Despre taranisti

Multi dintre cei tineri nu au auzit prea multe lucruri bune despre PNTCD, datorita masinii de propaganda ex-peceriste.

Foarte devreme in 1990, inainte sa ne dumirim ce e cu democratia, Iliescu si ciracii sai au tabarat cu batele pe cei care incepeau sa ne vorbeasca despre democratie si valorile ei.

Cand de'abia apucam sa aflam si noi ce s'a intamplat prin anii '50 cu fostele elite politice, economice, academice, militare ale Romaniei interbelice, adica cum au fost acei barbati si femei expropriati, aruncati in inchisori, batuti, ucisi, spalati pe creier, unii eliberati dar umiliti pentru restul vietii,

a venit Iliescu si a hulit.

Si pentru ca sa faca lucrarea ca lumea, Iliescu s'a inconjurat de politrucii peceristi si de securisti. Cand ii fugea pamantul de sub talpi, Iliescu si ai lui au tabarat cu pumnii si picioarele pe opozanti.

Omul de care s'a temut Iliescu tot timpul a fost Corneliu Coposu. Tot timpul a simtit peceristul ca de la Coposu i s'ar putea trage. Coposu, un democrat veritabil, era insufletitorul si presedintele Conventiei Democratice. Coposu reusise, aproape neverosimil, sa inspire si sa organizeze infricosata si deci, dezbinata, intelighentia liberala romana intr'o miscare politica serioasa, o alternativa la FDSN.

Iliescu & Co. a incercat totul pentru compromiterea imaginii lui Coposu, a CDR. In mare parte, i'a reusit nemernicia.

In loc de curaj si patriotism, de altruism si sinceritate - valori specifice celor mai multi dintre batranii taranisti & liberali, si a unei bune parti a celor din AC/alte grupari civice - propaganda ex-pecerista a vorbit despre egoism, rapacitate, lasitate, minciuna. Nu e de mirare ca atatia oameni urau PNTCD si CDR - pentru ei, oamenii lor erau raii de care le vorbea Iliescu. Mai tineti minte campania FDSN care schimonosea ingrozitor figurile unor oameni din opozitie?

Dupa moartea lui Coposu, lucrurile nu au evoluat politic prea bine. CDR, de fapt, nu era suficient de solida ca sa reziste unei guvernari atat de dificile ca cea din 1996 - 2000; si nici nu avea sa fie, tinand cont de ferocitatea lui Iliescu si a ciracilor sai, si de dificultatea serioasa a reformelor.

La alegerile din 2000, soarta PNTCD a fost pecetluita de o combinatie nefericita de idealism si oportunism. Maurul, insa, isi facuse datoria.

Bottom line: desi disparut, PNTCD este un partid de care putem fi mandri. Corneliu Coposu, un mare politician democrat si anti-comunist, a fost un om pe care am fi fost onorati sa il avem presedinte; iar reformele care au pus bazele dezvoltarii Romaniei liberale au fost facute intre 1996 si 2000.

Dar - hei! - istoria isi are metehnele ei: abunda de alternative...