Oropsiti de Bolkestein?

Ce i-ar obliga pe capsunari, in catastrofala era post-Bolkestein, sa fuga de la angajatorul spaniol la o firma romaneasca ajunsa in Spania si care i-ar plati ca la Bucuresti? se intreaba Cristian Ghinea in Cotidianul.

Sa zicem ca exista o cantitate variabila de capsuni de cules, CdC. Daca productivitatea muncii pe salariat PS e constanta va rezulta un numar variabil de lucratori necesari recoltarii NL; sa consideram costul pe lucrator variabila CL. Rata de profit a producatorului de capsuni e Rp si e si ea o variabila cu valoare minima Rm. Variatiile Rp sunt explicate de variatii anuale ale CdC, sunt explicate exogen si rezulta in variatiile lui NL.

Producatorii de capsuni au ca obiectiv maximizarea profitului, asa ca ei vor minimiza costurile de productie prin alegerea celui mai ieftin CL disponibil, cost minim Cm.

Bun, acum trebuie sa tinem cont ca munca culegatorilor de capsuni este sezoniera, minim calificata si intensiva. In consecinta, bariera de intrare pe acest segment al pietei muncii este joasa. In conditii de piata unica europeana si libera, se presupune ca un numar foarte mare de indivizi ar fi eligibili pentru activitatea de culegatori. Pe termen scurt, oferta de lucratori va excede cu mult cererea si deci izocuanta se va deplasa rapid pana la valoarea Cm.

Sa zicem ca un capsunar roman in Romania costa cat un nasture Cn care are o valoare fractionala din Cm.

Ce e tragic pentru vechii capsunarii romani rezidenti in Spania, in consecinta, e ca ei isi vor pierde locurile de munca in favoarea unor noi capsunari romani care sunt dispusi sa fie platiti Cnt, adica Cn plus un margin care disconteaza pentru efortul de a fi relocati temporar. Cum somerii romani din Romania au asteptari mici, se presupune ca Cm tinde marginal catre Cnt. Discutia se complica daca se iau in calcul externalitatile, de pilda drepturile vechilor capsunari romani in raport cu legislatia muncii din Spania.

De vreme ce vechii capsunari din Spania vor fi nevoiti fie sa accepte retributii mici, fie sa someze, contributiile lor la contul curent prin transferuri catre Romania se vor diminua, deci va creste deficitul balantei de plati. E posibil ca o parte din ei sa se reintoarca in Romania fiind pusi in imposibilitatea de a sustine costurile de viata in Spania, pe termen scurt ingrosand randurile somerilor. Totusi, exista sansa ca ei sa incerce sa se recalifice in Spania si sa ocupe locuri de munca platite suficient de bine incat sa permita ramanerea in Spania. Aceasta recalificare presupune insa cresterea costurilor tranzactionale pe termen scurt (bani de studii) ceea ce oricum se va reflecta negativ in contul curent al Romaniei.

Pe termen lung insa lucrurile se vor indrepta pentru ca expectatiile salariale ale romanilor sunt in crestere. Din pacate, rata de crestere reala a salariilor din Romania nu e suficient de mare ca sa compenseze efectele acestei directive.

Efectele negative ale directivei nu pot fi contrabalansate imediat; ce se poate face este insa un damage control prin reforme accelerate in Romania, in asa fel incat cresterea economica interna sa compenseze rapid pierderile din transferuri, si, mai important, sa creeze oportunitati mai multe pe piata muncii din Romania.