Unde pui ca pentru postul asta am castigat un memory stick intr'un concurs al Cotidianului :)
Parerea mea e ca Renault a urmarit, cu acest comunicat referitor la trei stele pentru Logan, sa scada interesul consumatorilor occidentali pentru produsul asta. Cererea pentru Logan* a fost ingrijorator de mare in Franta, si Renault s'a temut pur si simplu ca va vinde prea mult Logan in detrimentul Clio sau chiar Megane versiuni low-end. Asta se cheama risc de canibalizare** a cererii pentru un produs din propriul portofoliu, ca urmare a lansarii unuia nou care 'inghite' vanzarile celui superior.
Cum consumatorii occidentali sunt interesati in mod deosebit de securitatea activa/pasiva a automobilelor lor, Renault a vrut, subtil, subliminal, cum ii sade bine unui adevarat profesionist in marketing, sa le arate care e valoarea castigata pentru un plus de euroi la leasing/rata pentru un Megan vis a vis de Logan: securitate sporita. Observati, totusi, ca cele trei stele sunt un plus, in acelasi timp, pentru soferul est-european sarac care conduce Dacii 1310 sau Lada, ori alte rable.
Bottom line: Loganul este masina saracului si asa trebuie sa ramana. E bine sa se vanda si in Vest, dar nu atat de mult incat sa puna in pericol profitabilitatea Renault prin scaderea vanzarilor de Megane/Clio. Renault arata inca o data ca e un mare producator de automobile si un marketeer de exceptie. Inventator de automobile - vrais!
Note:
*Logan are o marja de profit mica, e un produs al unui sistem de productie labour-intensive, fara roboti. Ca atare, modelul de business Logan e sustenabil pana la un anumit nivel al productiei (nu stiu, evident, exact, care e acela). Peste, devine mai profitabil sa bage roboti (ceea ce s'ar putea intampla oricum intr'un viitor indepartat, dar numai si numai daca Logan va scoate profit pe termen mediu, adica daca se impune pe piata).
**Fenomenul de canibalizare conduce la scaderea profitabilitatii pe termen scurt/mediu, si in unele cazuri poate fi chiar fatal producatorilor. Skoda, de pilda, a pus serioase probleme VW, fortandu'i sa impinga toata seria 'uphill', deci de marire a marjei de profit, intr'un efort de pozitionare relativa echilibrata si profitabila.
Extraball: Standing. C'est par le jeu des apparences et des prestations que Renault va protéger sa Clio III, de toute évidence peu comparable a une Logan. Les couts sont contrôlés tout de meme puisque si 20% des pieces, en nombre, sont communes a la Modus, le taux passe a 40% si on fait le calcul en valeur. Renault a prévu toute la palette des équipements possibles et imaginables, depuis la clé a transpondeur jusqu'aux phares Xenon et feux de virage. Elle est aussi écologique et 95% recyclable en fin de vie.
miercuri, iunie 29, 2005
marți, iunie 28, 2005
Flash 1
Prin '95, cand mai locuiam inca intr'un camin studentesc si ma gandeam daca la pranz o sa am bani de chiftele, am cunoscut o tipa al carei tata lucra intr'o mare banca de stat. Fata avea un Cielo, ceea ce la vremea aia era mare lucru, si statea destul de bine cu banii.
Intr'o seara am ajuns pe la ea acasa. Locuia intr'un bloc privat (era prima oara cand calcam in asa ceva) in care toti vecinii (fiecarea avea jumatate de etaj) lucrau prin banci sau mari firme de stat. Garajul (filmat non stop...) ascundea masini adevarate (Mitsubishi Pajero era top notch pe atunci). Am ajuns si in casa fetei, deh: mosh, super furnituri, covoare iraniene, electronice sa'ti bati copiii... si, ceea ce era cu adevarat important pentru un coate-goale ca mine, potol adevarat, din belsug. Din belsug, tata.
Ce sa zic: am mancat pe saturate in seara aia, m'am ghiftuit ca un fanariot. La cafeau de dupa, am intrebat'o pe tipa 'da, apropos, unde sunt babacii?'. Erau in concediu, pe Riviera Franceza. Mda. Pe la Cannes, prin arie.
Seara, tarziu, am prins, cu noroc, ultimul metrou spre caminul meu jegos. Am tras un chef cu colegii, care erau unul mai sarantoc decat altul. Acum, aproape toti sunt care-pe-unde-au-apucat-sa-emigreze, si, evident, sunt bine-mersi.
Intr'o seara am ajuns pe la ea acasa. Locuia intr'un bloc privat (era prima oara cand calcam in asa ceva) in care toti vecinii (fiecarea avea jumatate de etaj) lucrau prin banci sau mari firme de stat. Garajul (filmat non stop...) ascundea masini adevarate (Mitsubishi Pajero era top notch pe atunci). Am ajuns si in casa fetei, deh: mosh, super furnituri, covoare iraniene, electronice sa'ti bati copiii... si, ceea ce era cu adevarat important pentru un coate-goale ca mine, potol adevarat, din belsug. Din belsug, tata.
Ce sa zic: am mancat pe saturate in seara aia, m'am ghiftuit ca un fanariot. La cafeau de dupa, am intrebat'o pe tipa 'da, apropos, unde sunt babacii?'. Erau in concediu, pe Riviera Franceza. Mda. Pe la Cannes, prin arie.
Seara, tarziu, am prins, cu noroc, ultimul metrou spre caminul meu jegos. Am tras un chef cu colegii, care erau unul mai sarantoc decat altul. Acum, aproape toti sunt care-pe-unde-au-apucat-sa-emigreze, si, evident, sunt bine-mersi.
Despre taranisti
Multi dintre cei tineri nu au auzit prea multe lucruri bune despre PNTCD, datorita masinii de propaganda ex-peceriste.
Foarte devreme in 1990, inainte sa ne dumirim ce e cu democratia, Iliescu si ciracii sai au tabarat cu batele pe cei care incepeau sa ne vorbeasca despre democratie si valorile ei.
Cand de'abia apucam sa aflam si noi ce s'a intamplat prin anii '50 cu fostele elite politice, economice, academice, militare ale Romaniei interbelice, adica cum au fost acei barbati si femei expropriati, aruncati in inchisori, batuti, ucisi, spalati pe creier, unii eliberati dar umiliti pentru restul vietii,
a venit Iliescu si a hulit.
Si pentru ca sa faca lucrarea ca lumea, Iliescu s'a inconjurat de politrucii peceristi si de securisti. Cand ii fugea pamantul de sub talpi, Iliescu si ai lui au tabarat cu pumnii si picioarele pe opozanti.
Omul de care s'a temut Iliescu tot timpul a fost Corneliu Coposu. Tot timpul a simtit peceristul ca de la Coposu i s'ar putea trage. Coposu, un democrat veritabil, era insufletitorul si presedintele Conventiei Democratice. Coposu reusise, aproape neverosimil, sa inspire si sa organizeze infricosata si deci, dezbinata, intelighentia liberala romana intr'o miscare politica serioasa, o alternativa la FDSN.
Iliescu & Co. a incercat totul pentru compromiterea imaginii lui Coposu, a CDR. In mare parte, i'a reusit nemernicia.
In loc de curaj si patriotism, de altruism si sinceritate - valori specifice celor mai multi dintre batranii taranisti & liberali, si a unei bune parti a celor din AC/alte grupari civice - propaganda ex-pecerista a vorbit despre egoism, rapacitate, lasitate, minciuna. Nu e de mirare ca atatia oameni urau PNTCD si CDR - pentru ei, oamenii lor erau raii de care le vorbea Iliescu. Mai tineti minte campania FDSN care schimonosea ingrozitor figurile unor oameni din opozitie?
Dupa moartea lui Coposu, lucrurile nu au evoluat politic prea bine. CDR, de fapt, nu era suficient de solida ca sa reziste unei guvernari atat de dificile ca cea din 1996 - 2000; si nici nu avea sa fie, tinand cont de ferocitatea lui Iliescu si a ciracilor sai, si de dificultatea serioasa a reformelor.
La alegerile din 2000, soarta PNTCD a fost pecetluita de o combinatie nefericita de idealism si oportunism. Maurul, insa, isi facuse datoria.
Bottom line: desi disparut, PNTCD este un partid de care putem fi mandri. Corneliu Coposu, un mare politician democrat si anti-comunist, a fost un om pe care am fi fost onorati sa il avem presedinte; iar reformele care au pus bazele dezvoltarii Romaniei liberale au fost facute intre 1996 si 2000.
Dar - hei! - istoria isi are metehnele ei: abunda de alternative...
Foarte devreme in 1990, inainte sa ne dumirim ce e cu democratia, Iliescu si ciracii sai au tabarat cu batele pe cei care incepeau sa ne vorbeasca despre democratie si valorile ei.
Cand de'abia apucam sa aflam si noi ce s'a intamplat prin anii '50 cu fostele elite politice, economice, academice, militare ale Romaniei interbelice, adica cum au fost acei barbati si femei expropriati, aruncati in inchisori, batuti, ucisi, spalati pe creier, unii eliberati dar umiliti pentru restul vietii,
a venit Iliescu si a hulit.
Si pentru ca sa faca lucrarea ca lumea, Iliescu s'a inconjurat de politrucii peceristi si de securisti. Cand ii fugea pamantul de sub talpi, Iliescu si ai lui au tabarat cu pumnii si picioarele pe opozanti.
Omul de care s'a temut Iliescu tot timpul a fost Corneliu Coposu. Tot timpul a simtit peceristul ca de la Coposu i s'ar putea trage. Coposu, un democrat veritabil, era insufletitorul si presedintele Conventiei Democratice. Coposu reusise, aproape neverosimil, sa inspire si sa organizeze infricosata si deci, dezbinata, intelighentia liberala romana intr'o miscare politica serioasa, o alternativa la FDSN.
Iliescu & Co. a incercat totul pentru compromiterea imaginii lui Coposu, a CDR. In mare parte, i'a reusit nemernicia.
In loc de curaj si patriotism, de altruism si sinceritate - valori specifice celor mai multi dintre batranii taranisti & liberali, si a unei bune parti a celor din AC/alte grupari civice - propaganda ex-pecerista a vorbit despre egoism, rapacitate, lasitate, minciuna. Nu e de mirare ca atatia oameni urau PNTCD si CDR - pentru ei, oamenii lor erau raii de care le vorbea Iliescu. Mai tineti minte campania FDSN care schimonosea ingrozitor figurile unor oameni din opozitie?
Dupa moartea lui Coposu, lucrurile nu au evoluat politic prea bine. CDR, de fapt, nu era suficient de solida ca sa reziste unei guvernari atat de dificile ca cea din 1996 - 2000; si nici nu avea sa fie, tinand cont de ferocitatea lui Iliescu si a ciracilor sai, si de dificultatea serioasa a reformelor.
La alegerile din 2000, soarta PNTCD a fost pecetluita de o combinatie nefericita de idealism si oportunism. Maurul, insa, isi facuse datoria.
Bottom line: desi disparut, PNTCD este un partid de care putem fi mandri. Corneliu Coposu, un mare politician democrat si anti-comunist, a fost un om pe care am fi fost onorati sa il avem presedinte; iar reformele care au pus bazele dezvoltarii Romaniei liberale au fost facute intre 1996 si 2000.
Dar - hei! - istoria isi are metehnele ei: abunda de alternative...
luni, iunie 27, 2005
On CDR
Magnitudinea dezamagirilor e functie de nivelul asteptarilor. Pentru noi, cei care ne'am dat pe strazi si in Piata o data cu pierderea FDSN/Iliescu, cel mai important lucru era ca 'scapam' (pentru un timp) de comunisti.
Guvernele democratice din 96 - 00 au fost un balon de oxigen pentru Romania. Normal, cu o economie varza, plina de gauri negre (mine, combinate, etc) si firme capusa, cu o datorie publica imensa (care nu a putut fi onorata decat prin lichidarea unor active), cu o coalitie serios fragementata (batrani taranisti idealisti, tineri liberali oportunisti, pedisti agresivi), cu minerii pe cap (mai stiti luptele tragi-comice de pe valea oltului si pacea de la cozia ) era imposibil sa livrezi sistematic. Peste toate mai pui si orgoliul bietului Ciorbea, urcat pe val de alegerile de la Primaria Bucuresti, cand il facuse game/set/meci pe Ilie Nastase (un fel de Becali avant la lettre) sau provincialismul al lui Vasile (probabil cel mai jenant prim-ministru roman).
Dar situatia grea nu consta numai in starea economica deplorabila sau in istericalele unei coalitii ciudate pe care Basse nu a ezitat sa o faca praf. In definitiv, Romania birocratic-nereformista abunda de incompetenta senina, vecina cu prostia lucie. Tin minte ca Daianu spunea ca nu i'a venit sa creada, dupa ce a ajuns la ministru, ca in Min de Finante nu urmarea nimeni sistematic performanta obligatiunilor Romaniei. Eh, asa se intampla cand isi prind urechile comunistii in scule capitaliste Oricum, i'am auzit cu urechile mele pe unii argumentand in favoarea unor decizii de business dezastruoase (de pilda, emisiunea de obligatiuni Siderca Calarasi din 30.10.1996 scadenta in 31.01.2000, esuata intr'o preluare la datoria publica a datoriei respective; nu mai stiu exact cat ne'a costat distractia, dar din cate imi amintesc suma era imensa).
Realitatea e ca nu aveam la timpul ala in Romania prea multi oameni care sa stie sa faca business serios. Primul credit sindicalizat nesecurizat s'a intamplat de'abia in 1999, la Connex/Mobifon (105 mil USD cu maturitate pe termen lung).
Una peste alta, anul 2000 a fost un an de crestere economica. Asadar, PSD a primit pe tava o situatie economica net superioara celei din 96. Iesita de sub riscul crizei balantei de plati, cu cea mai mare parte a gaurilor negre astupate, si cu un PSD mai reformist decat FDSNul din 96, Romania a reusit cresteri economice destul de bune. Problema e ca PSD 2000-2004 era, dupa cum stim, un partid dominat de propagandistul Nastase.
Guvernele democratice din 96 - 00 au fost un balon de oxigen pentru Romania. Normal, cu o economie varza, plina de gauri negre (mine, combinate, etc) si firme capusa, cu o datorie publica imensa (care nu a putut fi onorata decat prin lichidarea unor active), cu o coalitie serios fragementata (batrani taranisti idealisti, tineri liberali oportunisti, pedisti agresivi), cu minerii pe cap (mai stiti luptele tragi-comice de pe valea oltului si pacea de la cozia ) era imposibil sa livrezi sistematic. Peste toate mai pui si orgoliul bietului Ciorbea, urcat pe val de alegerile de la Primaria Bucuresti, cand il facuse game/set/meci pe Ilie Nastase (un fel de Becali avant la lettre) sau provincialismul al lui Vasile (probabil cel mai jenant prim-ministru roman).
Dar situatia grea nu consta numai in starea economica deplorabila sau in istericalele unei coalitii ciudate pe care Basse nu a ezitat sa o faca praf. In definitiv, Romania birocratic-nereformista abunda de incompetenta senina, vecina cu prostia lucie. Tin minte ca Daianu spunea ca nu i'a venit sa creada, dupa ce a ajuns la ministru, ca in Min de Finante nu urmarea nimeni sistematic performanta obligatiunilor Romaniei. Eh, asa se intampla cand isi prind urechile comunistii in scule capitaliste Oricum, i'am auzit cu urechile mele pe unii argumentand in favoarea unor decizii de business dezastruoase (de pilda, emisiunea de obligatiuni Siderca Calarasi din 30.10.1996 scadenta in 31.01.2000, esuata intr'o preluare la datoria publica a datoriei respective; nu mai stiu exact cat ne'a costat distractia, dar din cate imi amintesc suma era imensa).
Realitatea e ca nu aveam la timpul ala in Romania prea multi oameni care sa stie sa faca business serios. Primul credit sindicalizat nesecurizat s'a intamplat de'abia in 1999, la Connex/Mobifon (105 mil USD cu maturitate pe termen lung).
Una peste alta, anul 2000 a fost un an de crestere economica. Asadar, PSD a primit pe tava o situatie economica net superioara celei din 96. Iesita de sub riscul crizei balantei de plati, cu cea mai mare parte a gaurilor negre astupate, si cu un PSD mai reformist decat FDSNul din 96, Romania a reusit cresteri economice destul de bune. Problema e ca PSD 2000-2004 era, dupa cum stim, un partid dominat de propagandistul Nastase.
miercuri, iunie 22, 2005
Vox populi! Referendum pentru Legea Lustratiei.
1.
Viata ar trebui sa fie o bucurie pentru cat mai multi oameni.
In viata vrem sa avem o familie, o casa, un automobil rezonabil, cateva iesiri la restaurant pe luna, concedii in locuri faine, copii sanatosi si frumosi, scoliti cum trebuie, batrani fericiti sa vada ca dupa o viata de munca se pot bucura de impliniri... Cati oameni pot spune ca viata lor se implineste in Romania? Evident, foarte putini.
Printre acei putini care isi vad sacii in caruta in Romania se numara, indeobste, ex-activistii PCR reciclati in FDSN/PDSR/PSD. Acesti oameni sunt actualmente rezidenti in cartierele de vile ale oraselor si comunelor patriei, conduc masinile cele mai noi, sunt incuscriti in draci, ies la restaurante (pe care deseori le au in proprietate) de cate ori le gheoraie matzele, concediile si le fac in splendide statiuni sau la casele lor de vacanta bine utilate si intretinute, au copii care studiaza la scolile cele mai bune, si.... well... imbatranesc fericiti vazandu'i pe ai lor cu sacii in caruta.
E ironic cum PCR - in definitiv, partidul care ar fi trebuit sa ne faca pe toti fericiti - a sfarsit prin a crea o nomenclatura ipocrita - cand nu era imbecila de'a dreptul - si, mai apoi, elita inversa a noilor imbogatiti-capitalisti-politicieni romani.
In timp ce acesti oameni rai invarteau banii publici in buzunarele lor private, noi stateam capra si o luam in gaoaza fara sa cracnim, ori de cate ori i se scula cate unui mardeias pecerist sa ne'o traga.
Cand am cracnit am luat'o rau peste bot. "Generali" de securitate, veritabili asasini platiti, se bucura si acum de caftul pe care il trageau disidentilor. Cu bata peste dinti, asa se raspundea celor care deschideau gura. Insusi P R E S E D I N T E L E Romaniei a hotarat ca oamenii liberi, acei putini vizionari din '90, isi merita soarta - sa fie batuti de mineri, nu sa fiarba in suc propriu (cum zice poetul). Mama lor de golani... haimanale, animale... Jos Liberalismul!
Cu mic cu mare, de la Vladica la Opinca, ex-peceristul s'a grabit sa inshface tot ce i'a cazut in mana. Se estimeaza ca in Romania administrata de ex-peceristi s'au furat 20 milioane USD zilnic. Un dolar pe zi le'am tusit in plasa de un leu acestor jnapani, noi astia, amarastenii.
Am reusit - dupa toate aparentele doar pana in 2008, cand un alt vot de neincredere va impinge liberal-democratii in opozitie - sa ne izolam, pe moment, de pramatiile peceriste.
Nu suntem insa okay! Ieri, PSD a impins din noi anvelopa (sic!). Cu ipocrizie, PCR/PSD a mai trimis o motiune-flegma pe obrazul Romanilor. Varful limbii pesediste a invartit mucii cu abilitate si a priponit verzitura verde-broasca drept pe ochelarii pe care tocmai ni i'am pus ca sa vedem mai bine cat avem de platit de pe urma PSD.
Mai mult ca nicioadata devine clar ca numai o Lege a Lustratiei ne poate garanta in 2008 un guvern de stanga purificat de jmenarii peceristi.
Sa le dam sa guste din lustratia dulce ca mierea a patriei noastre, inainte sa ni se intoarca pe cap in 2008!
2.
FIECARE zi in care lustratia nu se dezbate public e o zi castigata de ex-peceristi.
Oamenii astia asteapta frecandu'si mainile alegerile din 2008, cand (sa nu fim naivi) stanga va castiga. Am vazut ce fel de alegeri de partid au avut. Ce poti sa spui despre un partid care isi trimite tatucul la plimbat cainele facand uz de cele mai ingrate mijloace de persuasiune ?! Cum poti sa fii linistit gandindu'te ca explicatia pentru felul mizerabil in care Ion Iliescu a fost 'capacit' este afirmatia seaca 'asa'i in politica'? Well - nu! Asa e numai in politica facuta de ex-peceristi, in care nimic nu e mai important decat mentinerea rentelor pe care le'au gajbit in astia 15 ani.
Eu cred ca societatea civila are datoria sa faca in fiecare zi ceva pentru ca discutia despre lustratie sa fie in centrul atentiei publice, pana cand Romanii ajung in mod critic/constructiv la a agrea asupra celui mai bun plan in privinta viitorului politic al acestor oameni care - in mod sistematic - compromit sansele noastre de a avea o viata fericita in Romania.
Eu unul nu cred ca e suficient sa spunem ca the rule of law va rezolva problema in mod natural. Stim foarte bine ca a respecta legea nu inseamna numai a respecta litera, si si spiritul legii.
Ex-peceristii, acesti oameni inraiti, lipsiti de scrupule, care ne'au deprivat de satisfactii atata amar de vreme, NU merita sa fie liderii Romaniei. Pur si simplu, oamenii astia lipsiti de empatie, pusi pe ia-si-baga'n-sac, nu pot inspira cele 7 milioane de tineri care asteapta sa isi faca un rost in viata in Romania. Acesti tineri au nevoie de incredere ca munca lor in Romania e respectata de liderii tarii.
Liderii ex-peceristi sunt lipsiti de respect pentru cetateni, si pentru tineri in particular.
Eu cred ca o Romanie libera cu o elita politica in care ex-peceristii au access interzis poate descatusa forte creative impresionante. Romanii merita mai mult decat un set de lideri ex-comunisti lipsiti de scrupule.
3.
Prin lustratia ex-peceristilor (activisti, nomenclaturisti, de discutat criteriile), Romania ar focusa politic pe viitorul celor 7 milioane de cetateni sub 25 ani.
Lustratie, pentru mine, e un full stop & fresh start. E purificare.
Altfel, e un fapt demonstrat sociologic ca schimbarea institutionala efectiva nu se poate face fara schimbarea oamenilor. Plastic spus, daca vrei sa schimbi un bordel, schimbi curvele, nu paturile.
Procesul natural de imbatranire/pensionare e greoi si din pacate presupune "socializarea" politica a noilor generatii exact de catre batranii comunisti (vezi ce se intampla cu Geona, Ponta). Dupa cum vedem, pregatirea propagandistilor PCR in 'academia' Stefan Gheorghiu a fost intr'adevar excelenta. Oamenii astia stiu perfect sa spuna una (i.e. sa manipuleze fara scrupule) si sa faca alta (i.e. sa bage'n sac).
Cred ca in Romania proiectul 'legii lustratiei ex- peceristilor/activisti/nomenclaturisti' trebuie sa ajunga dezbatere publica si sa se voteze pro/con intr'un referendum national.
PS Nu discut aici despre lustratia securistilor. De asta se ocupa deja CNSAS.
Viata ar trebui sa fie o bucurie pentru cat mai multi oameni.
In viata vrem sa avem o familie, o casa, un automobil rezonabil, cateva iesiri la restaurant pe luna, concedii in locuri faine, copii sanatosi si frumosi, scoliti cum trebuie, batrani fericiti sa vada ca dupa o viata de munca se pot bucura de impliniri... Cati oameni pot spune ca viata lor se implineste in Romania? Evident, foarte putini.
Printre acei putini care isi vad sacii in caruta in Romania se numara, indeobste, ex-activistii PCR reciclati in FDSN/PDSR/PSD. Acesti oameni sunt actualmente rezidenti in cartierele de vile ale oraselor si comunelor patriei, conduc masinile cele mai noi, sunt incuscriti in draci, ies la restaurante (pe care deseori le au in proprietate) de cate ori le gheoraie matzele, concediile si le fac in splendide statiuni sau la casele lor de vacanta bine utilate si intretinute, au copii care studiaza la scolile cele mai bune, si.... well... imbatranesc fericiti vazandu'i pe ai lor cu sacii in caruta.
E ironic cum PCR - in definitiv, partidul care ar fi trebuit sa ne faca pe toti fericiti - a sfarsit prin a crea o nomenclatura ipocrita - cand nu era imbecila de'a dreptul - si, mai apoi, elita inversa a noilor imbogatiti-capitalisti-politicieni romani.
In timp ce acesti oameni rai invarteau banii publici in buzunarele lor private, noi stateam capra si o luam in gaoaza fara sa cracnim, ori de cate ori i se scula cate unui mardeias pecerist sa ne'o traga.
Cand am cracnit am luat'o rau peste bot. "Generali" de securitate, veritabili asasini platiti, se bucura si acum de caftul pe care il trageau disidentilor. Cu bata peste dinti, asa se raspundea celor care deschideau gura. Insusi P R E S E D I N T E L E Romaniei a hotarat ca oamenii liberi, acei putini vizionari din '90, isi merita soarta - sa fie batuti de mineri, nu sa fiarba in suc propriu (cum zice poetul). Mama lor de golani... haimanale, animale... Jos Liberalismul!
Cu mic cu mare, de la Vladica la Opinca, ex-peceristul s'a grabit sa inshface tot ce i'a cazut in mana. Se estimeaza ca in Romania administrata de ex-peceristi s'au furat 20 milioane USD zilnic. Un dolar pe zi le'am tusit in plasa de un leu acestor jnapani, noi astia, amarastenii.
Am reusit - dupa toate aparentele doar pana in 2008, cand un alt vot de neincredere va impinge liberal-democratii in opozitie - sa ne izolam, pe moment, de pramatiile peceriste.
Nu suntem insa okay! Ieri, PSD a impins din noi anvelopa (sic!). Cu ipocrizie, PCR/PSD a mai trimis o motiune-flegma pe obrazul Romanilor. Varful limbii pesediste a invartit mucii cu abilitate si a priponit verzitura verde-broasca drept pe ochelarii pe care tocmai ni i'am pus ca sa vedem mai bine cat avem de platit de pe urma PSD.
Mai mult ca nicioadata devine clar ca numai o Lege a Lustratiei ne poate garanta in 2008 un guvern de stanga purificat de jmenarii peceristi.
Sa le dam sa guste din lustratia dulce ca mierea a patriei noastre, inainte sa ni se intoarca pe cap in 2008!
2.
FIECARE zi in care lustratia nu se dezbate public e o zi castigata de ex-peceristi.
Oamenii astia asteapta frecandu'si mainile alegerile din 2008, cand (sa nu fim naivi) stanga va castiga. Am vazut ce fel de alegeri de partid au avut. Ce poti sa spui despre un partid care isi trimite tatucul la plimbat cainele facand uz de cele mai ingrate mijloace de persuasiune ?! Cum poti sa fii linistit gandindu'te ca explicatia pentru felul mizerabil in care Ion Iliescu a fost 'capacit' este afirmatia seaca 'asa'i in politica'? Well - nu! Asa e numai in politica facuta de ex-peceristi, in care nimic nu e mai important decat mentinerea rentelor pe care le'au gajbit in astia 15 ani.
Eu cred ca societatea civila are datoria sa faca in fiecare zi ceva pentru ca discutia despre lustratie sa fie in centrul atentiei publice, pana cand Romanii ajung in mod critic/constructiv la a agrea asupra celui mai bun plan in privinta viitorului politic al acestor oameni care - in mod sistematic - compromit sansele noastre de a avea o viata fericita in Romania.
Eu unul nu cred ca e suficient sa spunem ca the rule of law va rezolva problema in mod natural. Stim foarte bine ca a respecta legea nu inseamna numai a respecta litera, si si spiritul legii.
Ex-peceristii, acesti oameni inraiti, lipsiti de scrupule, care ne'au deprivat de satisfactii atata amar de vreme, NU merita sa fie liderii Romaniei. Pur si simplu, oamenii astia lipsiti de empatie, pusi pe ia-si-baga'n-sac, nu pot inspira cele 7 milioane de tineri care asteapta sa isi faca un rost in viata in Romania. Acesti tineri au nevoie de incredere ca munca lor in Romania e respectata de liderii tarii.
Liderii ex-peceristi sunt lipsiti de respect pentru cetateni, si pentru tineri in particular.
Eu cred ca o Romanie libera cu o elita politica in care ex-peceristii au access interzis poate descatusa forte creative impresionante. Romanii merita mai mult decat un set de lideri ex-comunisti lipsiti de scrupule.
3.
Prin lustratia ex-peceristilor (activisti, nomenclaturisti, de discutat criteriile), Romania ar focusa politic pe viitorul celor 7 milioane de cetateni sub 25 ani.
Lustratie, pentru mine, e un full stop & fresh start. E purificare.
Altfel, e un fapt demonstrat sociologic ca schimbarea institutionala efectiva nu se poate face fara schimbarea oamenilor. Plastic spus, daca vrei sa schimbi un bordel, schimbi curvele, nu paturile.
Procesul natural de imbatranire/pensionare e greoi si din pacate presupune "socializarea" politica a noilor generatii exact de catre batranii comunisti (vezi ce se intampla cu Geona, Ponta). Dupa cum vedem, pregatirea propagandistilor PCR in 'academia' Stefan Gheorghiu a fost intr'adevar excelenta. Oamenii astia stiu perfect sa spuna una (i.e. sa manipuleze fara scrupule) si sa faca alta (i.e. sa bage'n sac).
Cred ca in Romania proiectul 'legii lustratiei ex- peceristilor/activisti/nomenclaturisti' trebuie sa ajunga dezbatere publica si sa se voteze pro/con intr'un referendum national.
PS Nu discut aici despre lustratia securistilor. De asta se ocupa deja CNSAS.
vineri, iunie 17, 2005
Tineret mandria tarii
Speranta Romaniei a fost tot timpul in tinerii ei. Obsesiv s'a repetat in ultimii 50 ani ca tineretul e mandria tarii etc. Sunt notorii eforturile RSR/PCR in sensul educarii (ideologice?) a tinerilor. Din pacate, era vorba de spalare pe creier si minciuni grotesti, nu de preocupari serioase pentru dezvoltare durabila.
Dar cati tineri avem acum? Well - in general, cand zicem 'tineri' ne referim, mai mult sau mai putin, la oameni cu varsta intre 15 si 25. Romania are in acest moment aproximativ 3.4 miloane cetateni numai in cohorta asta demografica. Intre 0-14 ani sunt in momentul asta alte 3.8 milioane.
Peste 7 (S A P T E) milioane de tineri (incluzand si copiii) are Romania in acest moment. E mai mult decat populatia multor tari europene
Romania are 1/3 din populatie sub 25 ani. Din totalul de 21.7 milioane, 15% sunt intre 15-25 ani.
Intre 40 si 55 sunt cam 4.4 milioane, adica aproape 20% din populatie. Sa speculam: presupunand ca 75% din populatia 40/55 este spalata pe creier (mergem pe ideea ca oamenii astia nu aveau cum sa iasa normali la cap dupa 2-3 decenii de comunism total), ramanem cu 1.1 milioane adulti varstnici cu care se poate discuta normal. Ar fi sa zicem vreo 3.3 adulti 40/55 cu mental comunist versus 3.4 tineri rebeli.
Rezulta asadar ca tinerii rebeli 15/25 sunt in momentul asta one-to-one cu durii implacabili 40/55. Sunt tinerii rebeli singuri insa in quest ul lor pentru libertate?
Cred ca sansa e ca noi, astia intre 25-40, adultii tineri, sa dam o mana de ajutor tinerilor rebeli. Eu zic ca asta facem mare parte dintre noi, da' e greu al dracului sa rastorni caruta comunista, frate Mare Inchizitor. Nu vezi ce bine se tin, ai dracului Zilele astea PSD scoate o motiune-monstru care zice ca Romania e terminata, ca gov.ro face numai prostii, ca liberalismul politic si economic in Romania e nenorocire pe capul romanilor. Asta zic durii 40/55, sprijiniti de flasnetarii comunisti over 55.
Atata vreme cat adultii tineri 25/40 nu renunta la idealurile lor, tinerii 15/25 pot spera intr'un viitor interesant. Sa speram ca durii 40/55 nu revin la putere in 2008.
Dar cati tineri avem acum? Well - in general, cand zicem 'tineri' ne referim, mai mult sau mai putin, la oameni cu varsta intre 15 si 25. Romania are in acest moment aproximativ 3.4 miloane cetateni numai in cohorta asta demografica. Intre 0-14 ani sunt in momentul asta alte 3.8 milioane.
Peste 7 (S A P T E) milioane de tineri (incluzand si copiii) are Romania in acest moment. E mai mult decat populatia multor tari europene
Romania are 1/3 din populatie sub 25 ani. Din totalul de 21.7 milioane, 15% sunt intre 15-25 ani.
Intre 40 si 55 sunt cam 4.4 milioane, adica aproape 20% din populatie. Sa speculam: presupunand ca 75% din populatia 40/55 este spalata pe creier (mergem pe ideea ca oamenii astia nu aveau cum sa iasa normali la cap dupa 2-3 decenii de comunism total), ramanem cu 1.1 milioane adulti varstnici cu care se poate discuta normal. Ar fi sa zicem vreo 3.3 adulti 40/55 cu mental comunist versus 3.4 tineri rebeli.
Rezulta asadar ca tinerii rebeli 15/25 sunt in momentul asta one-to-one cu durii implacabili 40/55. Sunt tinerii rebeli singuri insa in quest ul lor pentru libertate?
Cred ca sansa e ca noi, astia intre 25-40, adultii tineri, sa dam o mana de ajutor tinerilor rebeli. Eu zic ca asta facem mare parte dintre noi, da' e greu al dracului sa rastorni caruta comunista, frate Mare Inchizitor. Nu vezi ce bine se tin, ai dracului Zilele astea PSD scoate o motiune-monstru care zice ca Romania e terminata, ca gov.ro face numai prostii, ca liberalismul politic si economic in Romania e nenorocire pe capul romanilor. Asta zic durii 40/55, sprijiniti de flasnetarii comunisti over 55.
Atata vreme cat adultii tineri 25/40 nu renunta la idealurile lor, tinerii 15/25 pot spera intr'un viitor interesant. Sa speram ca durii 40/55 nu revin la putere in 2008.
joi, iunie 16, 2005
Iachi 1
Iliescu a demotivat o buna parte din elitele Romaniei, impingandu'le in emigrare sau obligandu'le sa subperformeze cronic intr'o societate nereformata si corupta.
Iliescu era un aparatcik perfect echipat pentru edificarea societatii multilateral-dezvoltate prin dictatura proletariatului. Acest om retrograd, incapatanat (un provincial sufocat de preconceptiile invalidate empiric ale dialecticii marxist-leniste) a antagonizat societatea romaneasca si, in consecinta, a ratat lansarea Romaniei liberale.
Uite ca si acum, cand ar trebui sa'si plimbe nepotii pe care nu'i are, Mr. Bad Luck continua sa gajaie din flasneta lui decrepita.
Iliescu era un aparatcik perfect echipat pentru edificarea societatii multilateral-dezvoltate prin dictatura proletariatului. Acest om retrograd, incapatanat (un provincial sufocat de preconceptiile invalidate empiric ale dialecticii marxist-leniste) a antagonizat societatea romaneasca si, in consecinta, a ratat lansarea Romaniei liberale.
Uite ca si acum, cand ar trebui sa'si plimbe nepotii pe care nu'i are, Mr. Bad Luck continua sa gajaie din flasneta lui decrepita.
sâmbătă, iunie 11, 2005
Nice kitchen
In general, cred ca poti spune ca ceva e kitsch cand seamana cu originalul dar e ieftin si cam prost facut. E drept ca poti sa ajungi sa cheltuiesti o avere pe kitschuri, dar cred ca asta vorbeste mai mult despre un comportament compulsiv, de o preocupare psihotica, decat despre natura colectiei. Adica, unul care colectioneaza arta florentina si altul care strange kitschuri alpine s'ar putea sa semene ca gen si sa se diferentieze la punga...
Prezenta kitschului in sufrageria proletarului indica o aspiratie. Lustra cu zeci de globuri aurite e echivalentul candelabrului de aur masiv. Piticul din gradina parlitului are functia estetica a unei sculpturi de marmura din parcul pricopsitului; s'ar putea zice ca oferta de kitsch e justificata de cererea pentru substitute ale lucrarilor serioase...
Sa nu fim prea aspri cu oamenii care, din considerente istorice (lipsa de sansa, educatie minimala, conditii de munca grele) isi infrumuseteaza casutele si gradinile asa cum pot.
Prezenta kitschului in sufrageria proletarului indica o aspiratie. Lustra cu zeci de globuri aurite e echivalentul candelabrului de aur masiv. Piticul din gradina parlitului are functia estetica a unei sculpturi de marmura din parcul pricopsitului; s'ar putea zice ca oferta de kitsch e justificata de cererea pentru substitute ale lucrarilor serioase...
Sa nu fim prea aspri cu oamenii care, din considerente istorice (lipsa de sansa, educatie minimala, conditii de munca grele) isi infrumuseteaza casutele si gradinile asa cum pot.
joi, iunie 09, 2005
Doi ochi albastri
Unii zic ca poate ca in golul ala fatal de la Copenhaga a stat totul - se prea poate ca ala sa fi fost un turning point pentru noi, cel putin pe termen scurt. Poate ca si Mutu ar fi fost alt om daca ar fi avut in picioare un campionat european. Nu vom sti nicioadata cat de mult a contat o calificare pierduta in ultima secunda.
Ce stim insa e ca de atunci incoace echipa Romaniei nu mai joaca insufletit. E trist, dar adevarat: in ultimii ani nu am reusit mare lucru (poate cu exceptia meciului ciudat cu Germania din primavara lui 2004, care a fost totusi urmat de o aiureala la Dublin).
Trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca Romania nu mai are mare lucru de spus in fotbal?
PS Cand Franta a cazut in categoria echipelor slabe, Michel Platini a apucat serios mingea de manere si a plimbat'o prin toate birourile politicienilor, pe care i'a convins sa finanteze un plan national de relansare a centrelor de pitici/juniori. Muncind ani de zile, foarte serios, la pregatirea copiilor, adolescentilor s'a ajuns ca Franta sa produca cei mai buni jucatori din lume. Zidane, Trezeguet, Henri, Viera, Pires & Co. sunt toti produsul proiectului astuia ambitios. Natural, Franta era o tara cu serioase resurse. Oare s'ar putea incerca ceva similar si in Romania?
Ce stim insa e ca de atunci incoace echipa Romaniei nu mai joaca insufletit. E trist, dar adevarat: in ultimii ani nu am reusit mare lucru (poate cu exceptia meciului ciudat cu Germania din primavara lui 2004, care a fost totusi urmat de o aiureala la Dublin).
Trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca Romania nu mai are mare lucru de spus in fotbal?
PS Cand Franta a cazut in categoria echipelor slabe, Michel Platini a apucat serios mingea de manere si a plimbat'o prin toate birourile politicienilor, pe care i'a convins sa finanteze un plan national de relansare a centrelor de pitici/juniori. Muncind ani de zile, foarte serios, la pregatirea copiilor, adolescentilor s'a ajuns ca Franta sa produca cei mai buni jucatori din lume. Zidane, Trezeguet, Henri, Viera, Pires & Co. sunt toti produsul proiectului astuia ambitios. Natural, Franta era o tara cu serioase resurse. Oare s'ar putea incerca ceva similar si in Romania?
miercuri, iunie 08, 2005
Imnul
Eu cred ca trebuie sa fim un pic atenti la implicatiile exagerarii importantei unui imn. Istoric, rolul cantecului astuia a fost exact sa motiveze indivizii in situatii critice (cel mai frecvent razboaie). Dupa cum se stie, mersul la razboi (unde in trecut erau sanse foarte mari sa sfarsesti ucis sau mutilat grav) era de natura sa creeze uriase disonante cognitive participantilor (mai ales amaratilor din lina intai). Toate armatele lumii, de'a lungul timpului, au folosit cantece ca sa motiveze oamenii in lungile marsuri obositoare. In sec 19, o data cu extinderea statelor-natiune si raspandirea cantecelor-slagare, expertii in propaganda au descoperit ca un cantec dramatic, melodios, face minuni in motivarea indivizilor. Se poate spune, cred, ca imnurile sunt residuuri ale unui trecut (cel putin cel european) tragic, razboinic, intolerant. Probabil ca nazistii s'au folosit cel mai bine de cantece (e.g. Marlene Dietrich).
Acum, cui serveste cu adevarat agitatia asta cu imnul: celor cativa parlamentari care isi dau importanta (desi pentru altceva sunt platiti bani grei de populatie) si nationalistilor intoleranti (atentia, astia nu inteleg prin romanism spiritul unui popor intre alte popore). Ironic, acesti nationalisti intoleranti sunt exact aia care - in situatii limita - se folosesc de naivitatea amaratilor cu burtile goale dar cu inimile batand sa sara din piept...
Care e downside ul: pai ce se intampla cu cei care, din variate motive, nu stiu sau nu sunt de acord cu exagerarea importantei imnului? (e.g. cei mai slab instruti, emigrantii, unii intelectuali) Sunt oamenii astia mai putin importanti, ori si mari rau - mai putin patrioti?
Nu spune nimeni sa scoti brutal elementele astea de identificare, e.g. steme, decoratii, imnuri... Dar folosirea lor exagerata (poate) duce la abuzuri care constrang libertatile individuale si creeaza nefericire.
Acum, cui serveste cu adevarat agitatia asta cu imnul: celor cativa parlamentari care isi dau importanta (desi pentru altceva sunt platiti bani grei de populatie) si nationalistilor intoleranti (atentia, astia nu inteleg prin romanism spiritul unui popor intre alte popore). Ironic, acesti nationalisti intoleranti sunt exact aia care - in situatii limita - se folosesc de naivitatea amaratilor cu burtile goale dar cu inimile batand sa sara din piept...
Care e downside ul: pai ce se intampla cu cei care, din variate motive, nu stiu sau nu sunt de acord cu exagerarea importantei imnului? (e.g. cei mai slab instruti, emigrantii, unii intelectuali) Sunt oamenii astia mai putin importanti, ori si mari rau - mai putin patrioti?
Nu spune nimeni sa scoti brutal elementele astea de identificare, e.g. steme, decoratii, imnuri... Dar folosirea lor exagerata (poate) duce la abuzuri care constrang libertatile individuale si creeaza nefericire.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)