Zilele trecute am citit Memoriile lui Napoleon Bonaparte.
Am multe lucruri foarte interesante, cred, de spus despre omul asta - voi reveni pe subiect.
miercuri, noiembrie 07, 2007
vineri, octombrie 26, 2007
Ochii lui Dobrin
Gascanu' a fost eroul meu si al tatalui meu. In anii '50 oamenii se minunau vazand ce putea sa faca cu mingea un pusti. Legendarul Leonte Ianovschi l a ridicat din Maracana pitesteana.
In 1969, cand a calificat Romania la CM din Mexic, nimeni nu il egala in popularitate. In 1980, era un zeu pentru noi, copii si tati.
Prin '82, cand l-am vazut venind in vizita la un vecin, nu mi-am putut crede ochilor. Vad clar, acum, cu ochii mintii, cum a coborat Gascanu' dintr o Dacie break, ou de rata, zambind si mergand leganat spre scara blocului. Noi ne stransesem cu zecile, zbieram ca apucatii, radeam nebuneste... Nu puteam sa ne credem ochilor ca stam langa Dobrin.
Dobrin. Aveam tricouri cu el, si eram foarte bucurosi de asta. Alb-violet for ever!
Gicu Dobrin a fost un om nascut pentru fotbal. Cine l-a vazut plimband mingea, mangaind-o si dezmierdand-o, stie ce spun.
Cu mingea la picior, cu jambierele lasata, Gicu era de neoprit. Dobrin i a pitit mingea lui Eusebio. Kempes a muscat iarba. Dinamo a muscat tarana.
Gicu, spre disperarea Gicutei, minunata sa sotie, nu a refuzat o tigara si un pahar, cand se ivea prilejul, din pacate. Nu a putut sa lase viciile astea, of.
Imi pare foarte rau sa stiu ca omul asta, care a dat atat de multa bucurie si dragoste celor din jur, nu a putut sa traiasca mai mult. Asa i a fost.
Dar, oricat de mult ar fi trait, el tot nemuritor ar fi ramas! Sa ii fie tarana usoara....
................................................................................................................................................
Dau un copy/paste de pe saitul www.argesfc.ro:
In 1969, cand a calificat Romania la CM din Mexic, nimeni nu il egala in popularitate. In 1980, era un zeu pentru noi, copii si tati.
Prin '82, cand l-am vazut venind in vizita la un vecin, nu mi-am putut crede ochilor. Vad clar, acum, cu ochii mintii, cum a coborat Gascanu' dintr o Dacie break, ou de rata, zambind si mergand leganat spre scara blocului. Noi ne stransesem cu zecile, zbieram ca apucatii, radeam nebuneste... Nu puteam sa ne credem ochilor ca stam langa Dobrin.
Dobrin. Aveam tricouri cu el, si eram foarte bucurosi de asta. Alb-violet for ever!
Gicu Dobrin a fost un om nascut pentru fotbal. Cine l-a vazut plimband mingea, mangaind-o si dezmierdand-o, stie ce spun.
Cu mingea la picior, cu jambierele lasata, Gicu era de neoprit. Dobrin i a pitit mingea lui Eusebio. Kempes a muscat iarba. Dinamo a muscat tarana.
Gicu, spre disperarea Gicutei, minunata sa sotie, nu a refuzat o tigara si un pahar, cand se ivea prilejul, din pacate. Nu a putut sa lase viciile astea, of.
Imi pare foarte rau sa stiu ca omul asta, care a dat atat de multa bucurie si dragoste celor din jur, nu a putut sa traiasca mai mult. Asa i a fost.
Dar, oricat de mult ar fi trait, el tot nemuritor ar fi ramas! Sa ii fie tarana usoara....
................................................................................................................................................
Dau un copy/paste de pe saitul www.argesfc.ro:
S-au scris si se vor mai scrie, poate, pagini intregi despre marele nostru fotbalist, născut si crescut în orasul de pe malurile Argesului. S-au alcătuit clasamente, a fost socotit cel mai bun jucător până în anul 1980, apoi s-a spus că Hagi este cel mai bun jucător român din toate timpurile. Dar nu asta-i important, ci faptul că Dobrin a fost, este si va rămâne al nostru, al argesenilor, cel mai valoros, cel mai bun, mai talentat, un mare ambasador al Pitestiului si un om deosebit.Asa cum scria Fănus Neagu despre el: în clipa în care îl vedem lângă minge, înfometat de joc, ne cresc trandafiri în palme, căci el este toreadorul răsfătat de soartă side noroc, iar noi suntem dragostea lui plătită cu sânge de taur.
S-a născut la 26 august 1947, la Pitesti, aproape de malul drept al Argesului cel năvalnic, într-o casă de pe strada Gheorghe Sincai, o stradă strâmtă, cu multi copii, cu case din cărămidă si paiantă, înainte de a ajunge la scoală trecea pe vestita Marocana a Pitestiului, locul unde juca fotbal, de multe ori cu picioarele goale pentru a simti mingea si nisipul care frigea, obligându-te să joci cât mai repede, să driblezi, să alergi, să pasezi, în aceste frumoase si romantice locuri ale Pitestiului si-a făcut ucenicia si Gicu Dobrin.
Pe Maracana din Pitesti 1-a zărit într-o zi nea Lenei lanovschi, trimis de un amic să vadă un slăbănog mic ce făcea lucruri nemaivăzute cu mingea.''Am lucrat în viata mea cu mii de copii, am fost prin toată tara si am avut ocazia să cunosc multi băieti foarte dotati, dar un asemenea element ca Dobrin, atât de exceptional înzestrat, nu mi-a fost dat să întâlnesc. Era uimitor, credeti-mă, si pot să vă asigur că, încă de la vârstă fragedă, de la 10-11 ani, lăsa multi cunoscători de fotbal cu gura căscată. Pentru că făcea cu mingea adevărate lucruri de virtuoz, Dobrin a rămas si peste ani cel mai mare fotbalist român pe care l-am văzut eu din 1945 încoace. Si anii care vor trece îmi vor da dreptate.'' Isi aminteste antrenorul emerit Leonte lanovschi.
Din aprilie 1958, Dobrin a fost luat la juniorii clubului Dinamo Pitesti si imediat selectionat la nationala de juniori, unde a adunat repede selecţiile.
La nici 15 ani, la l iulie 1962, Dobrin debutează în Divizia A, într-un meci cu Universitatea Cluj. L-a înlocuit la pauză pe Duminică, în linia de atac, într-o formulă cu: Varga-Valcan, Barbu, Comeanu, Vulpeanu-Florescu, Gh. Radu-Duminică (Dobrin), Lovin, Halagian, Butnaru. La debut, Dobrin a intrat în teren dezinvolt, fără a vedea scorul cu care eram condusi pe tabelă. A marcat un gol si de atunci nimeni nu l-a mai scos din echipă. A fost un geniu, al fotbalului, îsi aminteste fostul său coechipier, Ion Barbu.
Echipa pitesteană a retrogradat în Divizia B si Dobrin a ajuns, pentru câteva luni, la Minerul Câmpulung. Aici, într-un meci cu Steaua (scor 2-8), a marcat 2 goluri. A revenit la Dinamo Pitesti, la 10 octombrie 1963, în meciul cu UTA, câstigând cu 3-0.S-a născut un mare talent scria, a doua zi, ziarul local Secera si ciocanul.
Dobrin a jucat mai întâi în linia de mijloc, alături de Târcovnicu sau de Alexandru Vasile si, mai târziu, alături de Prepurgel.A fost selectionat apoi la echipa natională de tineret de 10 ori si a fost promovat de antrenorii Ilie Oană si Stefan Covaci în prima reprezentativă a României pentru meciul cu vicecampioana lumii, R.F. Germania, la l iunie 1966, la Ludwigsfahen. Atunci, R.F.Germania a învins cu 1-0, dar Dobrin a atras atentia spectatorilor si specialistilor germani. aaa Dobrin ăsta al vostru este un jucător superb. Are o tehnică rară, care te încântă si te subjugă, spunea, după meci, antrenorul german, Sepp Herberger. Acest debut în Natională s-a petrecut la 18 ani si 9 luni, deci la o vârstă fragedă.
Confirmarea internatională a venit destul de repede, la 2 noiembrie 1966, când, la Neapole, în preliminariile campionatului european, Dobrin înscrie un gol în poarta lui Sarti, cu un sut de la aproximativ 25 de metri. După meci i s-a propus un contract la o mare echipă din Italia, dar Dobrin a multumit si a declarat că nu va părăsi niciodată România.
Inceputul a fost fulminant pentru Dobrin. In scurt timp, a îmbrăcat tricoul national al României, a reusit meciuri deosebite în Cupa Oraselor Târguri si a cucerit doi ani la rând titlul de cel mai bun fotbalist român al anului (1966 si 1967), înaintea unor cunoscuti internationali din acea vreme: Vasile Ghergheli, Emil Dumitriu II, Gheorghe Constantin, Ion lonescu, Dan Coe.
Un moment greu l-a constituit sezonul 1968-1969, când F.C. Arges a trebuit să lupte pentru evitarea retrogradării, în ultimul meci, la Tg. Mures, Dobrin a demonstrat că este un mare jucător, conducându-si coechipierii spre o mare victorie.
In bătăliile pentru calificare la Campionatul Mondial din Mexic (1970), Dobrin si-a adus o contributie deosebită, mai ales prin golul decisiv marcat în poarta Portugaliei, la Bucuresti, un gol de kinogramă, lucrat împreună cu Dumitrache, colegul său din atac.La sfârsitul anului 1969, Dobrin a ocupat locul al doilea în ierarhia celor mai buni jucători ai tării, după Florea Dumitrache.
Din păcate, La Campionatul Mondial din Mexic Dobrin n-a jucat, desi, la plecarea din tară, era titular, având tricoul cu numărul 8. La Guadalajara, orasul grupei de foc, unde a jucat România, Dobrin n-a fost nici măcar rezervă, urmărind meciul din tribună. Antrenorul Nationalei, Angelo Niculescu, a motivat că neincluderea sa în echipă s-a datorat lipsei de pregătire a lui Dobrin. Motivatia acestuia n-a tinut în fata sutelor de mii de români, care asteptau în fata televizoarelor sau a aparatelor de radio să-1 vadă sau să asculte despre idolul lor măsurându-si fortele si talentul cu cei mai buni jucători din lume. Dobrin nu era agreat de mulţi jucători dinamovisti. Chiar si nemtii s-au mirat de nefolosirea lui. Iar ziaristul Francois Thibaut de la France Football scria: Un fotbalist atât de dotat si complex putea, fără discutie, face însă nimic la Guadalajara în sânul unei formatii care îsi înmultea pasele la mijlocul terenului si spre propriul portar.
Se pare că Dinamo Bucuresti dorea să creeze o echipă puternică, tip Dinamo Kiev, si avea neapărată nevoie de Dobrin, dar acesta a refuzat, promitând că va lua o hotărâre la întoarcerea acasă. Numai că dinamovistii si Balas, unul dintre conducătorii delegatiei române, n-au mai asteptat.
Revenit acasă, desi în plină vară, Dobrin a jucat foarte bine în campionat, la F.C.Arges. Nu puteam uita într-o lună ce am jucat atâtia ani, spunea Dobrin.
Rechemat la Natională în disperare de cauză, la meciul cu Cehoslovacia din preliminariile Campionatului European în noiembrie 1971, Dobrin scoate din nou asul din mânecă si face un joc mare, marcând golul victoriei, după o cursă nebunească a lui Lucescu pe dreapta. A fost unul din putinele goluri marcate de Dobrin cu capul. Palmele portarului cehoslovac, Victor, i-au zgâriat pielea de pe cap, dar Dobrin a scrâsnit din dinti si a înscris, spre bucuria celor aproape 100.000 de spectatori de pe fostul stadion 23 August. Portarul nostru, Rică Răducanu, a mers în terenul advers si 1-a luat în spinare pe Dobrin, purtându-1 până la centrul terenului, pentru că-1 absolvise de vina de la golul egalizator al oaspetilor (îi trimisese o pasă cu mâna la aproximativ 25 de metri de poartă cehului Ian Csapkovici).Cea mai mare bucurie i-au produs-o însă spectatorii care, încă o dată, 1-au cântat în versuri: Ce ne facem, oameni buni / Cu acest Dobrin / Care-ascunde mingea/De n-o mai găsim?!
La Craiova, Dobrin a fost primit ca un rege la meciul din campionat cu F.C. Arges. Copiii 1-au ales presedintele unui detasament de pionieri si i-au dăruit o cravată pe care a purtat-o la gât tot meciul.La sfârsitul anului 1971, Dobrin a câstigat pentru a treia oară titlul de cel mai bun jucător român al anului.
Va urma un sezon de exceptie, 1971-1972, în care Dobrin a contribuit foarte mult la câstigarea primului titlu de campioană a tării de către F.C.Arges.In Natională, ne amintim de superbul gol înscris de Dobrin în poarta ungurului Geczi, la scorul de 2-1 pentru Ungaria (un lob de aproximativ 18 metri, peste portar). A fost un gol rar întâlnit, într-o fază în care mingea plutea deasupra a doi fundasi maghiari, care încercau în zadar să se opună golului.
Au urmat meciurile din Cupa Campionilor Europeni cu Real Madrid si întâlnirea cu Santiago Bemabeu. Presedintele clubului madrilen si-1 dorea pe Dobrin: Am nevoie imediat de acest băiat care fentează splendid si care ar da culoare jocului nostru, aducându-mi câteva zeci de mii de spectatori în plus la fiecare meci. Cât vreti pe el? Plătesc imediat...!
Dar Dobrin a rămas la Pitesti. A plecat la Madrid numai pentru a juca într-o selectionată mondială, la retragerea marelui fotbalist Gento.
La 14 decembrie 1972, într-un meci în care Dobrin juca în atac alături de Eusebio si Gento, spectatorii 1-au îndrăgit, scandând la fiecare fază în care românul atingea mingea: Ole. In ziarul de specialitate, AS, se titra pe prima pagină: Dobrin, seful de orchestră.
La sfârsitul anului 1972, va fi declarat al treilea jucător român al anului, după Dinu si Boc, iar în anul 1973, tot al treilea, după Dumitru si Dinu.
In anul 1977, Dobrin va fi din nou cel mai bun fotbalist al României, iar în anul 1978, al doilea, după fostul său coechipier, portarul Narcis Coman. Au fost ani în care , iată, Dobrin s-a mentinut în frunte, la cel mai înalt nivel, în acest timp, pe lângă golurile marcate, fazele de vis pe care le-a creat, a reusit să lanseze, în fotbalul mare, fotbalisti pe care i-a ajutat atât cu pasa cât si cu exemplul de dăruire în teren, asa cum au apărut, rând pe rând: Troi, Doru Nicolae,, Radu II, ca să-i numim pe cei mai cunoscuti si apreciati. Anul 1979 va aduce al doilea titlu de campioană a tării pentru F.C. Arges, în ultimul meci de campionat, F.C. Arges a întâlnit pe Dinamo Bucuresti, în deplasare, la 24 iunie 1979. Dobrin a avut din nou o tresărire de orgoliu, îngenunchind clubul care i-a înveninat cariera si pe cei care 1-au făcut să piardă cel putin 30 de meciuri în Natională si un campionat mondial. Dobrin a răzbunat nu numai Pitestiul, ci si toată provincia care a pierdut jucători si meciuri în favoarea Capitalei, oferind un regal de primă mărime în fata milioanelor de telespectatori din România.
La sfârsitul acestui an, 1979, Dobrin cucereste din nou titlul de cel mai bun jucător al anului. E o alegere firească, subliniind o dată în plus marele talent si deosebita rigurozitate sportivă a pitesteanului, unul dintre cei mai dotati jucători din istoria fotbalului românesc. Chiar dacă handicapat, în obtinerea sufragiilor, de absenta din echipa natională, absentă pe cât de nejustificată pe atât de aducătoare de prejudicii, Dobrin s-a mentinut în centrul atentiei, nota revista Flacăra.Fostul mare fotbalist italian Bulgarelli comenta la TV Monte -Carlo că Dobrin este unul dintre cei mai remarcabili virtuozi ai balonului pe care i-am văzut.Si totusi...în toamna anului 1980, Dobrin, cel fără egal, pleca la Târgoviste, în Divizia B, fiind cedat foarte usor de conducerea , clubului pitestean. Dureroasă sau nu, plecarea într-un campionat dur si mai slab 1-a făcut să adune tot ce stia mai bine si să umple stadioanele , pe acolo pe unde a trecut. Un ultim recital în Capitală 1-a dat într-o zi de octombrie 1980, când a apărut în selectionata României '70, alături de: Răducanu, Ivăncescu, Pescaru, Antonescu, Mocanu,Anca, Dumitru, Dembrovschi, Tătaru II si Mircea Lucescu, împotriva selectionatei România '80. In acest meci, Dobrin a arătat din nou ce a pierdut echipa natională, luându-si o nouă revansă asupra tuturor.
La sfârsitul anului 1980, anchetele îl iau din nou în seamă, pcupând locul 6 în ierarhia stabilită de Radio România si locul 10 în ancheta ziarului Sportul. Erau 15 ani de la prima sa clasare în acest top si ultimul an în care mai apărea în anchetele de sfârsit de an.Desi n-avea nici un obiectiv,
Dobrin a tras C. S.Târgoviste după el, ducând-o în Diviza A în detrimentul Rapidului.
Cerut cu insistentă de rezultatele slabe ale echipei F.C. Arges, Dobrin revine la Pitesti ca antrenor principal, la 5 ianuarie 1982 (a mai jucat 5 partide în campionatul 1982-1983 în echipa la care a debutat în urmă cu 21 de ani), la 35 de ani. S-a retras din teren la 36 de ani, desi ar fi putut să mai joace, dar a rămas pe banca tehnică pentru a-si conduce elevii. Rezultatele n-au întârziat să apară, obtinând ca antrenor principal, în cele trei editii, locurile 10, 5 şi 4. în martie 1985 va demisiona si va pleca la Botosani, ca antrenor la divizionara B din localitate. A urmat o nouă reîntoarcere la Pitesti (de data aceasta definitivă), la Centrul Olimpic Viitorul (februarie 1986), la Centrul de copii si juniori F.C. Arges, antrenor secund al lotului B al României (1991) cu care, de altfel, a câstigat si Cupa J. Nehru (si în lotul în care 1-a promovat si pe Jean Vlădoiu).
Ca si altădată pe teren, Dobrin a fost chemat la Târgoviste să facă o minune pentru a-i salva pe dâmboviteni de la retrogradare. A fost o reîntoarcere în cetatea de scaun a Tării Românesti, după 11 ani.
Au urmat alte si alte reveniri ca antrenor principal la F.C. Arges. De fapt, Dobrin trebuia să preia echipa în momentele grele, când antrenorii părăseau corabia care începea să ia apă... El, Dobrin, care n-a trisat niciodată, a revenit de fiecare dată fără să crâcnească. Era vorba despre echipa sa de suflet. Ultima dată a antrenat F.C. Arges în toamna anului 2001 si poate o va mai antrena.
Intre timp a creat Scoala de fotbal Nicolae Dobrin, care a început să producă. Acum îi are alături pe Constantin Radu I si Mihai Georgescu, antrenori care împărtăsesc din cele ce stiu tinerilor veniti să ajungă fotbalisti.
De la scoala lui, pe care a avut-o cu Victor Jigman, au răsărit câtiva boboci: Maftei, Rat, Tănasă, Negut.Nicolae Dobrin, omul cetătii, a fost răsplătit cu onoruri si medalii. Cea mai importantă însă este recunoasterea semenilor săi - titlul de Cetătean de onoare al municipiului Pitesti.
Dobrin a adunat 409 meciuri în prima divizie, dintre care 395 în echipa piteteană. A înscris 111 goluri în campionatul Diviziei A, dintre care 106 pentru F.C. Arges. A fost selectionat de 48 de ori în prima reprezentativă a tării, de mai multe ori în selectionata B, de 10 ori în echipa natională de tineret, de 10 ori în selectionata de juniori si de 5 ori în selectionata olimpică a tării. Este Maestru emerit al sportului.In ancheta desfăsurată de Concordia română, Dobrin a fost declarat cel mai bun fotbalist român al sfarsitului de veac 1965-1990. La anchetă au participat ziaristi, comentator i radio, TV si spectatori. Dobrin a întrunit 3.183 de puncte, fiind urmat, la peste 700 de puncte de Bălăci si de Gheorghe Hagi la 1.300 de puncte distantă.
A cucerit de patru ori titlul de cel mai bun jucător al anului.A fost în vizorul marii echipe Real Madrid, dar a fost curtat si de echipe italiene si germane.A fost un mare jucător, poate chiar mai mare decât Hagi. Au fost alte vremuri, se juca altfel, mai spectaculos, mai în viteză. Oricum, Dobrin rămâne un tehnician de clasă, un adevărat senior al gazonului. Pentru pitesteni va fi mereu printul din Trivale.
duminică, octombrie 21, 2007
Mind over body
Don't miss this out:
For me, the marathon experience makes most other things in life seem easy, physical or otherwise. It's a top reason why I love the sport. Marathons have also propelled me into ultra racing, where competitors run, bike or trek for 24 hours straight or longer. To other (maybe more normal) runners, marathons can boost the ego and breed mental toughness or self-confidence.
"I have to overcome day after day where I just don't feel like training," said Deborah Bohmann, a 33-year-old attorney in the MDRA group who will run her 10th marathon this fall. "But your mind always wins out over your body, and you make yourself get up."
vineri, octombrie 19, 2007
Din presa
Inca un articol misto scris de Arthur Suciu, in zf.ro:
Multimea prejudecatilor este invers proportionala cu informatia pe care o detii. Trebuie spus ca a te informa este o activitate nu tocmai usoara; a citi presa presupune un efort de concentrare, de combinare a datelor, de analiza, altfel spus: trebuie sa-ti pui mintea la contributie. Dar nu este mai simplu sa iei de bune cateva idei mari si late si astfel sa fii scutit de travaliul informarii sistematice? De pilda, foarte multi au o parere dezastruoasa despre Parlament. Imaginea lor, extrem de saraca, se reduce la niste supraponderali care dorm in fotolii. De aici, ei trag concluzia ca Parlamentul este un lucru rau. Daca vrei sa discuti despre rolul Parlamentului, despre procesul de adoptare a legilor si despre discutiile din comisii, este ca si cum ai incerca sa le iei apararea dusmanilor natiunii. Aceasta nu inseamna ca toti cei care au opinii critice fata de activitatea Parlamentului sunt neinformati.
Ma inspaimanta ca oameni ce par inteligenti sunt atat de stramb plasati in realitatea politica. Din aceasta cauza, sunt inclinat sa cred ca, de fapt, acestia nu sunt chiar atat de inteligenti. Nu au vointa de a se informa in legatura cu altceva decat cu lucrurile care ii afecteaza direct: serviciul, casa, masina etc. Am observat ca, in general, ei nu merg nici la filme, nu citesc nici carti, nu fac aproape nimic din ceea ce pare inutil. Reprezentarile lor despre ceea ce se intampla in jur au de aceea un caracter accidental si afectiv. Ai zice ca s-au nascut plictisiti. Cred de aceea ca, inainte de a acuza clasa politica pentru toate si chiar pentru mai mult decat atat, ar trebui sa ne uitam la alegatori. Nu este suficient ca politicienii sa fie alesi uninominal. Mai trebuie si ca ei sa fie votati de constiinte lucide si informate, autonome, critice: de constiinte uninominale.
joi, octombrie 18, 2007
Older
Ce ramane uluitor pentru mine este esecul seniorilor liberali si taranisti de a forma elite morale in interiorul partidelor lor. Arthur Suciu scrie astazi in ZF un eseu in care vorbeste despre acea neliniste care nu da pace oamenilor, nevoia de autodepasire, de excelenta; probabil ca noi toti am iesit din comunism de foarte de jos, foarte saraci si cu dorinte colosale, care nu puteau fi infranate de principii.
Am mai spus o cred pe forum, cand am vrut sa ma inscriu in PNTCD inainte de pierderea alegerilor din 2000, am facut o in memoria batranilor mei. Am mers la o fililala de sector a PNTCD unde am vorbit cu un batran taranist, om trecut prin multe. I am spus ca vreau sa intru acum in partid, cand nu e absolut nimic de castigat, cand doar idealul conteaza. Nu eram eu foarte taranist, nici nu prea mi se potrivea doctrina lor - dar simteam ca trebuie sa fac un gest de onoare, cumva, sa ajut la ceva. Orice eram dispus sa fac pentru oamenii astia, pe care ii credeam cinstiti - asa cum fusesera batranii mei, oameni de cinste.
Urma sa primesc un telefon de la ei, pentru o discutie cu membrii filialei in care sa ma prezint si in care sa ma voteze in sau out. Mi am lasat cartea de vizita si am plecat. Dupa cateva zile, am fost sunat de un tip, care mi a spus ca e 'de la partid'. Uitasem intelegerea cu mosul, asa ca nu m am prins 'ce dracului de partid ma suna pe mine?!' Tipul zice 'vad ca lucrati la compania X... auziti, ne puteti ajuta si pe noi, ca vrem asta si asta'. Inteleg, brusc, despre ce e vorba. Ii zic tipului 'auzi, ma urc in masina si rup o coada de lopata pe oasele tale, nemernicule. Gunoiule, daca pun mana pe tine iti scot dintii din gura, jigodia dracului!! Crezi ca de asta am venit acolo, mizerabilule?!!!!' Nu am mai trecut pe la PNTCD, de fapt la scurt timp dupa asta am plecat din tara.
Sigur, nu toti membrii PNTCD erau asa. Dar e destul de clar, si spun asta dupa ce am inteles ce s a intamplat cu oameni care chiar au pus osul pentru a ajuta comunitatea noastra, in cel mai emotionant si sincer mod, ca politicienii taranisti, in majoritatea lor, au transformat prezenta la guvernare intr un ospat gretos.
Liberalii fusesera primii care renuntasera la principii - au intrat la guvernare in primii ani '90 - si asta a si dus la faramitarea partidului. Ei nu au putut fi pusi laolalta decat de un grup de oameni autoritarieni, cu gandire si mod de actiune formate in anii comunismului. Stoica, Stolojan - sunt oameni care ar fi facut cariere excelente in comunism.
Acei oameni cu principii solide care au ramas in politica sunt minoritari. Cred ca un nucleu mai zvacneste in PNTCD, cred ca oameni de calitate mai exista si in PNL si poate ca si in PSD sau in alte partide exista oameni care ar merita sa aiba cuvinte de spus.
Dar acesti oameni buni sunt prea putini si neputinciosi in fata unui sistem care impune un anumit stil, care nu lasa loc pentru alternative...
Schimbarea nu va veni brusc, din pacate, si imbunatarile incrementale nu apar neaparat rapid. Si cand apar, tind sa fie compensate de efecte negative - vezi eforturile lui Basescu, cuplate cu expansiunea statului politienesc, lucru care poate avea efecte nocive (sau nu).
Cred ca un lucru ar trebui facut... Oamenii buni, toti oamenii buni, trebuie sa speak up their minds, sa ia atitudine. Sa nu lase nici o oportunitate de a isi impune, nemilos - nici cu ei, nici cu ceilalti - vointa. Poate suna donchihotesc, dar cred ca nu e. Cred ca e singurul mod in care lucrurile se pot schimba cu adevarat, profund... Oamenii buni trebuie sa vorbeasca astazi, acum, oriunde au ocazia sa o faca.
Tacerea e cea mai proasta alegere.
Am mai spus o cred pe forum, cand am vrut sa ma inscriu in PNTCD inainte de pierderea alegerilor din 2000, am facut o in memoria batranilor mei. Am mers la o fililala de sector a PNTCD unde am vorbit cu un batran taranist, om trecut prin multe. I am spus ca vreau sa intru acum in partid, cand nu e absolut nimic de castigat, cand doar idealul conteaza. Nu eram eu foarte taranist, nici nu prea mi se potrivea doctrina lor - dar simteam ca trebuie sa fac un gest de onoare, cumva, sa ajut la ceva. Orice eram dispus sa fac pentru oamenii astia, pe care ii credeam cinstiti - asa cum fusesera batranii mei, oameni de cinste.
Urma sa primesc un telefon de la ei, pentru o discutie cu membrii filialei in care sa ma prezint si in care sa ma voteze in sau out. Mi am lasat cartea de vizita si am plecat. Dupa cateva zile, am fost sunat de un tip, care mi a spus ca e 'de la partid'. Uitasem intelegerea cu mosul, asa ca nu m am prins 'ce dracului de partid ma suna pe mine?!' Tipul zice 'vad ca lucrati la compania X... auziti, ne puteti ajuta si pe noi, ca vrem asta si asta'. Inteleg, brusc, despre ce e vorba. Ii zic tipului 'auzi, ma urc in masina si rup o coada de lopata pe oasele tale, nemernicule. Gunoiule, daca pun mana pe tine iti scot dintii din gura, jigodia dracului!! Crezi ca de asta am venit acolo, mizerabilule?!!!!' Nu am mai trecut pe la PNTCD, de fapt la scurt timp dupa asta am plecat din tara.
Sigur, nu toti membrii PNTCD erau asa. Dar e destul de clar, si spun asta dupa ce am inteles ce s a intamplat cu oameni care chiar au pus osul pentru a ajuta comunitatea noastra, in cel mai emotionant si sincer mod, ca politicienii taranisti, in majoritatea lor, au transformat prezenta la guvernare intr un ospat gretos.
Liberalii fusesera primii care renuntasera la principii - au intrat la guvernare in primii ani '90 - si asta a si dus la faramitarea partidului. Ei nu au putut fi pusi laolalta decat de un grup de oameni autoritarieni, cu gandire si mod de actiune formate in anii comunismului. Stoica, Stolojan - sunt oameni care ar fi facut cariere excelente in comunism.
Acei oameni cu principii solide care au ramas in politica sunt minoritari. Cred ca un nucleu mai zvacneste in PNTCD, cred ca oameni de calitate mai exista si in PNL si poate ca si in PSD sau in alte partide exista oameni care ar merita sa aiba cuvinte de spus.
Dar acesti oameni buni sunt prea putini si neputinciosi in fata unui sistem care impune un anumit stil, care nu lasa loc pentru alternative...
Schimbarea nu va veni brusc, din pacate, si imbunatarile incrementale nu apar neaparat rapid. Si cand apar, tind sa fie compensate de efecte negative - vezi eforturile lui Basescu, cuplate cu expansiunea statului politienesc, lucru care poate avea efecte nocive (sau nu).
Cred ca un lucru ar trebui facut... Oamenii buni, toti oamenii buni, trebuie sa speak up their minds, sa ia atitudine. Sa nu lase nici o oportunitate de a isi impune, nemilos - nici cu ei, nici cu ceilalti - vointa. Poate suna donchihotesc, dar cred ca nu e. Cred ca e singurul mod in care lucrurile se pot schimba cu adevarat, profund... Oamenii buni trebuie sa vorbeasca astazi, acum, oriunde au ocazia sa o faca.
Tacerea e cea mai proasta alegere.
Remes 1
As face o mica recapitulare, daca imi permiti, mergand pe bun-simt si logica simpla.
Discutam aici despre procesul de investigatie declansat de Stat impotriva cuiva. In primul rand ar trebui sa existe o motivatie pentru care Statul declanseaza acest proces. Procedura de incepere a investigatiei ar trebui sa fie stricta, bazata pe un element plauzibil.
Odata inceputa, investigatia trebuie sa fie facuta respectand drepturile individului, plecand de la prezumtia de nevinovatie. Prima intrebare care se pune este daca acumularea de evidenta in vederea alcatuirii unui dosar poate fi facuta fara stirea celui investigat. Din cate inteleg, oamenii legii care se ocupa cu aceste investigatii pot face lucrul asta inainte ca cel investigat sa fie anuntat ca este subiectul acestui proces. In continuare, investigatorii vor cauta sa gaseasca informatii din trecut, mergand pe urmele presupusei infractiuni, si urmarind, in paralel si in secret comportamentul investigatului in prezent. Suma datelor acumulate formeaza evidenta pe baza careia se trage concluzia.
Acum, exista un set de legi care detaliaza drepturile individului, cum ar fi secretul corespondentei sale, dreptul la viata privata, etc. O discutie care trebuie purtata este: cat de 'tare' trebuie sa fie forta cu care Statul poate 'apasa' acest set de legi in cazul procesului de investigatie? Poate fi secretul corespondentei ignorat in anumite conditii? Care sunt acele conditii? Cine decide daca s au intrunit toate conditiile necesare pentru ca Statului sa ii fie permis accesul in zona privata in care altminteri nu poate intra?
Mai departe, e clar ca in Romania avem actualmente o situatie foarte complicata.
Pe de o parte, avem un trecut recent care a lasat urme adanci. Cea mai mare parte a adultilor care populeaza organizatiile politice, administrative si juridice au trait, cu tot ce implica asta, intr unul dintre cele mai totalitare state, care nu a avut nici o rezerva in a investiga viata privata a cuiva. Chiar si bine intentionati, oamenii care au fost formati in acest stat vor inclina sa aprove un Stat maximal, intruziv. Vedem ministri liberali care sustin legi bizare (acest Nicolaescu de la medicina putea fi cu brio ministru in anii '80). Vedem la Tariceanu, sau mai bine zis nu vedem la el un interes activ in a reduce administratia centrala; nu am auzit nimic de la Tariceanu in sensul reformei administratiei, nici o vorba despre delegarea autoritatii la nivel local/regional, nimic despre reducerea drastica a aparatului de stat. In fine, vedem la Basescu o puternica predispozitie pentru control (este Basescu un control freak? tinde el sa fie mai implicat decat ar trebui sa fie in chestiuni care nu ii sunt in job description? - parlamentarii au spus ca Da! populatia a spus ca Nu!). Vedem, in fine, la multi, la foarte multi politicieni din absolut toate partidele un stil autoritarian, care deseori poate parea lipsit de moderatie, nerezervat. Oamenii astia au fost formati in comunism si gandesc asa cum au invatat sa o faca. Ei nu se pot schimba.
Pe de alta parte, avem problema coruptiei. Ce inseamna coruptie? Inseamna abuz, in primul rand. Oameni care sunt platiti sa ofere cetatenilor Romaniei conditii egale i.e. acces egal la informatii publice, tratament egal in fata legii - deturneaza institutiile publice in scopuri private, si le transforma in rente personale. Conditiile tranzitiei public/stat - privat au favorizat, evident, abuzurile.
Rezumand, putem spune ca avem politicieni predispusi sa favorizeze un Stat tare, si avem coruptie endemica. Sub presiunea schimbarii - care vine atat din exteriorul tarii, cat si de la cea mai mare parte a populatiei - un numar de politicieni isi asuma misiunea luptei impotriva coruptiei endemice.
Acum, intorcandu ne la procesul de investigatie. El este in responsabilitatea unor oameni care, in teorie, sunt independenti. Dar DNA este o organizatie in care oamenii sunt numiti de catre politicieni. DNA insasi este o organizatie pe care executivul o poate desfiinta, din cate aflu astazi din presa. Setupul asta nu poate decat sa slabeasca institutia, evident, si, in consecinta, va impacta asupra obiectivitatii procesului de investigatie, care va purta inevitabil amprenta modului de gandire al liderilor politici care au influenta. In cazul asta, cred ca e destul de clar ca omul care da greutate DNA in perioada asta este Basescu.
Preintampinarea abuzurilor - atat cele ale anchetatorilor, cat si cele ale politicienilor care ii influenteaza, direct sau implicit, pe anchetatori si ale celor care fac coruptie - cred ca poate face doar prin constrangeri foarte puternice, si in cazul politicienilor doar frica de inchisoare e suficient de tare. Din pacate, exista riscul ca politicienii care influenteaza anchetatorii sa incerce sa rentabilizeze/abuzeze sistemul, stimuland formarea unui Stat tare, pe de o parte, si arbitrar/abuziv, pe de alta parte.
In concluzie, as spune ca, da, acele proceduri credibile sunt necesare, dar nu sunt sigur ca ele pot fi puse in practica de oameni formati in comunism si care au firi autoritariene.
Clasa asta politica din Romania, as zice, ar trebui sa fie scoasa la pensie si inlocuita cu oameni care au valori liberale, democratice. Oamenii politici actuali sunt, in vasta majoritate, incapabili sa liberalizeze Romania. Sunt, intr un sens, niste ratati.
Discutam aici despre procesul de investigatie declansat de Stat impotriva cuiva. In primul rand ar trebui sa existe o motivatie pentru care Statul declanseaza acest proces. Procedura de incepere a investigatiei ar trebui sa fie stricta, bazata pe un element plauzibil.
Odata inceputa, investigatia trebuie sa fie facuta respectand drepturile individului, plecand de la prezumtia de nevinovatie. Prima intrebare care se pune este daca acumularea de evidenta in vederea alcatuirii unui dosar poate fi facuta fara stirea celui investigat. Din cate inteleg, oamenii legii care se ocupa cu aceste investigatii pot face lucrul asta inainte ca cel investigat sa fie anuntat ca este subiectul acestui proces. In continuare, investigatorii vor cauta sa gaseasca informatii din trecut, mergand pe urmele presupusei infractiuni, si urmarind, in paralel si in secret comportamentul investigatului in prezent. Suma datelor acumulate formeaza evidenta pe baza careia se trage concluzia.
Acum, exista un set de legi care detaliaza drepturile individului, cum ar fi secretul corespondentei sale, dreptul la viata privata, etc. O discutie care trebuie purtata este: cat de 'tare' trebuie sa fie forta cu care Statul poate 'apasa' acest set de legi in cazul procesului de investigatie? Poate fi secretul corespondentei ignorat in anumite conditii? Care sunt acele conditii? Cine decide daca s au intrunit toate conditiile necesare pentru ca Statului sa ii fie permis accesul in zona privata in care altminteri nu poate intra?
Mai departe, e clar ca in Romania avem actualmente o situatie foarte complicata.
Pe de o parte, avem un trecut recent care a lasat urme adanci. Cea mai mare parte a adultilor care populeaza organizatiile politice, administrative si juridice au trait, cu tot ce implica asta, intr unul dintre cele mai totalitare state, care nu a avut nici o rezerva in a investiga viata privata a cuiva. Chiar si bine intentionati, oamenii care au fost formati in acest stat vor inclina sa aprove un Stat maximal, intruziv. Vedem ministri liberali care sustin legi bizare (acest Nicolaescu de la medicina putea fi cu brio ministru in anii '80). Vedem la Tariceanu, sau mai bine zis nu vedem la el un interes activ in a reduce administratia centrala; nu am auzit nimic de la Tariceanu in sensul reformei administratiei, nici o vorba despre delegarea autoritatii la nivel local/regional, nimic despre reducerea drastica a aparatului de stat. In fine, vedem la Basescu o puternica predispozitie pentru control (este Basescu un control freak? tinde el sa fie mai implicat decat ar trebui sa fie in chestiuni care nu ii sunt in job description? - parlamentarii au spus ca Da! populatia a spus ca Nu!). Vedem, in fine, la multi, la foarte multi politicieni din absolut toate partidele un stil autoritarian, care deseori poate parea lipsit de moderatie, nerezervat. Oamenii astia au fost formati in comunism si gandesc asa cum au invatat sa o faca. Ei nu se pot schimba.
Pe de alta parte, avem problema coruptiei. Ce inseamna coruptie? Inseamna abuz, in primul rand. Oameni care sunt platiti sa ofere cetatenilor Romaniei conditii egale i.e. acces egal la informatii publice, tratament egal in fata legii - deturneaza institutiile publice in scopuri private, si le transforma in rente personale. Conditiile tranzitiei public/stat - privat au favorizat, evident, abuzurile.
Rezumand, putem spune ca avem politicieni predispusi sa favorizeze un Stat tare, si avem coruptie endemica. Sub presiunea schimbarii - care vine atat din exteriorul tarii, cat si de la cea mai mare parte a populatiei - un numar de politicieni isi asuma misiunea luptei impotriva coruptiei endemice.
Acum, intorcandu ne la procesul de investigatie. El este in responsabilitatea unor oameni care, in teorie, sunt independenti. Dar DNA este o organizatie in care oamenii sunt numiti de catre politicieni. DNA insasi este o organizatie pe care executivul o poate desfiinta, din cate aflu astazi din presa. Setupul asta nu poate decat sa slabeasca institutia, evident, si, in consecinta, va impacta asupra obiectivitatii procesului de investigatie, care va purta inevitabil amprenta modului de gandire al liderilor politici care au influenta. In cazul asta, cred ca e destul de clar ca omul care da greutate DNA in perioada asta este Basescu.
Preintampinarea abuzurilor - atat cele ale anchetatorilor, cat si cele ale politicienilor care ii influenteaza, direct sau implicit, pe anchetatori si ale celor care fac coruptie - cred ca poate face doar prin constrangeri foarte puternice, si in cazul politicienilor doar frica de inchisoare e suficient de tare. Din pacate, exista riscul ca politicienii care influenteaza anchetatorii sa incerce sa rentabilizeze/abuzeze sistemul, stimuland formarea unui Stat tare, pe de o parte, si arbitrar/abuziv, pe de alta parte.
In concluzie, as spune ca, da, acele proceduri credibile sunt necesare, dar nu sunt sigur ca ele pot fi puse in practica de oameni formati in comunism si care au firi autoritariene.
Clasa asta politica din Romania, as zice, ar trebui sa fie scoasa la pensie si inlocuita cu oameni care au valori liberale, democratice. Oamenii politici actuali sunt, in vasta majoritate, incapabili sa liberalizeze Romania. Sunt, intr un sens, niste ratati.
Random 3
Solutiile astea, sociologie grand-teoretica, de schimbare a lumii sunt si imorale si ineficiente. Sunt, inevitabil, solutii intruzive, abuzive, coercitive.
Sorry - rants ahead. Sunt solutiile impuse de firi iresponsabile, de oameni carora - scuze - le bese mintea idei crete. Stanga asta creativa, care da pe afara de generozitate pe banii altora, produce mari teorii mai abitir ca un plaman bolnav flegma. Am mai zis - uitati va la ce viata de caine a dus amaratul ala de Marx, sau din ce familie de dementi se tragea Lenin. Oameni de nimic, precum sceleratii astia doi, si au impus ideile criminale cu naganul. Sper sa arda in iad.
...
Eu imi propun sa incerc sa contrag totul in formulari simple, in principii si valori. Cand vad ca un proiect social / de politici publice merge inapoi la ceva cu care nu ma simt confortabil (un free rider, ca in exemplul de mai sus), ma dau inapoi. Stai putin, despre ce vorbim noi aici? De ce sa accept contributia mea obligatorie la bunastarea unuia care nu poate sa isi restranga placerile din prezent pentru beneficii viitoare?
Pentru ca, pana la urma, asta face diferenta. Copiii care joaca fotbal toata ziua, sau bat drumurile, ajung adulti fie relativ prost platiti, fie care ignora lucruri cum ar fi importanta asigurarilor. Cei care stau cu burta pe carte si baga exercitii pana le iese algebra si chimia prin nas, vor ajunge sa fie si mai bine platiti, si destepti. Cei asa-si-asa, de fapt cei mai multi, tind sa aiba afinitati cu cei mai bine educati, asa ca problema, pana la urma, este legata de decilele ignorante dintr o societate.
Dar, din nou, ajungi la schimbare. Vor 70%, adica cei destepti, sa ii lumineze pe cei 30%? Daca da, cum sa o faca? Pe banii cui? Si nu e vorba doar despre bani aici... chiar nu e vorba doar despre bani, ci despre valori si principii. Sa ne intelegem - societatea americana este una meritocratica, individualista, in care oamenii care au facut America (si mai spun o data Dumnezeu sa ii binecuvanteze pe americani, oameni pe care ii admir, in general) isi vad de treaba lor respectand drepturile celor din jur.
In ce societate vrem sa traim? Intr una in care nu mai putem desparti binele de rau, in care se amesteca lucrurile asa incat nu stim nicioadata ce se intampla? Sau intr una in care putem face diferente, in care putem responsabiliza indivizii, in care putem merge inapoi pe fir de la consecinte pana la actiune individuala? Vrem sa traim intr o tara in care se poate face dreptate, sau nu?
Pentru ca asta este America, pana la urma. Este o tara in care oamenii stiu ca li se face dreptate, ca nimeni nu le impune un mod de vedere tiranic. Eu asa zic da!!!
Sorry - rants ahead. Sunt solutiile impuse de firi iresponsabile, de oameni carora - scuze - le bese mintea idei crete. Stanga asta creativa, care da pe afara de generozitate pe banii altora, produce mari teorii mai abitir ca un plaman bolnav flegma. Am mai zis - uitati va la ce viata de caine a dus amaratul ala de Marx, sau din ce familie de dementi se tragea Lenin. Oameni de nimic, precum sceleratii astia doi, si au impus ideile criminale cu naganul. Sper sa arda in iad.
...
Eu imi propun sa incerc sa contrag totul in formulari simple, in principii si valori. Cand vad ca un proiect social / de politici publice merge inapoi la ceva cu care nu ma simt confortabil (un free rider, ca in exemplul de mai sus), ma dau inapoi. Stai putin, despre ce vorbim noi aici? De ce sa accept contributia mea obligatorie la bunastarea unuia care nu poate sa isi restranga placerile din prezent pentru beneficii viitoare?
Pentru ca, pana la urma, asta face diferenta. Copiii care joaca fotbal toata ziua, sau bat drumurile, ajung adulti fie relativ prost platiti, fie care ignora lucruri cum ar fi importanta asigurarilor. Cei care stau cu burta pe carte si baga exercitii pana le iese algebra si chimia prin nas, vor ajunge sa fie si mai bine platiti, si destepti. Cei asa-si-asa, de fapt cei mai multi, tind sa aiba afinitati cu cei mai bine educati, asa ca problema, pana la urma, este legata de decilele ignorante dintr o societate.
Dar, din nou, ajungi la schimbare. Vor 70%, adica cei destepti, sa ii lumineze pe cei 30%? Daca da, cum sa o faca? Pe banii cui? Si nu e vorba doar despre bani aici... chiar nu e vorba doar despre bani, ci despre valori si principii. Sa ne intelegem - societatea americana este una meritocratica, individualista, in care oamenii care au facut America (si mai spun o data Dumnezeu sa ii binecuvanteze pe americani, oameni pe care ii admir, in general) isi vad de treaba lor respectand drepturile celor din jur.
In ce societate vrem sa traim? Intr una in care nu mai putem desparti binele de rau, in care se amesteca lucrurile asa incat nu stim nicioadata ce se intampla? Sau intr una in care putem face diferente, in care putem responsabiliza indivizii, in care putem merge inapoi pe fir de la consecinte pana la actiune individuala? Vrem sa traim intr o tara in care se poate face dreptate, sau nu?
Pentru ca asta este America, pana la urma. Este o tara in care oamenii stiu ca li se face dreptate, ca nimeni nu le impune un mod de vedere tiranic. Eu asa zic da!!!
Random 2
Si un pic de realitate micro, retele sociale, valori, treburi (sublinierea mea):
Ce ma intriga pe mine este extrema rezistenta a acestor imigranti recenti si altor low-end americans la rationalitatea asigurarii. Companiile de asigurari sunt indeobste foarte bune la a isi marketiza serviciile, au o forta de vanzari cu capilaritate vasta, au experienta...cum e posibil ca 40 milioane de oameni sa nu intre intr un plan de asigurari de baza?!
In teorie, problema ar fi rezolvata prin price discrimination, i.e. prin limitarea serviciilor catre populatia saraca la cele mai basic investigatii, cele cu costuri marginale mici. Dar exista, practic, posibilitatea asta? Cat costa o ora de spitalizare in America, si ce reflecta aceste costuri? Apoi, daca beneficiile asigurarii scad prea mult, scade si mai mult responsivitatea unor grupuri si asa rezistente la adoptie?!... Catch 22.
Sigur, se spune este ca sistemul american e vinovat, ca AMA este cel mai puternic monopol din lume, ca producatorii de echipamente medicale au margins prea mari, ca cei dei medicamente sunt hoti la drumul mare... Asa sa fie?
O analiza a costului producerii de medicamente noi ar putea ajuta; mi e lene sa caut, dar pot sa va spun ca din cate am citit in trecut, o mare parte din activitatea de R&D in pharma nu duce niciodata la produse comercializate. Prin natura lucrurilor, datorita strictetii evaluarii impactului medicamentelor noi, o mare parte din produse 'pica' diverse teste ... Competitia pentru cercetatori buni este acerba, oamenii buni sunt evident resursa rara, tinand cont ca un cercetator eficient se formeaza, din cate stiu, in minim 10 ani. E si problema asta spinoasa a IP rights, cand intra in discutie problema genericelor si a profiturilor celor care fac piggybacking, cum sunt firmele astea indiene.
Accesul la echipamente medicale este actualment mult facilitat. McAfee avea exemplul asta cu aparatura RMN care a ajuns sa fie progresiv disponibila la costuri mici medicilor (leasing sau vanzari la second-hand); asa e si cu avioanele, btw, si asta explica explozia de companii low-cost.
Despre AMA si tarifele medicilor nu stiu ce sa spun. Habar nu am ce tarife sunt reglementate in America, am dubii ca 'reglementarea', in sens tare, e problema sistemului medical american. Cred ca aici discutam, ca si in cazul specialistilor R&D din pharma, despre costul mare al muncii / unitate de timp. Procesul de formare a unui medic, in america, se extinde pe cel putin un deceniu de munca foarte dura, cu examinari extrem de serioase. Am in familie medici si stiu ce se intampla cu formarea profesionala in America, nu e de gluma. In conditiile astea, e destul de clar ca se formeaza un fel de monopol natural care produce oportunitati economice speciale detinatorilor sai.
Ajungem asa la costul asigurarii, si ne dam seama ca avem aici o discutie despre valori, de fapt. Medicii americani si specialistii din pharma nu sunt dispusi sa munceasca decenii (va spun din experienta personala ca munca oamenilor astora este foarte dura, nu au tinerete practic) fara sa primeasca bani multi pentru asta (ca veni vorba, asta trimite si la faptul ca Romania va avea in curand o criza foarte serioasa de personal medical, pentru ca in prezent nu mai exista perceptia ca profesia de medic e banoasa, si asta a dus la deprecierea rapida a calitatii pregatirii medicilor).
Pe de alta parte, exista oameni care si-ar putea permite, cu anumite sacrificii, sa se asigure, dar nu o fac pentru ca nu au aceasta rationalitate (nu spun ca e bine sau e rau, spun ca nu vad beneficiile asigurarii, cum am zis; femeia aia, am subliniat mai sus, zice ca ei tind sa traiasca in clanuri si cred ca familia extinsa va avea grjia de ei; cel putin in cazul hispanicilor, asta ar fi o explicatie; in general, oamenii slab educati nu 'vad' rationalitatea unor sacrificii prezente pentru beneficii viitoare cu o anumita probabilitate pe care, probabil, o subapreciaza?!). Daca m-as punea in pielea unui medic american, sincer sa fiu, chiar nu mi-as da Porsche ul din batatura pentru frigiderul plin al hispanicului sau pentru ultimul plasma TV al afro-americanului, daca asa s ar pune problema.
Revenind la topic, sa extinzi acoperirea medicala de baza pentru un numar de copii ai caror parinti nu valorizeaza asigurarea pare o fapta buna. Dar daca o faci din banii unor oameni care poate nu au o situatie materiala net superioara celor care nu isi fac asigurari, devine problematic moral, ma gandesc.
Vorbim despre oameni care au stiluri de viata care ar trebui sa ii excluda de la anumite asigurari de riscuri. Dar cand acesti oameni adopta comportamente de free riders, ce spunem? Dam feedback pozitiv acestui comportament, sau nu? Eu zic ca decizia lui Bush - si a americanilor care il sustin - este justa si va avea ca rezultat cresterea numarului de asigurati, pe termen lung.
Banii publici nu trebuie cheltuiti in politici sociale decat atunci cand exista maxima certitudine ca oamenii nu se pot, sub nici o forma, ajuta singuri. Altfel, se formeaza imediat retele sociale care 'sug' rapid profitul social si 'game' sistemul formand rente. Acum, suntem de acord cu free riders ii, sau nu?
Se va spune ca lucrurile nu stau chiar asa, ca acesti free riders nu sunt, basically, rau intentionati, ci ca sunt ignoranti.
Acum, asta este o problema... Ce faci cand constati ca oameni de langa tine nu 'vad' lucrurile la fel ca tine? Incerci sa schimbi lumea cu mari teorii, esti moderat sau ignori? Eu propun moderatia, propun ca efortul personal sa fie canalizat pe cei din imediata apropiere, carora le poti - daca crezi ca meriti sa joci rolul asta - servi drept exemplu personal si sprijin moral.
De ce spun asta? Pentru ca, de obicei, schimbarea personala este extrem de dificila. Ne schimbam atat de greu obisnuintele, suntem atat de conservatori in toate privintele...
Citat:
[...]But too few Latinos actually have access to or seek out appropriate insurance coverage. “A lot of people think they can’t afford insurance and they think that their [extended] family will be able to take care of the expenses,” says Concepción (Connie) Hernandez, an agent for New York Life Insurance Company. “But if you don’t think you can afford it, then you can’t afford not to have it.”
According to the Florida State University (FSU) report, “Trends in Marketing Insurance to Hispanics,” 33 percent of Latinos do not have health insurance, compared to only 11 percent of non-Hispanic whites, and about 45 percent of Latinos lacked auto insurance in 1997. Though health and auto are often the most commonly considered types of insurance, homeowner’s and life insurance also rank among the most necessary, but only 33 percent and 34 percent of Latinos respectively lack those policies.
“Many of us come from communities where either government takes care of it or it just isn’t an option or a priority,” Sastra says of the shortage on insurance among Latinos. According to the FSU report, “In most Latin American countries, including Mexico, insurance for major investments such as homes and cars is not obligatory. Moreover, because most Hispanics had nothing of value to insure in their home countries, they are relatively uninformed about insurance and its importance in U.S. society.”
Maria Elena Cisneros, an agent for State Farm Insurance, attributes the lack of insurance among Latinos to their unfamiliarity with the field. “I have been in the insurance business for 16 years and in all these years I have seen customers from Latina America who are educated professionals in their field that do not understand insurance,” she says. “This is the reason why it is so important that agents meet with Latinos and educate them about it.”
Other barriers, the report continues, include difficulty in translating insurance terminology as there often is no Spanish equivalent and certain cultural beliefs about life’s unpredictability and a “si Dios quiere” somewhat fatalistic attitude. Bellaria Jaramillo, CFP®, agency director and financial advisor for Meflife, says, “There tends to be more of a live-day-by-day idea instead of planning for the [long-term] future. People are more concerned about making ends meet.”
Of course, much of this applies primarily to first generation U.S. Latinos who are not as familiar with the benefits of insurance. Jaramillo says that awareness is much greater among second and third generation Latinos, who often bring the education home to their parents and children.
None of this, however, is to say that Latinos don’t care about insurance. In fact, it is quite the contrary. Because Latinos prioritize their families’ safety and success, they often show a great interest in insurance when given even a little education on it. Personally, Hernandez says, “I have insurance because I love my family.” But the topic can be confusing and intimidating.
Though people typically know about health, auto and homeowner’s insurance—the kinds that are most visible in advertising, the easiest to explain and the most mandatory—they are often unaware of the additional plans that could save them a lot of money and worry should an accident happen. Even when they may be aware of other coverage, it is often difficult to determine if and how much may be necessary.
Ce ma intriga pe mine este extrema rezistenta a acestor imigranti recenti si altor low-end americans la rationalitatea asigurarii. Companiile de asigurari sunt indeobste foarte bune la a isi marketiza serviciile, au o forta de vanzari cu capilaritate vasta, au experienta...cum e posibil ca 40 milioane de oameni sa nu intre intr un plan de asigurari de baza?!
In teorie, problema ar fi rezolvata prin price discrimination, i.e. prin limitarea serviciilor catre populatia saraca la cele mai basic investigatii, cele cu costuri marginale mici. Dar exista, practic, posibilitatea asta? Cat costa o ora de spitalizare in America, si ce reflecta aceste costuri? Apoi, daca beneficiile asigurarii scad prea mult, scade si mai mult responsivitatea unor grupuri si asa rezistente la adoptie?!... Catch 22.
Sigur, se spune este ca sistemul american e vinovat, ca AMA este cel mai puternic monopol din lume, ca producatorii de echipamente medicale au margins prea mari, ca cei dei medicamente sunt hoti la drumul mare... Asa sa fie?
O analiza a costului producerii de medicamente noi ar putea ajuta; mi e lene sa caut, dar pot sa va spun ca din cate am citit in trecut, o mare parte din activitatea de R&D in pharma nu duce niciodata la produse comercializate. Prin natura lucrurilor, datorita strictetii evaluarii impactului medicamentelor noi, o mare parte din produse 'pica' diverse teste ... Competitia pentru cercetatori buni este acerba, oamenii buni sunt evident resursa rara, tinand cont ca un cercetator eficient se formeaza, din cate stiu, in minim 10 ani. E si problema asta spinoasa a IP rights, cand intra in discutie problema genericelor si a profiturilor celor care fac piggybacking, cum sunt firmele astea indiene.
Accesul la echipamente medicale este actualment mult facilitat. McAfee avea exemplul asta cu aparatura RMN care a ajuns sa fie progresiv disponibila la costuri mici medicilor (leasing sau vanzari la second-hand); asa e si cu avioanele, btw, si asta explica explozia de companii low-cost.
Despre AMA si tarifele medicilor nu stiu ce sa spun. Habar nu am ce tarife sunt reglementate in America, am dubii ca 'reglementarea', in sens tare, e problema sistemului medical american. Cred ca aici discutam, ca si in cazul specialistilor R&D din pharma, despre costul mare al muncii / unitate de timp. Procesul de formare a unui medic, in america, se extinde pe cel putin un deceniu de munca foarte dura, cu examinari extrem de serioase. Am in familie medici si stiu ce se intampla cu formarea profesionala in America, nu e de gluma. In conditiile astea, e destul de clar ca se formeaza un fel de monopol natural care produce oportunitati economice speciale detinatorilor sai.
Ajungem asa la costul asigurarii, si ne dam seama ca avem aici o discutie despre valori, de fapt. Medicii americani si specialistii din pharma nu sunt dispusi sa munceasca decenii (va spun din experienta personala ca munca oamenilor astora este foarte dura, nu au tinerete practic) fara sa primeasca bani multi pentru asta (ca veni vorba, asta trimite si la faptul ca Romania va avea in curand o criza foarte serioasa de personal medical, pentru ca in prezent nu mai exista perceptia ca profesia de medic e banoasa, si asta a dus la deprecierea rapida a calitatii pregatirii medicilor).
Pe de alta parte, exista oameni care si-ar putea permite, cu anumite sacrificii, sa se asigure, dar nu o fac pentru ca nu au aceasta rationalitate (nu spun ca e bine sau e rau, spun ca nu vad beneficiile asigurarii, cum am zis; femeia aia, am subliniat mai sus, zice ca ei tind sa traiasca in clanuri si cred ca familia extinsa va avea grjia de ei; cel putin in cazul hispanicilor, asta ar fi o explicatie; in general, oamenii slab educati nu 'vad' rationalitatea unor sacrificii prezente pentru beneficii viitoare cu o anumita probabilitate pe care, probabil, o subapreciaza?!). Daca m-as punea in pielea unui medic american, sincer sa fiu, chiar nu mi-as da Porsche ul din batatura pentru frigiderul plin al hispanicului sau pentru ultimul plasma TV al afro-americanului, daca asa s ar pune problema.
Revenind la topic, sa extinzi acoperirea medicala de baza pentru un numar de copii ai caror parinti nu valorizeaza asigurarea pare o fapta buna. Dar daca o faci din banii unor oameni care poate nu au o situatie materiala net superioara celor care nu isi fac asigurari, devine problematic moral, ma gandesc.
Vorbim despre oameni care au stiluri de viata care ar trebui sa ii excluda de la anumite asigurari de riscuri. Dar cand acesti oameni adopta comportamente de free riders, ce spunem? Dam feedback pozitiv acestui comportament, sau nu? Eu zic ca decizia lui Bush - si a americanilor care il sustin - este justa si va avea ca rezultat cresterea numarului de asigurati, pe termen lung.
Banii publici nu trebuie cheltuiti in politici sociale decat atunci cand exista maxima certitudine ca oamenii nu se pot, sub nici o forma, ajuta singuri. Altfel, se formeaza imediat retele sociale care 'sug' rapid profitul social si 'game' sistemul formand rente. Acum, suntem de acord cu free riders ii, sau nu?
Se va spune ca lucrurile nu stau chiar asa, ca acesti free riders nu sunt, basically, rau intentionati, ci ca sunt ignoranti.
Acum, asta este o problema... Ce faci cand constati ca oameni de langa tine nu 'vad' lucrurile la fel ca tine? Incerci sa schimbi lumea cu mari teorii, esti moderat sau ignori? Eu propun moderatia, propun ca efortul personal sa fie canalizat pe cei din imediata apropiere, carora le poti - daca crezi ca meriti sa joci rolul asta - servi drept exemplu personal si sprijin moral.
De ce spun asta? Pentru ca, de obicei, schimbarea personala este extrem de dificila. Ne schimbam atat de greu obisnuintele, suntem atat de conservatori in toate privintele...
Random 1
[...] in Luxembourg se fac mii de dealuri pe zi din care se ciupeste o mica fractie, oamenii sunt specialisti in finante; bancile lor, din cate stiu, sunt extrem de safe pentru oricine are bani si nu vrea sa stie nimeni de ei, daca nu ma insel sunt singura tara care nu a semnat nu stiu ce act care ii obliga sa divulge date despre deponenti. Irlanda e cum e in primul rand pentru ca firme precum Microsoft, Oracle, IBM vand prin tara asta tot ce desfac in UE; Irlanda a crescut enorm pentru ca au stiut sa profite de banii americanilor, ironic, nu? Norvegia este - cum zise Tom, calcand pe urmele Lenutei lol - petrolista.
Din date, oricum, e destul de greu de tras concluzii.
Mai bine sa vorbim despre experientele de zi cu zi. Uite, eu am trait in Irlanda o perioada si vreau sa ti spun ca mi se pare o tara inapoiata. Infrastructura e proasta, locuintele mici si extrem de scumpe, criminalitatea mare, sistemul medical e sinistroid si ultrascump/prohibitiv, multe servicii sunt superscumpe si industrii necompetitive - ei vorbesc despre rippoffireland intr-un cuvant.
America poate fi nasoala sau misto, depinde unde ce cum cand etc. Este evident tara cu cea mai mare eterogenitate, gasesti absolut orice pentru oricine la orice nivel. In America, practic, poti sa-ti castigi o paine cu mare usurinta, asa cum poti sa ti pierzi un job foarte simplu. Poti sa muncesti mai mult sau mai putin, intotdeauna, dar absolut intodeauna, depinde de tine. Vrei sa muncesti putin? Te faci medic stomatolog si bagi 6 ore / zi. Sau coafeza. Sau vanzator la magazin. Sau receptionist. Sau sofer de tir. Daca nu, nu te opreste nimeni, dar absolut nimeni, sa incerci mai mult. Cine a fost / trait in America stie ca nu spun prostii.
Dar exista o multime de locuri pe pamantul asta unde poti trai bine chiar fara sa muncesti pana stai in cap. Insa depinde de ce skills ai si cat de safe e industria ta. Adica, iti asumi riscul sa tragi lejer cand ai 20-30 ani, cand stii ca la 40 ani, daca esti concediat si nu estin forma, s ar putea sa ti gasesti greu ceva? Nu stiu, ma gandesc ca depinde de ce obligatii ai. Daca esti destul de tare ca sa faci bani cand esti tanar, sa iti iei o casa buna, sa pui niste bani deoparte, e okay, o lasi incet dupa 10-15 ani. Te retragi la Chamonix la 40 si traiesti inca 60 ani. Dar cei mai multi trag totusi pana pe la 60, au un fond de pensii de 500-1 milion si o mai duc inca 30-40 ani dupa aia, bine-mersi.
Gandesc si eu cu voce tare...
Zic ca cea mai buna treaba pe care o poti face este sa tragi foarte tare, da' foarte tare, de pe la 17-18 ani pana pe la 35-40. Si sa faci tot ce mai greu, mai dur... sa iti impingi limitele fara mila, si, well, sa iti faci rost de bani si sa iti faci o situatie cat mai buna. Eu asa m-as uita la tarile astea, m as uita sa vad, bun, vreau sa fac asta si pe dincolo, ia sa vad, unde castig mai mult? Sunt ITist bun, ce fac, ma duc in Bulgaria sau in Irlanda? Sunt medic, ma duc la Bucuresti sau la Londra? Sunt tamplar, ma duc la Focsani sau la Roma? Sunt economist, merg in Franta sau in State? Zic asa, la intamplare. Mergi unde e payofful mai mare, si bine faci...
Eu zic ca US sunt foarte tari pentru ca platesc super bine. Uite, faci un PhD in economics si bagi 150k / an si vacante carca. Daca esti activ, mai scrii o carte, mai bagi 200-300k, mai bagi o consultanta - urci la 100-200 plus pe an. Daca esti bun, stai in sistem si ajungi la 40 ani cu un milion in banca. Daca nu, ajungi la 60 an cu un milion in banca. Sau orice vrei tu, da' destept sa fii - sunt bani in US pentru toti baietii si fetele destepti/destepte.
Uite, citeam ce probleme au in Italia, ca doar vreo cincime din cei care studiaza in US se mai intorc in Italia, si astia pentru ca ii bat parintii daca nu o fac. De ce? Pentru ca in US sunt platiti de 2-3 ori mai bine decat in Italia. Oamenii vor sa munceasca in US pt 10-15 ani, si apoi se intorc cu milionul la Sienna sa isi faca siesta. Sau la Verona. Sau la Napoli (mama, ce misto e Italia!)
Sau mergi la Dubai, faci bani - da' sterg cu tine pe jos arabii, sa stiti. Muncesti 7/7 si afara sunt peste 50 grade - intrebati i pe cei care au fost pe acolo, sau cititi pe forumuri ce spun expatii. Si viata e naspa rau, pe ansamblu, printre arabi, sunt foarte aroganti si shemekeri. Si au adviseri americani.
Sau te duci in Brazilia si incerci sa faci ceva pe acolo. Cel mai bine e sa iti iei un pic de pamant cu 1 eur/ sqm, sa iti faci o casuta de 10 mii dolari pe malul oceanului si sa zbori low-cost cat de des poti. Stiu pe unul care face asta - da' banii si i face tot in State.
Sau vinzi software in China - stiu pe unul care face asta. A dat un bulan peste el - da' norocul si l mai face si omul. Acu' trage ca disperatu' sa vanda 2-3 ani, ca vrea sa se retraga, nu mai poate. Are vreo 45 ani si nu are copii. Vede numai programare non-stop. Cand il suni scrie coduri. Sau negociaza ceva. Are un apartament la bloc pe aici prin Bucuresti, nu il intereseaza banii, culmea. Nu e intreg la cap, cred. Ironic e ca firma prin care vinde el in China e americana.
Adica sunt povestile astea cu ce face unul, altul... si iti dai seama, mergand pe fir, ca oamenii care isi incearca norocul ajung pana la urma sa faca, intr un fel sau altul, un business cu americanii. In ce industrii poti excela fara sa gasesti ca esti cel mai bine platit de americani, Rhea?
Bun, sistemele medicale... dar asta e o poveste foarte complexa, pentru ca multi dintre cei care nu au asigurari refuza sa o faca, nu e vorba ca nu isi permit. Se gandesc ca de ce sa dea un ban pe asigurari, ca sunt sanatosi-tun, mai bine tin la banca, sau isi cumpara o masina noua, sau mananca mai mult. Uite, multi mexicani nu au asigurari in US, dar sunt si foarte obezi pt ca mananca de rup si nu fac sport. Daca ar taia 1/2 din ce halesc, si ar plati fara probleme o asigurare de baza. Sau daca si ar lua masini mai mici, la fel. Adica trebuie sa te uiti si la chestiile astea micro, sa intri in capul omului, sa ii intelegi (i)rationalitatea si sa vezi ce se intampla cu grupuri mai mari de oameni care traiesc impreuna, cum se conving ei unii pe altii ca unele chestii sunt okay (nu iti lua asigurare medicala, ia ti SUV, sau nu merge la scoala, ci stai pe strada) dar cum se agrega niste efecte si rezulta niste byproducts de genul n milioane nu au asigurari medicale. US sunt o tara libera, after all, traieste fiecare cum doreste, intre limite foarte largi.
Din date, oricum, e destul de greu de tras concluzii.
Mai bine sa vorbim despre experientele de zi cu zi. Uite, eu am trait in Irlanda o perioada si vreau sa ti spun ca mi se pare o tara inapoiata. Infrastructura e proasta, locuintele mici si extrem de scumpe, criminalitatea mare, sistemul medical e sinistroid si ultrascump/prohibitiv, multe servicii sunt superscumpe si industrii necompetitive - ei vorbesc despre rippoffireland intr-un cuvant.
America poate fi nasoala sau misto, depinde unde ce cum cand etc. Este evident tara cu cea mai mare eterogenitate, gasesti absolut orice pentru oricine la orice nivel. In America, practic, poti sa-ti castigi o paine cu mare usurinta, asa cum poti sa ti pierzi un job foarte simplu. Poti sa muncesti mai mult sau mai putin, intotdeauna, dar absolut intodeauna, depinde de tine. Vrei sa muncesti putin? Te faci medic stomatolog si bagi 6 ore / zi. Sau coafeza. Sau vanzator la magazin. Sau receptionist. Sau sofer de tir. Daca nu, nu te opreste nimeni, dar absolut nimeni, sa incerci mai mult. Cine a fost / trait in America stie ca nu spun prostii.
Dar exista o multime de locuri pe pamantul asta unde poti trai bine chiar fara sa muncesti pana stai in cap. Insa depinde de ce skills ai si cat de safe e industria ta. Adica, iti asumi riscul sa tragi lejer cand ai 20-30 ani, cand stii ca la 40 ani, daca esti concediat si nu estin forma, s ar putea sa ti gasesti greu ceva? Nu stiu, ma gandesc ca depinde de ce obligatii ai. Daca esti destul de tare ca sa faci bani cand esti tanar, sa iti iei o casa buna, sa pui niste bani deoparte, e okay, o lasi incet dupa 10-15 ani. Te retragi la Chamonix la 40 si traiesti inca 60 ani. Dar cei mai multi trag totusi pana pe la 60, au un fond de pensii de 500-1 milion si o mai duc inca 30-40 ani dupa aia, bine-mersi.
Gandesc si eu cu voce tare...
Zic ca cea mai buna treaba pe care o poti face este sa tragi foarte tare, da' foarte tare, de pe la 17-18 ani pana pe la 35-40. Si sa faci tot ce mai greu, mai dur... sa iti impingi limitele fara mila, si, well, sa iti faci rost de bani si sa iti faci o situatie cat mai buna. Eu asa m-as uita la tarile astea, m as uita sa vad, bun, vreau sa fac asta si pe dincolo, ia sa vad, unde castig mai mult? Sunt ITist bun, ce fac, ma duc in Bulgaria sau in Irlanda? Sunt medic, ma duc la Bucuresti sau la Londra? Sunt tamplar, ma duc la Focsani sau la Roma? Sunt economist, merg in Franta sau in State? Zic asa, la intamplare. Mergi unde e payofful mai mare, si bine faci...
Eu zic ca US sunt foarte tari pentru ca platesc super bine. Uite, faci un PhD in economics si bagi 150k / an si vacante carca. Daca esti activ, mai scrii o carte, mai bagi 200-300k, mai bagi o consultanta - urci la 100-200 plus pe an. Daca esti bun, stai in sistem si ajungi la 40 ani cu un milion in banca. Daca nu, ajungi la 60 an cu un milion in banca. Sau orice vrei tu, da' destept sa fii - sunt bani in US pentru toti baietii si fetele destepti/destepte.
Uite, citeam ce probleme au in Italia, ca doar vreo cincime din cei care studiaza in US se mai intorc in Italia, si astia pentru ca ii bat parintii daca nu o fac. De ce? Pentru ca in US sunt platiti de 2-3 ori mai bine decat in Italia. Oamenii vor sa munceasca in US pt 10-15 ani, si apoi se intorc cu milionul la Sienna sa isi faca siesta. Sau la Verona. Sau la Napoli (mama, ce misto e Italia!)
Sau mergi la Dubai, faci bani - da' sterg cu tine pe jos arabii, sa stiti. Muncesti 7/7 si afara sunt peste 50 grade - intrebati i pe cei care au fost pe acolo, sau cititi pe forumuri ce spun expatii. Si viata e naspa rau, pe ansamblu, printre arabi, sunt foarte aroganti si shemekeri. Si au adviseri americani.
Sau te duci in Brazilia si incerci sa faci ceva pe acolo. Cel mai bine e sa iti iei un pic de pamant cu 1 eur/ sqm, sa iti faci o casuta de 10 mii dolari pe malul oceanului si sa zbori low-cost cat de des poti. Stiu pe unul care face asta - da' banii si i face tot in State.
Sau vinzi software in China - stiu pe unul care face asta. A dat un bulan peste el - da' norocul si l mai face si omul. Acu' trage ca disperatu' sa vanda 2-3 ani, ca vrea sa se retraga, nu mai poate. Are vreo 45 ani si nu are copii. Vede numai programare non-stop. Cand il suni scrie coduri. Sau negociaza ceva. Are un apartament la bloc pe aici prin Bucuresti, nu il intereseaza banii, culmea. Nu e intreg la cap, cred. Ironic e ca firma prin care vinde el in China e americana.
Adica sunt povestile astea cu ce face unul, altul... si iti dai seama, mergand pe fir, ca oamenii care isi incearca norocul ajung pana la urma sa faca, intr un fel sau altul, un business cu americanii. In ce industrii poti excela fara sa gasesti ca esti cel mai bine platit de americani, Rhea?
Bun, sistemele medicale... dar asta e o poveste foarte complexa, pentru ca multi dintre cei care nu au asigurari refuza sa o faca, nu e vorba ca nu isi permit. Se gandesc ca de ce sa dea un ban pe asigurari, ca sunt sanatosi-tun, mai bine tin la banca, sau isi cumpara o masina noua, sau mananca mai mult. Uite, multi mexicani nu au asigurari in US, dar sunt si foarte obezi pt ca mananca de rup si nu fac sport. Daca ar taia 1/2 din ce halesc, si ar plati fara probleme o asigurare de baza. Sau daca si ar lua masini mai mici, la fel. Adica trebuie sa te uiti si la chestiile astea micro, sa intri in capul omului, sa ii intelegi (i)rationalitatea si sa vezi ce se intampla cu grupuri mai mari de oameni care traiesc impreuna, cum se conving ei unii pe altii ca unele chestii sunt okay (nu iti lua asigurare medicala, ia ti SUV, sau nu merge la scoala, ci stai pe strada) dar cum se agrega niste efecte si rezulta niste byproducts de genul n milioane nu au asigurari medicale. US sunt o tara libera, after all, traieste fiecare cum doreste, intre limite foarte largi.
Prieteni
O chestie foarte, foarte tare e internetul asta!
Nu ma refer doar la parte tehnica, care este, indubitabil, o minunatie: ganditi-va doar ce frumos se aliniaza totul, cum se plimba bitii ordonat , ce civilizatie tacuta e lumea asta a PCurilor, switcharelor si rutarelor, cu cata diligenta modesta isi transmit masinile unele altora numere hexadecimale si binare.
De networking ul social care rezulta din tacanitul tastaturii si excogitarea noastra ziceam.
Bottom line - iti faci amici multi, dom'le :)
Nu ma refer doar la parte tehnica, care este, indubitabil, o minunatie: ganditi-va doar ce frumos se aliniaza totul, cum se plimba bitii ordonat , ce civilizatie tacuta e lumea asta a PCurilor, switcharelor si rutarelor, cu cata diligenta modesta isi transmit masinile unele altora numere hexadecimale si binare.
De networking ul social care rezulta din tacanitul tastaturii si excogitarea noastra ziceam.
Bottom line - iti faci amici multi, dom'le :)
miercuri, octombrie 17, 2007
Desteptii si prostii
In Cluj s a deschis mall ul!
E incantator sa vezi cum ideile, capitalul si munca se agrega, fericit, intr un vector de consum. Lumea romaneasca se schimba in bine, in foarte bine, atunci cand oamenilor li se lasa libertatea de actiune si asociere.
Statul roman, pe de alta parte, face un pas inainte si unul inapoi. A ramas acelasi meleaca care te paleste peste ceafa daca s a trezit cu fata la perna, acelasi prostul-clasei care copiaza gresit peste umarul celui din fata, acelasi grandoman care nu poate ridica un pahar de pe masa fara sa ii verse continutul. Statul roman este, dupa toate statisticile, prostul Europei - si nu sunt semne ca lucrurile se vor imbunatati rapid. Sorin Ionita a explicat ieri, succint, la Realitatea, de ce nu vom autostrazi prea curand: pentru ca statul nu are, pur si simplu, oameni competenti care sa faca management de proiect, pe bucata care ii revine in PPPurile despre care tot se vorbeste de un cincinal.
Om vedea!
E incantator sa vezi cum ideile, capitalul si munca se agrega, fericit, intr un vector de consum. Lumea romaneasca se schimba in bine, in foarte bine, atunci cand oamenilor li se lasa libertatea de actiune si asociere.
Statul roman, pe de alta parte, face un pas inainte si unul inapoi. A ramas acelasi meleaca care te paleste peste ceafa daca s a trezit cu fata la perna, acelasi prostul-clasei care copiaza gresit peste umarul celui din fata, acelasi grandoman care nu poate ridica un pahar de pe masa fara sa ii verse continutul. Statul roman este, dupa toate statisticile, prostul Europei - si nu sunt semne ca lucrurile se vor imbunatati rapid. Sorin Ionita a explicat ieri, succint, la Realitatea, de ce nu vom autostrazi prea curand: pentru ca statul nu are, pur si simplu, oameni competenti care sa faca management de proiect, pe bucata care ii revine in PPPurile despre care tot se vorbeste de un cincinal.
Om vedea!
duminică, octombrie 14, 2007
Jurnalism in Romania
Pe Realitatatea TV a fost un talk show thin seria '10 pentru Romania'. Patru oameni au fost prezentati ca fiind in Top 10 cei mai apreciati, de la stanga la dreapta pe ecran:
Mircea Badea, Robert Turcescu, Dan Diaconescu, Catalin Tolontan.
Alte persoane din presa au pus intrebari celor patru (cu exceptia dnei Saftoiu care a refuzat sa ii adreseze una lui DD).
Intre altele, s a ajuns la concluzia ca MB si DD nu sunt jurnalisti de calitate (primul spune despre el insusi ca nici macar nu e jurnalist), in vreme ce RT si CT sunt considerati drept modele.
Realitatea TV a facut mici documentare despre fiecare dintre cei patru. MB si DD au fost pusi in lumina proasta, in vreme ce despre RT si CT s au spus lucruri elogioase.
Nu stiu daca ii urmariti sau nu pe cei patru, in general. Eu o fac, pe ici-pe colo. Ma uit la showurile lui RT, mai arunc un ochi pe site ul lui CT, mai las televizorul sa mearga pe MB cateodata si mai dau si pe OTV, desi destul de rar si stau putin.
As zice ca dintre cei patru, cel mai 'jurnalist' mi se pare DD. Omul tine practic pe umerii sai cele cinci procente din audienta totala, facand nu mai putin de 7 ore live pe zi, 7/7. Munceste enorm omul asta. Nu as putea spune, din pacate, daca munca lui serveste cuiva mai mult decat entertainment (sper ca oamenii care se uita invata macar ca in general argumentul e preferabil unei act de violenta fizica).
Apoi vine Turcescu, un om inteligent si instruit care incearca sa impuna standarde ridicate in presa. Si el munceste mult, se pregateste temeinic si face emisiuni foarte bune. Nu are insa curajul lui DD de a se arunca in cele mai urate evenimente, de a pune in lumina oameni si intamplari dementiale, dar care au o frecventa mare in tara asta si care merita analizate si dezbatute de oamenii care vor sa schimbe ceva.
Al treilea ar fi MB, desi el o tine mortis ca nu e jurnalist. Este un om foarte hatru si pare bine intentionat care are curajul (multi ii zic tupeu) sa dea in gat tot felul de faradelegi. In prezentarea malitioasa pe care i a facut o Realitatea, spuneau despre el ca este un om frustrat si violent... Eu i as fi spus tanar furios, mi se mare mai potrivit. MB e un om vesel, pe care viata in Romania il inraieste. Ca si mine, MB este revoltate de lipsa crasa de moralitate de care dau dovada multi politicieni si administratori, si reactioneaza cu furie. MB este anti-establishment, in fond - ori, e clar ca oameni care stiu sa lucreze cu sistemul, care stau la taclale cu puternicii zilei, nu il pot inghite pe acest Pacala care le spune pe sleau. As zice, ca sa imi manifest simpatia, [i]Ich bin ein Mircea Badea[/i]. In treacat, lui MB i ar prinde bine, cred, sa o lase mai usor cu mersul la sala si sa mai treaca prin librarii - e un tip care era bun la matematica pe vremuri, cred ca poate mult mai mult, ca jurnalist, decat face in prezent. Dar are nevoie de putintica slefuire intr o scoala serioasa.
La sfarsit l as lasa pe CT. Pare un tip inteligent etc dar, sincer, mi se pare ca emfaza cu care priveste lumea e nejustificata. Pe mine unul, tipul asta ma plictiseste ingrozitor. Nu mi se pare jurnalist pentru ca nu pune pe tapet mai nimic, de obicei se invarte in jurul cozii, o abureste... S a spus despre CT ca e singurul jurnalist care si a publicat declaratia de avere. E un lucru notabil, de buna seama. Dar asta nu il face un jurnalist bun, asa cum cunoasterea la perfectie a regulamentului de fotbal nu te face Hagi. As prefera un CT de zece ori mai incisiv decat unul cu declaratia de avere publicata.
...
Scriu chestia asta pentru ca in emisiunea asta m a deranjat foarte mult un lucru: a fost impartita lumea mediei in buni si rai, si asta nu ar fi nimic... cei buni nu s au multumit sa ii trimita in genunchi pe ceilalti, ci au lasat sa se inteleaga ca cei rai ar trebui sa dispara altogether :roll: Argumentul central era legat nu de manipulare, nu de coruptie, ci de limbaj. Lui MB i s a reprosat in nestire ca a injurat nu stiu ce politist, iar despre DD s a spus ca a adus rigola in prim plan.
Bun, pot sa admit ca MB e ridicol deseori, pot sa fiu de acord ca DD vorbeste despre lucruri bizare, dar... oamenii astia comenteza de fiecare data lucruri intamplate. Fapte masurabile, testabile, adevarate sunt intai puse in lumina, si abia apoi comentate. Cred ca dreptul cuiva de a povesti ceva ce s a intamplat nu trebuie ingradit in nici un fel. Comentariile pe langa marginea unor evenimente pot fi mai destepte sau nu, dar eu intotdeauna voi aprecia un jurnalist care are curajul sa mearga acolo unde altii - din motive de strategie - nu se duc.
As prefera, desigur, ca atat DD cat si MB sa fie si classy in afara de ce sunt. Dar, hei, nu le poti avea pe toate, asa ca ma multumesc, deocamdata, cu sinceritatea si curajul unor oameni ...
Mircea Badea, Robert Turcescu, Dan Diaconescu, Catalin Tolontan.
Alte persoane din presa au pus intrebari celor patru (cu exceptia dnei Saftoiu care a refuzat sa ii adreseze una lui DD).
Intre altele, s a ajuns la concluzia ca MB si DD nu sunt jurnalisti de calitate (primul spune despre el insusi ca nici macar nu e jurnalist), in vreme ce RT si CT sunt considerati drept modele.
Realitatea TV a facut mici documentare despre fiecare dintre cei patru. MB si DD au fost pusi in lumina proasta, in vreme ce despre RT si CT s au spus lucruri elogioase.
Nu stiu daca ii urmariti sau nu pe cei patru, in general. Eu o fac, pe ici-pe colo. Ma uit la showurile lui RT, mai arunc un ochi pe site ul lui CT, mai las televizorul sa mearga pe MB cateodata si mai dau si pe OTV, desi destul de rar si stau putin.
As zice ca dintre cei patru, cel mai 'jurnalist' mi se pare DD. Omul tine practic pe umerii sai cele cinci procente din audienta totala, facand nu mai putin de 7 ore live pe zi, 7/7. Munceste enorm omul asta. Nu as putea spune, din pacate, daca munca lui serveste cuiva mai mult decat entertainment (sper ca oamenii care se uita invata macar ca in general argumentul e preferabil unei act de violenta fizica).
Apoi vine Turcescu, un om inteligent si instruit care incearca sa impuna standarde ridicate in presa. Si el munceste mult, se pregateste temeinic si face emisiuni foarte bune. Nu are insa curajul lui DD de a se arunca in cele mai urate evenimente, de a pune in lumina oameni si intamplari dementiale, dar care au o frecventa mare in tara asta si care merita analizate si dezbatute de oamenii care vor sa schimbe ceva.
Al treilea ar fi MB, desi el o tine mortis ca nu e jurnalist. Este un om foarte hatru si pare bine intentionat care are curajul (multi ii zic tupeu) sa dea in gat tot felul de faradelegi. In prezentarea malitioasa pe care i a facut o Realitatea, spuneau despre el ca este un om frustrat si violent... Eu i as fi spus tanar furios, mi se mare mai potrivit. MB e un om vesel, pe care viata in Romania il inraieste. Ca si mine, MB este revoltate de lipsa crasa de moralitate de care dau dovada multi politicieni si administratori, si reactioneaza cu furie. MB este anti-establishment, in fond - ori, e clar ca oameni care stiu sa lucreze cu sistemul, care stau la taclale cu puternicii zilei, nu il pot inghite pe acest Pacala care le spune pe sleau. As zice, ca sa imi manifest simpatia, [i]Ich bin ein Mircea Badea[/i]. In treacat, lui MB i ar prinde bine, cred, sa o lase mai usor cu mersul la sala si sa mai treaca prin librarii - e un tip care era bun la matematica pe vremuri, cred ca poate mult mai mult, ca jurnalist, decat face in prezent. Dar are nevoie de putintica slefuire intr o scoala serioasa.
La sfarsit l as lasa pe CT. Pare un tip inteligent etc dar, sincer, mi se pare ca emfaza cu care priveste lumea e nejustificata. Pe mine unul, tipul asta ma plictiseste ingrozitor. Nu mi se pare jurnalist pentru ca nu pune pe tapet mai nimic, de obicei se invarte in jurul cozii, o abureste... S a spus despre CT ca e singurul jurnalist care si a publicat declaratia de avere. E un lucru notabil, de buna seama. Dar asta nu il face un jurnalist bun, asa cum cunoasterea la perfectie a regulamentului de fotbal nu te face Hagi. As prefera un CT de zece ori mai incisiv decat unul cu declaratia de avere publicata.
...
Scriu chestia asta pentru ca in emisiunea asta m a deranjat foarte mult un lucru: a fost impartita lumea mediei in buni si rai, si asta nu ar fi nimic... cei buni nu s au multumit sa ii trimita in genunchi pe ceilalti, ci au lasat sa se inteleaga ca cei rai ar trebui sa dispara altogether :roll: Argumentul central era legat nu de manipulare, nu de coruptie, ci de limbaj. Lui MB i s a reprosat in nestire ca a injurat nu stiu ce politist, iar despre DD s a spus ca a adus rigola in prim plan.
Bun, pot sa admit ca MB e ridicol deseori, pot sa fiu de acord ca DD vorbeste despre lucruri bizare, dar... oamenii astia comenteza de fiecare data lucruri intamplate. Fapte masurabile, testabile, adevarate sunt intai puse in lumina, si abia apoi comentate. Cred ca dreptul cuiva de a povesti ceva ce s a intamplat nu trebuie ingradit in nici un fel. Comentariile pe langa marginea unor evenimente pot fi mai destepte sau nu, dar eu intotdeauna voi aprecia un jurnalist care are curajul sa mearga acolo unde altii - din motive de strategie - nu se duc.
As prefera, desigur, ca atat DD cat si MB sa fie si classy in afara de ce sunt. Dar, hei, nu le poti avea pe toate, asa ca ma multumesc, deocamdata, cu sinceritatea si curajul unor oameni ...
luni, octombrie 08, 2007
Din putul gandirii
Wendelin Wiedeking, CEO la Porsche:
"Credibility is the key word. You have to show customers, workers, colleagues that you are going for something not for the short term, not because it is trendy or posh but because it is sustainable and down-to-earth. That is what I've practised and always will. "
Civilizatie (work-in-progress)
Acum cateva saptamani, cineva mi a infundat o bara la masina, in parcare. Nu stiu cine.
Aseara am descoperit ca un om mi a zgariat masina, de a lungul portierelor, dus-intors, adanc. Plin de ura.
Parcasem si eu, nu cu nesimtire, nu pe locuri marcate ca apartinand altcuiva... pe locuri publice, really.
Masina e noua, am cumparat o acum cateva luni.
Mai e mult pana departe... Astia suntem, cu astia defilam.
Aseara am descoperit ca un om mi a zgariat masina, de a lungul portierelor, dus-intors, adanc. Plin de ura.
Parcasem si eu, nu cu nesimtire, nu pe locuri marcate ca apartinand altcuiva... pe locuri publice, really.
Masina e noua, am cumparat o acum cateva luni.
Mai e mult pana departe... Astia suntem, cu astia defilam.
sâmbătă, octombrie 06, 2007
5k(m) tips
Nu stiu daca vreunul dintre cititorii accidentali ai acestui (pseudo)blog alearga, poate da, poate nu.
Daca nu, incercati - it'll pay off quickly. Putine lucruri sunt mai rewarding dacat sentimentul ca ti-ai depasit, cu inca un notch, limita pe care trecutul ti-a impus-o. Ai avut 100 kg si te-ai simtit prost? Gandeste-te ca peste 3 luni ai putea avea cu 15 mai putin, si ca te vei relansa, omeneste.
O sugestie - cut the junk. Uita-te, de curiozitate, pe cate calorii inghiti fara sa iti dai seama. Gandeste-te ca nu consumi mai mult de 2000 pe zi, cu stilul tau serviciu, acasa, serviciu... Grasimea care iti acopera muschii vine de undeva, nu crezi?
Doi, incepi si misca-ti corpul. Iti vei descoperi, treptat, abilitati pe care ai fi jurat ca nu le ai. Muschii vor incepe sa ti se profileze pe sub piele, vei incepe sa mergi mai drept, sa fii mai-tu-insuti.
Apoit, impinge-te si alearga intr-un parc. Intai, cate 1km, de 2-3 pe saptamana. Usor, urca in 2km, apoi 3... Pana ajungi la asa-zisul 5k (si uite aici niste tips http://www.distance-running-tips.com/5K-running-tips.html)
Nu uita sa faci abdomene, dimineata. Incepi cu 10-15, cate 2 serii... pana ajungi la serii de 50, de 3-4 ori.
Mai vorbim.
Daca nu, incercati - it'll pay off quickly. Putine lucruri sunt mai rewarding dacat sentimentul ca ti-ai depasit, cu inca un notch, limita pe care trecutul ti-a impus-o. Ai avut 100 kg si te-ai simtit prost? Gandeste-te ca peste 3 luni ai putea avea cu 15 mai putin, si ca te vei relansa, omeneste.
O sugestie - cut the junk. Uita-te, de curiozitate, pe cate calorii inghiti fara sa iti dai seama. Gandeste-te ca nu consumi mai mult de 2000 pe zi, cu stilul tau serviciu, acasa, serviciu... Grasimea care iti acopera muschii vine de undeva, nu crezi?
Doi, incepi si misca-ti corpul. Iti vei descoperi, treptat, abilitati pe care ai fi jurat ca nu le ai. Muschii vor incepe sa ti se profileze pe sub piele, vei incepe sa mergi mai drept, sa fii mai-tu-insuti.
Apoit, impinge-te si alearga intr-un parc. Intai, cate 1km, de 2-3 pe saptamana. Usor, urca in 2km, apoi 3... Pana ajungi la asa-zisul 5k (si uite aici niste tips http://www.distance-running-tips.com/5K-running-tips.html)
Nu uita sa faci abdomene, dimineata. Incepi cu 10-15, cate 2 serii... pana ajungi la serii de 50, de 3-4 ori.
Mai vorbim.
Ce a fost, si ce este
As minti sa spun ca nu imi lipseste atmosfera mitteleuropeana cu care ma obisnuisem atatia ani de zile.
Dar, cum a zis si Regina, 'it was nice while it lasted'. Acum suntem intr-0 alta lume, si traim pe alte co-ordonate. Ne miscam printre alti oameni, lucram alte lucruri.
Si, cu atat mai bine pentru noi, as spune. Daca lucrurile ar merge mereu snur, ar fi mare plictiseala, I guess.
Dar, cum a zis si Regina, 'it was nice while it lasted'. Acum suntem intr-0 alta lume, si traim pe alte co-ordonate. Ne miscam printre alti oameni, lucram alte lucruri.
Si, cu atat mai bine pentru noi, as spune. Daca lucrurile ar merge mereu snur, ar fi mare plictiseala, I guess.
Running tips (credits go to active.com)
One of Britain's top marathon runners, Liz Yelling, has compiled a top 10 of training tips. Yelling won bronze at last year's Commonwealth Games and was eighth in this year's London Marathon.
1. Ring fence your exercise time. You won't get to the finish line without protecting your time to train. You've made a personal commitment to your health and well-being so it's important to you. Prioritize your time and stick to it.
2. Create incentives. Set goals and reward yourself when you reach them. These will provide you with drive and commitment towards the 5k and help you gauge how your fitness is progressing.
3. Plan your attack. Know what you are going to do in your week and when. Your plan should be progressive, structured and appropriate to your exercise history, level of fitness and 5k goals.
4. Variation is the spice of running life. Doing the same type of running can make your routine boring. Don't just do the same run every day. Mix it up and try different things like varying the pace, terrain and time you run for.
5. It shouldn't be all hard work. Avoid packing all your runs together. As a rule of thumb, for every day of 'hard' running, take two days rest or easy running.
6. Fuel yourself. Running is a great calorie burner but you still need to replace the energy you've used. Carbohydrate is the body's fuel for exercise so eat a healthy, balanced diet and drink plenty of fluids.
7. Get some support. Running with friends is social and builds togetherness. Getting a coach can help you get the right advice from an experienced specialist and keep you motivated.
8. Get the right kit. Specialist running shoes are a must for injury prevention. Choose running kit that is functional and comfortable.
9. Be patient. Don't expect immediate results. Successful running takes time, but you'll love the benefits of looking and feeling great when they arrive. The more you do the easier it gets.
10. Enjoy it and have fun! Running shouldn't be a chore. It's something you do to boost your health, wellness and vitality. Just being out there doing it is a brilliant achievement and you should remind yourself how well you've done.
Running tips (credits go to active.com)
One of Britain's top marathon runners, Liz Yelling, has compiled a top 10 of training tips. Yelling won bronze at last year's Commonwealth Games and was eighth in this year's London Marathon.
1. Ring fence your exercise time. You won't get to the finish line without protecting your time to train. You've made a personal commitment to your health and well-being so it's important to you. Prioritize your time and stick to it.
2. Create incentives. Set goals and reward yourself when you reach them. These will provide you with drive and commitment towards the 5k and help you gauge how your fitness is progressing.
3. Plan your attack. Know what you are going to do in your week and when. Your plan should be progressive, structured and appropriate to your exercise history, level of fitness and 5k goals.
4. Variation is the spice of running life. Doing the same type of running can make your routine boring. Don't just do the same run every day. Mix it up and try different things like varying the pace, terrain and time you run for.
5. It shouldn't be all hard work. Avoid packing all your runs together. As a rule of thumb, for every day of 'hard' running, take two days rest or easy running.
6. Fuel yourself. Running is a great calorie burner but you still need to replace the energy you've used. Carbohydrate is the body's fuel for exercise so eat a healthy, balanced diet and drink plenty of fluids.
7. Get some support. Running with friends is social and builds togetherness. Getting a coach can help you get the right advice from an experienced specialist and keep you motivated.
8. Get the right kit. Specialist running shoes are a must for injury prevention. Choose running kit that is functional and comfortable.
9. Be patient. Don't expect immediate results. Successful running takes time, but you'll love the benefits of looking and feeling great when they arrive. The more you do the easier it gets.
10. Enjoy it and have fun! Running shouldn't be a chore. It's something you do to boost your health, wellness and vitality. Just being out there doing it is a brilliant achievement and you should remind yourself how well you've done.
joi, octombrie 04, 2007
O lume minunata
The main findings of the report include:
There is insufficient overall progress in Europe’s education and training systems towards the goals set in the Lisbon strategy for more jobs and growth. This is the main finding of the 2007 edition of the European Commission’s annual report on progress towards the Lisbon objectives in the field of education and training, which is published today. The report charts progress since 2000 in the light of key indicators and focuses on five education benchmarks agreed by the Member States. On the positive side, the number of tertiary-level maths, science and technology graduates continues to increase. However, progress was only moderate for the other benchmarks
- There are still too many early school leavers: In 2006, about six million young people (18-24 years old) left education prematurely in the EU. This would need to drop by two million if the benchmark of no more than 10% early school leavers is to be reached. The best performing EU countries were the Czech Republic (5.5%), Poland (5.6%) and Slovakia (6.4%).
- More graduates from upper secondary school are needed: In order to achieve the EU benchmark of an 85% upper-secondary school completion rate by 2010, an additional 2 million young people (aged 20-24 years) would need to finish upper-secondary education. In this area the best-performing EU countries are the Czech Republic (91.8%), Poland (91.7%) and Slovakia (91.5%).
- The EU has succeeded in meeting the target for mathematics, science, and technology graduates: If present trends continue, over 1 million students will graduate in mathematics, science and technology (MST) in the EU in 2010, compared to the present (2005) level of 860 000 graduates per year. These levels already exceed the benchmark. The best-performing countries in terms of MST graduates per 1 000 young people (20-29) are: Ireland (24.5), France (22.5), and Lithuania (18.9.
- There is insufficient participation in lifelong learning activities by adults: An additional 8 million adults would need to participate in lifelong learning within any four week period in 2010 if the EU benchmark of 12.5% participation rate is to be achieved. The best-performing EU countries are (2006): Sweden (32.1% in 2005), Denmark (29.2%) and the United Kingdom (26.6%).
- Improvements are needed in literacy levels of fifteen year-olds: About one in every five 15-year-old pupils in the EU is presently a poor reader. To reach the benchmark would need a further 200 000 pupils to improve their standard of reading. The best-performing EU countries are: Finland (5.7%), Ireland (11%) and the Netherlands (11.5%).
Emotionanta, nu credeti, grija pe care o poarta birocratii UE cetatenilor sai?
luni, octombrie 01, 2007
Drumul Vechi
Dragii mei,
Mai aveti o urma de cuman in vine? Mai curge sange turanic in voi? Mai zvacneste o inima basaraba in pieptul daco-roman?
Mergeti, iubitilor, pe Valea Teleajanului, si simtiti in nari mirosul Cumaniei. Drumul este ... pitoresc? putin spus... este... ireal.
Dupa iesirea din Brasov spre Ploesti (sic!), faceti stanga printr-un loc numit Sacele - organizat impecabil, mixt romano-unguresc ori vice-versa - si tineti drumul sinuos spre locuri cu nume de basm precum Homoraciu sau Malu-Vanat. Treceti prin Cheia spre Valenii de Munte ...
Asta este vechiul drum de legatura dintre Cumania/Valahia si Transilvania, cale batuta sute si sute de ani de palcuri de razboinici, de nevoiasi, de sate pribege, de negustori... Un drum vechi cat Romania...
Tehnic, soseaua este in stare perfecta, nou-reconditionata. Muntii, privelistea este absolut minunata, fermecatoare. Este Romania pura, autentica, neprihanita. Mergeti si vedeti cu ochii vostri ce au vazut si strabunii vostri din carutele lor, carevasazica.
Si culmea, dupa ce trec pe acolo, ajung seara acasa si deschid cartea preacinstitului boer Neagu Djuvara drept la pagina in care amintea despre Valea Teleajanului...
:) Plecaciuni!
Mai aveti o urma de cuman in vine? Mai curge sange turanic in voi? Mai zvacneste o inima basaraba in pieptul daco-roman?
Mergeti, iubitilor, pe Valea Teleajanului, si simtiti in nari mirosul Cumaniei. Drumul este ... pitoresc? putin spus... este... ireal.
Dupa iesirea din Brasov spre Ploesti (sic!), faceti stanga printr-un loc numit Sacele - organizat impecabil, mixt romano-unguresc ori vice-versa - si tineti drumul sinuos spre locuri cu nume de basm precum Homoraciu sau Malu-Vanat. Treceti prin Cheia spre Valenii de Munte ...
Asta este vechiul drum de legatura dintre Cumania/Valahia si Transilvania, cale batuta sute si sute de ani de palcuri de razboinici, de nevoiasi, de sate pribege, de negustori... Un drum vechi cat Romania...
Tehnic, soseaua este in stare perfecta, nou-reconditionata. Muntii, privelistea este absolut minunata, fermecatoare. Este Romania pura, autentica, neprihanita. Mergeti si vedeti cu ochii vostri ce au vazut si strabunii vostri din carutele lor, carevasazica.
Si culmea, dupa ce trec pe acolo, ajung seara acasa si deschid cartea preacinstitului boer Neagu Djuvara drept la pagina in care amintea despre Valea Teleajanului...
:) Plecaciuni!
vineri, septembrie 28, 2007
Stuff
In ultimul timp, tot felul de chestii.
Am insufletit - si asta e atat de important pentru mine! - cativa oameni. Sper sa aiba curajul sa spuna lucrurilor pe nume... Time will tell. Comunismul a lasat urme adanci, si in primul rand a facut din oameni buni, rai. Curaj, prieteni! Demnitatea voastra e a voastra, e a voastra, e a voastra.
Career-wise, am facut cateva schimbari, sper sa dea roade. Incep o chestie noua in scurt timp, d'abia astept :)
In alta ordine de idei, ma imping mai mult cu alergatul. Obiectiv agresiv: 10km in 50 min, pe strazile Bucurestiului. Care Bucuresti se face si el mare oras, vericule. Incepuram si noi sa avem, in sfarsit, strazi, trotuare, piste pentru biciclisti, toate semnalizate corect. Tre' sa recunosc ca Videanu, cat o fi el de oltean shmeker, livreaza calitate. Nu stiu nimic despre costuri, insa.
Altfel... Starbucks in Bucuresti, dar si multe-multe cafenele mistocute. Ce lipseste, inca, este downtownul pietonal, unde sa incapa 10-15 mii de oameni at once. Hai, macare o mie. Om vedea.
Mai am un proiect personal: imi construiesc casa in perioada asta. Oh. Da' speram sa iasa misto :)
Asteptam prima zapada! Nu am mai schiat in Romanica de fo 20 ani, asa ca - iarasi si din nou - d'abia astept :)
Am insufletit - si asta e atat de important pentru mine! - cativa oameni. Sper sa aiba curajul sa spuna lucrurilor pe nume... Time will tell. Comunismul a lasat urme adanci, si in primul rand a facut din oameni buni, rai. Curaj, prieteni! Demnitatea voastra e a voastra, e a voastra, e a voastra.
Career-wise, am facut cateva schimbari, sper sa dea roade. Incep o chestie noua in scurt timp, d'abia astept :)
In alta ordine de idei, ma imping mai mult cu alergatul. Obiectiv agresiv: 10km in 50 min, pe strazile Bucurestiului. Care Bucuresti se face si el mare oras, vericule. Incepuram si noi sa avem, in sfarsit, strazi, trotuare, piste pentru biciclisti, toate semnalizate corect. Tre' sa recunosc ca Videanu, cat o fi el de oltean shmeker, livreaza calitate. Nu stiu nimic despre costuri, insa.
Altfel... Starbucks in Bucuresti, dar si multe-multe cafenele mistocute. Ce lipseste, inca, este downtownul pietonal, unde sa incapa 10-15 mii de oameni at once. Hai, macare o mie. Om vedea.
Mai am un proiect personal: imi construiesc casa in perioada asta. Oh. Da' speram sa iasa misto :)
Asteptam prima zapada! Nu am mai schiat in Romanica de fo 20 ani, asa ca - iarasi si din nou - d'abia astept :)
sâmbătă, septembrie 22, 2007
Inima de soldat
Militarul care si-a pierdut viata era mitralior si se afla in turela transportorului. El a asteptat sa fie evacuati colegii sai, iar cand a venit randul sau sa iasa munitia din interiorul transportorului blindat a explodat, omorindu-l pe loc.
Un om al carui destin a fost sa moara in lupta. Respect soldatului si condoleante familiei eroului.
Inima de soldat
Militarul care si-a pierdut viata era mitralior si se afla in turela transportorului. El a asteptat sa fie evacuati colegii sai, iar cand a venit randul sau sa iasa munitia din interiorul transportorului blindat a explodat, omorindu-l pe loc.
Un om al carui destin a fost sa moara in lupta. Respect soldatului si condoleante familiei eroului.
vineri, septembrie 21, 2007
Ziua demisiei
20 septembrie a fost o zi in care spiritul liber s a ridicat peste corpul inclestat, in care speranta a rastalmacit balmajeala robului, in care a incoltit libertatea.
Oamenii sa ia seama: e nevoie de doi ca sa ai un tiran!...
Oamenii sa ia seama: e nevoie de doi ca sa ai un tiran!...
marți, septembrie 18, 2007
Din parc
De acolo scriu. Stau pe banca, am citit ziarul si am fumat o tigara. Asteptand.
Recunosc sportiv, imi place broadbandul mobil. Acum vreo 10 ani ma logam de pe gsm, cu carpeala de CSD la 9600 bps parca. Acum, alta viata.
...
Altceva ma intereseaza: care este ideea actionabila asupra careia sa imi concentrez atentia?
Marturisesc, vreau sa fiu foarte bogat. Super rich. Stiti de ce? Pentru ca ador sa fiu generos cu cei pe care ii iubesc, sa le ofer o viata lipsita de grijii materiale, asa incat ei sa isi poate satisface capriciile intelectuale. As sapa in piatra 10 ore pe zi daca asta m ar duce acolo.
....
Fiul meu de 8 ani plus a plans ieri. A trebuit sa ii sparg stirea asta in fata, ca pe o punga de floricele: da, un Porsche Carrera ajunge si la o suta de mii de coco, si un paleontolog nu si-ar putea permite unul prea curand. Dad ain't rich, sonny.
Trebuie sa schimb paradigma, sa atac altfel problema. Conventional, merg pe mana bancii si chestia asta e ingrozitor de deprimanta.
Rich dad, poor dad. Am citit cartile omului, si am prins ideea. Ce imi scapa este tragaciul...
In lunile din urma am muncit cu mine, mult mai mult sport si mult mai putine calorii. It feels fine. I need to keep doing this.
Recunosc sportiv, imi place broadbandul mobil. Acum vreo 10 ani ma logam de pe gsm, cu carpeala de CSD la 9600 bps parca. Acum, alta viata.
...
Altceva ma intereseaza: care este ideea actionabila asupra careia sa imi concentrez atentia?
Marturisesc, vreau sa fiu foarte bogat. Super rich. Stiti de ce? Pentru ca ador sa fiu generos cu cei pe care ii iubesc, sa le ofer o viata lipsita de grijii materiale, asa incat ei sa isi poate satisface capriciile intelectuale. As sapa in piatra 10 ore pe zi daca asta m ar duce acolo.
....
Fiul meu de 8 ani plus a plans ieri. A trebuit sa ii sparg stirea asta in fata, ca pe o punga de floricele: da, un Porsche Carrera ajunge si la o suta de mii de coco, si un paleontolog nu si-ar putea permite unul prea curand. Dad ain't rich, sonny.
Trebuie sa schimb paradigma, sa atac altfel problema. Conventional, merg pe mana bancii si chestia asta e ingrozitor de deprimanta.
Rich dad, poor dad. Am citit cartile omului, si am prins ideea. Ce imi scapa este tragaciul...
In lunile din urma am muncit cu mine, mult mai mult sport si mult mai putine calorii. It feels fine. I need to keep doing this.
marți, septembrie 11, 2007
Zi de zi
Alive and kickin' :)
Some fresh news: a inceput sa imi placa in Romania. Tot felul de lucruri misto vad zilnic, si - colac peste pupaza, ce saying misto, innit? - am un drive antreprenorial de zile mari. Yet, stiti cum merge vectorul, din zeci de chestii, focusezi pe 2-3 actionabile si ii dai bataie.
Recent, family bonding - I love it - cu un bonus de o saptamana pe malul marii. Egee. Am inceput sa re-iubesc si Grecia cu ocazia asta, dupa o serie de dezamagari (in business). Grecia este, needless to add, leaganul civilizatiei - whatta borem duh - si asta se simte la tot pasul. Vad in ochii grecilor o nostalgie care ma tulbura... e greu de prins in cuvinte. Foarte rewarding.
So: business, familie & prieteni.
PS Urmariti eforturile lui Dragos N. & Co cu avionul? Keep it up, ppl. Ca veni vorba, Dragos a scris un text f misto, pe care l am prins la fix, in Dilema Veche.
Some fresh news: a inceput sa imi placa in Romania. Tot felul de lucruri misto vad zilnic, si - colac peste pupaza, ce saying misto, innit? - am un drive antreprenorial de zile mari. Yet, stiti cum merge vectorul, din zeci de chestii, focusezi pe 2-3 actionabile si ii dai bataie.
Recent, family bonding - I love it - cu un bonus de o saptamana pe malul marii. Egee. Am inceput sa re-iubesc si Grecia cu ocazia asta, dupa o serie de dezamagari (in business). Grecia este, needless to add, leaganul civilizatiei - whatta borem duh - si asta se simte la tot pasul. Vad in ochii grecilor o nostalgie care ma tulbura... e greu de prins in cuvinte. Foarte rewarding.
So: business, familie & prieteni.
PS Urmariti eforturile lui Dragos N. & Co cu avionul? Keep it up, ppl. Ca veni vorba, Dragos a scris un text f misto, pe care l am prins la fix, in Dilema Veche.
luni, iulie 02, 2007
Parade
O 'parada' este, pentru mine, un eveniment dezagreabil. Imi displace aglomerarea unor indivizi, chiar si atunci cand ei au afinitati elective. Chestie de gust, I guess.
Problema pe care vreau sa o ridic pleaca de la observatia ca facem intuitiv echivalenta intre militantism (i.e. un efort ideologic de a schimba lumea in mod revolutionar, agresiv) si marsaluire (i.e ca in parada gay).
Dar cum stim daca un mars este cu adevarat un instrument ideologi? Sigur, avem indicii: oamenii stiu ca se marsaluieste pentru ceva anume, si faptul ca sunt dispusi sa petreaca x ore pe strazi, scandand sau agitand bannere, semnaleaza sprijinul lor pentru ideea mobilizatoare.
Dar, repet, cum stim ca acei oameni au cu adevarat o trusa de scule/concepte cu care pot sa masoare lumea? Cum stim daca acei oameni vor sa ne schimbe impotriva vointei noastre?
Raspunsul este ca nu avem suficiente argumente in sensul asta. Oamenii care marsaluiesc nu militeaza. Ei isi definesc propria identitate in mod net, si atat. De aceea este bine sa fim prudenti si sa nu ne aventuram in evaluari serioase. E mai intelept sa fim mai degajati, mai relaxati atunci cand observam ca niste tipi marsaluiesc. Eventual sa ii insotim, sau sa bem o bere privindu i amuzati, dupa caz.
Ei, acum intelegem doua lucruri:
1) Nu putem spune ca oamenii care marsaluiesc militeaza, adica nu putem spune ca vor sa schimbe lumea in mod revolutionar, pradalnic.
2) Oamenii care marsaluiesc isi definesc identitatea in mod net, apasat. Ei spun 'eu sunt asa-si-pe-dincolo'.
Intelegeti unde bat. Free birds, ppl.
Problema pe care vreau sa o ridic pleaca de la observatia ca facem intuitiv echivalenta intre militantism (i.e. un efort ideologic de a schimba lumea in mod revolutionar, agresiv) si marsaluire (i.e ca in parada gay).
Dar cum stim daca un mars este cu adevarat un instrument ideologi? Sigur, avem indicii: oamenii stiu ca se marsaluieste pentru ceva anume, si faptul ca sunt dispusi sa petreaca x ore pe strazi, scandand sau agitand bannere, semnaleaza sprijinul lor pentru ideea mobilizatoare.
Dar, repet, cum stim ca acei oameni au cu adevarat o trusa de scule/concepte cu care pot sa masoare lumea? Cum stim daca acei oameni vor sa ne schimbe impotriva vointei noastre?
Raspunsul este ca nu avem suficiente argumente in sensul asta. Oamenii care marsaluiesc nu militeaza. Ei isi definesc propria identitate in mod net, si atat. De aceea este bine sa fim prudenti si sa nu ne aventuram in evaluari serioase. E mai intelept sa fim mai degajati, mai relaxati atunci cand observam ca niste tipi marsaluiesc. Eventual sa ii insotim, sau sa bem o bere privindu i amuzati, dupa caz.
Ei, acum intelegem doua lucruri:
1) Nu putem spune ca oamenii care marsaluiesc militeaza, adica nu putem spune ca vor sa schimbe lumea in mod revolutionar, pradalnic.
2) Oamenii care marsaluiesc isi definesc identitatea in mod net, apasat. Ei spun 'eu sunt asa-si-pe-dincolo'.
Intelegeti unde bat. Free birds, ppl.
miercuri, iunie 20, 2007
Istorice
Lucrurile sunt extrem de complicate. O mare problema, in cazul nostru, este lipsa de preocupare pentru arheologie. Avem putine argumente in orice sens, asa ca mai trebuie sa asteptam cateva decenii inainte de a putea avea certitudini. Asa cum in fiecare luna aflam lucruri noi despre dinozauri ca urmare a muncii de sapaturi facute in toate colturile pamantului, tot asa putem 'documenta' procesele sociale dupa urmele lasate in pamant. Asezari mari, cimitire, toate au lasat urme care sunt ingropate si asteapta sa fie studiate.
Imi spunea un prieten ca in ultimii ani s au deschis in Romania mai multe santiere, dar nu stiu cate, unde, cu ce bani... Poate lucrarile de infrastructura care se vor face (autostrazi, de pilda) sa scoata la iveala, accidental, lucruri interesante.
Nici studiul arhivelor nu s a facut sistematic, din cate stiu. Imi imaginez ca la Istanbul ar trebui sa se afle multe documente interesente.
Pe harta asta http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd_1911/shepherd-c-038-039.jpg cum aratau provinciile romane in primele secole. Se vad in panelul 3, dreapta jos, Dacia Apulensis (de Sus), aparata de Zidul Roman (vedeti o linie in stanga panelului 3) si Carpati, cu centrul admin la Sarmizegetusa. Jos e Dacia Maluensis (de Jos), unde e foarte neclar ce s-a intamplat de a lungul timpului. Dar la sud de Dunare sunt triburi getice in Moesia de Jos/Inferioara!! Se stie ca getii erau neam tracic, si e o presupunere justa ca getii nu erau raspanditi doar la nord.
Pe harta asta http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd_1911/shepherd-c-042-043.jpg se vede cum stau lucrurile la anul 395 AD, la un secol dupa retragerea administratiei romane din Dacia de Sus (e neclar daca si ce au administrat romanii la nord de Dunare, in Dacia de Jos). Vedem Dacia la sudul dunarii, si dioceza ei. In fine, stiti probabil linkul asta http://www.euratlas.com/time1.htm vedeti si Daciile Ripensis si Dacia Mediteraneea http://www.euratlas.com/big/big0400.htm Provincia/iile Dacia de la sudul Dunarii au suferit de a lungul timpului modificari, probabil motivate politic si determinate de puterea de negociere a diversilor guvernatori.
Pe cam toate hartile de care stiu eu, domeniul .ro hehe este prezentat ca fiind inglobat in zone slab-administrate sau neadministrate central, de ex http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd_1911/shepherd-c-048.jpg
Attila nu avea birocrati, doar killeri, asa ca imperiul lui era o utopie.
Hanatele bulgare (bulgarii aia nu mai sunt decat cu numele astazi) si coalitiile lor cu vlahii au fost puteri vremelnice, cum se intampla. Pe harta asta http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd_1911/shepherd-c-089.jpg se arata intre 1265-1355 cum la nord de Dunare avem Marea Valahie (marginita de Carpati, Olt si Dunare) si Mica Valahie (Banatul Severinului). Almasul si Fagarasul erau in zona Brasovului, daca nu ma insel, si nu erau inglobate in Regatul Ungariei. Se vede Regatul Bulgariei care include Dobrudja (sic! )
Imi spunea un prieten ca in ultimii ani s au deschis in Romania mai multe santiere, dar nu stiu cate, unde, cu ce bani... Poate lucrarile de infrastructura care se vor face (autostrazi, de pilda) sa scoata la iveala, accidental, lucruri interesante.
Nici studiul arhivelor nu s a facut sistematic, din cate stiu. Imi imaginez ca la Istanbul ar trebui sa se afle multe documente interesente.
Pe harta asta http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd_1911/shepherd-c-038-039.jpg cum aratau provinciile romane in primele secole. Se vad in panelul 3, dreapta jos, Dacia Apulensis (de Sus), aparata de Zidul Roman (vedeti o linie in stanga panelului 3) si Carpati, cu centrul admin la Sarmizegetusa. Jos e Dacia Maluensis (de Jos), unde e foarte neclar ce s-a intamplat de a lungul timpului. Dar la sud de Dunare sunt triburi getice in Moesia de Jos/Inferioara!! Se stie ca getii erau neam tracic, si e o presupunere justa ca getii nu erau raspanditi doar la nord.
Pe harta asta http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd_1911/shepherd-c-042-043.jpg se vede cum stau lucrurile la anul 395 AD, la un secol dupa retragerea administratiei romane din Dacia de Sus (e neclar daca si ce au administrat romanii la nord de Dunare, in Dacia de Jos). Vedem Dacia la sudul dunarii, si dioceza ei. In fine, stiti probabil linkul asta http://www.euratlas.com/time1.htm vedeti si Daciile Ripensis si Dacia Mediteraneea http://www.euratlas.com/big/big0400.htm Provincia/iile Dacia de la sudul Dunarii au suferit de a lungul timpului modificari, probabil motivate politic si determinate de puterea de negociere a diversilor guvernatori.
Pe cam toate hartile de care stiu eu, domeniul .ro hehe este prezentat ca fiind inglobat in zone slab-administrate sau neadministrate central, de ex http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd_1911/shepherd-c-048.jpg
Attila nu avea birocrati, doar killeri, asa ca imperiul lui era o utopie.
Hanatele bulgare (bulgarii aia nu mai sunt decat cu numele astazi) si coalitiile lor cu vlahii au fost puteri vremelnice, cum se intampla. Pe harta asta http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd_1911/shepherd-c-089.jpg se arata intre 1265-1355 cum la nord de Dunare avem Marea Valahie (marginita de Carpati, Olt si Dunare) si Mica Valahie (Banatul Severinului). Almasul si Fagarasul erau in zona Brasovului, daca nu ma insel, si nu erau inglobate in Regatul Ungariei. Se vede Regatul Bulgariei care include Dobrudja (sic!
)
vineri, iunie 15, 2007
Greenspam!
 |  |
| In sectorul 2 buldozerele sapa la radacina copacilor |
| |
| |
Greenspam. Spam pentru copaci. Este o campanie prin care comunitatea interanutilor romani incearca sa avertizeze asupra defrisarilor de copaci din orasele Romaniei, devenite adevarate monstruozitati de beton si asfalt si sufocate de traficul rutier din ce in ce mai intens. A pornit de la site-ul Bloguresti si a fost preluata de Radio 21 si de ziarul electronic Hotnews.
duminică, iunie 10, 2007
Cum sta treaba
Cea mai mare parte a concetatenilor cu care eu interactionez (si sunt multi, sunt un om foarte activ) sunt ingrozitor de intoleranti, de un individualism primitiv, injositor, ceea ce ii transforma in fiinte demne de dispretuit. Aceia dintre romani care vor sa se poarte civilizat sunt in mare pericol de a fi luati la palme pentru ca vita incaltata nu suporta oamenii increzuti.
Se injura peste tot, de o agresivitate incredibila. Zgomotul social din Romania este strident, departe de orice armonie. E o zdranganeala amatoristica a unor prostovani nesimtiti. Romania este actualmente dominata de animale vorbitoare, nu de oameni cu bun-simt.
Se injura peste tot, de o agresivitate incredibila. Zgomotul social din Romania este strident, departe de orice armonie. E o zdranganeala amatoristica a unor prostovani nesimtiti. Romania este actualmente dominata de animale vorbitoare, nu de oameni cu bun-simt.
luni, mai 28, 2007
Pe croazeta cu avortul
Am atitudini ambivalente fata de acest premiu. Pe de o parte apreciez istetimea tinerilor regizori si actori care stiu sa se organizeze exemplar, cu resurse precare, si sa impuste iepurii.
Pe de alta parte, stau si ma intreb in ce masura e okay ca tragedia colectiva pe care am trait o in infectii ani '80, dominati de prostie si ura, de nimicnicie si paranoia, sa fie material pentru arta cinematografica comerciala, asa cum este aceea pregatita pentru vanity-festivaluri.
Ce ma nemultumeste nu este atat munca acestor artisti (in fond, sunt liberi sa intreprinda ce vor in limitele legii), ci... cum sa zic?... pictoralul, coloristica din aceste filme cu succes de boxoffice. Le vad ca pe un fel de cheguevarrisme, asa ceva.
Bun, e clar ca nu ma pot detasa de ipostaza de subiect in toate filmele astea. Ma simt direct vizat, ma vad mereu chinuindu ma sa ies din pielea unui personaj care mi a fost impus arbitrar, aceea de om nascut intr o societate ocupata abuziv de un grup de oameni prosti si rai. Ma vad in toate filmele astea, undeva in background, framantat si incapabil sa indrept o lume stramba.
Pana la urma, cred ca ma revolta profund lipsa mea de putere in fata unei societati urate, amenintatoare. Interesul oamenilor sensibili din juriile alea contrasteaza atat de strident cu intoleranta concetatenilor mei!
Pe de alta parte, stau si ma intreb in ce masura e okay ca tragedia colectiva pe care am trait o in infectii ani '80, dominati de prostie si ura, de nimicnicie si paranoia, sa fie material pentru arta cinematografica comerciala, asa cum este aceea pregatita pentru vanity-festivaluri.
Ce ma nemultumeste nu este atat munca acestor artisti (in fond, sunt liberi sa intreprinda ce vor in limitele legii), ci... cum sa zic?... pictoralul, coloristica din aceste filme cu succes de boxoffice. Le vad ca pe un fel de cheguevarrisme, asa ceva.
Bun, e clar ca nu ma pot detasa de ipostaza de subiect in toate filmele astea. Ma simt direct vizat, ma vad mereu chinuindu ma sa ies din pielea unui personaj care mi a fost impus arbitrar, aceea de om nascut intr o societate ocupata abuziv de un grup de oameni prosti si rai. Ma vad in toate filmele astea, undeva in background, framantat si incapabil sa indrept o lume stramba.
Pana la urma, cred ca ma revolta profund lipsa mea de putere in fata unei societati urate, amenintatoare. Interesul oamenilor sensibili din juriile alea contrasteaza atat de strident cu intoleranta concetatenilor mei!
duminică, mai 27, 2007
Pasarica, mancati as
In firea oamenilor au stat multe de a lungul istoriei. Pentru un troglodit era firesc sa ii crape teasta vecinului de pestera pentru un ciolan mai carnos. Tot firesc este si pentru politicianul imoral sa fure banii publici.
Dar noi tocmai despre schimbarea firii vorbim, nu? Despre schimbarea obisnuintelor proaste, despre schimbarea institutionala. E rau daca e firesc sa injuri ca Basescu, pentru ca injuratura exprima intoleranta si prefigureaza abuzul de forta bruta. Un om care te injura este foarte aproape de a fi un om care te bate, daca ar avea posibilitatea.
As mai zice ca cineva care iti vorbeste urat face o alegere. Faptul ca injuri exclude sansa unei contrargumentatii, ori a ignorarii, sau a acceptului. Ei bine, AA, ar trebui sa vrem ca 'firescul' injuraturii sa fie inlocuit de altceva, nu crezi? Tineti cont ca asta o spune unul care a crescut in cartier, si care si a castigat in adolescenta faima unui bully dezgustator
Dar noi tocmai despre schimbarea firii vorbim, nu? Despre schimbarea obisnuintelor proaste, despre schimbarea institutionala. E rau daca e firesc sa injuri ca Basescu, pentru ca injuratura exprima intoleranta si prefigureaza abuzul de forta bruta. Un om care te injura este foarte aproape de a fi un om care te bate, daca ar avea posibilitatea.
As mai zice ca cineva care iti vorbeste urat face o alegere. Faptul ca injuri exclude sansa unei contrargumentatii, ori a ignorarii, sau a acceptului. Ei bine, AA, ar trebui sa vrem ca 'firescul' injuraturii sa fie inlocuit de altceva, nu crezi? Tineti cont ca asta o spune unul care a crescut in cartier, si care si a castigat in adolescenta faima unui bully dezgustator
duminică, aprilie 29, 2007
duminică, februarie 04, 2007
Suspendarea presedintelui
Mimetismul ala procedural e inept de a dreptul. Mergand pe linia asta de argumentatie, de o naivitate dezarmanta, ai putea sa spui ca daca ploua atunci cand a fost ales, nu poate fi demis decat pe ploaie.
Se pierde ideea principala: un presedinte a ales direct, si are doua mandate maxim. Nici un alt politician nu e atat de constrans! Apoi e in spiritul democratic ca un presedinte sa nu mai revina la parlamentarism, sa se retraga sau sa tina conferinte.
Sunt doua mari sisteme de check and balances: pluripartidic si contramajoritarian. Primul presupune ca nici un partid sa nu controleze institutiile puterii in intregime (aplaudam numirea unui PSDist la SRI). Eu in Romania asimilez institutia non-executiva a presedintiei unei proceduri contramajoritariene, in care o persoana este aleasa pe termen lung si responsabilizata in consecinta. Asta asigura independenta de interesele politice ale unor partide care ar putea forma o coalitie antiprezidentiala si deci slabi eficienta sistemului pluripartidic!
Ai pe de o parte sistemul multipartidic care produce parlamentari si guvern executiv, si pe de alta parte pe cel anti-majoritar, cel judiciar, independent de vointa politica arbitrara, si care impune domnia legii. Eu nu vad institutia prezidentiala in Romania ca avand un rol executiv, asa ca o asimilez unui sistem de control similar celui judiciar.
De asta spun ca procedura de revocare a presedintelui nu trebuie sa fie slabita atata vreme cat el are o functie non-executiva si e ales direct de cetateni; el e deja constrans de limita celor doua mandate si de (asteptat onorabila, desi Iliescu a ignorat regula asta nescrisa) iesire din viata politica activa la sfarsitul mandatului/elor.
Sigur, daca presedintia ar fi o functie executiva, ar fi pe dos. Dar nu este.
Faptul ca e cu atat mai greu ca presedintele sa fie revocat descurajeaza coalizarea anti-prezidentiala (care presedinte e reprezentant direct al cetatenilor) a parlamentarilor, fara a o exclude insa.
Astfel, faptul ca toti stiu ca presedintele poate fi revocat cu mare dificultate se traduce intr un echilibru al sistemului politic in care institutia prezidentiala e contraponderea intereselor parlamentarilor si/sau executivilor si in care puterea de negociere a presedintelui e semnificativa. De ce e responsabilizat? Tocmai pentru ca in felul asta se pune pe umeri o povara serioasa! De asta e important ca idiotii sa nu fie alesi presedinte, in treacat fie spus (asta e si pericolul monarhiei, istoric vorbind unii monarhi au fost prosti de a dreptul; in cazul lor, insa, riscul e redus/eliminat prin educatia la sange pe care o primesc toti mostenitorii coroanei).
Daca presedintele ar fi (mai) usor revocabil, atunci asta s ar traduce intr un stimulent pentru comportamente strategice din partea lui, cu pretul pierderii independentei institutiei si, in consecinta, a scaderii controlului cetatenilor.
Daca ar fi sa fac o propunere, aceea ar fi ca termenul prezidential sa fie extins la sapte ani, tot cu doua mandate.
Se pierde ideea principala: un presedinte a ales direct, si are doua mandate maxim. Nici un alt politician nu e atat de constrans! Apoi e in spiritul democratic ca un presedinte sa nu mai revina la parlamentarism, sa se retraga sau sa tina conferinte.
Sunt doua mari sisteme de check and balances: pluripartidic si contramajoritarian. Primul presupune ca nici un partid sa nu controleze institutiile puterii in intregime (aplaudam numirea unui PSDist la SRI). Eu in Romania asimilez institutia non-executiva a presedintiei unei proceduri contramajoritariene, in care o persoana este aleasa pe termen lung si responsabilizata in consecinta. Asta asigura independenta de interesele politice ale unor partide care ar putea forma o coalitie antiprezidentiala si deci slabi eficienta sistemului pluripartidic!
Ai pe de o parte sistemul multipartidic care produce parlamentari si guvern executiv, si pe de alta parte pe cel anti-majoritar, cel judiciar, independent de vointa politica arbitrara, si care impune domnia legii. Eu nu vad institutia prezidentiala in Romania ca avand un rol executiv, asa ca o asimilez unui sistem de control similar celui judiciar.
De asta spun ca procedura de revocare a presedintelui nu trebuie sa fie slabita atata vreme cat el are o functie non-executiva si e ales direct de cetateni; el e deja constrans de limita celor doua mandate si de (asteptat onorabila, desi Iliescu a ignorat regula asta nescrisa) iesire din viata politica activa la sfarsitul mandatului/elor.
Sigur, daca presedintia ar fi o functie executiva, ar fi pe dos. Dar nu este.
Faptul ca e cu atat mai greu ca presedintele sa fie revocat descurajeaza coalizarea anti-prezidentiala (care presedinte e reprezentant direct al cetatenilor) a parlamentarilor, fara a o exclude insa.
Astfel, faptul ca toti stiu ca presedintele poate fi revocat cu mare dificultate se traduce intr un echilibru al sistemului politic in care institutia prezidentiala e contraponderea intereselor parlamentarilor si/sau executivilor si in care puterea de negociere a presedintelui e semnificativa. De ce e responsabilizat? Tocmai pentru ca in felul asta se pune pe umeri o povara serioasa! De asta e important ca idiotii sa nu fie alesi presedinte, in treacat fie spus (asta e si pericolul monarhiei, istoric vorbind unii monarhi au fost prosti de a dreptul; in cazul lor, insa, riscul e redus/eliminat prin educatia la sange pe care o primesc toti mostenitorii coroanei).
Daca presedintele ar fi (mai) usor revocabil, atunci asta s ar traduce intr un stimulent pentru comportamente strategice din partea lui, cu pretul pierderii independentei institutiei si, in consecinta, a scaderii controlului cetatenilor.
Daca ar fi sa fac o propunere, aceea ar fi ca termenul prezidential sa fie extins la sapte ani, tot cu doua mandate.
sâmbătă, februarie 03, 2007
Tara de vrea superprost!
La inceputul anilor '90 eram pasionat de politica si imi petreceam cea mai mare parte a timpului dezbatand asta-si-ailalata cu colegii de facultate. Odata am ajuns sa intalnesc un parlamentar; dupa o discutie de 15 minute, omul mi a spus urmatoarele: 'Copile, nu astepta de la mine sa fiu pasionat de politica in felul tau. Eu nu am citit nici o carte in ultimii zece ani. Eu vreau sa fac bani, si pentru asta sunt in politica. Ca mine sunt cam toti, cu exceptia celor prea batrani sau prea fricosi. ' Omului nu i a trebuit mai mult de un mandat ca sa isi puna pe picioare afacerile.
In zilele trecute am intalnit o tanara care mi a spus ca e la un partid, la tineret. 'Si, cum e?' am intrebat. 'Pai nu prea sunt eu asa interesata, dar taica meu mi a zis sa ma inscriu la partid'. De ce? Pai, are nevoie de un job. 'Mai sunt ca tine?' am intrebat o. 'Pai cam toti astia de varsta mea au parintii in partid'.
........
A fost actiunea politica agregata a acestor indivizi de natura sa produca pagube publice mai mari decat beneficiile realizate? Strategiile (individuale i/sau de grup) de reusita in afaceri ale parlamentarilor au generat conflicte de interese care au produs externalitati negative semnificative? Raspunsurile nu sunt simple, si nu avem suficiente informatii ca sa le dam acum.
Simplu spus, tranzitia trebuia sa se produca si procesul schimbarii proprietatii era in mod necesar unul violent, tinand cont de faptul ca foarte multi oameni isi disputau resurse limitate.
Dupa parerea mea, partidele politice in Romania anilor '90 au avut preponderent functia de a grupa oameni cu afinitati economice, nu ideologice. Mai precis, cei care mergeau pe ideea mentinerii status-quo ului si capusarii au ramas langa Iliescu, iar cei care vroiau schimbarea in grade diferite (mai incet sau mai repede) s au impartit in restul partidelor.
Oamenii sunt conservatori, ei sunt captivi unor practici recurente, automate, care blocheaza initiativa si inhiba schimbarea (in termeni economici discutia se pune pe concepte ca network externalities, switch costs si endowment effects).
Cred ca un punct de inflexiune a fost depasit in 1997, o data cu seria de reforme initiate de PNTCD. Atunci a inceput goana dupa aur in Romania. PSD istii au pierdut teren atunci, au lipsit de la ospat, dar au recuperat cum au putut apoi.
Dar astea sunt etape... si vin alte etape. E natura umana in actiune , exprimata in cei mei hobbesieni termeni.
.........
Despre ce vorbim aici? Despre asimetrii. Oamenii intreprinzatori asta cauta, iar parlamentarii romani, cel putin pana in prezent, au fost oameni in cautare de oportunitati de afaceri sau de cariera. Sigur, mai sunt printre ei si unii fara drive antreprenorial, dar noi vorbim 'in general', nu?
De ce trebuia sa fie in parlament si nu puteau sa ramana in afara politicii? Simplu: pentru ca aveam o economie de stat de privatizat. Exact, asimetrii.
........
Parintii au facut ce trebuia facut, adica tranzitia de la comunism la capitalism. Ei isi imping acum in fata copiii. Sigur, datele problemei s au schimbat, nu mai e (mai nimic) de privatizat. Dar, sa ne amintim, oamenii cauta asimetrii. Si unde ar putea sa le gaseasca, daca nu in politica? O mana se spala pe alta, si un sistem care merge nu e inlocuit pana nu se strica.
........
Intrebarea este daca toate oportunitatile importante mai sunt acum aglomerate in preajma politicienilor. Ce fel de economie are Romania? Unde sunt banii multi?
In zilele trecute am intalnit o tanara care mi a spus ca e la un partid, la tineret. 'Si, cum e?' am intrebat. 'Pai nu prea sunt eu asa interesata, dar taica meu mi a zis sa ma inscriu la partid'. De ce? Pai, are nevoie de un job. 'Mai sunt ca tine?' am intrebat o. 'Pai cam toti astia de varsta mea au parintii in partid'.
........
A fost actiunea politica agregata a acestor indivizi de natura sa produca pagube publice mai mari decat beneficiile realizate? Strategiile (individuale i/sau de grup) de reusita in afaceri ale parlamentarilor au generat conflicte de interese care au produs externalitati negative semnificative? Raspunsurile nu sunt simple, si nu avem suficiente informatii ca sa le dam acum.
Simplu spus, tranzitia trebuia sa se produca si procesul schimbarii proprietatii era in mod necesar unul violent, tinand cont de faptul ca foarte multi oameni isi disputau resurse limitate.
Dupa parerea mea, partidele politice in Romania anilor '90 au avut preponderent functia de a grupa oameni cu afinitati economice, nu ideologice. Mai precis, cei care mergeau pe ideea mentinerii status-quo ului si capusarii au ramas langa Iliescu, iar cei care vroiau schimbarea in grade diferite (mai incet sau mai repede) s au impartit in restul partidelor.
Oamenii sunt conservatori, ei sunt captivi unor practici recurente, automate, care blocheaza initiativa si inhiba schimbarea (in termeni economici discutia se pune pe concepte ca network externalities, switch costs si endowment effects).
Cred ca un punct de inflexiune a fost depasit in 1997, o data cu seria de reforme initiate de PNTCD. Atunci a inceput goana dupa aur in Romania. PSD istii au pierdut teren atunci, au lipsit de la ospat, dar au recuperat cum au putut apoi.
Dar astea sunt etape... si vin alte etape. E natura umana in actiune , exprimata in cei mei hobbesieni termeni.
.........
Despre ce vorbim aici? Despre asimetrii. Oamenii intreprinzatori asta cauta, iar parlamentarii romani, cel putin pana in prezent, au fost oameni in cautare de oportunitati de afaceri sau de cariera. Sigur, mai sunt printre ei si unii fara drive antreprenorial, dar noi vorbim 'in general', nu?
De ce trebuia sa fie in parlament si nu puteau sa ramana in afara politicii? Simplu: pentru ca aveam o economie de stat de privatizat. Exact, asimetrii.
........
Parintii au facut ce trebuia facut, adica tranzitia de la comunism la capitalism. Ei isi imping acum in fata copiii. Sigur, datele problemei s au schimbat, nu mai e (mai nimic) de privatizat. Dar, sa ne amintim, oamenii cauta asimetrii. Si unde ar putea sa le gaseasca, daca nu in politica? O mana se spala pe alta, si un sistem care merge nu e inlocuit pana nu se strica.
........
Intrebarea este daca toate oportunitatile importante mai sunt acum aglomerate in preajma politicienilor. Ce fel de economie are Romania? Unde sunt banii multi?
vineri, februarie 02, 2007
Tara te vrea prost
Cu ceva timp in urma a trebuit sa demonstrez unor functionari ca nu cunosc legile dupa care functioneaza institutia lor. Am facut o cu usurinta, si spre placerea mea mi am impus vointa acelor netrebnici. Stupoarea de pe fetele lor era dublata de ciuda ca cineva a fost in stare sa foloseasca o lege 'cu adresa' in interesul sau fara a fi fost canalizat de sistemul clientelar. Au fost, pur si simplu, loviti cu leuca atunci cand afirmatiilor lor le raspundeam cu trimiteri la aliniate relevante.
Dar nu despre triumful meu gadilator de vanitate vreau sa va vorbesc
Ideea e ca cu ocazia asta am inteles cum merge sistemul: se strecoara in legi cuvinte/sintagme cheie, e.g. 'dupa caz', care acopera intitiativa privata, antreprenoriala, a functionarilor. Practic, oamenii astia fura legal. Asta explica, probabil, de ce atatia politicieni acuzati scapa, pana la urma, basma-curata.
Dar nu despre triumful meu gadilator de vanitate vreau sa va vorbesc
Ideea e ca cu ocazia asta am inteles cum merge sistemul: se strecoara in legi cuvinte/sintagme cheie, e.g. 'dupa caz', care acopera intitiativa privata, antreprenoriala, a functionarilor. Practic, oamenii astia fura legal. Asta explica, probabil, de ce atatia politicieni acuzati scapa, pana la urma, basma-curata.
luni, ianuarie 29, 2007
Nimic despre marketing mix
E jenant sa vezi ca atatia oameni inteligenti vorbesc in sus si in jos despre marci/brands fara sa sufle o vorba despre faptul ca marcom este doar sfarsitul unui proces complex de dezvoltare a unui produs/serviciu.
sâmbătă, ianuarie 27, 2007
City of Love
Ma uit pe geam si vad cum se asterne zapada peste jeg.
Stivele de gunoi menajer lasate de locuitorii-soboloni pe langa stalpi dispar incet sub zapada. Cacatii de caine, imprastiati peste tot, de toate culorile si marimile, intregi sau zdrobiti de trecatori, sunt acum sub doua palme de omat alb, proaspat.
Nici mirosul de imputit nu se mai simte, fulgii inghit mizeria suspendata in aerul orasului.
Orasul asta ar trebui mutat in Antartica. Iar locuitorii sai? Well, "decat sobolan, mai bine pinguin"!
Stivele de gunoi menajer lasate de locuitorii-soboloni pe langa stalpi dispar incet sub zapada. Cacatii de caine, imprastiati peste tot, de toate culorile si marimile, intregi sau zdrobiti de trecatori, sunt acum sub doua palme de omat alb, proaspat.
Nici mirosul de imputit nu se mai simte, fulgii inghit mizeria suspendata in aerul orasului.
Orasul asta ar trebui mutat in Antartica. Iar locuitorii sai? Well, "decat sobolan, mai bine pinguin"!
vineri, ianuarie 26, 2007
Roblogfest
Dupa faza de anul trecut, cand un idiot s a votat singur in prostie si a furat munca oamenilor cinstiti care 1) au pus in practica un concept 2) si au mentinut blogurile cat au putut de bine si/sau 3) au votat cinstit, sper sincer ca anul asta vor fi penalizate cu asprime incalcarile regulamentului.
miercuri, ianuarie 24, 2007
SME, again and again and again
Eu am mai comentat in trecut ca SME merge direct in EBIT ul producatorilor din industrii labour intensive e.g. manufacturieri. Inainte de a stabili nivelul SME, guvernele ar trebui sa estimeze elasticitatea cererii de forta de munca ieftina. Industria usoara e indeobste hiperfragmentata, are sunk costuri mici si consumatori price sensitive si un 10% crestere in OPEX poate scoate din business angajatorii altogether. Sau ii relocheaza.
In economia globala e foarte riscant pentru guverne sa umble la salariul minim, e o parghie care poate produce voturi pe termen scurt, dar somaj structural dupa aia. Daca pleaca pantofarii din orasele astea monoindustriale, raman oamenii si fara aia o suta de parai, si fara pensii, si se aleg si cu criminalitate si probleme derivate din anomia asta!..
In economia globala e foarte riscant pentru guverne sa umble la salariul minim, e o parghie care poate produce voturi pe termen scurt, dar somaj structural dupa aia. Daca pleaca pantofarii din orasele astea monoindustriale, raman oamenii si fara aia o suta de parai, si fara pensii, si se aleg si cu criminalitate si probleme derivate din anomia asta!..
Toujours la femme...
Citesc in The Economist ca barbatii sunt predictibili de cand lumea. A facut o tipa specialista in arta si literatura un research cross-sectorial si trans-cultural de unde reiese ca toti barbatii, in toate culturile si epocile, totdeauna, de cand lumea si pamantul, de la Adam incoace (glosati...) au suspinat dupa femei cu sani mari, solduri carnoase si subtiri in talie . Cica e o chestie hormonala!...
Well, acum am cel putin o scuza!
. Cica e o chestie hormonala!...Well, acum am cel putin o scuza!
joi, ianuarie 18, 2007
Tara prostilor
O chestie absolut banala biletul asta, e stupid ca se vorbeste atat despre prostia asta... Pe Tariceanu l a luat valul si a simtit nevoia sa faca pe eroul in lupta cu sistemul, probabil ca materialul atasat notei continea genul de argumente care faceau cititorul sa creada ca Patriciu si Petromidia sunt abuzate de dusmanii din justitie etc. L am vazut pe Patriciu cam tot atunci la TV argumentandu si cazul cu mare elocinta, e foarte convingator. Se foloseste de Tariceanu fara ca macar amaratul asta sa isi dea prea bine seama...
Dezamagitor este ca Basescu coboara atat de jos, sub centura. Nu se face.
Dezamagitor este ca Basescu coboara atat de jos, sub centura. Nu se face.
CSM
As spune ca CSM este o institutie extrem de sensibila la calitatea oamenilor care o compun, si cata vreme criteriile de eligibilitate nu sunt meritocratice, vechile rutine se vor mentine, o mana va spala pe alta. In general, prostii ambitiosi ajunsi in varf se stiu cu musca pe caciula, sunt vulnerabili (pentru ca in mod formal criteriile sunt meritocratice, deci ei trebuie sa mimeze competenta!), nu au autonomie intelectuala si vor dezvolta comportamente adaptative plecand de la premisa ca 'capul plecat de sabie nu e taiat'. Si mai rau, acesti imbecili ajunsi in top tind sa recruteze, mai departe, oameni si mai prosti decat ei, dand astfel feedback pozitiv unui sistem gaunos care se va reproduce la infinit in absenta unor constrangeri brutale.
Deci, a 'lasa CSM sa isi faca treaba' poate sa fie, in anumite conditii, o alegere foarte proasta.
Daca vrei sa schimbi un bordel, arunci paturile, dar inlocuiesti si curvele, cum se zice... De asta, as zice, oamenii politici vizionari (cati or fi ei) nu trebuie sa aiba mila si sa starpeasca (prin orice mijloace? asta e o intrebare) imbecilii duri care domina institutiile cheie.
Deci, a 'lasa CSM sa isi faca treaba' poate sa fie, in anumite conditii, o alegere foarte proasta.
Daca vrei sa schimbi un bordel, arunci paturile, dar inlocuiesti si curvele, cum se zice... De asta, as zice, oamenii politici vizionari (cati or fi ei) nu trebuie sa aiba mila si sa starpeasca (prin orice mijloace? asta e o intrebare) imbecilii duri care domina institutiile cheie.
marți, ianuarie 16, 2007
Patriciu
Arta managementului rezida in a ii face pe oameni sa se comporte in interesul tau, dar crezand ca o fac voluntar, liberi de constrangerea ta. Patriciu este, sunt sigur, un manager de exceptie, care cunoaste foarte bine oamenii si e mereu cu un pas inaintea celorlalti din jurul sau.
As vrea sa risipesc o prejudecata: deciziile, in politica sau in afaceri, nu se iau intotdeauna ca urmare a unor discutii sau negocieri in care se spun toate lucrurile. De multe ori, raman lucruri nespuse, din varii motive (exista o bogata literatura de strategie pe tema asta), lucru care deschide oportunitatea unor actiuni riscante, dar cu return potential mare.
Asa se face ca unii politicieni iau decizii care nu pot fi explicate pe baza informatiilor disponibile observatorilor (fie ele si cele care se mai susotesc pe culoarele de la sediul partidului sau pe forumuri de partid).
As vrea sa risipesc o prejudecata: deciziile, in politica sau in afaceri, nu se iau intotdeauna ca urmare a unor discutii sau negocieri in care se spun toate lucrurile. De multe ori, raman lucruri nespuse, din varii motive (exista o bogata literatura de strategie pe tema asta), lucru care deschide oportunitatea unor actiuni riscante, dar cu return potential mare.
Asa se face ca unii politicieni iau decizii care nu pot fi explicate pe baza informatiilor disponibile observatorilor (fie ele si cele care se mai susotesc pe culoarele de la sediul partidului sau pe forumuri de partid).
Steinhardt
"[...] inseamna ca rezistenta este mereu utila si ca infrangerea, chiar infrangerea, asigura celui care a rezistat un alt regim decat aluia care s a aplicat in primul rand. Ala i tratat ca un caine si ca un slugoi, iar astalalt este tratat ca un adversar. I se impun conditii grele, dar nu i se leaga streangul de gat [...]"
Apoi, o foarte interesanta observatie despre romani:
"[...] lumea cam critica poporul roman ca face glume pe seama guvernului si rezolva multe probleme cu glumele. Nu e justificat acest repros. Pentru ca glumele dovedesc luciditate si mentinerea inteligentei in forma ei alerta, treaza. Glumele sunt o dovada de trezvie, de capacitate de a aprehenda realitatea asa cum este. Autentic si inteligent. [...]
si, in fine
"[...] nu putem cere popoarelor si oamenilor sa reactioneze in acelasi fel. Impotriva absurdului istoriei si impotrica sistemelor, a persecutiilor, a suferintelor, popoarele si oamenii reactioneaza diferit. E greu sa emiti o judecata absoluta, sa condamni, sa vorbesti de lasitate, e foarte greu. Poporul roman e un popor care a trecut prin foarte multe. [...] Cea ce mi se pare foarte regretabil si periculos este dubla compromitere a ceea ce este moral si a fondului biologic. Toate muzeele astea alimentare, lipsa de hrana, indelungata si grava, lipsa aceasta de caldura si de alte lucruri elementare necesare vietii, dupa parerea mea compromit fondul biologic al natitunii si simtul moral al poporului. Obisnuinta asta de a obtine toate lucrurile prin mita, prin interventii, prin legaturi, prin descurcare - verbul asta a te descurca... Cum te poti descurca? Sau prin furt, sau prin mita, sau prin interventii, sau prin tertipuri Altfel nu te poti descurca! [...]"
(fragmente din Despre agonia Europei, 1986!).
Apoi, o foarte interesanta observatie despre romani:
"[...] lumea cam critica poporul roman ca face glume pe seama guvernului si rezolva multe probleme cu glumele. Nu e justificat acest repros. Pentru ca glumele dovedesc luciditate si mentinerea inteligentei in forma ei alerta, treaza. Glumele sunt o dovada de trezvie, de capacitate de a aprehenda realitatea asa cum este. Autentic si inteligent. [...]
si, in fine
"[...] nu putem cere popoarelor si oamenilor sa reactioneze in acelasi fel. Impotriva absurdului istoriei si impotrica sistemelor, a persecutiilor, a suferintelor, popoarele si oamenii reactioneaza diferit. E greu sa emiti o judecata absoluta, sa condamni, sa vorbesti de lasitate, e foarte greu. Poporul roman e un popor care a trecut prin foarte multe. [...] Cea ce mi se pare foarte regretabil si periculos este dubla compromitere a ceea ce este moral si a fondului biologic. Toate muzeele astea alimentare, lipsa de hrana, indelungata si grava, lipsa aceasta de caldura si de alte lucruri elementare necesare vietii, dupa parerea mea compromit fondul biologic al natitunii si simtul moral al poporului. Obisnuinta asta de a obtine toate lucrurile prin mita, prin interventii, prin legaturi, prin descurcare - verbul asta a te descurca... Cum te poti descurca? Sau prin furt, sau prin mita, sau prin interventii, sau prin tertipuri Altfel nu te poti descurca! [...]"
(fragmente din Despre agonia Europei, 1986!).
luni, ianuarie 15, 2007
Ex-marinarul si blonda
Asta a facut facultatea la particulari, nu? Se vede. Sincer, interesul pentru biletul asta spune multe despre cata prostie e in tara asta.
Cand face mizeriile astea, Basescu e profund dezgustator. Dar se joaca cu focul, marinarul, pentru ca s ar putea sa si o ia in freza la urmatoarele voturi daca mai sta mult in cardasie cu asistenti idioti.
Nu spun ce spun pe baza excogitatiilor acestei chivute, ci ma refer strict la comentariile ulterioare ale lui Basescu, care, in loc sa o puna la punct cu fermitate si exigenta asteptata, a ales bullying ul, iarasi si din nou, (exasperant!! pentru a cata oara?!) si nu si a putut lua placerea de a ii mai arde o hapsha peste scafarlie lui Tariceanu.
Conducatorii trebuie sa isi aleaga sfetnicii cu mare grija, si sa stie sa dea peste labe celor care se intind prea mult. Femeia asta care a fost nefericit daruita cu o ambitie mult peste masura posibilitatilor (Norvegia, anyone?) isi permite toate chestiile astea fiindca i s a dat o palarie mult prea mare. Nu pot sa inteleg cum se poate inconjura un om politic ca Basescu de asemenea personaje jalnice.
Si daca femeia are sa dea explicatii pentru shmenuri cu nu stiu ce dealuri suspecte, Basescu ar face bine sa o lase sa se descurce. Sigur, daca nu cumva ii e teama ca, lovita de panica, secretara ar putea sa dea pe goarna si alte chestii mai nasoale.
Politica in Romania, troaca de porci. Scarbos
Cand face mizeriile astea, Basescu e profund dezgustator. Dar se joaca cu focul, marinarul, pentru ca s ar putea sa si o ia in freza la urmatoarele voturi daca mai sta mult in cardasie cu asistenti idioti.
Nu spun ce spun pe baza excogitatiilor acestei chivute, ci ma refer strict la comentariile ulterioare ale lui Basescu, care, in loc sa o puna la punct cu fermitate si exigenta asteptata, a ales bullying ul, iarasi si din nou, (exasperant!! pentru a cata oara?!) si nu si a putut lua placerea de a ii mai arde o hapsha peste scafarlie lui Tariceanu.
Conducatorii trebuie sa isi aleaga sfetnicii cu mare grija, si sa stie sa dea peste labe celor care se intind prea mult. Femeia asta care a fost nefericit daruita cu o ambitie mult peste masura posibilitatilor (Norvegia, anyone?) isi permite toate chestiile astea fiindca i s a dat o palarie mult prea mare. Nu pot sa inteleg cum se poate inconjura un om politic ca Basescu de asemenea personaje jalnice.
Si daca femeia are sa dea explicatii pentru shmenuri cu nu stiu ce dealuri suspecte, Basescu ar face bine sa o lase sa se descurce. Sigur, daca nu cumva ii e teama ca, lovita de panica, secretara ar putea sa dea pe goarna si alte chestii mai nasoale.
Politica in Romania, troaca de porci. Scarbos
Asteptari
Ce as astepta de la un prim ministru liberal? In primul rand, o macelarire a biropatologiei, o reforma administrativa adanca, profunda, uluitoare, cu orice risc politic. Concedieri masive, taieri de rente, reforma, tata! Bomba atomica in capul aparatului birocratic mostenit de la comunisti si crescut cu dragoste de toti care au trecut prin guverne.
Dar pentru asta trebuie sa fii omul potrivit, si Tariceanu e clar neadecvat unor scopuri asa de razboinice. El, dupa cum vezi, nu poate mai mult decat sa dea oameni afara din parid asa incat sa isi consolideze pozitia, in cardasie cu pupincuristii care ii alcatuiesc clientela politica.
Uite, daca Romania nu atrage masiv fondurile europene va fi vai si amar de dandy ul asta shmeker.
PS Pacat de numele asta bestial pe care il are. Sa te cheme Tariceanu si sa nu lovesti napraznic... ce fiasco!
Dar pentru asta trebuie sa fii omul potrivit, si Tariceanu e clar neadecvat unor scopuri asa de razboinice. El, dupa cum vezi, nu poate mai mult decat sa dea oameni afara din parid asa incat sa isi consolideze pozitia, in cardasie cu pupincuristii care ii alcatuiesc clientela politica.
Uite, daca Romania nu atrage masiv fondurile europene va fi vai si amar de dandy ul asta shmeker.
PS Pacat de numele asta bestial pe care il are. Sa te cheme Tariceanu si sa nu lovesti napraznic... ce fiasco!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)