinet. Daca aici se amesteca merele cu perele, in materie de exemple, n-am inteles totusi nici pana in final daca supraconsumul parcului este la fel de nociv ca supraconsumul votului).
Din punct de vedere economic, alegerile politice dintr-un stat democratic sunt un asemenea bun public. Ceea ce se ofera, în final, este reprezentarea politica. (...)
Unde apare supraconsumul aici? El apare la nivelul exercitarii votului. Adevarul este ca multi dintre cei care voteaza o fac fara sa aiba nici un motiv rational, doar pentru ca este ieftin sa o faca.
(Oare asta sa fie "adevarul"? De unde o fi stiind Herr Avramescu ca multi - cati??? - se duc la vot doar fiindca nu-i costa mai nimc?)
Aici este, probabil, si solutia "paradoxului alegatorului", ce i-a pus pe ganduri pe teoreticienii scolii "alegerii rationale", care s-au întrebat de ce un alegator s-ar prezenta la vot, în conditiile în care influenta votului sau este aproape nula. Posibil, dar si cheltuielile sale (de bani, timp, energie etc.) sunt, la randul lor, practic nule.
(Teribil paradox, intr-adevar. Alegatorii astia or fi invatat si ei la scoala ca voturile se aduna si ca - oricat de putin conteaza votul tau, proportional vorbind, el totusi conteaza. Pentru cine vrea sa stie mai multe despre Rational Choice Theory, http://en.wikipedia.org/wiki/Rational_Choice_Theory ).
... Daca am dreptate, asta înseamna ca alegerile democratice nu sunt caracterizate, asa cum cred majoritatea savantilor politici, de absenteism, ci de supraparticipare.
Naiv, acestia au presupus ca în conditiile în care, sa zicem, doar 35% din electorat alege sa îsi exprime votul, atunci asta presupune un grad scazut de mobilizare electorala. In raport cu ce, însa? In raport cu un 100% pur formal?
Procentele de la alegeri nu sunt scazute decat daca credem ca, printr-un proces de iluminare colectiva, fiecare ar trebui sa devina în ziua votului un apostol al virtutilor civice.
(Ma intreb cum a ajuns autorul sa formuleze aceasta ipoteza, fara a defini mai intai virtutile civice. Intr-o tara cu o situatie dezastruoasa si o clasa politica jalnica, ele s-ar putea manifesta, de exemplu, prin absenteism masiv - ca forma solidara de protest.)
In realitate, ele sunt mari. Aceste procente nu sunt cu putinta decat în conditiile în care costurile participarii la vot sunt practic nule. (...)
Ipoteza aceasta ar face lumina în cazul unei anomalii electorale din aceasta tara. Stim ca în mediul rural prezenta la urne este sensibil mai ridicata decat în mediul urban, cu toate ca în primul avem de-a face cu un electorat cu un nivel foarte scazut de înregimentare politica, slab informat si care nu se identifica, cultural, cu candidatii.
(Aici nu se spune insa nimic despre identificarea orasenilor cu candidatii. O lacuna serioasa. ).
Costurile participarii la vot în mediul rural sunt mai mici decat cele din mediul urban. Un orasean trebuie sa afle unde e sectia de votare, trebuie adesea sa ia un mijloc de transport pana acolo, trebuie sa îsi faca timp în conditiile în care orasenii au multe alte lucruri de facut, chiar si duminica, trebuie sa se descurce în fata unei oferte politice mai ample si trebuie sa o faca între oameni pe care nu îi cunoaste (...) Pe scurt, costurile, atat cele materiale cat si cele psihologice, sunt mai mari în mediul urban decat în mediul rural.
(Foarte interesant! Herr Avramescu nu a aflat, probabil, ca la tara este intotdeauna mai mult de muncit decat la oras, macar din simplul motiv ca animalele trebuie hranite si duminica. Iar oferta politica? Well, poate se refera la alegerile locale. La generale, nu vad diferenta)
Astfel se face ca electoratul rural apare mai degraba la vot decat acela urban. Consecintele sunt foarte grave, asa cum s-a vazut si la ultimele alegeri generale.
(Ce s-a vazut?)
Cum poate fi remediata aceasta situatie? In principiu, prin impunerea unui cost direct asupra alegatorilor. (...)
Ce forma ar putea lua acest transfer al costurilor? Teoretic, exista mai multe optiuni, însa cultura politica locala, ineficienta administratiei si saracia de masa exclud aproape complet eventualele taxe electorale, desi, în treacat fie spus, ideea sugerata de H.-R. Patapievici, aceea a meritelor votului cenzitar, are sens pe fundalul analizei de mai sus.
(Aici m-a dezamagit Herr Avramescu. Daca era consecvent, ar fi sustinut fie taxa, fie votul cenzitar).)
... Propunerea noastra este introducerea unei cereri, completata si depusa în persoana, pentru eliberarea unei carti de alegator. Ea ar putea include o scurta declaratie olografa, care sa certifice ca respectivul a luat la cunostinta normele electorale si ca doreste sa îsi exercite dreptul la vot.
Simpla introducere a unei asemenea proceduri ar avea efecte considerabile. Ea este perfect democratica, pentru ca oricine ar dori sa voteze ar putea sa o faca fara dificultate. Dar cei care se duc la vot într-o doara nu ne-ar mai onora cu prezenta lor în aceeasi proportie. De asemenea, probabil ca ar scadea mult prezenta la vot a electoratului functional analfabet, pentru care trei randuri scrise de mana ar reprezenta un efort excesiv, în schimbul distractiei de a pune o stampila în patratul cu trandafiri.
(Doamne, ce demers laborios - ca sa ajunga la derizoriul politicii dambovitene!)
Este în interesul fortelor politice care doresc o schimbare în aceasta tara sa reformeze legea electorala în sensul responsabilizarii alegatorului, ceea ce implica transferarea asupra acestuia a unor costuri directe
Aceasta presupune sa ne asumam o alta conceptie despre democratie, una în care alegatorul nu mai este pasiv, asteptand gratuitati din partea statului, ci este un cetatean care stie ca trebuie sa faca si el ceva, oricat de putin, pentru a-si exercita drepturile.
The End
.................................................................................................
Mda. In birocratia sufocanta in care traim, categoric ca obligativitatea declaratiei pre-electorale e cea mai nimerita forma de responzabilizare a cetatenilor.
Cat despre utilizarea eronata a termenului de supraconsum, nu mai scriu.
Bac
Nu se poate face mare lucru cu un elev care intra in liceu fara sa stie lucruri elementare, care se invata timpuriu in gimnaziu. Majoritatea liceelor tarii au asemenea elevi in cea mai mare parte a claselor lor. Opriti la intamplare 10 tineri si intrebati'i daca stiu cand a fost Razboiul de Independenta, sau cereti'le sa va spuna teorema lui Pitagora. O sa aveti mari surprize. Eu am intrebat 3 fete absolvente de liceu real, profil mate-fizica, asemenea lucruri si am fost socat sa vad ca habar nu au pe ce lume traiesc - si asta, la propriu. Una dintre ele a fost incapabila sa'mi arate Romania pe harta lumii. Altfel, era foarte iute in SMSuri.
Apoi, mai e si un instinct de conservare al profesorilor, incapabili sa reformeze sistemul. Profesorii reproduc, inertial, metehne dobandite in multii ani in care sistemul de invatamant socialist a produs 10% oameni supercapabili vs. 90% semianalfabeti cu diploma.
Trist, dar adevarat. Tineret, mandria tarii... Mai stam o tura, doua.
Apoi, mai e si un instinct de conservare al profesorilor, incapabili sa reformeze sistemul. Profesorii reproduc, inertial, metehne dobandite in multii ani in care sistemul de invatamant socialist a produs 10% oameni supercapabili vs. 90% semianalfabeti cu diploma.
Trist, dar adevarat. Tineret, mandria tarii... Mai stam o tura, doua.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)