Copilaria e doar o faza a dezvoltarii individuale. Ca atare, rezultatele obtinute sunt consecinta efortului intelectual depus: un copil lasat in plata domnului va studia curios universul proxim si va stabili o relatie cu obiectele continute. Ca orice process laissez faire, rezultatele sunt greu predictibile.
Alternativ, un copil atent educat va fi pus in situatii cu deznodamant asteptat: va invata sa se poarte civilizat, va invata sa comunice corect, va deprinde mestesuguri (la 4 ani poate fi un pasionat olar) sau va prinde drag de studiul speciilor de dinozauri, va invata sa inoate, sa patineze, sa schieze, sa joace tenis. Unui copil bine format in perioada pre-scolara ii va fi mai usor sa inteleaga rostul calculatorului, al televiziunii.
Bottom line: e alegerea parintilor sa opteze pentru un model educational sau altul. Dar tot ei trebuie sa isi asume consecintele deciziei lor.
vineri, mai 13, 2005
miercuri, mai 11, 2005
Inundatii
Atentie - sa ne fixam asteptarile la nivelul optim. Daca se asteapta cineva ca Romania sa aiba capacitatea institutionala sa reactioneze eficient in situatii catastrofice, se inseala!
Fiti antene:
1) suprafata 237,500 km2, din care pamant 230,340 si apa 7,160
2) pamant arabil 41%
3) pop 22,329,977 (June 2005)
Spreadul populatiei e 94 loc / km2. Tinand cont de disparitatile enorme urban/rural (urban foarte dens datorita politicilor publice din perioada de urbanizare fortata anii 70-90), densitatea pop/km2 in rural trebuie sa fie undeva in regiunea lui 40-50. Si mai departe, in rural sunt disparitati semnificative - in general scattered villages cu variatii mari de dezvoltare a infrastructurii (putine sate canalizate/cu drumuri practicabile, care administreaza suprafete eficient irigate versus multe sate cronic sarace, electrificate si atat).
Indicii regionali de dezvoltare au variatii enorme. Harta sociala a Romaniei indica persistenta saraciei cronice in cea mai mare parte a zonelor rurale. In atare conditii, e imposibil ca o administratie centrala aflata sub presiunea uriasa a modernizarii globale sa poata administra eficient o situatie catastrofica. Bucurestiul insusi arata ca o mica Calcutta. Variatiile enorme dintre Sud/Nord (de ex) sunt exemplificatoare.
Concluzia: pe termen scurt, we're fucked.
Fiti antene:
1) suprafata 237,500 km2, din care pamant 230,340 si apa 7,160
2) pamant arabil 41%
3) pop 22,329,977 (June 2005)
Spreadul populatiei e 94 loc / km2. Tinand cont de disparitatile enorme urban/rural (urban foarte dens datorita politicilor publice din perioada de urbanizare fortata anii 70-90), densitatea pop/km2 in rural trebuie sa fie undeva in regiunea lui 40-50. Si mai departe, in rural sunt disparitati semnificative - in general scattered villages cu variatii mari de dezvoltare a infrastructurii (putine sate canalizate/cu drumuri practicabile, care administreaza suprafete eficient irigate versus multe sate cronic sarace, electrificate si atat).
Indicii regionali de dezvoltare au variatii enorme. Harta sociala a Romaniei indica persistenta saraciei cronice in cea mai mare parte a zonelor rurale. In atare conditii, e imposibil ca o administratie centrala aflata sub presiunea uriasa a modernizarii globale sa poata administra eficient o situatie catastrofica. Bucurestiul insusi arata ca o mica Calcutta. Variatiile enorme dintre Sud/Nord (de ex) sunt exemplificatoare.
Concluzia: pe termen scurt, we're fucked.
Despre discursuri
aglomerarispontane:
Pe de alta parte, nu orice discurs care se conformeaza canoanelor logicii este valoros. Asadar, poate exista valoare in afara zgardei logicii. Indraznesc sa afirm ca nu doar prin arta.
Con-Bandit:
Amice, iata un exemplu de discurs care nu se conformeaza regulilor logicii (daca are sau nu valoare, ii lasam pe altii sa decida).
Din enuntul (i) - "nu orice discurs care se conformeaza canoanelor logicii este valoros" (echivalent cu enuntul "exista cel putin un discurs care se conformeaza canoanelor logicii si nu este valoros") nu decurge enuntul "exista cel putin un discurs care nu se conformeaza canoanelor logicii si este valoros", din motivul foarte simplu ca (i) nu ne spune nimic despre discursurile care nu se conformeaza canoanelor logicii, ci doar despre discursurile care se conformeaza.
Chatalin:
Altfel spus, multimea discursurilor logice DL se intersecteaza cu cea a discursurilor valoroase DV si au cel putin un element comun. Admitand ca stim care e multimea DL, ramane ca as sa enumere elementele multimii DV.
S'ar putea insa ca lista lui as sa nu fie agreeata de toti, de vreme ce valoarea unui discurs e data de preferinta observatorului pentru un set de optiuni metodologice/doctrinare/ideologice. Cu alte cuvinte, un discurs logic DL ar putea sa apartina multimii DV numai pentru un anumit numar de observatori.
Asadar, ce trebuie clarificat in primul rand este optiunea metodologica a observatorilor, ori cadrul teoretic care aproximeaza cel mai bine argumentatiile cu pricina. Apoi va trebui clarificat obiectul analizei: unele discursuri isi propun mai mult decat altele, si ca atare comparatia trebuie sa ajusteze valoarea unei variabile discutate atat dupa 1) P1, ponderea pe care o are discursul in demonstratia propusa cat si dupa 2) P2, ponderea pe care o are demonstratia in cunoastere. De pilda, unul va incerca sa explice de ce lumina e curba in anumite conditii, in vreme ce altul se va multumi sa argumenteze pentru o masa cu calorii putine.
PS Un site pentru prietenii nostri http://www.eeng.dcu.ie/~tkpw/
PS 2 Referitor la valoarea unui discurs, ma gandesc ca sanatosul principiu dupa care valoarea unei intreprinderi e calculata in baza estimarii unui sir de numerar asteptat, discontat de costurile tranzactionale si riscuri, s'ar putea extrapola si in discutia asta. Astfel, valoarea unui discurs teoretic ar putea fi data de evaluarea impactului pe care il are in dezvoltarea nivelului general de cunoastere, sau altfel spus dupa gradul de reducere a incertitudinii pe care il reuseste teoria respectiva. Asadar, o teorie nestiintifica (i.e. intemeiata pe afirmatii netestabile) are sanse slabe sa valoreze prea mult, de vreme ce nu duce la reducerea incertitudinii. In plus, e intuitiv de admis ca unele teorii nestiintifice, in afara micii valori adaugate care le e specifica, implica riscuri substantiale: probabilitatea de generare a unor erori sociale (e.g. nazism) s'ar putea sa fie asociata pozitiv cu exprimarea vehementa a unor teorii nestiintifice care servesc (exact datorita imposibilitatii refutarii) unor interese meschine (e.g. politice). De asemenea, cresterea artificiala a complexitatii unui discurs poate fi suspectata de audienta ca fiind o incercare de 'aburire', de evitare a punerii corecte a intrebarilor fundamentale. Ca atare, un discurs complex nu e neaparat valoros, de vreme ce creste costurile comunicarii, si asta duce la discontarea progresiva a beneficiilor asteptate.
Pe de alta parte, nu orice discurs care se conformeaza canoanelor logicii este valoros. Asadar, poate exista valoare in afara zgardei logicii. Indraznesc sa afirm ca nu doar prin arta.
Con-Bandit:
Amice, iata un exemplu de discurs care nu se conformeaza regulilor logicii (daca are sau nu valoare, ii lasam pe altii sa decida).
Din enuntul (i) - "nu orice discurs care se conformeaza canoanelor logicii este valoros" (echivalent cu enuntul "exista cel putin un discurs care se conformeaza canoanelor logicii si nu este valoros") nu decurge enuntul "exista cel putin un discurs care nu se conformeaza canoanelor logicii si este valoros", din motivul foarte simplu ca (i) nu ne spune nimic despre discursurile care nu se conformeaza canoanelor logicii, ci doar despre discursurile care se conformeaza.
Chatalin:
Altfel spus, multimea discursurilor logice DL se intersecteaza cu cea a discursurilor valoroase DV si au cel putin un element comun. Admitand ca stim care e multimea DL, ramane ca as sa enumere elementele multimii DV.
S'ar putea insa ca lista lui as sa nu fie agreeata de toti, de vreme ce valoarea unui discurs e data de preferinta observatorului pentru un set de optiuni metodologice/doctrinare/ideologice. Cu alte cuvinte, un discurs logic DL ar putea sa apartina multimii DV numai pentru un anumit numar de observatori.
Asadar, ce trebuie clarificat in primul rand este optiunea metodologica a observatorilor, ori cadrul teoretic care aproximeaza cel mai bine argumentatiile cu pricina. Apoi va trebui clarificat obiectul analizei: unele discursuri isi propun mai mult decat altele, si ca atare comparatia trebuie sa ajusteze valoarea unei variabile discutate atat dupa 1) P1, ponderea pe care o are discursul in demonstratia propusa cat si dupa 2) P2, ponderea pe care o are demonstratia in cunoastere. De pilda, unul va incerca sa explice de ce lumina e curba in anumite conditii, in vreme ce altul se va multumi sa argumenteze pentru o masa cu calorii putine.
PS Un site pentru prietenii nostri http://www.eeng.dcu.ie/~tkpw/
PS 2 Referitor la valoarea unui discurs, ma gandesc ca sanatosul principiu dupa care valoarea unei intreprinderi e calculata in baza estimarii unui sir de numerar asteptat, discontat de costurile tranzactionale si riscuri, s'ar putea extrapola si in discutia asta. Astfel, valoarea unui discurs teoretic ar putea fi data de evaluarea impactului pe care il are in dezvoltarea nivelului general de cunoastere, sau altfel spus dupa gradul de reducere a incertitudinii pe care il reuseste teoria respectiva. Asadar, o teorie nestiintifica (i.e. intemeiata pe afirmatii netestabile) are sanse slabe sa valoreze prea mult, de vreme ce nu duce la reducerea incertitudinii. In plus, e intuitiv de admis ca unele teorii nestiintifice, in afara micii valori adaugate care le e specifica, implica riscuri substantiale: probabilitatea de generare a unor erori sociale (e.g. nazism) s'ar putea sa fie asociata pozitiv cu exprimarea vehementa a unor teorii nestiintifice care servesc (exact datorita imposibilitatii refutarii) unor interese meschine (e.g. politice). De asemenea, cresterea artificiala a complexitatii unui discurs poate fi suspectata de audienta ca fiind o incercare de 'aburire', de evitare a punerii corecte a intrebarilor fundamentale. Ca atare, un discurs complex nu e neaparat valoros, de vreme ce creste costurile comunicarii, si asta duce la discontarea progresiva a beneficiilor asteptate.
marți, mai 10, 2005
Onorabilitate intelectuala
Cred ca in fond ce face onorabil un intelectual e consistentza gandirii si actiunii sale, individual/familial si social/profesional. Multor oameni altfel interesanti le'a fost imposibil sa ramana onesti pentru ca si'au reconstruit discursul ingloband necritic teorii disjuncte.
Cu alte cuvinte, un ganditor care ignora cu buna stiinta conditia falsificabilitatii discursului teoretic e, pana la urma, un vanitos in cautare de glorie trecatoare mai degraba decat un rigoros (deci onest) intelectual. Pe buna dreptate, unor autori li se reproseaza ca au complicat teoriile enuntate exact pentru a face imposibila orice dezbatere critica. Mai mult, in viata personala unii dintre acesti oameni s'au dovedit, de multe ori, lasi.
E clar ca Heidegger a demonstrat o forta intelectuala iesita din comun. Putini sunt cei care isi permit un dialog structurat pe teme heideggeriene (incerc si eu sa citesc Fiinta si Timp). Totusi, ramane indubitala participarea sa la reuniunile unui partid politic cu o ideologie criminala. Cred ca treaba asta il descalifica sub aspect personal si social.
Cu alte cuvinte, un ganditor care ignora cu buna stiinta conditia falsificabilitatii discursului teoretic e, pana la urma, un vanitos in cautare de glorie trecatoare mai degraba decat un rigoros (deci onest) intelectual. Pe buna dreptate, unor autori li se reproseaza ca au complicat teoriile enuntate exact pentru a face imposibila orice dezbatere critica. Mai mult, in viata personala unii dintre acesti oameni s'au dovedit, de multe ori, lasi.
E clar ca Heidegger a demonstrat o forta intelectuala iesita din comun. Putini sunt cei care isi permit un dialog structurat pe teme heideggeriene (incerc si eu sa citesc Fiinta si Timp). Totusi, ramane indubitala participarea sa la reuniunile unui partid politic cu o ideologie criminala. Cred ca treaba asta il descalifica sub aspect personal si social.
vineri, aprilie 22, 2005
Fermat
Eram in Londra prin 98, la un congres. In seara inainte de plecare, destul de obosit dupa o zi plina, hotarasc sa nu mai ies in oras. Imi fac un ceai, rasfoiesc ziarele si ma uit, semi-adormit, la TV ul fixat pe 30' sleep mode. Chiar cand mi se inchideau ochii incepe un documentar pe BBC2 despre Wiles si fantastica lui poveste. A durat cred vreo 2 ore - fascinant. Asa ca am adormit greu, spre dimineata, totalmente excitat de povestea asta.
A doua zi dimineata, in aeroport, semi-adormit umblu bleg in asteptarea cursei mele. poate stiti heathrow ... e destul de neplacut, always busy, f enervant. In sfarsit, trec la un moment dat pe langa o mica librarie. Absent, ma uit la cotoarele cartilor, aproape fara sa citesc autorii/titlurile si aleg o cartulie rosie (doar pentru ca era ... well... rosie!)... o deschid la intamplare si citesc: "ultima teorema a lui fermat, un secret care asteapta...etc). Intorc cartea pe dos, era ceva legat de filosofia stiintei, erau mici articole din multi autori, nu era catusi de putin asociat titlul cu fermat?! Nu cumpar cartea dar raman cu gandul la istoria asta ciudata...
In sfarsit, inapoi acasa, a doua zi la birou... strang mana unui coleg nou. Dupa cateva ore, incepem sa schimbam cateva vorbe... Ajung sa ii spun de Fermat si povestea cu Wiles, si coincidenta de la Londra...si colegul meu imi spune ca a terminat si el matematica si a lucrat ani buni la teorema asta si ca e la curent pana la ultimul detaliu, ca a fost chiar in corespondenta cu Wiles la un moment dat. Iti dai seama ca mi se pare ireal...
Cum se intampla, interesul pentru istoria asta cu coincidentele (in fond un set de evenimente mai mult sau mai putin probabile) m'a facut sa ma apropii de substanta matematica a problemei respective. In perioada respectiva lucram foarte mult cu numere, asa ca a fost natural sa fantasize ... A fost un an extraordinar, revelator.
Bottom line: in fiecare dintre noi e sadita samanta descoperirii. Trebuie doar sa fim expusi unei conjuncturi favorabile, sa reusim sa ne infrangem inhibitiile ... ce se intampla ulterior cu noi, de ce ajungem sa lucram 15 ore fara sa simtim treaba asta... numai dumnezeu stie.
Concluzia: with a bit of luck you can do it w/out a reputation... cam asa ceva zicea parca amicul Con-B pe forumul de la Cotidianul.
PS Sa nu crezi ca am lucrat prea mult sa inteleg demonstratia lui Wiles - e super dura oricum, m'a depasit rapid ... Dar a fost un inceput pentru alte lucruri, asta incercam sa spun.
A doua zi dimineata, in aeroport, semi-adormit umblu bleg in asteptarea cursei mele. poate stiti heathrow ... e destul de neplacut, always busy, f enervant. In sfarsit, trec la un moment dat pe langa o mica librarie. Absent, ma uit la cotoarele cartilor, aproape fara sa citesc autorii/titlurile si aleg o cartulie rosie (doar pentru ca era ... well... rosie!)... o deschid la intamplare si citesc: "ultima teorema a lui fermat, un secret care asteapta...etc). Intorc cartea pe dos, era ceva legat de filosofia stiintei, erau mici articole din multi autori, nu era catusi de putin asociat titlul cu fermat?! Nu cumpar cartea dar raman cu gandul la istoria asta ciudata...
In sfarsit, inapoi acasa, a doua zi la birou... strang mana unui coleg nou. Dupa cateva ore, incepem sa schimbam cateva vorbe... Ajung sa ii spun de Fermat si povestea cu Wiles, si coincidenta de la Londra...si colegul meu imi spune ca a terminat si el matematica si a lucrat ani buni la teorema asta si ca e la curent pana la ultimul detaliu, ca a fost chiar in corespondenta cu Wiles la un moment dat. Iti dai seama ca mi se pare ireal...
Cum se intampla, interesul pentru istoria asta cu coincidentele (in fond un set de evenimente mai mult sau mai putin probabile) m'a facut sa ma apropii de substanta matematica a problemei respective. In perioada respectiva lucram foarte mult cu numere, asa ca a fost natural sa fantasize ... A fost un an extraordinar, revelator.
Bottom line: in fiecare dintre noi e sadita samanta descoperirii. Trebuie doar sa fim expusi unei conjuncturi favorabile, sa reusim sa ne infrangem inhibitiile ... ce se intampla ulterior cu noi, de ce ajungem sa lucram 15 ore fara sa simtim treaba asta... numai dumnezeu stie.
Concluzia: with a bit of luck you can do it w/out a reputation... cam asa ceva zicea parca amicul Con-B pe forumul de la Cotidianul.
PS Sa nu crezi ca am lucrat prea mult sa inteleg demonstratia lui Wiles - e super dura oricum, m'a depasit rapid ... Dar a fost un inceput pentru alte lucruri, asta incercam sa spun.
joi, aprilie 21, 2005
On Einstein
Lucrul de inteles din istoria cu Einstein e ca a reusit, pana la urma, sa puna lucrurile pe hartie in asa fel incat sa dea o sansa audientei sa inteleaga ce are de spus. Se stie ca Einstein nu a avut in timpul vietii mai mult de 3-4 oameni pe pamant cu care sa poate discuta critic teoria relativitatii.
E un lucru admirabil ca a reusit sa se impuna, si probabil ca daca nu ar fi existat interesul militar pentru energia atomica, nici nu ar fi reusit sa o faca cu adevarat.
Asta e cu geniile - pana nu devin instrumentale unei cauze importante, nu sunt puse in valoare. Multi oameni cu capacitate intelectuala iesita din comun subperformeaza crunt, pierduti prin diverse unghere ale economiei mondiale. As we speak sunt mii si mii de oameni, probabil, cu un IQ in regiunea lui 150/160 care performeaza taskuri de 120/130.
Putine societati in lume sunt capabile sa reduca spanul (daca stiti, ma refer la 6 sigma) si sa aproximeze social cat mai bine potentialul indivizilor, adica sa formeze ceea ce se numeste capital uman.
E un lucru admirabil ca a reusit sa se impuna, si probabil ca daca nu ar fi existat interesul militar pentru energia atomica, nici nu ar fi reusit sa o faca cu adevarat.
Asta e cu geniile - pana nu devin instrumentale unei cauze importante, nu sunt puse in valoare. Multi oameni cu capacitate intelectuala iesita din comun subperformeaza crunt, pierduti prin diverse unghere ale economiei mondiale. As we speak sunt mii si mii de oameni, probabil, cu un IQ in regiunea lui 150/160 care performeaza taskuri de 120/130.
Putine societati in lume sunt capabile sa reduca spanul (daca stiti, ma refer la 6 sigma) si sa aproximeze social cat mai bine potentialul indivizilor, adica sa formeze ceea ce se numeste capital uman.
sâmbătă, aprilie 16, 2005
Maggi
con-bandit:
Etica are lucruri mai importante de tratat decat marketingul, si ca etica marketingului nu-i decat un refugiu al unor indivizi care nu au avut loc in alta parte (discipline mai serioase). Asadar, nu cred ca toate faptele au relevanta morala. Cred ca exista anumite fapte care pur si simplu nu ar trebui reglementate (nici macar de etica) si cred ca marketingul este un bun exemplu in acest sens (cand marketingul este escrocherie, adica faci reclama ca vinzi un Mercedes si vinzi un Trabant cu caroserie de Mercedes, atunci abia fapta devine relevanta dpdv moral, adica demna de a fi supusa unor reguli morale).
chatalin:
Marketing e un termen generic care poate sa insemne politici de product development, pricing, de distributie, de comunicare... Hiba campaniei de comunicare Maggi, in viziunea mea, e ca abuzeaza de saracia si/sau ignoranta romanilor. Pentru un ban parlit oamenii sunt pusi in ridicola situatie de a se prostitua (ca exact asta fac cand isi lipesc stickerul ala idiot pe geam).
In alte tari nu ar fi facut asa ceva, dar cauza e urmatoarea: consumatorii din UK, de pilda, ar fi decis, ca urmare a campaniei asteia, sa nu mai cumpere in viata lor ciorba maggi.
Companiile internationale au un cod deontologic care a fost scris exact ca urmare a unor intamplari de genul asta, si nu pentru ca etica de marketing ar fi vezi-doamne vreo disciplina academica. E cel mult o problema de legislatie comerciala / protectia consumatorului.
con-bandit:
Este si un fel de disciplina academica. Vezi "studiile". Crede-ma pe cuvant: se ofera burse, se organizeaza cursuri, se publica studii, care cauta sa fundamenteze politici publice (eu ca libertarian am alergie la expresia "politici publice").
Evident ca-i si o problema de legislatie comerciala/protectia consumatorului. Numai ca eu nu prea inteleg cu ce drept protejezi consumatorul de decizia producatorului de a stabili ce pret vrea, sau de a face reclama cum vrea? Cu ce drept? Eu nu recunosc decat dreptul la proprietate: detii corpul tau, bunurile pe care le-ai creat, le-ai achizitionat, le-ai primit, le-ai luat din pamant sau pamantul pe care l-ai modificat in conditiile in care nu era in proprietatea nimanui altcuiva. Atat. Nu recunosc nici un alt drept. Mai presus de orice, nu recunosc dreptul unuia la munca altuia si in consecinta nu recunosc dreptul tau de a dispune de munca altuia dupa cum vrei tu, nu in termenii lui. Cat despre justificarea care se refera la situatia dificila a unora, prefer sa nu ajung acolo. Incapacitatea de a produce bogatie nu ar trebui sa-ti dea dreptul sa fii stapanul celor care produc bogatia. Faptul ca legea noastra confera acest drept (prin politicile publice de prohibire a unor practici care nu incalca drepturile de proprietate) este un abuz.
Eu nu valorizez consimtamantul in functie de continutul stomacului (oricum, de unde stii ca numai oamenii saraci au lipit abtibildul?). Consimtamantul unui om este sacru, indiferent ce crezi despre motivele lui. Pe de alta parte, nu vad de ce se prostitueaza. Isi lipesc un afis pe geam. Este geamul lor si ei nu au vreo datorie fata de nimeni (nici fata de ei insisi) sa nu lipeasca abtibilduri pe geam sau sa nu participe la o tombola. Nici una. Ce daca sunt la fel afisele? Ce daca au forma unei inimi? Ce daca contin textul: "Maggi"? Literalmente, sunt tentat sa spun ca, avand in vedere interventionismul dement practicat de autoritatile publice contemporane, care cauta si folosesc orice pretext pentru a-si extinde puterea, genul asta de protest juvenil si in definitiv frustrat este imoral.
Astazi avem nevoie nu de mai putina libertate, ci de mai multa, inclusiv pentru a face lucruri care displac.
Etica are lucruri mai importante de tratat decat marketingul, si ca etica marketingului nu-i decat un refugiu al unor indivizi care nu au avut loc in alta parte (discipline mai serioase). Asadar, nu cred ca toate faptele au relevanta morala. Cred ca exista anumite fapte care pur si simplu nu ar trebui reglementate (nici macar de etica) si cred ca marketingul este un bun exemplu in acest sens (cand marketingul este escrocherie, adica faci reclama ca vinzi un Mercedes si vinzi un Trabant cu caroserie de Mercedes, atunci abia fapta devine relevanta dpdv moral, adica demna de a fi supusa unor reguli morale).
chatalin:
Marketing e un termen generic care poate sa insemne politici de product development, pricing, de distributie, de comunicare... Hiba campaniei de comunicare Maggi, in viziunea mea, e ca abuzeaza de saracia si/sau ignoranta romanilor. Pentru un ban parlit oamenii sunt pusi in ridicola situatie de a se prostitua (ca exact asta fac cand isi lipesc stickerul ala idiot pe geam).
In alte tari nu ar fi facut asa ceva, dar cauza e urmatoarea: consumatorii din UK, de pilda, ar fi decis, ca urmare a campaniei asteia, sa nu mai cumpere in viata lor ciorba maggi.
Companiile internationale au un cod deontologic care a fost scris exact ca urmare a unor intamplari de genul asta, si nu pentru ca etica de marketing ar fi vezi-doamne vreo disciplina academica. E cel mult o problema de legislatie comerciala / protectia consumatorului.
con-bandit:
Este si un fel de disciplina academica. Vezi "studiile". Crede-ma pe cuvant: se ofera burse, se organizeaza cursuri, se publica studii, care cauta sa fundamenteze politici publice (eu ca libertarian am alergie la expresia "politici publice").
Evident ca-i si o problema de legislatie comerciala/protectia consumatorului. Numai ca eu nu prea inteleg cu ce drept protejezi consumatorul de decizia producatorului de a stabili ce pret vrea, sau de a face reclama cum vrea? Cu ce drept? Eu nu recunosc decat dreptul la proprietate: detii corpul tau, bunurile pe care le-ai creat, le-ai achizitionat, le-ai primit, le-ai luat din pamant sau pamantul pe care l-ai modificat in conditiile in care nu era in proprietatea nimanui altcuiva. Atat. Nu recunosc nici un alt drept. Mai presus de orice, nu recunosc dreptul unuia la munca altuia si in consecinta nu recunosc dreptul tau de a dispune de munca altuia dupa cum vrei tu, nu in termenii lui. Cat despre justificarea care se refera la situatia dificila a unora, prefer sa nu ajung acolo. Incapacitatea de a produce bogatie nu ar trebui sa-ti dea dreptul sa fii stapanul celor care produc bogatia. Faptul ca legea noastra confera acest drept (prin politicile publice de prohibire a unor practici care nu incalca drepturile de proprietate) este un abuz.
Eu nu valorizez consimtamantul in functie de continutul stomacului (oricum, de unde stii ca numai oamenii saraci au lipit abtibildul?). Consimtamantul unui om este sacru, indiferent ce crezi despre motivele lui. Pe de alta parte, nu vad de ce se prostitueaza. Isi lipesc un afis pe geam. Este geamul lor si ei nu au vreo datorie fata de nimeni (nici fata de ei insisi) sa nu lipeasca abtibilduri pe geam sau sa nu participe la o tombola. Nici una. Ce daca sunt la fel afisele? Ce daca au forma unei inimi? Ce daca contin textul: "Maggi"? Literalmente, sunt tentat sa spun ca, avand in vedere interventionismul dement practicat de autoritatile publice contemporane, care cauta si folosesc orice pretext pentru a-si extinde puterea, genul asta de protest juvenil si in definitiv frustrat este imoral.
Astazi avem nevoie nu de mai putina libertate, ci de mai multa, inclusiv pentru a face lucruri care displac.
De la supa Maggi la etica in marketing
Din punctul meu de vedere oamenii despre care vorbim (i.e. autorii campaniei Maggi si indivizii care si'au lipit stickerul pe geam) au intrat intr'un contract de facto. Obiectul contractului e comunicarea mesajului Maggi. Evident, e problema partilor sa stabileasca termenii contractuali - I wouldn't give a fuck if this would be their private matter. Bu e treaba nimanui ce fac oamenii in chestiunile lor private.
Problema e ca, in realitate, contractul dintre Maggi si stickuitori are sens daca si numai daca o anumita parte a spatiului vizual public (i.e. acela care e ocupat de mesajul maggi) e suportul comunicarii. Cu alte cuvinte e clar deci ca o terta parte, i.e. trecatorii, sunt in cazul asta atat purtatorii mesajului lui Maggi cat si al mesajului stickuitorilor, de facto. In absenta acestei terte parti contractul ar fi lipsit de sens. Faptul ca stickuitorii sunt potential recompensati e irelevant, asta e doar o problema de termeni contractuali.
Dreptul acestei terte parti de a iesi din acest contract trebuie respectat.
Mai multe despre subiect pe acest fir din forumul Cotidianului
Problema e ca, in realitate, contractul dintre Maggi si stickuitori are sens daca si numai daca o anumita parte a spatiului vizual public (i.e. acela care e ocupat de mesajul maggi) e suportul comunicarii. Cu alte cuvinte e clar deci ca o terta parte, i.e. trecatorii, sunt in cazul asta atat purtatorii mesajului lui Maggi cat si al mesajului stickuitorilor, de facto. In absenta acestei terte parti contractul ar fi lipsit de sens. Faptul ca stickuitorii sunt potential recompensati e irelevant, asta e doar o problema de termeni contractuali.
Dreptul acestei terte parti de a iesi din acest contract trebuie respectat.
Mai multe despre subiect pe acest fir din forumul Cotidianului
vineri, aprilie 15, 2005
Noroi pe talpi. Flash.
1.
Imi amintesc de lampile de televizor, PL 500. Aveam un televizor Dacia, de cand eram mic, caruia ii crapa sistematic peleul. Noroc ca aveam un vecin depanator care ne ajuta plin de voie buna. Cateodata o luau din loc la o ciocaneala usoara. Mai tarziu ne'am luat Diamant 2000 (parca) pe integrate. La asta intepenea mereu blocul selector - am schimbat vreo 3-4.
2.
Eram innebunit dupa sucuri la cutie. Evident, in afara de Cui-Cola si Brifcor nu gaseam nimic. Odata, la mare, am gasit in camera de hotel o cutie goala de suc de portocale Sinalco. Daca iti bagai nasul in gaurica aia mica puteai simti in nari aroma. Am mirosit cutia aia o saptamana, pe cuvant de onoare.
Peste vreo doi ani, maica'mea si'a facut o bucurie si a facut o excursie in Cehoslovacia. De la Praga mi'a cumparat o sticla de Fanta de 25 cl, cea mai mica, ca nu avea mai multi bani. Nu mi'a venit sa cred cand mi'a dat'o: am tinut sticla nedesfacuta vreo luna. Pana la urma, nu m'am mai putut abtine: am baut'o cu inghitituri mici in vreo doua zile.
Mai mergeam la SHOP la hoteluri cu prietenii si ne uitam la vitrina ore in sir. Fabulam despre cat de performant era dublu cassul ala Sony (cred ca de'acolo mi'a ramas obsesia cu marca asta) sau cat de meseriase sunt tigarile RT (Romanian Tobacco).
O alta mare placere era sa rasfoiesc, ore in sir, cataloage Neckermann. Ma uitam la jucarii, la toale, la mancaruri, la electronice, in nestire. Nicioadata nu as fi crezut ca o sa ajung sa am ceva din ce vedeam in revistele alea.
3.
Am uitat sa spun: cu mari sacrificii taica'meu a reusit sa cumpere un magnetofon Rostov (din nou licenta dupa ... Sony ); era chiar in vara lui 88. Mama-mama ce chefuri am bagat cu prietenii: toata vara am stat pe magul ala.
4.
Cu potolul insa a fost foarte foarte prost. Eram mai mereu cu foamea'n gat. Imi amintesc cum am mancat odata o jumate de chil de salam de Sibiu (intr'o dupa amiaza intreaga) pe care il luase maica'mea pentru ziua ei (il cumparase la suprapret de la un sef de restaurant). Mi s'au umflat buzele de la conservant de nu mai puteam sa vorbesc. M'au dus ai mei la doctor sa'mi dea antialergice.
Alta data am ras doua pachete de unt la o masa - nu mai mancasem unt de mult, si taica'meu cand prindea ocazia (vreo pila ratacita) cumpara saracul cat putea de mult (dar nu mai mult de, sa zicem, cinci pachete de unt). Eu eram prin liceu, in plina crestere, asa ca as fi mancat si pietre. Mama, ce bun a fost.
Dar, in general, eram rupt de foame (fiind un tip mai pofticios)
Imi amintesc de lampile de televizor, PL 500. Aveam un televizor Dacia, de cand eram mic, caruia ii crapa sistematic peleul. Noroc ca aveam un vecin depanator care ne ajuta plin de voie buna. Cateodata o luau din loc la o ciocaneala usoara. Mai tarziu ne'am luat Diamant 2000 (parca) pe integrate. La asta intepenea mereu blocul selector - am schimbat vreo 3-4.
2.
Eram innebunit dupa sucuri la cutie. Evident, in afara de Cui-Cola si Brifcor nu gaseam nimic. Odata, la mare, am gasit in camera de hotel o cutie goala de suc de portocale Sinalco. Daca iti bagai nasul in gaurica aia mica puteai simti in nari aroma. Am mirosit cutia aia o saptamana, pe cuvant de onoare.
Peste vreo doi ani, maica'mea si'a facut o bucurie si a facut o excursie in Cehoslovacia. De la Praga mi'a cumparat o sticla de Fanta de 25 cl, cea mai mica, ca nu avea mai multi bani. Nu mi'a venit sa cred cand mi'a dat'o: am tinut sticla nedesfacuta vreo luna. Pana la urma, nu m'am mai putut abtine: am baut'o cu inghitituri mici in vreo doua zile.
Mai mergeam la SHOP la hoteluri cu prietenii si ne uitam la vitrina ore in sir. Fabulam despre cat de performant era dublu cassul ala Sony (cred ca de'acolo mi'a ramas obsesia cu marca asta) sau cat de meseriase sunt tigarile RT (Romanian Tobacco).
O alta mare placere era sa rasfoiesc, ore in sir, cataloage Neckermann. Ma uitam la jucarii, la toale, la mancaruri, la electronice, in nestire. Nicioadata nu as fi crezut ca o sa ajung sa am ceva din ce vedeam in revistele alea.
3.
Am uitat sa spun: cu mari sacrificii taica'meu a reusit sa cumpere un magnetofon Rostov (din nou licenta dupa ... Sony ); era chiar in vara lui 88. Mama-mama ce chefuri am bagat cu prietenii: toata vara am stat pe magul ala.
4.
Cu potolul insa a fost foarte foarte prost. Eram mai mereu cu foamea'n gat. Imi amintesc cum am mancat odata o jumate de chil de salam de Sibiu (intr'o dupa amiaza intreaga) pe care il luase maica'mea pentru ziua ei (il cumparase la suprapret de la un sef de restaurant). Mi s'au umflat buzele de la conservant de nu mai puteam sa vorbesc. M'au dus ai mei la doctor sa'mi dea antialergice.
Alta data am ras doua pachete de unt la o masa - nu mai mancasem unt de mult, si taica'meu cand prindea ocazia (vreo pila ratacita) cumpara saracul cat putea de mult (dar nu mai mult de, sa zicem, cinci pachete de unt). Eu eram prin liceu, in plina crestere, asa ca as fi mancat si pietre. Mama, ce bun a fost.
Dar, in general, eram rupt de foame (fiind un tip mai pofticios)
duminică, aprilie 10, 2005
Lustratie
Am avut o zi ciudata... Indeobste, in weekend imi rontai suplimentul cultural al ft.com si ma plimb, lenes-fumator, prin parcuri.
Azi a fost o zi ploioasa, asa ca am pendulat intre bucatarie (am gatit pastrav) si sofa... Un pic agitat (exces de cafeina?) mi'am gasit timp sa cotrobai prin pachetele cu carti - intre ele am gasit si Usa Interzisa a lui Liiceanu, o carte pe care mi'am luat'o in vara dar pe care o credeam ratacita... Nu poti sa nu te gandesti la Liiceanu si sa nu'ti treaca prin minte cartea lui, Apel catre lichele, isterii pasagere cum le zice autorul...
Nu pot sa dorm asa ca citesc, e tot mai tarziu, as vrea sa dorm si nu pot sa las cartea din mana... dar brusc, la pagina 279, gasesc ceea ce pesemne cautasem toata ziua ...:
"Lustratie. Cuvantul inseamna 'purificare' si latinii il foloseau la inceput in contexte religioase, avand in vedere un ritual de purificare: in jurul obiectului impur, pangarit sau pangaritor, sacerdotul executa un dans purtand in brate un animal destinat jertfei purificatoare. Apoi cuvantul a trimis la 'curatare' in genere. Agrum lustrare inseamna 'a curata ogorul'. Toate tarile foste comuniste din Europa, cu exceptia Romaniei (Cehia, prima), au promulgat legi lustratorii, care curatau 'locul social' (functiile publice) de persoanele pangarite si pangaritoare ale comunismului: activisti, securisti, intelectuali prostituati, asemeni lui Paunescu si Vadim in vremea lui Ceausescu. La noi nu a existat asa ceva si de aceea obiectele urat mirositoare continua sa puta in public, put, iata, prin ecranul televizorului.
Dar de unde, in fond, imi vine aceasta incrancenare? Raspunsul este simplu: pentru mine, cei doi nu sunt persoane, ci maladii, furuncule ale poporului roman trecut prin comunism. Unui furcuncul nu-i poate fi rusine ca exista. Ar trebui sa'i fie, insa, trupului care il poarta"
Azi a fost o zi ploioasa, asa ca am pendulat intre bucatarie (am gatit pastrav) si sofa... Un pic agitat (exces de cafeina?) mi'am gasit timp sa cotrobai prin pachetele cu carti - intre ele am gasit si Usa Interzisa a lui Liiceanu, o carte pe care mi'am luat'o in vara dar pe care o credeam ratacita... Nu poti sa nu te gandesti la Liiceanu si sa nu'ti treaca prin minte cartea lui, Apel catre lichele, isterii pasagere cum le zice autorul...
Nu pot sa dorm asa ca citesc, e tot mai tarziu, as vrea sa dorm si nu pot sa las cartea din mana... dar brusc, la pagina 279, gasesc ceea ce pesemne cautasem toata ziua ...:
"Lustratie. Cuvantul inseamna 'purificare' si latinii il foloseau la inceput in contexte religioase, avand in vedere un ritual de purificare: in jurul obiectului impur, pangarit sau pangaritor, sacerdotul executa un dans purtand in brate un animal destinat jertfei purificatoare. Apoi cuvantul a trimis la 'curatare' in genere. Agrum lustrare inseamna 'a curata ogorul'. Toate tarile foste comuniste din Europa, cu exceptia Romaniei (Cehia, prima), au promulgat legi lustratorii, care curatau 'locul social' (functiile publice) de persoanele pangarite si pangaritoare ale comunismului: activisti, securisti, intelectuali prostituati, asemeni lui Paunescu si Vadim in vremea lui Ceausescu. La noi nu a existat asa ceva si de aceea obiectele urat mirositoare continua sa puta in public, put, iata, prin ecranul televizorului.
Dar de unde, in fond, imi vine aceasta incrancenare? Raspunsul este simplu: pentru mine, cei doi nu sunt persoane, ci maladii, furuncule ale poporului roman trecut prin comunism. Unui furcuncul nu-i poate fi rusine ca exista. Ar trebui sa'i fie, insa, trupului care il poarta"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)