Sa ne intelegem: intai te respecti pe tine, apoi pe cei din jur, mediul... efectul agregat e ... patria! Esti patriot la sfarsit, nu la inceput.
Putini oameni sunt cu adevart patrioti. Calitatea asta le e indeobste rezervata celor mai buni dintre noi - marii carturari, marii oameni de stat sunt patriotii nostri. Noi astilantii - racani (e drept, nu stii niciodata de unde sare iepurele).
In rest, astia cu gura mare sunt nationalisti de tot felul.
marți, iunie 07, 2005
miercuri, iunie 01, 2005
Transparenta UE
Din experienta mea, as putea spune ca UE are si nu are tendinte manifest interventioniste. In mod clar se actioneaza cu foarte mare prudenta in regularea pietelor de retail (aproape deloc, poate cu exceptia unor piete extrem de dure, cum sunt cele ale produselor lactate, care au o capacitate foarte redusa de ajustare, si sa speram si in telecomunicatii ); in ceea ce priveste wholesale markets, Comisia tinde sa reglementeze, dar nu inainte de o documentare extrem de complexa. Munca analitica care backs up o directiva e foarte foarte serioasa. Comisia are relatii foarte stranse cu comunitatea academica, dar si cu companiile de consultanta (e.g. Nera) care elaboreaza opinii expert foarte bine documentate.
Intrebarea centrala e: sunt organizatiile UE capabile sa incorporeze feedback critic? Eu cred ca da... Ca orice sistem, si UE este de buna seama perfectibil. Una dintre functiile asteptatei Constitutii era sa impuna subsidiaritatea fara echivoc; in opinia mea, Constitutia ar fi restrans bias ul institutional (o chestiune intr'adevar serioasa, clarificata de Max Weber / Parkinson si altii). Din pacate, muncitorimea franceza nu a dat mare atentie nuantelor astora... oof.
In plus, si nu e deloc de neglijat aspectul asta, UE e considerata cea mai transparenta institutie din Europa in acest moment. Stiu ca nu ai mare respect pentru Prodi, dar trebuie sa spun ca el are un merit foarte mare in asigurarea transparentei asteia. Exact datorita acestei transparente poate B. sa faca observatii pertinente...
Intrebarea centrala e: sunt organizatiile UE capabile sa incorporeze feedback critic? Eu cred ca da... Ca orice sistem, si UE este de buna seama perfectibil. Una dintre functiile asteptatei Constitutii era sa impuna subsidiaritatea fara echivoc; in opinia mea, Constitutia ar fi restrans bias ul institutional (o chestiune intr'adevar serioasa, clarificata de Max Weber / Parkinson si altii). Din pacate, muncitorimea franceza nu a dat mare atentie nuantelor astora... oof.
In plus, si nu e deloc de neglijat aspectul asta, UE e considerata cea mai transparenta institutie din Europa in acest moment. Stiu ca nu ai mare respect pentru Prodi, dar trebuie sa spun ca el are un merit foarte mare in asigurarea transparentei asteia. Exact datorita acestei transparente poate B. sa faca observatii pertinente...
marți, mai 31, 2005
Gay Bucharest Festival
1. Argumentul central in expunerea celui caruia festivalul ii creeaza repulsie e urmatorul: preferintele sexuale sunt chestiuni de ordin personal si ca atare nu trebuie demonstrat public in favoarea lor. Cel care are repulsie opereaza asadar cu distinctia public/privat. Chestie care, in fond, e acceptabila. Dar la o analiza mai atenta se vede ca unele preferinte de ordin personal creeaza inevitabil probleme.
Fundamental, preferinta pentru ceva se traduce, socialmente, in eticheta. De pilda, cineva care prefera fotbalul devine microbist. Unul care prefera spritul in exces ajunge sa fie considerat betiv. Tot asa, cineva care prefera homosexualitatea heterosexualitatii e luat drept poponar sau lesbiana; generic, gay.
Care sunt asadar problemele legate de eticheta gay:
1) Etichetarea conduce la excluziune sociala
2) Excluziunea sociala conduce la nefericire
Ca atare, o demonstratie a acestor oameni urmareste sa:
- relaxeze discutia publica despre homosexualitate, si
- in extenso, urmareste sa dea sansa acestor oameni sa traiasca fericiti.
Cred ca numai un ipocrit ar putea spune ca unii oameni nu merita sa fie fericiti; ca si cum ar plati pentru anumite pacate. Poate ca o fac: dar nu e mai crestineste sa'l lasam pe Cel De Sus sa faca judecata asta?...
2.
I N
G E N E R A L,
Repulsia pentru homosexualitate, ca si cea pentru orice alt tip de deviere (e.g. etnica, rasiala, mentala) de la norma majoritatii, e un killer instinct social. Atentie, nu discutam de majoritatea simpla, ci de cea 80%, paretiana - aia rea, dura, implacabila, care nu lasa loc pentru nimic...
Epitomul intolerantei e, de fapt, acest 'toti suntem oameni, luati'ne unul cate unul'. Ca si cum am sterge cu buretele social exact ce a dus la agregarea in asociatii (i.e. minoritati): intoleranta majoritarilor 80%. E ca in armata: raport individual, nu de grup. Luati unul cate unul, anihilarea sociala a acestor 'devianti' e joc de glezne pentru Confort Gica. 'Pe ei, pe ei, pe mama lor'. Sau tatzii lor.
3.
Mie mi se pare cel putin ipocrit ca cei care ne consideram straight sa ne plangem de asa-zisa tiranie a politicall corectness. Cica - vezi Doamne - se altereaza limbajul si chestia asta contravine Libertatii De Expresie.
Well, perhaps it does. Dar libertatea de expresie are o limita: suferinta.
Okay, let's trash Politicall Corectness. Dar cum ramane, atunci, cu plansul in perna de fiecare seara, la sfarsitul unei alte zile incarcate de umilinte? Cum ramane cu frustrarea de a ti se inchide usile in nas? Cum ramane cu implacabilul suras cinic de pe fata majoritarului 80%, acel Confort Gica care se stie cu sacii in caruta si care iti serveste, fara mila, No Fuckin' Way ul zilnic?
Vorbim de acea 'individualizare', customizare... Ia'ma drept ce sunt and all that crap. Dar nu e asta doar o tautologie?! Eu sunt ceea ce sunt perceput ca sunt.
Fundamental, preferinta pentru ceva se traduce, socialmente, in eticheta. De pilda, cineva care prefera fotbalul devine microbist. Unul care prefera spritul in exces ajunge sa fie considerat betiv. Tot asa, cineva care prefera homosexualitatea heterosexualitatii e luat drept poponar sau lesbiana; generic, gay.
Care sunt asadar problemele legate de eticheta gay:
1) Etichetarea conduce la excluziune sociala
2) Excluziunea sociala conduce la nefericire
Ca atare, o demonstratie a acestor oameni urmareste sa:
- relaxeze discutia publica despre homosexualitate, si
- in extenso, urmareste sa dea sansa acestor oameni sa traiasca fericiti.
Cred ca numai un ipocrit ar putea spune ca unii oameni nu merita sa fie fericiti; ca si cum ar plati pentru anumite pacate. Poate ca o fac: dar nu e mai crestineste sa'l lasam pe Cel De Sus sa faca judecata asta?...
2.
I N
G E N E R A L,
Repulsia pentru homosexualitate, ca si cea pentru orice alt tip de deviere (e.g. etnica, rasiala, mentala) de la norma majoritatii, e un killer instinct social. Atentie, nu discutam de majoritatea simpla, ci de cea 80%, paretiana - aia rea, dura, implacabila, care nu lasa loc pentru nimic...
Epitomul intolerantei e, de fapt, acest 'toti suntem oameni, luati'ne unul cate unul'. Ca si cum am sterge cu buretele social exact ce a dus la agregarea in asociatii (i.e. minoritati): intoleranta majoritarilor 80%. E ca in armata: raport individual, nu de grup. Luati unul cate unul, anihilarea sociala a acestor 'devianti' e joc de glezne pentru Confort Gica. 'Pe ei, pe ei, pe mama lor'. Sau tatzii lor.
3.
Mie mi se pare cel putin ipocrit ca cei care ne consideram straight sa ne plangem de asa-zisa tiranie a politicall corectness. Cica - vezi Doamne - se altereaza limbajul si chestia asta contravine Libertatii De Expresie.
Well, perhaps it does. Dar libertatea de expresie are o limita: suferinta.
Okay, let's trash Politicall Corectness. Dar cum ramane, atunci, cu plansul in perna de fiecare seara, la sfarsitul unei alte zile incarcate de umilinte? Cum ramane cu frustrarea de a ti se inchide usile in nas? Cum ramane cu implacabilul suras cinic de pe fata majoritarului 80%, acel Confort Gica care se stie cu sacii in caruta si care iti serveste, fara mila, No Fuckin' Way ul zilnic?
Vorbim de acea 'individualizare', customizare... Ia'ma drept ce sunt and all that crap. Dar nu e asta doar o tautologie?! Eu sunt ceea ce sunt perceput ca sunt.
Merkel
De Angela Merkel o sa mai auzim, noi, romanii. Din pacate, ma astept la ce e mai rau, pentru noi, de la femeia asta dura care multora aminteste (pe buna dreptate) de Doamna de Fier.
Pentru cine nu stie - Angela M. este lidera CDU. Fosta profesoara de fizica in RDG, Berlin, dar foarte pasionata de politics, femeia (fara copii!) a intrat in CDU pe criterii de... PC (sa razi, nu alta). Kohl a adus'o cu mana lui. Ea a fost stiuta ca protejata lui, i se spunea Kohl-girl, erau foarte apropiati. Asta nu a oprit'o insa sa i'o traga fara mila cand Kohl a avut jena aia cu spagile. Angela M. e o masinarie care merge 24/7, e obsedata de success electoral si nu va lasa nici o carte nejucata.
Sa'i tinem pumnii lui Schroder, asadar. Cu o Franta obsedata de frica de relocare (Romania-social-dumping incepe sa apara din ce in ce mai des in dezbaterile francezilor) si o Germania crestin-democrata, suntem in pom. Concret, ne putem astepta la o varietate de piedici in calea oricarui beneficiu net (sprijin financiar deliberat) in perioada urmatoare. Adica exact atunci cand avem mai multa nevoie de sprijin...
Pentru cine nu stie - Angela M. este lidera CDU. Fosta profesoara de fizica in RDG, Berlin, dar foarte pasionata de politics, femeia (fara copii!) a intrat in CDU pe criterii de... PC (sa razi, nu alta). Kohl a adus'o cu mana lui. Ea a fost stiuta ca protejata lui, i se spunea Kohl-girl, erau foarte apropiati. Asta nu a oprit'o insa sa i'o traga fara mila cand Kohl a avut jena aia cu spagile. Angela M. e o masinarie care merge 24/7, e obsedata de success electoral si nu va lasa nici o carte nejucata.
Sa'i tinem pumnii lui Schroder, asadar. Cu o Franta obsedata de frica de relocare (Romania-social-dumping incepe sa apara din ce in ce mai des in dezbaterile francezilor) si o Germania crestin-democrata, suntem in pom. Concret, ne putem astepta la o varietate de piedici in calea oricarui beneficiu net (sprijin financiar deliberat) in perioada urmatoare. Adica exact atunci cand avem mai multa nevoie de sprijin...
sâmbătă, mai 28, 2005
Mitul instalatorului polonez
Dezbaterea e tragi-comica.
Mitul instalatorului polonez (care, manipulat cu indemanare de antreprenorul culturalo-politico-flasnetar Emmanueli, a facut ravagii in mentalul colectiv francez cu ocazia referendumului pentru Constitutia Europeana) a fost demontat de oamenii cu capul pe umeri, din pacate trop tard pour changer intentia de vot a palmasilor hexagonali. Sunt in momentul asta exact 150 de instalatori in Franta - toti cu contracte pe termen scurt - care muncesc ca subcontractori pe marile santiere de constructii. Ironic, pe piata franceze e insa un shortage de approximativ 6,000 instalatori. Toate datele astea sunt de la Asociatia Instalatorilor din Franta.
Comisia Europeana estimeaza ca Franta a pierdut 6,500 joburi datorita outsourcing ului in Europa de Est, dar a creat (fiti antene la baiatu') 150,000 (o suta cincizeci mii!!) ca urmare a cresterii comertului exterior cu aceste tari. Surplusul balantei comerciale a Frantei cu Europa de Est s'a dublat in 10 ani, ajungand la 1.1 bn EUR anul trecut.
Cum se intampla, prostimea franceza, votand Nu, risca, de fapt, sa si'i faca ostili exact pe consumatorii din tarile Europei de Est carora le datoreaza o multime de joburi.
Mitul instalatorului polonez (care, manipulat cu indemanare de antreprenorul culturalo-politico-flasnetar Emmanueli, a facut ravagii in mentalul colectiv francez cu ocazia referendumului pentru Constitutia Europeana) a fost demontat de oamenii cu capul pe umeri, din pacate trop tard pour changer intentia de vot a palmasilor hexagonali. Sunt in momentul asta exact 150 de instalatori in Franta - toti cu contracte pe termen scurt - care muncesc ca subcontractori pe marile santiere de constructii. Ironic, pe piata franceze e insa un shortage de approximativ 6,000 instalatori. Toate datele astea sunt de la Asociatia Instalatorilor din Franta.
Comisia Europeana estimeaza ca Franta a pierdut 6,500 joburi datorita outsourcing ului in Europa de Est, dar a creat (fiti antene la baiatu') 150,000 (o suta cincizeci mii!!) ca urmare a cresterii comertului exterior cu aceste tari. Surplusul balantei comerciale a Frantei cu Europa de Est s'a dublat in 10 ani, ajungand la 1.1 bn EUR anul trecut.
Cum se intampla, prostimea franceza, votand Nu, risca, de fapt, sa si'i faca ostili exact pe consumatorii din tarile Europei de Est carora le datoreaza o multime de joburi.
joi, mai 26, 2005
La ce bun forumistica?
Un amic imi spunea ca forumistica insistenta e, pana la urma, daunatoare. O discutie prelungita, pe un forum de ziar, nu poate fi, zice amicul, substitut serioasei preocupari pentru ceva. Adica, nu prea poti fi si forumist, si serios in acelasi timp. Forumistica ar fi, asadar, genul frivol al socializarii.
Amicul meu - altfel un tip cam vorba-lunga el insusi - imi spunea, concesivo-condescendent, ca genul conversational forumistic se potriveste, totusi, unor tipi cam superficiali, eventual ne-vorbiti, si - well - cam laudarosi. M'am recunoscut, intai dezamagit si pe urma furios, in toate atributele astea infamante, care nu pot fi decat marca unui tip cam neserios. Cu alte cuvinte, fiecare face cam cat poate...
Asa ca mi'am pus inevitabila intrebare: (cui) foloseste un forum pe internet?
Andrei Plesu a scris anul trecut, prin iulie, in Jurnalul National, un articol despre genul asta publicistic, forumistica:
Zice Plesu: [...] Fenomenul are, totusi, si o inevitabila contraparte patologica. Sansa comunicarii spontane, fara reguli si fara raspunderi, poate fi folosita delirant. O categorie care ilustreaza abundent inconvenientele “pietei libere“ a Internetului este aceea a grafomanilor. In mod normal, grafomanul nu are la indemana suficient spatiu tipografic pentru a-si developa, nestingherit, viciul. Or Internetul ii ofera posibilitati nesperate. Poate sa scrie oricat, poate angaja argumente interminabile si poate, in acelasi timp, sa traiasca satisfactia de a fi “in circulatie“. Nu e chiar publicat, dar e “pe fir“, e, cel putin teoretic, citit de mai multa lume, e in contact cu un “corpus“ virtual de interlocutori. Nu vom face, aici, o analiza de substrat a grafomaniei. Uneori e vorba de pura volubilitate. Alteori de un mod de a te afla in treaba. Alteori, in sfarsit, de o specie dramatica a singuratatii. Internetul devine un substitut al socializarii. Se simte, in transparenta cate unui text, cearcanul de melancolie al omului nevorbit, al exilatului fara prieteni, al constiintei insulare care isi cauta arhipelagul.
Va marturisesc ca eu unul m'am simtit direct vizat de eticheta grafoman. Mai trebuie sa spun ca am fost aproape naucit de pasajul asta bolduit, de parca autorul m'ar fi urmarit, nemilos, si m'ar fi expus oprobiului public pe stalpul infamiei Evident, asta nu inseamna ca Andrei Plesu a avut intentia sa ma descurajeze pe mine sau pe altcineva, sa inhibe libertatea de expresie a cuiva care discuta civilizat. Dimpotriva, sunt convins ca articolul e scris cu cele mai bune intentii, i.e. de a incuraja oamenii sa scrie articulat, coerent, fara atacuri ad-hominem. In plus, articolul e scris in contextul acelei regretabile 'certe a intelectualilor' care nu a folosit nici unei tabere, pana la urma...
In orice caz, a trebuit asadar sa imi culeg gandurile ravasite (sic!) si sa imi spun ca, well, grafomani-grafomani, dar cateodata chiar ne ies textele!...
Dar, desi m'a pus in garda in privinta unor riscuri (in definitiv, sunt constient ca orice exces strica), articolul mai degraba nu mi'a raspuns unor dileme: cui foloseste forumistica?... Suntem oare, intr-adevar, sistematic in eroare mentinandu-ne interesul permanent pentru evolutia unui topic, cautand sa argumentam pe varii teme? E forumul un sistem care evolueaza, care ne dezvolta intelectual, sau e o capcana intinsa spiritului critic?
PS Dupa reflectare indelungata in pauza de pranz, mestecandu'mi molcom pizza, am ajuns la concluzia preliminara ca, intr'adevar, forumistica e chiar un chattering (desi in cazul nostru particular e chiar unul placut). Dar, cum se intampla, ici-colo gasesti fire/comentarii sclipitoare, care iti pot deschide interesul pentru unele lucruri serioase.
Amicul meu - altfel un tip cam vorba-lunga el insusi - imi spunea, concesivo-condescendent, ca genul conversational forumistic se potriveste, totusi, unor tipi cam superficiali, eventual ne-vorbiti, si - well - cam laudarosi. M'am recunoscut, intai dezamagit si pe urma furios, in toate atributele astea infamante, care nu pot fi decat marca unui tip cam neserios. Cu alte cuvinte, fiecare face cam cat poate...
Asa ca mi'am pus inevitabila intrebare: (cui) foloseste un forum pe internet?
Andrei Plesu a scris anul trecut, prin iulie, in Jurnalul National, un articol despre genul asta publicistic, forumistica:
Zice Plesu: [...] Fenomenul are, totusi, si o inevitabila contraparte patologica. Sansa comunicarii spontane, fara reguli si fara raspunderi, poate fi folosita delirant. O categorie care ilustreaza abundent inconvenientele “pietei libere“ a Internetului este aceea a grafomanilor. In mod normal, grafomanul nu are la indemana suficient spatiu tipografic pentru a-si developa, nestingherit, viciul. Or Internetul ii ofera posibilitati nesperate. Poate sa scrie oricat, poate angaja argumente interminabile si poate, in acelasi timp, sa traiasca satisfactia de a fi “in circulatie“. Nu e chiar publicat, dar e “pe fir“, e, cel putin teoretic, citit de mai multa lume, e in contact cu un “corpus“ virtual de interlocutori. Nu vom face, aici, o analiza de substrat a grafomaniei. Uneori e vorba de pura volubilitate. Alteori de un mod de a te afla in treaba. Alteori, in sfarsit, de o specie dramatica a singuratatii. Internetul devine un substitut al socializarii. Se simte, in transparenta cate unui text, cearcanul de melancolie al omului nevorbit, al exilatului fara prieteni, al constiintei insulare care isi cauta arhipelagul.
Va marturisesc ca eu unul m'am simtit direct vizat de eticheta grafoman. Mai trebuie sa spun ca am fost aproape naucit de pasajul asta bolduit, de parca autorul m'ar fi urmarit, nemilos, si m'ar fi expus oprobiului public pe stalpul infamiei Evident, asta nu inseamna ca Andrei Plesu a avut intentia sa ma descurajeze pe mine sau pe altcineva, sa inhibe libertatea de expresie a cuiva care discuta civilizat. Dimpotriva, sunt convins ca articolul e scris cu cele mai bune intentii, i.e. de a incuraja oamenii sa scrie articulat, coerent, fara atacuri ad-hominem. In plus, articolul e scris in contextul acelei regretabile 'certe a intelectualilor' care nu a folosit nici unei tabere, pana la urma...
In orice caz, a trebuit asadar sa imi culeg gandurile ravasite (sic!) si sa imi spun ca, well, grafomani-grafomani, dar cateodata chiar ne ies textele!...
Dar, desi m'a pus in garda in privinta unor riscuri (in definitiv, sunt constient ca orice exces strica), articolul mai degraba nu mi'a raspuns unor dileme: cui foloseste forumistica?... Suntem oare, intr-adevar, sistematic in eroare mentinandu-ne interesul permanent pentru evolutia unui topic, cautand sa argumentam pe varii teme? E forumul un sistem care evolueaza, care ne dezvolta intelectual, sau e o capcana intinsa spiritului critic?
PS Dupa reflectare indelungata in pauza de pranz, mestecandu'mi molcom pizza, am ajuns la concluzia preliminara ca, intr'adevar, forumistica e chiar un chattering (desi in cazul nostru particular e chiar unul placut). Dar, cum se intampla, ici-colo gasesti fire/comentarii sclipitoare, care iti pot deschide interesul pentru unele lucruri serioase.
joi, mai 19, 2005
Constitutia Europei (la cald)
Presupun ca va tineti la curent cu evolutia. Si batranului zburator mecanico-portocaliu i'au cam ruginit articulatiile, s'a cam satistit si el de'atata vorbarie europeana. Starea de pesimism e predominanta nu numai in Franta, ci si in Olanda (asta din urma tine referendum pe 1 Iunie).
Desi evident trebuie asteptat rezultatul votului (nehotaratii sunt targetati intens in zilele astea), uite consecintele rejectarii: Tratatul de la Nice sta in piciore, cu toate inadvertentele de rigoare. Munca de 3 ani a atator oameni se duce dracului. Procedural, se va pune problema 1) se rescriu unele articole? Daca da, atunci cei care au votat vor re-vota (cu toate complicatiile procedurala derivate). Daca nu, se va discuta re-votarea in tarile care l'au rejectat.
La momentul asta se pare ca liderii tarilor care au votat deja nu sunt deloc dispusi sa reia munca. Ei vor blama, probabil, liderii tarilor care au rejectat tratatul. Astia fie vor demisiona, fie vor fight back in ideea de a'si tine scaunele (Chirac aproape sigur). Una peste alta, o sa fie o mizerie.
Schroder a pierdut masiv in cel mai important land german, North Rhine-Westphalia (a cincea mare economie din Europa), unde SPD are mai putin decat CDU. Motivul: prea mult focus pe business in detrimentul bunastarii colective. Stiti probabil de toata discutia cu demisia sefului de la Deutsche Borse, si tot valul de comentarii anti-capitaliste din Germania (unde, recent, investitorii straini au fost etichetati drept 'lacuste').
Bottom-line: pe un fond social tulburat de conflicte economice serioase, unde marile companii cauta sa mentina nivelurile de profitabilitate asteptate de actionari, micul layman european incepe sa ezite in a accepta planul maret de expansiune economica a Europei. Obisnuit cu trai pe vatrai, muncitorul 9-to-5 occidental nu poate accepta cu una-cu-doua ca saptamana de munca de 35 de ore e nesustenabila, ca rata consumului (care ii permite un schimb de masina la 4 ani, schimbarea mobilei la 5 ani, iesit in carciuma de 2 ori pe saptamana, frigiderul plin zilnic, 10 perechi de pantofi pe an, 30-40 EUR pe telefon mobil lunar etc) va trebui ajustata in anii urmatori. Cu alte cuvinte, europenake mediu nu vrea si pace sa renunte la traiul imbelsugat pe care il are de doua generatii.
Ironic, rejectand tratatul, europenake isi taie propria craca. Zilele astea, in economia mondiala esti ca pe strada: pe cont propriu. Free to chose, free to lose.
Desi evident trebuie asteptat rezultatul votului (nehotaratii sunt targetati intens in zilele astea), uite consecintele rejectarii: Tratatul de la Nice sta in piciore, cu toate inadvertentele de rigoare. Munca de 3 ani a atator oameni se duce dracului. Procedural, se va pune problema 1) se rescriu unele articole? Daca da, atunci cei care au votat vor re-vota (cu toate complicatiile procedurala derivate). Daca nu, se va discuta re-votarea in tarile care l'au rejectat.
La momentul asta se pare ca liderii tarilor care au votat deja nu sunt deloc dispusi sa reia munca. Ei vor blama, probabil, liderii tarilor care au rejectat tratatul. Astia fie vor demisiona, fie vor fight back in ideea de a'si tine scaunele (Chirac aproape sigur). Una peste alta, o sa fie o mizerie.
Schroder a pierdut masiv in cel mai important land german, North Rhine-Westphalia (a cincea mare economie din Europa), unde SPD are mai putin decat CDU. Motivul: prea mult focus pe business in detrimentul bunastarii colective. Stiti probabil de toata discutia cu demisia sefului de la Deutsche Borse, si tot valul de comentarii anti-capitaliste din Germania (unde, recent, investitorii straini au fost etichetati drept 'lacuste').
Bottom-line: pe un fond social tulburat de conflicte economice serioase, unde marile companii cauta sa mentina nivelurile de profitabilitate asteptate de actionari, micul layman european incepe sa ezite in a accepta planul maret de expansiune economica a Europei. Obisnuit cu trai pe vatrai, muncitorul 9-to-5 occidental nu poate accepta cu una-cu-doua ca saptamana de munca de 35 de ore e nesustenabila, ca rata consumului (care ii permite un schimb de masina la 4 ani, schimbarea mobilei la 5 ani, iesit in carciuma de 2 ori pe saptamana, frigiderul plin zilnic, 10 perechi de pantofi pe an, 30-40 EUR pe telefon mobil lunar etc) va trebui ajustata in anii urmatori. Cu alte cuvinte, europenake mediu nu vrea si pace sa renunte la traiul imbelsugat pe care il are de doua generatii.
Ironic, rejectand tratatul, europenake isi taie propria craca. Zilele astea, in economia mondiala esti ca pe strada: pe cont propriu. Free to chose, free to lose.
sâmbătă, mai 14, 2005
Consumerism si consum
Dataliile aici
con-bandit:
Consumul este un motor al dezvoltarii. Nu consumerismul. Consumul ar putea urni dezvoltarea oriunde, inclusiv in zone pe care in mod traditional nu le asociem cu consumerismul. Eu nu neg consumul (lucru evident sper), ci neg faptul ca exista in mod obiectiv un supraconsum, sau mai bine spus ca supraconsumul sau consumerismul ar fi fost constatat de catre criticii capitalismului in urma aplicarii unor criterii de evaluare obiective. Simple as that. Toti cei care sustin ca occidentul consuma prea mult, sustin de fapt ca lor li se pare asta. Distinctia dintre nevoi artificiale si reale este subiectiva, aprecierea valorii este subiectiva etc. Ei nu ne spun nimic despre Occident sau despre capitalism sau despre lume. Ne spun ceva doar despre modul in care judeca ei lumea.
Rhea:
Foarte bine. De aici inainte, sa nu mai spuna. Ma tem insa ca subiectivismul, chiar daca apartine criticilor/politologilor/filosofilor de profesie, care ar trebui sa fie mai obiectivi, nu va putea in realitate sa fie niciodata eliminat.
Am mai spus-o, ma repet: trebuie amendat.
Cu umor.
chatalin:
eu cred ca oamenii intuiesc totusi corect faptul ca dezechilibre cronice pe variate piete (e.g. a capitalului) pot genera crize serioase.
De pilda, sa admitem ca un investitor 'consuma' atunci cand acumuleaza actiuni. Consumul are la baza decizia de investi, bazata pe un set de presupuneri privind dezvoltarea asteptata a valorii actiunilor achizitionate.
Crizele se intampla (zic eu) atunci cand modelele de decizie se schimba structural, de la analiza fundamentala la tehnica (i.e. in locul analizei performantei firmei, investitorii se bazeaza exclusiv pe relatii statistice stabilite intre variatiile mai multor actiuni). Vorbesc aici de cresterea critica a ponderii analizei tehnice. Asta tinde sa duca la un 'supraconsum' de actiuni pentru ca simpla asociere statistica ignora sistematic performantele actuale ale firmelor.
In termenii individualismului metodologic, s'ar putea spune ca o criza de 'supraconsum' e o criza neintentionata a pietei, rezultat al agregarii efectelor actiunilor individual-rationale intr'o criza irational-colectiva...
Ca atare, decizia de a reglementa pietele pare rationala... Dar, pe masura ce numarul investitorilor creste (e.g. pietele OTC, initial slab-reglementate), e din ce in ce mai clar ca se ajunge la unele contradictii intre principiile liberale si practica...
Hm... nu am timp sa recitesc, I gotta go, cred ca am bagat cam multe chestii in mesaj... in sfarsit, o las asa...
con-bandit:
Chata, super ok mesajul, e bine ca l-ai lasat asa
Problema e ca aici ai criterii obiective de identificare, analog cu discutia noastra anterioara cu intreprinderile. Definesti supraconsumul ca fiind achizitia de valori mobiliare care conduce la o explozie a pretului urmata de o devalorizare aproape totala. Ai la dispozitie preturi si volume de tranzactionare ca date de intrare. Ai la dispozitie raportarile lunare ale societatilor de valori mobiliare cu privire la numarul de clienti si la valoarea tranzactionata. Deci poti masura before and after, ca sa identifici perioada de consum si cea de supraconsum. Eu atacam subiectivitatea, care nu este prezenta in exemplul tau.
Cat despre indreptatirea adoptarii de reglementari, nu stiu. Asta e un subiect sensibil pentru mine. In mod sigur sunt foarte multe reglementari care ma calca pe nervi si sunt atat antiliberale, cat si nenecesare pentru a preintampina crizele de supraconsum, cum le numesti tu.
P.S. (fara legatura cu ideea de baza): Dar putem noi sa spunem ca investitorii consuma? Putem asimila pietele speculative pietelor de bunuri de consum? Eu nu cred. Pe pietele de consum nu ai comportament strategic al consumatorului. Pe pietele speculative ambii participanti la o tranzactie se pot comporta strategic (adica cumpara sa-i pacaleasca pe altii, de pilda, dupa care vand cantitati mai mari etc sau invers). Ce pondere are comportamentul asta pe piata? Experienta mea imi spune pe de alta parte ca nu se poate vorbi de o piata omogena din punctul de vedere al comportamentului strategic nici macar in domeniul valorilor mobiliare, mai mult, nici macar pe o piata delimitata geografic si institutional, insa nu am incercat deocamdata sa sistematizez teoretic observatiile astea (ar cam trebui, however).
Adevarul e ca mi-e lene sa stau doua saptamani sa-mi insusesc matematica necesara, asa ca deocamdata nu sunt capabil sa tratez chestiunea riguros
con-bandit:
Consumul este un motor al dezvoltarii. Nu consumerismul. Consumul ar putea urni dezvoltarea oriunde, inclusiv in zone pe care in mod traditional nu le asociem cu consumerismul. Eu nu neg consumul (lucru evident sper), ci neg faptul ca exista in mod obiectiv un supraconsum, sau mai bine spus ca supraconsumul sau consumerismul ar fi fost constatat de catre criticii capitalismului in urma aplicarii unor criterii de evaluare obiective. Simple as that. Toti cei care sustin ca occidentul consuma prea mult, sustin de fapt ca lor li se pare asta. Distinctia dintre nevoi artificiale si reale este subiectiva, aprecierea valorii este subiectiva etc. Ei nu ne spun nimic despre Occident sau despre capitalism sau despre lume. Ne spun ceva doar despre modul in care judeca ei lumea.
Rhea:
Foarte bine. De aici inainte, sa nu mai spuna. Ma tem insa ca subiectivismul, chiar daca apartine criticilor/politologilor/filosofilor de profesie, care ar trebui sa fie mai obiectivi, nu va putea in realitate sa fie niciodata eliminat.
Am mai spus-o, ma repet: trebuie amendat.
Cu umor.
chatalin:
eu cred ca oamenii intuiesc totusi corect faptul ca dezechilibre cronice pe variate piete (e.g. a capitalului) pot genera crize serioase.
De pilda, sa admitem ca un investitor 'consuma' atunci cand acumuleaza actiuni. Consumul are la baza decizia de investi, bazata pe un set de presupuneri privind dezvoltarea asteptata a valorii actiunilor achizitionate.
Crizele se intampla (zic eu) atunci cand modelele de decizie se schimba structural, de la analiza fundamentala la tehnica (i.e. in locul analizei performantei firmei, investitorii se bazeaza exclusiv pe relatii statistice stabilite intre variatiile mai multor actiuni). Vorbesc aici de cresterea critica a ponderii analizei tehnice. Asta tinde sa duca la un 'supraconsum' de actiuni pentru ca simpla asociere statistica ignora sistematic performantele actuale ale firmelor.
In termenii individualismului metodologic, s'ar putea spune ca o criza de 'supraconsum' e o criza neintentionata a pietei, rezultat al agregarii efectelor actiunilor individual-rationale intr'o criza irational-colectiva...
Ca atare, decizia de a reglementa pietele pare rationala... Dar, pe masura ce numarul investitorilor creste (e.g. pietele OTC, initial slab-reglementate), e din ce in ce mai clar ca se ajunge la unele contradictii intre principiile liberale si practica...
Hm... nu am timp sa recitesc, I gotta go, cred ca am bagat cam multe chestii in mesaj... in sfarsit, o las asa...
con-bandit:
Chata, super ok mesajul, e bine ca l-ai lasat asa
Problema e ca aici ai criterii obiective de identificare, analog cu discutia noastra anterioara cu intreprinderile. Definesti supraconsumul ca fiind achizitia de valori mobiliare care conduce la o explozie a pretului urmata de o devalorizare aproape totala. Ai la dispozitie preturi si volume de tranzactionare ca date de intrare. Ai la dispozitie raportarile lunare ale societatilor de valori mobiliare cu privire la numarul de clienti si la valoarea tranzactionata. Deci poti masura before and after, ca sa identifici perioada de consum si cea de supraconsum. Eu atacam subiectivitatea, care nu este prezenta in exemplul tau.
Cat despre indreptatirea adoptarii de reglementari, nu stiu. Asta e un subiect sensibil pentru mine. In mod sigur sunt foarte multe reglementari care ma calca pe nervi si sunt atat antiliberale, cat si nenecesare pentru a preintampina crizele de supraconsum, cum le numesti tu.
P.S. (fara legatura cu ideea de baza): Dar putem noi sa spunem ca investitorii consuma? Putem asimila pietele speculative pietelor de bunuri de consum? Eu nu cred. Pe pietele de consum nu ai comportament strategic al consumatorului. Pe pietele speculative ambii participanti la o tranzactie se pot comporta strategic (adica cumpara sa-i pacaleasca pe altii, de pilda, dupa care vand cantitati mai mari etc sau invers). Ce pondere are comportamentul asta pe piata? Experienta mea imi spune pe de alta parte ca nu se poate vorbi de o piata omogena din punctul de vedere al comportamentului strategic nici macar in domeniul valorilor mobiliare, mai mult, nici macar pe o piata delimitata geografic si institutional, insa nu am incercat deocamdata sa sistematizez teoretic observatiile astea (ar cam trebui, however).
Adevarul e ca mi-e lene sa stau doua saptamani sa-mi insusesc matematica necesara, asa ca deocamdata nu sunt capabil sa tratez chestiunea riguros
vineri, mai 13, 2005
CATV, on liberty
Miile de canale comerciale CATV sunt finantate privat. Ele sunt intreprinderi comperciale, unele closely-held, altele listate. Actionarii asteapta un return. Ca atare, competitia are rolul de a reduce castiguri anormale, si in business ul entertainment ca si in retail banking, sa zicem.
Bottom line - valoarea filmelor e data de returnul generat. Asta este singura variabila masurabila.
Ce da un film bun? exact: dificil de masurat. Ca atare, ramane la latitudinea consumatorului sa decida daca e dispus sa plateasca 2 ore pentru un film oarecare. La sfarsit, va trage anumite concluzii in baza carora va face decizii ulterioare (e.g. mi-a placut un film cu tom cruise, deci sunt dispus sa mai vad un film cu tom cruise).
Asta face ca alegerea sa fie pana la urma un proces autoreferential, autoregresiv. Sunt 'victima', daca vrei, moralmente, a alegerilor mele precedente, care sunt la randul lor generate de alegerile precedente etc. Dar esti cu adevarat o victima? Well - chestie de interpretare. Free to chose, free to lose -
In concluzie, din punctul meu de vedere, alegerea e prin excelenta un act de vointa personala. Constrangerea ei e un act nedrept pentru ca imi suprima un drept individual.
Bottom line - valoarea filmelor e data de returnul generat. Asta este singura variabila masurabila.
Ce da un film bun? exact: dificil de masurat. Ca atare, ramane la latitudinea consumatorului sa decida daca e dispus sa plateasca 2 ore pentru un film oarecare. La sfarsit, va trage anumite concluzii in baza carora va face decizii ulterioare (e.g. mi-a placut un film cu tom cruise, deci sunt dispus sa mai vad un film cu tom cruise).
Asta face ca alegerea sa fie pana la urma un proces autoreferential, autoregresiv. Sunt 'victima', daca vrei, moralmente, a alegerilor mele precedente, care sunt la randul lor generate de alegerile precedente etc. Dar esti cu adevarat o victima? Well - chestie de interpretare. Free to chose, free to lose -
In concluzie, din punctul meu de vedere, alegerea e prin excelenta un act de vointa personala. Constrangerea ei e un act nedrept pentru ca imi suprima un drept individual.
Problema consumerismului
Problema consumerismului se rezuma la urmatorul lucru: oamenilor le sunt servite explicatii triviale pentru probleme triviale. Pentru cu traiesc din vanzari, editorii acestor reviste/spectacole se vor feri de discursuri critice (in sens stiintific): daca ar face'o, ei ar pierde, de buna seama, audienta.
Bottom line: companiile media profita de slabiciunea omeneasca, de faptul ca oamenii tind sa conserve stereotipiile deprinse. Pentru ca ne iubim atat de mult, avem grija de noi si alegem variantele de expresie care ne confirma continuu ca noi suntem cei mai frumosi, cei mai buni, cei mai cei.
Alternativ, revistele de cultura sau emisiunile TV conduse de oameni de cultura ne arata deseori ca avem carente de educatie. Pentru ca nu ne place sa fim trasi de urechi, vom muta pe Gica Show, unde ne creste inima de bucuria intalnirii cu cei care ne iubesc...
Bottom line: companiile media profita de slabiciunea omeneasca, de faptul ca oamenii tind sa conserve stereotipiile deprinse. Pentru ca ne iubim atat de mult, avem grija de noi si alegem variantele de expresie care ne confirma continuu ca noi suntem cei mai frumosi, cei mai buni, cei mai cei.
Alternativ, revistele de cultura sau emisiunile TV conduse de oameni de cultura ne arata deseori ca avem carente de educatie. Pentru ca nu ne place sa fim trasi de urechi, vom muta pe Gica Show, unde ne creste inima de bucuria intalnirii cu cei care ne iubesc...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)