Popor si Individ

Legat de un articol in ziar despre idei care pervertesc Romania, unul zis Trigger scrie urmatoarele (intr'un stil editorialistic care se vrea taios) pe un fir in forum la Cotidianul : Am citit si eu articolul "Ideile care au tinut Romania pe loc" si daca, initial, am fost surprins de superficialitatea/frivolitatea intrebarii (de fapt, e o intrebare gresita, voi explica imediat de ce), ulterior am fost dezamagit de futilitatea raspunsurilor intervievatilor care, cu pedanteria caracteristica jalnicei "elite" mioritice, tin cu tot dinadinsul sa para atoatestiutori indiferent despre ce e vorba in propozitie. L-ati auzit vreodata pe Plesu raspunzind la o intrebare ca nu stie? Ca nu cunoaste? Ca nu se pricepe? Si el si toti ceilalti simt nevoia irepresibila de a face pe desteptii lansindu-se cu dezinvoltura semidocta chiar si in teritorii pe care nu le-au explorat niciodata.

Urmeaza apoi niste citate din Huntington, urmate de un alt comentariu dur-nevoie-mare al acestui comic Trigger:

Nu intentionez sa mai citez din Huntington... v-am dat link-ul. Daca veti citi cu atentie ce zice omul, daca ati citit The Clash of Civilizations, daca ati mai citit cite ceva si din Fukuyama, veti intelege ce vreau sa spun. Stiu ca in Ro Huntington e injurat copios (mai ales de catre cei care nu l-au citit) si stiu si de ce, insa asta nu e problema mea. El are raspunsuri coerente la intrebarea "Why have some countries developed economically and become prosperous, while others remained mired in backwardness and poverty?", chiar daca discutabile, pe cind Plesu & Co. vorbesc discutii.

Hm. Legat de ce a scris mai sus baiatul asta, Trigger, eu as vrea sa fac observatia ca intre modelul canonic imaginat de Huntington si discursul filozofic, dubitativ al lui Plesu sunt diferente ireconciliabile: pentru un filozof, 'etnia' sau 'identitatea nationala' nu sunt categorii de adevar, spus din nou in termeni kantieni. Zizek observa ca atunci cand reflectam asupra originii noastre etnice ne folosim 'privat' ratiunea, constransa contingent de prejudecati dogmatice. In termentii psihologiei cognitive (cum am scris pe blogul asta in articolul Cognitia) ne angajam intr'un proces de cognitie automata, nedeliberativ, intuitiv. Ocurenta simultana a doua teorii nu obliga corespondenta lor. Asta este - in termeni kantieni - iluzia transcendentala, sau, altfel spus, eroarea de a folosi un limbaj comun pentre analiza a doua fenomene care sunt mutual netranslatabile. Plesu, daca nu ma insel, a si scris la un moment dat cateva eseuri pe tema asta, a imposibilitatii dialogului de pe pozitii ireconciliabile. Exista intre asemenea pozitii un gap parallactic, o diferenta ontologica. Ca atare, Huntington vs. Plesu e pur si simplu o imposibilitate teoretica.

Eu unul, in orice caz, am obiectii serioase cand vine vorba de discutii despre popoare. Alegerea de catre cineva a unitatii de analiza 'poporul' prezuma implicit inexistenta unor sub-culturi, a unor grupuri/clustere care pot fi foarte omogene valoric dar in acelasi timp foarte 'departe' in termeni statistici, sau diferite de media perceputa conventional ca fiind reprezentativa pentru popor. Aceste grupuri sunt de multe ori nevazute, ignorate, dar intr'o buna zi pot aparea drept mainstream si schimba paradigma. Exemplele in istorie sunt nenumarate, si nu neaparat pozitive.

O sa imi permit aici sa dau un citat din introducerea lui Patapievici la cartulia lui 'Discernamantul modernizarii': In 1995, dupa publicarea Cerului si a Zborului, am vrut sa'mi cunosc cititorii. M-am intalnit cu ei la lansari, in discutii informale, la autografe, luand parte la tot felul de evenimente. Am descoperit, cunoscandu'i, o alta Romanie decat cea politica (detestabila), economica (mizerabila), institutionala (irespirabila) - de care ne'am cat saturat cu totii. Descoperindu'mi cititorii, mi'am redescoperit tara. Am descoperit o Romanie decenta, vie, generoasa, culta, plina de un famrec pe care, in izolarea mea, il atribuiam mai degraba Occidentului decat tarii mele. Descoperisem urmele unui continent scufundat, ignorat, marginalzat - un soi de societate civica a culturii, alcatuita din oameni foarte diversi, uneori incompatibili, care au in comun un lucru simplu si, in timpurile din urma, din ce in ce mai rar: pasiunea pentru cultura. [...] Acesti oameni nu vin dintr'o profesiune anume: provin din toate. Sunt medici, ingineri, economisti, avocatie, profesori, soferi, tehnicieni, informaticieni, studenti, elevi - oameni de calificari diverse, contradictorii, spectaculoase, oricari.[...]

Cred, asadar, ca avem o problema serioasa in a discuta 'la obiect' atata vreme cat vorbim despre 'popor' exact pentru ca varietata experientelor personale e atat de mare! Paradoxal, pentru ca popor include pe toata lumea, atentie: pe absolut toata lumea, toti avem dreptatea noastra privata pentru ca toate experientele noastre subiective sunt adevarate... De asta trebuie sa restrangem obiectul analizei noastre la unitati eligibile stiintific, sau filozofic.

Asa ca e de preferat ca generalizarile grosiere despre 'popor', 'romani' etc sa fie inlocuite cu evaluari mai modeste ale unor grupuri, eventual, a indivizilor si, in consecinta, sa se discute mai degraba despre drepturi si obligatii fundamentale ale indivizilor decat despre caracteristici ale unui popor.

Adica, sa se inteleaga niste lucruri care stau la baza imputernicirii indivizilor in asa fel incat, paretian, fiecare om sa'si gaseasca fericirea lui pe pamantul asta fara sa faca nefericiti pe altii.

Top-notch

For all you care, Luiza could be the girl next door. You know, that joyful kid whose name you can't recall.

Hell no! You better jot this down right now: Luiza is one young yet clearly-minded, articulated Romanian journalist. She writes in graceful, fluid, erudite English. A joy, indeed!

PS :) I almost feel sorry for Lucy Kellaway, FT's archetypal British wit -

Crestin Democratia

Eu cred că ne putem întreba cu egală îndreptăţire "cine salvează liberalismul" sau chiar "cine salvează social-democraţia". La un loc: "cine salvează ideologiile politice"

spune diacos pe firul 'Cine salveaza Crestin Democratia' pe forumul ziarului Cotidianul

Mai departe, as spune eu, sa ne intrebam: cine formuleaza ideile pentru ca ele sa poata fi "salvate", sau, mai bine precis, comunicate, dezbatute, asumate si puse in practica?

De la inceput trebuie insistat apasat pe un lucru care scapa unora din Vest: pentru noi in Est si in special in Romania istoria nu s'a terminat, ea de abia incepe!

Dar care sunt ideile in care trebuie sa se intemeieze actiunea noastra politica? Habermas remarca ca revolutiile de la 1989 au fost totalmente lipsite de idei novatoare sau care sa priveasca in viitor, sau ca ele nu prezentau o alternativa sociala clara, structurata, cum just au pus problema Furet sau Hobsbawn, intre altii.
In fine, Habermas spune ca revolutiile de la 1989 au fost rectificatoare, ca au fost o intoarcere in trecutul suspendat. Exact: revolutiile din 1989 au furnizat evidenta empirica necesara in a argumenta in favoarea ideologiei libertatii.

De Molinari, acest venerabil teoretician al libertatii, argumenteaza in 'De la production de la securite' (lucrare aparuta la 1849!!) ca acceptinuea ca "productia de securitate trebuie sa fie asigurata de agentii ale statului" nu poate sa conduca decat la abuzuri monopoliste (ca in monarhie absolutista) sau comuniste. Dar, in practica, atat monopulul/monarhie-absolutista cat si comunismul/suveranitatea -populara sfarsesc in teroare. Zicea Rousseau: 'cei care nu recunosc autoritatea alesilor poporului si care rezista majoritatii sa fie pedepsiti ca inamici ai poporului si ghilotina sa faca dreptate'. Evident, acelasi lucru s'a intamplat in conditiile monarhiei absolutiste, lucru care a condus la revolutia de la 1789.

Acum, daca ar fi sa reformulam observatiile lui Habermas pe fundamentul teoretic al lui de Molinari am putea spune ca revolutiile de la 1789, 1848, 1917 si 1989 sunt expresiile esecului monarhiei absolutiste si/sau comunismului in a furniza securitate indivizilor, si in consecinta, a in asigura justitie sociala.

Odata agreat asta, doctrinele politice intemeiate in ideologia libertatii sunt cele care trebuie discutate. Intre multele posibilitati, mie mi se pare ca o crestin-democratie ortodoxa ar putea fi o varianta functionala in Romania. O sa ma explic.

Ideile

In Romania in ultimii 16 ani s'au intamplat urmatoarele:

1) Drepturile si obligatiile individuale constitutionale (ulterior detaliate in variate acte juridice promulgate) nu sunt respectate cu strictete nici de indivizi, nici de delegatii lor grupati in diverse agentii care au misiunea teoretica de a furniza servicii de securitate si justitie.

2) pentru ca 1), se intampla ca indivizii care s'au aflat in conjunctura favorabila adica au fost in proximitatea surselor de putere sa monopolizeze productia de justitie si ca atare sa stabileasa in mod arbitrar pretul serviciilor de justitie. In consecinta, au proliferat o multitudine de agentii a caror misiune teoretica e sa furnizeze justitie, dar in practica ele sunt simple instrumente de taxare a indivizilor cu scopul colectarii renetelor puse la dispozitia monopolurilor. Indivizii cu acces privilegiat au devenit rentieri.

3) Pretul informatiei este stabilit in mod arbitrar si e scump, in consecinta accesul la informatie e asimetric. In practica, asta inseamna ca indivizii cu instinct antreprenorial nu sunt in situatia de a estima cu suficienta certitudine costurile actiunilor lor si ca atare sunt constransi sa renunte la a intreprinde ceva si la asuma riscuri. In felul asta, societatea e incapabila sa progreseze adica sa isi maximizeze potentialul. In concluzie, sistemul social romanesc functioneaza ineficient si e de natura sa produca mari insatisfactii membrilor sai.


Ce se poate face in Romania pentru ca urmatorii 16 ani sa produca satisfactii romanilor?

Iata cateva sugestii:

- Drepturile indivizilor sunt clar specificate si ca legislatia e simplificata dar nu simplista.
- Ca serviciile de justitie sunt furnizate pe baze competitive si ca exista instrumente de a penaliza abuzurile producatorilor de securitate
- Ca exista institutii care sa constranga monopolurile naturale de la abuzuri si de a penaliza cartelurile
- In sfarsit, ca pretul informatiei publice este egal cu costul marginal de producere al unei unitati de informatie publica. Evident, cu cat informatia publica e de interese mai larg, cu atat pretul ei tinde catre zero. Cu alte cuvinte, putem fi generosi si spune ca informatia publica trebuie sa fie gratuita si accessul la ea neristricionat. Mai precis, tot ce e definit ca informatie publica trebuie pus gratuit pe internet.

Cognitia

Cei preocupati de schimbarea mentalitatilor prin manipulare stiu foarte bine cum merge mintea omului. Unii dintre acesti manipulatori de informatie sunt foarte activi (au un drive antreprenorial, s'ar zice) in a popula mintile noastre cu imagini/opinii/informatii care sunt depozitate in memoria noastra si ulterior folosite in discursul curent ca rezulat al precesului de cognitie automata, spontana.

Dar nu e nevoie ca cineva sa aiba intentia sa ne manipuleze ca sa ajungem sa evaluam gresit situatii. De fapt, ne'o facem cu mana noastra: rezultatele unor cercetari recente (vorbesc de studii de psihologie cognitiva si memorie) arata ca avem mintile pline de imagini, opinii si informatii carora suntem inclinati sa le atribuim acuratete si plauzibilitate in mod automat (by default) si pe care le folosim zilnic in activitatile rutiniere in procesul cognitiei automate.

Mecanismele de procesare a informatiei sunt fie automate, fie deliberative. Cognitia automata, sau intuitia, e si cea mai frecventa si a fost asimilata in trecut socializarii (din prisma sociologiei culturii). Schemata, adica fie informatia, fie reprezentarea noastra despre informatie, simplifica cognitia si ne scoate din incurcatura: tipificarile, prejudecatile si stereotipiile sunt frecvent folosite ca reductoare ale incertitudinii in viata de zi cu zi. De asta zicem spontan ‘ai dreptate’ sau ‘gresesti’, de pilda, desi nu am cantarit prea bine vorbele noastre.

Dar avem alternativa la capcana asta a intuitiei, a spontaneitatii i.e. deliberarea. Tot psihologia cognitiva ne arata ca, atunci cand oamenii sunt suficient motivati, aceste modele/scheme mentale pot fi schimbate.

In particular, cred ca Romania se poate schimba prin deliberare, prin dezbatere. Prin argumentatii simple dar frecvente, oamenii isi pot recunoaste onest propriile limite si alege sa se schimbe individual, o data ce inteleg ca exista posibilitatea auto-depasirii. Cred orbeste ca samanta descoperirii e sadita in fiecare dintre noi, e un dar dumnezeiesc...

Forumurile Romaniei arata ca dispozitia pentru dialog e imensa. Ce trebuie facut e extrapolarea modelului astuia si la populatia fara access la internet. Consecinta asteptata este schimbarea schemelor mentale mostenite din trecutul glorios dar falimentar, si inlocuirea lor cu unele pentru un viitor mai prozaic, dar prosper.

Schimbare

Schimbarea institutionala e un proces incremental rezultat prin imbunatatiri marginale, asa cum argumenteaza foarte bine North (si lista s'ar putea numiadecat extinde cu teoreticieni (neo)/institutionalisti si din sociologie, de la Weber pana la DiMaggio, sa zicem).

Intrebarile cheie sunt: de ce organizatii izomorfe au diferite grade de eficienta si ce variabile pot fi alterate imediat pentru cresterea marginala a outputului si/sau micsorarea costurilor tranzactionale?

Schimbarea tipului de finantare se poate face rapid si e un tip de constrangere care va altera pozitiv productia de educatie pe fondul unor patternuri culturale preexistente prin maximizarea returnului (you get more bang for a buck), stiut fiind ca orice sistem are mai multe stari potentiale de echilibru.

As mai adauga ca desi neoinstitionalismul prezuma o mare omogenitate valorica intr’un grup social dat, in experienta mea personala variabile cheie ca 'respect pentru lege' sau mai specific 'respect pentru proprietate' pot sa varieze semnificativ. Practic poti sa gasesti clustere care co-exista intr'un sistem desi au potentiale foarte diferite. E empirie anecdotica, evident, dar eu am intuitia ca in anumite conditii se poate face o schimbare de clasa prin alterarea unor variabile cheie care explica comportamentul liderilor, cum ar fi etica, inter alia. Problema e ca nu stim precis in ce conditii.

Tot teoria asta spune ca oamenii sunt rationali in sensul ca sunt egoisti, si ca, atunci cand drepturile si obligatiile sunt definite clar, piata va constrange oamenii sa sa ia in calcul costurile actiunilor lor. Practic, daca un director indolent stie ca managementul deficitar e penalizat, el va tinde sa se faca om de treaba si sa bage carca.

Istoria emergentei capitalismului arata ca functional asa stau lucrurile, e ca un fel de anatomie a capitalismului. Problema e ca exista niste intrebari la care nici neoinstitutionalismul economic nu raspunde, legate de etica indivizilor, si aici sunt de ajutor neoinstitutionalistii din sociologie ca Paul DiMaggio, care au explicatii foarte interesante.

Furt de Revolutie?

Multa vreme am fost tentat sa acuz de lasitate 'intelectualitatea' romaneasca (i.e. cum s'a facut ca n'am avut si noi o Carta 77, un Havel). Dupa ce am reflectat si am acumulat mai multa experienta, am concluzionat ca instrumentele de tortura ale comunistilor, securitatea si militia , au fost de o brutalitate deosebita in Romania, si ca exista substantiale diferente calitative intre comunistmul romanesc si cel din alte tari est-europene. Am avut, in Romania, un regim politic comunist absolut criminal pe tot parcursul celor 50 ani (ce exceptia unei scurte, fatalmente, perioade de deschidere la sfarsitul anilor '60).

Cred ca tranzitia de la o stare perfect controlata de un regim criminal la una democratica, in care oamenii pot alege, e de natura sa fie imorala: la iesirea din comunism, romanii erau moralmente sleiti de o disperata lupta de supravietuire. De necrezut pentru oameni intregi la minte, noi ajunseseram sa credem ca aproape orice e public e bun de furat. Romania era, in 1990, o tara decapitata.

S'ar zice, in consecinta, ca Revolutia a fost furata inainte de a se intampla.

Oropsiti de Bolkestein?

Ce i-ar obliga pe capsunari, in catastrofala era post-Bolkestein, sa fuga de la angajatorul spaniol la o firma romaneasca ajunsa in Spania si care i-ar plati ca la Bucuresti? se intreaba Cristian Ghinea in Cotidianul.

Sa zicem ca exista o cantitate variabila de capsuni de cules, CdC. Daca productivitatea muncii pe salariat PS e constanta va rezulta un numar variabil de lucratori necesari recoltarii NL; sa consideram costul pe lucrator variabila CL. Rata de profit a producatorului de capsuni e Rp si e si ea o variabila cu valoare minima Rm. Variatiile Rp sunt explicate de variatii anuale ale CdC, sunt explicate exogen si rezulta in variatiile lui NL.

Producatorii de capsuni au ca obiectiv maximizarea profitului, asa ca ei vor minimiza costurile de productie prin alegerea celui mai ieftin CL disponibil, cost minim Cm.

Bun, acum trebuie sa tinem cont ca munca culegatorilor de capsuni este sezoniera, minim calificata si intensiva. In consecinta, bariera de intrare pe acest segment al pietei muncii este joasa. In conditii de piata unica europeana si libera, se presupune ca un numar foarte mare de indivizi ar fi eligibili pentru activitatea de culegatori. Pe termen scurt, oferta de lucratori va excede cu mult cererea si deci izocuanta se va deplasa rapid pana la valoarea Cm.

Sa zicem ca un capsunar roman in Romania costa cat un nasture Cn care are o valoare fractionala din Cm.

Ce e tragic pentru vechii capsunarii romani rezidenti in Spania, in consecinta, e ca ei isi vor pierde locurile de munca in favoarea unor noi capsunari romani care sunt dispusi sa fie platiti Cnt, adica Cn plus un margin care disconteaza pentru efortul de a fi relocati temporar. Cum somerii romani din Romania au asteptari mici, se presupune ca Cm tinde marginal catre Cnt. Discutia se complica daca se iau in calcul externalitatile, de pilda drepturile vechilor capsunari romani in raport cu legislatia muncii din Spania.

De vreme ce vechii capsunari din Spania vor fi nevoiti fie sa accepte retributii mici, fie sa someze, contributiile lor la contul curent prin transferuri catre Romania se vor diminua, deci va creste deficitul balantei de plati. E posibil ca o parte din ei sa se reintoarca in Romania fiind pusi in imposibilitatea de a sustine costurile de viata in Spania, pe termen scurt ingrosand randurile somerilor. Totusi, exista sansa ca ei sa incerce sa se recalifice in Spania si sa ocupe locuri de munca platite suficient de bine incat sa permita ramanerea in Spania. Aceasta recalificare presupune insa cresterea costurilor tranzactionale pe termen scurt (bani de studii) ceea ce oricum se va reflecta negativ in contul curent al Romaniei.

Pe termen lung insa lucrurile se vor indrepta pentru ca expectatiile salariale ale romanilor sunt in crestere. Din pacate, rata de crestere reala a salariilor din Romania nu e suficient de mare ca sa compenseze efectele acestei directive.

Efectele negative ale directivei nu pot fi contrabalansate imediat; ce se poate face este insa un damage control prin reforme accelerate in Romania, in asa fel incat cresterea economica interna sa compenseze rapid pierderile din transferuri, si, mai important, sa creeze oportunitati mai multe pe piata muncii din Romania.

Tuns / Ras / Frezat?

Cred ca sunt doua lucruri care trebuie separate:

1) Dreptul de a candida pentru o functie publica si

2) Dreptul de a fi numit intr'o functie publica.

Doc, dreptul de a fi candida pentru sau numit intr'o functie publica e definit in raport cu obligatiile asociate functiei publice. Una dintre obligatii este cea a respectarii drepturilor celorlalti indivizi, cum ar fi cel de a fi ales.

Cei care sustin legea lustratiei in varianta tuns-ras-frezat (printre care ma numar si eu) spun ca intelectul celor care au lucrat pentru Securitate si/sau au avut functii de conducere in PCR e compromis si ei sunt incapabili sa respecte drepturile celorlalti indivizi, deci sunt incapabili sa satisfaca obligatiile asociate cu functiile publice. Un referendum national ar raspunde simplu cu da sau nu la intrebarea asta.

Asadar, am putea spune ca lustratia ar limita neconstitutional dreptul de a candida, dar nu vad unde e problema cu restrangerea dreptului de a fi numit intr'o functie publica.

As mai adauga ca in cazul alegerilor parlamentare e vorba mai degraba de o numire decat de o candidatura, cata vreme alegerile nu sunt uninominale si se voteaza partidul nu omul.

Eu zic ca o lustratie care restrange doar drepturile de a fi numit in functii publice, corelata cu trecerea la alegeri uninominale pentru Parlament ar merge.

Bashing Bush (2)

Referitor la manipulare ca extrapolare/generalizare gaunoasa, se discuta foarte mult zilele astea despre asa-zisul esec sistemic al serviciilor de informatii din US in prezilele razboiului in Irak.

Argumentul central al atacarii Irakului a fost ca Saddam ar putea avea anumite arme care au fost generic abreviate ca WMD (arme de distrugere in masa) ascunse prin hambarele din campia Mesopotamiei, si ca asta este un risc incalculabil pt US. Decizia s’a luat asadar pe baza unei ipoteze nevalidate empiric (i.e. Saddam ar putea avea WMD) si s'a mers la razboi pe baza a ceea ce s’ar putea numi ‘the worst case scenario’.

Macinat de decenii de filmografie a catastrofei (americanii trebuie sa fi produs mii de filme de genul asta) si isterizat de tragedia din 9/11, psyche-ul american nu a putut rezista abrevierii WMD si marea frica a fost, inevitabil, declansata.

Ulterior a fost aratat ca Saddam NU avea WMD, ci doar arme chimice/biologice care ar fi putut fi folosite impotriva US/altora, dar care arme NU puneau riscuri incalculabile. Se spune acum, just, ca abrevierea WMD a fost o exagerare. Nu stiu ce ar fost mai adecvat, poate WID sau WCD (arme de distrugere a indivizilor sau a comunitatilor?).

Se pune intrebarea daca in chestiunea plecarii la razboi in Irak a fost sau nu vorba de manipulare, in sensul prezentarii distorsionate a unor fapte?

Faptul e un lucru testabil. Am instrumente la indemana care sa imi valideze ipotezele: stiu exact cat e ceasul, pot spune cate kile am sau stiu foarte clar cate mesaje am pus pe forum. Inainte de a pune mana pe lopata si sapa ogoarele irakiene, Bush & Co nu au avut la dispozie instrumente precise care sa le arate daca Saddam are sau nu are WMD. Ei au avut insa experienta negativa a relatiilor cu un personaj impredictibil, agresiv si prost, care controla prin teroare un sistem politic si social intr’o zona critica pentru interesele US.

Unii spun ca Bush Jr. a fost auzit in primele sale zile in Biroul Oval spunand 'I'm gonna nail the bastard who shot at my dad', referindu’se la incercarea lui Saddam de a’l lichida pe Bush Sr. cu un comando, si pun tot efortul din Irak pe seama urii viscerale pe care acest habotnic presedinte american ar fi avut’o pentru Saddam. Ar fi naiv, zic eu, sa spunem ca Bush a luat de capul lui decizia de pleca la raboi. Daca nu din cartile lui Peggy Noonan, macar din filmele cu Bruce Willis stim ca sunt mai multi tipi prin comisiile alea; apoi, Bush Jr. a fost sprijinit de senatori si congressmeni, si de vreo trei sferturi din Americani in decizia sa.

Americanii sunt oameni practici, ei stiu ca cea mai buna metoda de a opri dezvoltarea unui proces haotic e sa mergi la radacina. Decizia de a porni la razboi in Irak a fost una eficienta: Administratia US a luat decizia de a opri un proces haotic cu consecinte incalculabile si l’au inlocuit cu unul haotic dar cu consecinte calculabile. Riscul de a pierde comunitati intregi ca urmare a posibilitatii folosirii WMD de catre un lider imbecil si agresiv a fost inlocuit cu riscul de a pierde un numar de soldati intr'un razboi de gherila. Bineinteles, ramane intrebarea: cum ramane cu victimele colaterale, cu amarastenii care zboara in bucati in atentate?

In final, costurile financiare ale razboiului din Irak vor putea fi recuperate ca urmare a accessului la resursele de petrol din Irak. Un lucru, in definitiv, de inteles: there ain’t no such thing as a free lunch. Din cate se pare, dureaza destul de mult pana cand americanii vor putea cumpara barilul la 30 de para, si lumea a inceput sa foiasca nervoasa. Oameni obisnuiti cu facut plinul la 2-3 zile, americanii nu vor si pace sa se obisnuiasca cu ideea ca mersul pe bicicleta e sanatos. Popularitatea lui Bush Jr. a scazut, cum se intampla, dramatic.

Sa remarcam, once again, ironia amara: Americanii s'au vazut cu sacii in caruta (i.e. no WMD whatsoever down there) si s'au plictisit sa astepte return-ul investitiei lor... In buna traditie corporatista, oamenii vor acum sa pull out, sa inchida un business care genereaza pierderi. Ce mai conteaza ca ideea start-up ului a fost generoasa, daca proiectul nu e sustenabil? Ce sa zic?... Hype ul dot.com si nebunia WMD au aceeasi explicatie: psyche ul American.

Well, God Bless America. We're all gonna need that.

Just do it

In teoria comunicarii, manipularea e o subcategorie a persuasiunii. Manipularea presupune alterarea informatiei, rastalmacirea sensului primar. Alternativa la manipulare e argumentatia.

Experienta a aratat ca multi oameni, desi realizeaza ca sunt mintiti pe fata, sunt incapabili sa opuna rezistenta eficienta manipularii.

Manipularea e o forma ne-onesta, dar soft, a stimularii cuiva in vederea adoptarii unei decizii favorabile altcuiva. Ea e preferabila, la prima vedere, constrangerilor mai dure, i.e. bataia, schinguirea. Dar cei cu experienta spun sa formele astea de persuasiune ne-onesta soft sunt, in realitate, cele mai eficiente, pentru ca inhiba gandirea creativa. Adica, omoara spiritul, chestie care duce la anchiloza sociala si permite liderilor autoritari sa faca cum ii taie capul. Ironic, un om batut crunt saptamani in sir isi poate pastra, daca nu moare, libertatea spirituala. Unii dintre cei care au facut inchisorile politice au trait experienta asta, si au povestit si/sau au scris despre ea.

Capacitatea indivizilor de a ingloba informatii in actul decizional e evident limitata genetic si educational. Prostimea e mai likely sa fie manipulata decat intelighentia, de pilda. Dar nu oricine are abilitatea de a manipula sistematic si sa get away with it. S'a vazut in istorie ca liderii autoritari mai prosti prefera masurile represive, evita riscul incercarii de a manipula pentru ca se simt incapabili sa minta sistematic, sau sunt pur si simplu imbecili duri care nici macar nu au in vedere alternativa la omor. Nemernicii cei mai longevivi sunt cei care reusesc sa controleze informatia, sa minta zambind, sa manipuleze, fara sa schinguiasca.

In democratie se vorbeste despre persuasiune ca argumentatie. Oamenii au informatie la indemana si sunt liberi sa o asambleze in teorii dupa cum ii duce mintea. Natural, pe masura ce societatile sunt mai evoluate, se pune problema acumularii de evidenta empirica in vederea acceptarii unei teorii sau a alteia. Pe scurt, oamenii sunt onesti si dispusi sa faca teste de rezonabilitate, i.e. sanity checks, teoriilor lor.

Intuitiv, as spune ca societatile evoluate sunt cele populate de oameni onesti, care au curajul, spiritul, sa isi enunte parerile si sa argumenteze in favoarea lor fara sa denatureze, sa strambe adevarul. Cele inapoiate sunt, nu e greu de ghicit, cele in care oamenii vorbesc prostii, vrute si nevrute, mint cu nerusinare incercand sa'si traga spuza pe turta.

In Romania avem mereu sub ochii nostri si de unii, si de altii. Time will tell daca binele/adevarul va prevala. Sa speram ca asa va fi. In orice caz, dupa toate aparentele, se vorbeste din ce in ce mai la obiect in Romania, se minte mai putin si se accepta niste lucruri cu mai multa onestitate.

Pan Tesco

"Hypermarkets are note welcome in Poland", says Mrs. Lubinska, the new Polish finance minister. "Tesco is no investment, I mean they are not vital for economic growth", she said to FT.com. "They drive out small shops. Poland needs to focus on creating manufacturing jobs. Hypermarkets are the simplest type of investment because they provide relatively low-skill jobs. The problem in Poland is that we must produce more ourselves", she said.

Cine a trait sub comunism isi aminteste senzatia stranie, suprarealista, creata de aglomerarile de borcane de bulion si sticle de otet, insirate pe rafturile de pefele din Alimentarele patriei.

Si polacii au trait experienta asta, au avut si ei foamea'n gat prin anii 80. Va amintiti probabil de micutele Polski Fiat ingramadite cu tot felul de porcarioare de vandut la Techirghiol romanilor manjiti cu noroi.

Well, s'au dus demult vremurile cand polonezu' se batea pe burta dupa un dejun copios cu paine cu untura si ceapa. Acum, Polonia - mandra foc - vrea sa se ia la tranta cu FMCG-urile internationale. Pani de pani, polacii astia.

Despre spaga

Spaga e, pana la urma, o procedura. Ca atare, cei care dau spaga o fac pentru ca urmaresc sa obtina ceva, un bun.

Sa presupunem ca exista o procedura alternativa pentru obtinerea acelui bun, i.e. solicitarea formala. Daca costul solicitarii formale, si aici ma refer la toate costurile asociate tranzactiei cu pricina, in termeni financiari si non-financiari, excede cu mult costul spagii, e destul de clar ca indivizii vor avea un stimulent serios sa, well, dea spaga.

Daca nu exista o procedura alternativa, adica daca nu exista un cadru organizat de tranzactionare pentru obtinerea acelui bun, indivizii vor avea de decis daca incearca sau nu sa obtina bunul pe care si'l doresc. Daca decid sa incerce, au de ales intre a milita pentru organizarea unui cadru de tranzactionare sau, alternativ, vor incerca sa il obtina prin, well, spaga.

Spaga e simptomul proastei organizari. Nu exista, dupa parerea mea, o prederminare sociala, sau genetica, pentru spaga. Un argument e ca oamenii care emigreaza din Romania se pot integra cu (destul de) mare usurinta in societati formalizate. De ce sa'ti complici viata dand spaga scumpa (nimeni nu e bucuros sa dea bani aiurea) daca poti sa obtii un bun la un cost modest urmand procedura legala, simpla?

Eliminarea spagii depinde evident de reformarea organizarii administratiei in Romania. Cei care fac reforma trebuie sa aiba ca obiectiv simplificarea si comunicarea eficienta a proceselor si procedurilor asociate cu o tranzactie, eliminarea 'grasimii' sau 'sclerozei' din organizatii (care se transforma evident in costuri tranzactionale) prin recrutare responsabila si instruire profesionala continua. Pentru motivul asta e crucial ca liderii Romaniei sa se comporte exemplar, sa inspire.

Aplaud inca o data, pana ma dor palmele, eforturile lui Basse, ale Monicai Macovei, ale lui Tarry (desi ramane un dandy cam passe). By the same token, e foarte bine ca liota de ex-peceristi care au stat cu mana in buzunarul public toti anii astia incep sa dea cu subsemnatul si sa inopteze pe la mititica. Incet, dar sigur, incep sa infunde lada cu rufe murdare a istoriei noastre contemporane. De unde vor ajunge, negresit, in Iad. Vezi, asa se intampla cu cei dati dracului...

Revenind la topic: o alta variabila cheie este tipul proprietatii. In economie coreleaza foarte bine absenta spagii cu proprietatea privata. Dar nu e absolut obligatoriu ca organizatia sa fie privata: daca functioneaza eficient si e condusa responsabil, se poate foarte bine ca proprietatea sa ramana de stat (ma refer, de pilda, la organizatii din sistemul medical sau de invatamant).

Absorbtia Romaniei de catre UE inseamna in primul rand modernizarea institutionala si organizationala. Asta va duce, treptat, la eliminarea spagii.

Romania reloaded

Romania pe care o urasc e cea a abuzului, a subterfugiului, a telefoanelor scurte, a drafturilor prost facute si semnate ca forma finala, a alocarii de resurse publice in proiecte cu return privat. O Romania saraca si proasta, abuzata. Asta e Romania parintilor mei, oameni munciti pana la os de comunisti si deprivati de pensie molcoma de o administratie post-pecerista pusa pe ia-si-baga-n sac. E Romania de care m'am indepartat.

Romania pe care o pot iubi e cea facuta din oameni cinstiti si muncitori, cu frica lui Dumnezeu si respect pentru ei si pentru cei din jurul lor. E o Romanie libera, emotionanta, vibranta. Ea ar putea fi Romania copiilor mei.

Nu stiu, insa, care e Romania mea...

They bring good things to Romania

GE goes East! One good, comprehensive article on outsourcing, in FT today, on Business Life. A few excerpts:

How many Korean-speaking accountants are there in China, and how do you recruit and train them? You may not expect the head of an India-based outsourcing company to need answers to questions like these, but Pramod Bhasin does. He is president and chief executive of Genpact, the former “captive” outsourcing unit of General Electric that was known until Tuesday as Gecis Global. The new name aims to reflect the company’s independence from the US group, achieved at the end of last year.

Given the pace at which Genpact is hiring – 800 to 1,000 people worldwide each month – and training – 7,000 to 8,000 people a year – this is no easy task, and it has prompted an international search for talent. “It’s our job to tap into the intellectual capacity of a country,” says Mr Bhasin. “If we need engineering skills and they are available in Romania, that is where we go.”

However, each country in eastern Europe tends to run out of capacity pretty quickly, he says, and this pushes up salaries and other costs. Hungary, where ­Genpact established operations in 2002, has already become more expensive, he says, and that was partly why the company opened a facility in Romania this summer. The new unit currently employs only about 50 people, but Mr Bhasin predicts this will increase quickly to 500 to 600, and could eventually exceed 1,000.

The biggest foreign operation is Mexico, where the company has 2,500 employees in two cities, Ciudad Juarez and Caborca, providing English and Spanish-based services to its mainly US clients. In Asia, Gecis set up operations at Dalian in China in June 2000. Already it employs about 1,500 people there. In Europe, the company’s Budapest-based subsidiary began operations in September 2002, expanding into a second building in May this year. Employment is about 670.

Earlier this month, the company’s Romanian facility was officially opened in north Bucharest. Employment is approaching 170, but there is room for 1,500 workers. The company’s increasingly multilingual workforce puts it in a better position to handle pan-European work from eastern Europe. The whole of GE in Europe, for example, is served from Budapest and Bucharest, along with a carmaker and an office equipment manufacturer.

Bashing Bush?

I just love it when insiders go public. This is exactly what David Frum - a former White House speech-writer - did today (see the FT's Comment page).

The case for President Bush has never been that he was a master of detail. The case is the opposite: that he is a leader who dares greatly and accepts risks from which most politicians would flinch.

says Mr Frum.

While I agree that bold leadership is generally a pre-requisite in business as much as in politics, truly great leaders don't just take risks at any costs. Greatness, in leadership, lies with acknowledging truth; thorough understanding of context is key to effective risk management. Balancing risks and reward is what tells, eventually, a leader from a manager.

Then, once a leader gauged risks and sold a credible assessment of a project's expected costs to his board, comes the pricing. How heavy the toll should be to bridge public expectations to political actions? Take this: "at a price, it is almost always possible to offload the risks you know about, trough multiple layers of hedging and insurance" (Greg Brown, Kenan-Flager Business School).

Mr. Bush, I reckon, failed short of gauging risks effectively because of his inability to focus on details. By the same token, his pricing proposals were erroneously based on wrong cost estimates.

Mr. Frum, the author, goes on saying that

In a 2003 book about Mr Bush, I offered this assessment of his personality: Mr Bush is “a good man who is not a weak man. He is impatient, quick to anger; sometimes glib, even dogmatic, often uncurious, and as a result ill-informed...[but] outweighing the faults are his virtues: decency, honesty, rectitude, courage, and tenacity”.

I won’t dwell into Mr. Bush’s splashing virtues to an audience overfed with Hollywood role-models. One last thing, though: Mr. Bush seems to resemble, now more than ever, the sad figure of a lonely, luck-deserted cowboy.

But, time will tell.

Nava conducatoare

Asa a tradus unul, odata, leadership. Omului astuia, un sindicalist bagaret si guraliv, ii cazusera ochii pe un paper academic produs de niste scandinavi. Cu orice ocazie a vorbit despre autorii aia (altfel niste oameni onesti, sunt convins), pana ni se acrise celor care aveam ghinionul sa ii cadem in preajma.

Neverosimil, acest Mitica fara frica (de ridicol) ajunsese sa tina cursuri si pe la una dintre facultatile din Universitate. Da, la un curs din asta a vorbit el odata, sacadat si plicticos, despre cate tipuri de nave conducatoare au identificat niste cercetatori scandinavi.

La vremea aia evident ca facem misto de tampitelul asta.

Dar stiti ceva? Omul asta intuia ca problema noastra in Romania e legata de insuficienta (institutionala?) de a ne asuma responsabilitati. Ca in orice tara saraca, si Romania suferea de absenta liderilor politici responsabili, vizionari si curajosi, onesti si inspirationali, care stimuleaza societatea civila si inteleg importanta domniei legii. Oameni care construiesc institutii moderne, care sfideaza traditionalismul retelelor de interese personale.

Despre lucrile astea scrie si in FT azi, pe pagina doi, in josul paginii (President's Address Leadership key in poor nations, says Wolfowitz

O sa citez cateva fragmente care mi se par ilustrative:

On leadership and accountability, Mr Wolfowitz stressed the need to address corruption and to strengthen checks and balances on governments, including civil society groups and the free press.

"We know that sustained economic growth is essential for development and reducing poverty," he said, adding that there was a range of factors affecting growth that was too often discounted or dismissed as "soft".

"Sustainable development depends as much on leadership and accountability, on civil society and women, on the private sector and on the rule of law, as much as it does on labour or capital," he said.

He stressed the importance of improving women's access to education, health and credit, adding that civil society groups had an important role to play in building a bridge between citizens and their governments. Strengthening the rule of law and judicial institutions was also crucial for encouraging increased investment in developing countries.

Mr Wolfowitz said he was encouraged by signs of improving leadership in Africa. "Africans are stepping up to their responsibilities and taking charge of their future. A new generation of African leaders is setting examples by stepping down when their terms of office end or when they are voted out."

Avem hartie igienica

Of Toilet Paper, Escalators and Hope. All have finally come to Romania.

Asa scrie in WSJE de Sambata/Duminica trecuta domnul Kenny, Timothy Kenny. Omul a venit in Romania de vreo cateva ori in ultimii 14 ani si, din cate spune, ne'a urmarit evolutia de la nevertebrata (in cuvintele mele) la codobatura care suntem in prezent.

Ma rog, printre mai multe inexactitati (de pilda cea in care zice ca am trecut prin 500 ani de dominatie turceasca urmati de 4 decenii de comunism (ignorand totusi, probabil fara rea-vointa, cei 60 ani de independenta de la sfarsitul sec. 19 pana in anii '40 ai sec 20), omul listeaza cateva progrese care ne arunca in liga oamenilor pe-cale-sa-se-civilizeze.

Ei, da:

[...]The small signs are most telling. While here over the summer I no longer needed to carry toilet paper everywhere, as I did during my last visit in 2001. Today, escalators at metro stations in the now-privatized subway system work as well as they do in any big Western city, never the case before.[...]

[...]future is everywhere in Bucharest, from billboards touting a new condo-style housing project - the city's firs - to shops that sell a basic Lacose "alligator: knit shirt for $108[...]

Well, un articol pozitiv despre Romania. For a change -

Copy/Paste, LK's

Lucy Kellaway e numele publicistei mele favorite; de multa vreme am vrut sa lipesc pe blog una dintre notele ei din FT, o fac acum (credits go to ft.com).

First it was the booze. Then the drugs. In the end, though, it was the addiction to work that destroyed Don Serratt. The first two habits he kicked long ago, but his M&A habit, pursued over years as an investment banker, eventually took his health, his wife and his children. Mr Serratt has now made a career out of his recovery and has founded Life Works, an addiction specialist consultancy which this week is holding a conference in London called Treating the Impaired Professional.

As a professional who sometimes feels impaired and who has many addictions, I nevertheless felt puzzled by this. Is work really addictive, and if so should we worry about it? Lots of people work silly hours, but it is a matter of personal choice. If they do not want to, surely they can stop.

Curious, I rang Mr Serratt. He told me that when he first became an investment banker he worked very hard and did very well. By 34 he was head of mergers and acquisitions at a big bank. He was waking up at 5am in airport hotels, visiting four or five countries a week, sleeping four hours a night. Every day he had business breakfasts and business dinners. After three years his life had caved in.

Working this hard is extreme. It is damaging. It is mad. But is it widespread enough to deserve a label like “work addiction” and to have conferences for human resources experts about it?

Mr Serratt claims that “a high percentage” of investment bankers are addicted to work. The addictions take hold because excessive work is rewarded: no one in an investment bank ever tells you to stop working, and you do not question what you are doing because everyone else is working hard too.

Eventually work becomes a drug because it stops you feeling. Work, he says, masks depression. To me, this is one of the beauties of it. If you try to drown depression in booze you behave badly, throw up, get a hangover and become more depressed. But if you escape it through work, you earn some money and get a sense of purpose which might help the depression a bit. For me, hard work is not just rewarded – it can be rewarding too.

In fact, most of the seriously depressed people I know have the other problem – they cannot work at all, which seems altogether more alarming. Mr Serratt defines addiction as something that you go on doing despite the consequences. He says work addiction is different as the people it harms first are the families.

I am not so sure about this either. The families I have seen where the father is a 70-hour-a-week investment banker look rather less dysfunctional than most. I got to know a few of them a couple of years ago when one of my children went to a school where most of the fathers were successful bankers and lawyers. There was never any sign of the men themselves, but plenty of signs of their cash – seen in their cars and in their wives, who had exceptionally high-maintenance hairdos and some very fancy handbags.

If these family lives were in tatters I certainly could not see it. Some marriages thrive on partners seeing very little of each other. Almost all the children seemed to live with both parents. And the wives, to judge from our conversations at the school gate, were a lot jollier than I was. They had passed a nice day playing a gentle game of tennis, having a light lunch with a girlfriend, and a bit of recreational shopping in Harvey Nichols. Life seemed good.

I am not saying that hard work is never damaging – it clearly was for Mr Serratt and his family. Yet for most investment bankers who work silly hours there is a deal. They do nothing but work and earn a king’s ransom. That is the deal and I imagine they all understand it.

Mr Serratt believes the work addict is driven on by shame at not being very good and fear of being found out.

He is not alone in thinking this syndrome causes serious problems in modern workplaces. The latest issue of the Harvard Business Review contains an article called The Dangers of Feeling like a Fake, which claims that managers who fear getting found out are a danger to themselves and their companies. The author, Manfred Kets de Vries, argues that the “neurotic imposter” drives himself so hard and is so punishing to both himself and others that his company or team becomes a sort of gulag.

Again, I find myself struggling to feel alarmed by all these workplace psychos. I wonder if Prof Kets de Vries feels like a fake himself. I do, most of the time. From the morning I walked into the Financial Times for the first time 20 years ago I have been waiting to get found out. I am still waiting. This, I think, is perfectly healthy. Feeling a fraud is part of what makes me try.

The people I worry about are those who do not have enough shame or fear, who never worry about being found out, because it has never occurred to them that they are anything less than just the ticket.

In the end we have a choice. We can see all driven, successful people as psychopaths: a potential liability to themselves and their families. There is something to be said for this. Most successful people are pretty suspect if you scratch the surface. The most balanced people I know have never got very far and never wanted to.

But so what? If hard-working high-fliers get from one end of the day to the other, surely the best thing for the rest of us is to keep our labels to ourselves and politely look the other way.

Nada

Am urmarit calm, fara nici un fel de asteptari, activitatea actualului guvern si am ajuns la concluzia ca oamenii astia sunt cam habarnisti.

Tariceanu este un premier evident depasit de situatie, nevizionar, incoerent, interesat de dobindirea puterii politice pentru satisfacerea orgoliului sau. S-a visat si el, deh, mare om de stat.

Preocuparile lui Tariceanu sint insa mai degraba specifice unui fante la a doua tinerete (toale belea, motoare periculoase, femei bengoase, electronice marfa) decit unui politician conectat la realitate, si, well, in control. Guvernul sau ii seamana leit, e o colectie de amatori de distractie politica. Yesmeni de circumstanta.

Cu to(n)tii sint depasiti, din pacate, de situatie. Intrarea in UE se va intimpla, mai devreme sau mai tirziu, dar exclusiv pentru ca e nevoie de o populatie europeana dispusa sa munceasca pe nasturi. Asadar, din pacate, integrarea in UE va fi un lucru de care o sa se bucure cu adevarat prea putini romani.

Ce conteaza ca nu te duce mintea prea mult, daca guvernezi peste un popor de oameni umili? Asta nu inseamna, cinic, ca integrarea in UE nu ramine singura sansa de modernizare a Romaniei. Nu putem mai mult, asta e.

Basse (4). Nota patru.

Implicarea lui Basescu in toata povestea asta cu inundatiile imi pune semne de intrebare. Mai precis, chestia asta incepe sa puta mai rau decat starvurile de gaina infundate printre resturile de chirpici putred.

Mi se pare ca presedintele Romaniei ar trebui sa aiba lucruri mai importante de facut* decat sa inspecteze calitatea lucrarilor de (re?)constructie dintr'o localitate oarecare, fie ea si devastata de inundatii.

Apoi, faptul ca Basescu vorbeste cu seninatate despre ce poate oferi Guvernul (asta scrie in articol) e mai degraba dovada faptului ca omul asta face eroarea micromanagementului (tipica pentru cei ajunsi prea rapid in pozitii de top management); la faza asta, el e unul care se repede sa rezolve probleme la modul pompieristico-heirupist trecand peste subalterni ca boul peste aratura.

Se pune intrebarea: daca la inundatiile viitoare se duc dracului lucrarile facute acum la Vadu Rosca, o sa'si asume Basse responsabilitatea esecului? O sa'si dea el demisia daca se surpa podurile reparate acum? Nope. De ce? Pentru ca Basse nu este responsabil (i.e. accountable) pentru ce se lucreaza acum la Vadu Rosca. Ma rog, nici cand a fost responsabil nu si'a asumat esecul (e.g. pentru lucrarile catastrofice de pe autostrada Bucuresti-Pitesti din 1999/2000, daca nu ma inseala memoria).

In fine, acest tete-a-tete cu Oprisan ne reaminteste ca Basescu este, totusi, un politician de Balcani, nu de Tamisa. Adica, una zice (intre el si PSD e o prapastie de netrecut, in contextul discursului despre 'sistem ticalosit'), alta face (se intalneste fara probleme cu unul dintre cei mai controversati oameni ai PSD). Pesemne ca si Basescu gandeste ca Hrebenciuc: In privinta lui Oprisan, reales presedinte al CJ Vrancea, el a opinat ca "o fi baron, dar unul pozitiv." "L-a validat electoratul unui judet. Ce pot sa-i spun? Da-te la o parte pentru ca asa vrea presa?", s-a intrebat Hrebenciuc.
Hm. Hm. Hm. You can do better, Basse

* Ca veni vorba, Agenda de pe situl presidency.ro (ce stupid, varianta in romaneste presedintie.ro nu exista!!) a fost ultima oara actualizata pe 1 august... Or fi in concediu oamenii... why bother?!

Al-Aurens

I've just seen Lawrence of Arabia .

The movie is a must-see for any movie goer that ever thought of desert, war and pain, and, well, Arabia.

Scrisorile lui Paler

Cand citesc superbele sale scrisori, imi place sa imi inchipui ca dl. Paler vrea sa fie pentru dl. Basescu ce era Cato cel Tanar pentru Cezar (sper, bineinteles, ca nici unul dintre ai nostri sa sfarseasca complet deziluzionati sau fatalmente inselati).

Cred, asadar, ca dl. Paler este un filozof stoic. Editorialele domniei sale militeaza pentru stilul frust, minimalist, in politica. Pentru, well, cumpatare, auto-critica, auto-ironie. Adica, exact despre ce NU se intampla in politica romaneasca.

Dl. Paler vorbeste simplu dar profund, intr'un stil editorial ne-ermetic, despre tragicul existentei noastre in Romania. Prin scrisorile sale, Dl. Paler ne explica ca ne'am fixat un standard de moralitate spre care aspiram de jure (Constitutia noastra si legile sunt expresia idealurilor noastre democratice). Tot dl. Paler, insa, ne arata ca, de facto, politicienii romani sunt incapabili sa se ridice la nivelul asteptarilor noastre.

Asa ca, cine ii face reprosuri dlui Paler are de obiectat, de fapt, impotriva unui mod de gandire si viata specific marilor filozofi stoici (Cato cel Tanar, de pilda). Dar cine face asta, sa fie avertizat: nu e iesire onorabila din situatia creata, pentru ca exact acest dezavuat mod de gandire e specific celor care au inspirat (si redactat), de pilda, Constitutia SUA.

PS 1 Pacat ca dl. Paler nu e unul dintre parlamentarii romani. Daca ar fi fost, ar fi avut la indemana (si) mijloacele institutionale (i.e. interpelarile) ca sa isi faca auzite (si, obligatoriu, raspunse) intrebarile.

Presarii nostri

Nu cred ca faptul ca presa din Romania scrie despre amarasteni are neaparat cauze politice, in sensul ca ar fi un instrument in mana unuia sau altuia. Cred, insa, ca presa e un influent agent de opinie in prioritizarea de politici publice, ceea ce inseamna ca Romania e, well, o democratie.

Romania a devenit o tara a contrastelor puternice. Cum bine au scris cei din Zeit, avem cateva procente de foarte bogati, vreo 2-3 decile de middle class in devenire, iar restul sunt oameni a caror calitate a vietii nu e prea diferita de a taranilor germani la inceput de secol 20.

In conditiile astea e normal ca jurnalistii sa traiasca puternice emotii: ei sunt intre ciocan si nicovala, vad cum unele lucruri evolueaza rapid (e.g. economia marilor orase) in vreme ce in alte parti nimic nu se schimba (e.g. satele din chirpici). Numai un cinic nu ar scrie despre amarasteni, prietene -

Mi se pare absolut laudabil ca presa scrie despre amarati, macar in felul asta stie toata lumea cum stam. Faptul ca avem o presa care discuta deschis despre vietile amaratilor inseamna ca nu e totul pierdut in Romania. Descrierea sistematica a saraciei Romaniei nu poate fi decat benefica atata vreme cat asta poate duce la politici publice de combatere a saraciei. Dupa cum s'a vazut, faptul ca presa a vorbit intens despre inundatiile din Timis a condus la schimbari care au permis intervenirea eficienta la inundatiile din Moldova (sunt absolut convins de treaba asta).

Da'mi voie sa'ti reamintesc ca una dintre caracteristicile elitelor din lumea a treia e ca refuza sistematic sa discute despre problemele structurale grave care afecteaza cele opt decile sarace (e.g. vezi cazurile unor tari din America Latina, Africa subsahariana, Asia, unele foste republici sovietice). Ironic, cred ca situatia inversa (i.e. in care presa NU ar scrie despre saracie) ar fi cu adevarat cea care sa ne puna probleme.

Presa noastra reflecta Romania, period.

Ce vrem de la Presedinte?

In loc sa interpretam un text, fie el si Constitutia, sa ne punem cateva intrebari simple:

1) Ce administreaza exact Presedintele Republicii?

2) De ce ne trebuie un Prim Ministru de Guvern si ce bani are el pe mana?

3) De ce ne trebuie Parlament?

Presedintele e ales direct. De la el asteptam ca drepturile noastre fundamentale sa fie respectate. Cu alte cuvinte, vrem ca Presedintele sa ne asigure ca Romania e un stat de drept. Bugetul Presedintiei e limitat la mentinerea unui aparat birocratic relativ modest cu functie de analiza/consultare, nu de executie!

Prim Ministrul e seful guvernului. El are de executat o strategie de guvernare (care nu poate fi net diferita de cea pe care si'a castigat alegerile). Ce e crucial de inteles e ca PM are la dispozitie BUGETUL Romaniei ca sa faca asta.

Parlamentul e, well, vox populi. N'o mai bat in cap ca e destul de clar.

Acum, sa ne punem intrebarea: unde pot aparea cele mai mari probleme? Nu cumva acolo unde sunt cei mai multi bani la mijloc? BA DA!!! Deci, cel pe care trebuie sa stam cu ochii ca pe butelie e Prim Ministrul (si, evident, guvernul sau). Ei au banii nostri pe mana, si al lor e jobul sa ne administreze tara.

Well, acu' se naste intrebarea: ce mecanisme institutionale de control avem in Romania? Cum putem noi, amarastenii, sa'i dam peste laba unuia sau altuia de prin guvern, cand il suspectam ca ia si baga'n sac?! Teoretic, avem Parlamentul (mai exista si alte institutii, in general non-guvernamentale). Experienta a aratat, insa, ca aici exista o problema aici: parlamentarul e, inevitabil, biased: ori e coleg de partid cu unul sau altul de prin guvern, ori e in alianta cu el, ori e, well, in opozitie. Parlamentarul nu e perfect integru pentru ca el se afla intr'un inevitabil conflict de interese politice (in treacat fie spus, problema asta e augmentata de votarea pe listele partidului mai degraba decat uninominala).

Devine destul de clar ca Presedintele e cel care are, in definitiv, jobul garantarii unei guvernari cinstite. El e okiul deschis permanent si mana care poate oricand sa insface de guler pe ala pe care'l suspecteaza de luat si bagat in sac. Simplific, nu? Da. Dar exact atat cat trebuie ca se ne dam seama ca jobul Presedintelui este ala de a ne pazi drepturile (citeste banii).

Mie mi se pare ca Basse exact asta incearca sa faca, si asta a fost sensul actiunii lui politice ca Presedinte. El nu vrea decat sa'si faca jobul, i.e. sa ne asigure o guvernare onesta...

Basse (3)

Paul Grigoriu - Doamnelor si domnilor, bun gasit. Ne onoreaza astazi cu prezenta sa in Studioul 30 al SRR pentru aceasta editie speciala a "Sfertului academic" domnul Traian Basescu, presedintele Romaniei. Domnule presedinte, romanii v-au vazut printre sinistratii de la ultimele inundatii, venit cu vorbe bune si incurajari, v-au vazut si revazut la podul de la Maracineni impingand muncitorii de la spate sa termine treaba mai repede, v-au vazut in concediu, ba la restaurant, ba pe ringul de dans, v-au vazut plangand, dar si razand in hohote. Se presupune ca, data fiind imprevizibilitatea dvs de miscare, cei care va asigura paza personala ar fi indreptatiti sa ceara un spor de stres - va ganditi. Au starnit simpatie caricaturile care vi se fac prin gazete, sunt mai degraba favorabile ca mesaj. Cu toate acestea, domnule presedinte, in sondaje, popularitatea dvs a scazut. Credeti ca respondentii la aceste teste de opinie se gandesc ca mai exista un alt Traian Basescu de care ei au motive sa se indoiasca sau sa se teama chiar?

Traian Basescu: Nu, nu as sta in sondajele de opinie, pe care le iau intodeauna ca un element de trend si nu de acuratete maxima, si niciodata nu m-am raportat la sondajele de opinie in comportament. Pentru mine, cel mai important lucru este sa nu ma transforme functiile. V-as da un exemplu. Acum, ca presedinte, ar trebui sa stau intr-o vila, sa mananc ce gusta intai cei care controleaza alimentatia presedintelui, sa beau apa dintr-o sticla din care intai au baut altii sau s-a facut analiza s.a.m.d.

Eu nu pot, nu pot pentru ca sunt un om sociabil si imi iau sotia de brat si ma duc in restaurant, mananc o mancare pe care o comand acolo, beau dintr-o sticla de apa sau un sprit asa cum se gaseste, si asta e treaba. In acelasi timp sunt foarte greu de pus intr-un program. Chiar in Bucuresti, deja e celebru restaurantul in care ma duc, si sunt doua cu acelasi nume, asa ca e singurul lucru care se poate face din acest punct de vedere. Nu pot fi bagat in borcanul cu izolarea specifica unui presedinte, lucru care deranjeaza pe foarte multi. Eu insa raman ce sunt si nimic nu ma poate schimba.

Realizator: Se continui cu sondajele, potrivit INSOMAR 60% dintre romani nu doresc alegeri anticipate, dumneavoastra da. Daca tinem cont de acest semnal, precum si de nenorocirile care au lovit Romania in ultima vreme n-ar fi chiar momentul cel mai potrivit. Ce sa intelegem, dle presedinte, ca este o ambitie personala? Ce ar aduce folositor tarii o asemenea confruntare inainte de termne? Ce spun viitorii nostri parteneri din UE si ce va spun la ureche sfetnicii dumneavoastra?

Traian Basescu: Din acest punct de vedere este greu sa ma convinga sfetnicii. Daca va aduceti aminte inca din luna ianuarie am constatat necesitatea declansarii imediate a anticipatelor. Este un moment formidabil ca importanta, iar guvernarea in ambiguitate nu face decat sa treaca sansa pe langa noi. Sunt convins ca o guvernare a Aliantei ar fi avut cu totul alt trend decat o guvernare in coalitie, un alt trend si din punct de vedere a coerentei, si din punct de vedere a eficientei.

O guvernare intr-o coalitie larga este ceea ce ne da democratia si nu pot sa o contesti, singura modalitate de a incerca sa corectezi ce ti-a dat un vot exprimat de electorat ar fi utilizarea solutiilor constitutionale si rechemarea electoratului la vot. Faptul ca dupa sondaje 60% din electorat nu doreste anticipate ramane doar o cifra. care pentru mine nu are decat semnificatia faptului ca nu s-a explicat suficient si probabil in cursul emisiunii o sa va pot aduce probe care justifica alegeri anticipate. Iesirea din ambiguitate, o guvernare puternica cu o majoritate solida, sansa pe care guvernul Tariceanu nu o are acuma.

Realizator: Legat de aceste alegeri anticipate, dle presedinte, as dori sa va pun o intrebare care framanta pe foarte multi din cei care va inconjoara. Cat credit acordati parerii clasei politice, in general, si cat celei a societatii civile?

Traian Basescu: De parerea clasei politice nu poti sa nu tii cont, pentru ca ea se exprima prin vot in parlament si, in fapt, orice se face, prost, bine, cu intarzieri sau in avans, cu jumatati de masura sau cu sferturi de masuri, reprezinta pana la urma votul care se da in parlament. Deci, de clasa politica nu ai cum sa nu tii cont. In ceea ce priveste societatea civila eu consider ca cele mai curate semnale vin de acolo. Din pacate, nu de putine ori constati ca n-ai cum sa transpui in realitate semnalele venite din societatea civila, pur si simplu datorita structurii pe care o are parlamentul la un moment dat.

Realizator: In timpul campaniei electorale de anul trecut unul dintre caii dumneavoastra de bataie a fost lupta anticoruptie, pe care ati promis sa o includeti in Strategia nationala de securitate. Cum se prezinta situatia acuma? La ce capitol anume, castiguri s-au pierderi, trebuie sa punem cutremurile din PNA, din Parchetul General?

Traian Basescu: Sunt doar cutremure partiale, ele vor continua si reprezinta o insatisfactie dupa o prima etapa de guvernare, lipsa de eficienta in lupta impotriva coruptiei si manifestarea nemultumirii mele si a guvernului in raport cu ineficienta in lupta anticoruptie sunt schimbarile pe care le vedeti. Daca ar fi fost o activitate buna va asigur ca nimeni nu punea problema schimbarii unui numar atat de mare de procurori de la PNA, spre exemplu.

Realizator: Exista in jurul dumneavoastra numeroase personalitati de care sunteti legat. Evolutia a doua dintre acestea a provocat, a facut sa curga foarte multa cerneala. Este vorba de dna Mona Musca si de dl Theodor Stolojan. Cum analizati aceste evolutii?

Traian Basescu: Eu le asez, acolo unde le-am asezat si prin declaratie publica. Mona Musca, Theodor Stolojan au avut reactii publice care reflecta problemele din interiorul PNL. Au incercat foarte multi oameni, dar si analisti, categoric lipsiti de buna-credinta, sa-mi atribuie evolutiile din interiorul PNL. Este absolut incorect si este incorect cel putin pentru politicieni si in egala masura pentru analisti pentru simplul motiv ca eu am facut o declaratie publica in care am spus nu am nici un amestec in iesirile publice ale dlui Stolojan sau ale doamnei Mona Musca.

Din pacate se prefera imaginea pe care fiecare vrea sa o proiecteze. Degeaba a facut presedintele declaratii - nu am nici o legatura cu ce se intampla cu cei doi - ca sunt destui ce incearca sa spuna “din surse stim ca Traian Basescu a facut nu stiu ce, sau a influentat decizie Monei Musca, sau a lui Theodor Stolojan”.

Lasitatea este ca dupa ce presedintele spune "mai fratilor, nu stiu nimic despre ce s-a intamplat acolo sau nu sunt implicat” se continua cu “din surse”, dar lasitatea este ca nu spune nimeni cine este aceasta sursa. De fapt, dupa ce, daca as fi tacut puteau sa mearga in continuare pe ideea 'presedintele n-a vorbit; surse ne spun ca'. Dar presedintele s-a pronuntat public. Atunci spune cine este sursa asta de intoxicare a opiniei publice, a ziarisitor ca Traian Basescu s-ar fi amestecat in PNL.

Realizator: Una dintre cele mai recente afirmatii pe care le-ati facut referitoare la posibilitatea ca unii dintre ministrii actualului guvern sa fie sub influenta unor cercuri economice a starnit controverse si luari de pozitii. Dintre acestea din urma, cea a dlui prim-ministru, care nu impartaseste neaparat analiza dumneavoastra. Dle presedinte, pe axa Cotroceni-Palatul Victoria ceva a scartaie - nu trebuie sa fii fin analist ca sa-ti dai seama de acest lucru. Daca intr-adevar va place - si imi place si mie sa cred - sa spuneti lucrurilor pe nume, faceti-o acum!

Traian Basescu: Dle Grigoriu, eu nu fac nici un secret din a spune ca este evident in ultima perioada avem viziuni diferite si o sa vin chiar cu aceasta afirmatie legata de existenta unor gupuri de interese care risca sa se apropie, sa infleunteze membri ai guvernului.

A fost reactia primului ministru si, bineinteles, a unei intregi grupari de ziaristi, printre care unii extrem de apropiati unor grupuri economice, care spun ca este legitim traficul de influenta, altfel spus, ca este legitima promovarea unor grupuri de interese, ca numai presedintele Traian Basescu a primit informatii de la serviciile de informatii.

Surprinzatoare pentru mine a fost abordarea publica a premierului pentru ca el stia exact despre ce e vorba si n-avea nici o legatura cu serviciile de informatii, dar pentru ca a existat aceasta solicitare publica a premierului catre serviciile de informatii, a existat si un raspuns al serviciilor de informatii in urma caruia guvernul a dat un comunicat ca nu exista nici un fel de influente asupra membrilor cabinetului.

Cred ca este timpul sa iesim din minciuna. Primul ministru a primit 21 de documente de la SRI, iar eu am solicitat SRI-ului sa-mi puna si mie la dispozitie aceleasi documente. Sunt documente importante care nu pot fi facute public. Eventual voi merge pana la a cere declasificarea lor pentru a proba minciuna, daca va fi cazul. Ce-am constatat in aceste 21 de documente? Dintre ele 4 fusesera aduse si la cunostinta presedintelui, 17 au fost strict pentru uzul guvernului, toate deci cele 4 documente primite de mine ca presedinte au fost puse si la dispozitia primului ministru cu adresa de inaintare in care primul ministru era informat: dle prim-ministru, va inaintam urmatorul document care a fost transmis si presedintelui Romaniei.

Deci, din cele 21, 4 au fost primite si de mine si de primul-ministru, 17 insa au fost strict la dispozitia guvernului, documente pe care eu nu le-am primit si bine face SRI ca nu ma incarca cu lucruri care nu tin de securitatea, de siguranta nationala, dar erau lucruri care prin sferele de influenta pe care le puneau in miscare atentionau asupra unor influente care se exercita si erau menite sa-l previna pe premier ca deja au inceput influente sa previna actul final.

Deci, din aceste 21 de documente eu am primit 4, iar guvernul le-a primit pe toate 21. In ele se vorbeste de influente asupra secretarilor de stat, asupra ministerelor s.a.m.d. pe diverse teme. Din acest motiv ma surprinde capcana in care probabil a fost impins premierul de oameni din jurul lui sa ceara public SRI-ului sa-i dea documentele, SRI-ul i le-a pus la dispozitie si eu am cerut sa fiu si eu informat cu setul de documente care se transmite premierului. Am avut surpriza sa constat ca era foarte bine informat dl prim-ministru despre cercurile de afaceri din jurul unor ministere si al unor ministri - despre cercurile de influenta, nu de afaceri.

Dar nu asta a fost subiectul, dle Grigoriu, haideti s-o limpezim toata. Eu n-am facut referire la acest lucru in interventia mea, care a fost mult mai larga, la Comitetul interministerial pentru integrare in UE, unde erau foarte multi ministri si sefi de agentii. Interventia mea s-a referit la influenta deciziei politice din afara factorului politic si nu viza fapte de coruptie; aici s-a ajuns, la aceasta dezbatere, acum, pentru ca ea a fost stimulata de iesirea nefericita, dupa parerea mea, a premierului, care a vrut sa acopere niste realitati.

La ce am facut eu referire - si, as aduce aminte, acolo au fost peste 30 de oameni; dupa ce am spus "se exercita influenta din afara structurilor legitime de luare a deciziei politice", am dat si o explicatie - am spus: "va rog sa va amintiti ca am mai avut perioada 1997 - 2000 cand se luau decizii dintr-o structura a societatii civile care influentau decisiv unele masuri sau actiuni ale diversilor demnitari din guvern".

Deci aici a fost interventia mea si nu viza nicidecum partea de coruptie. Dar daca discutam despre coruptie, vreau sa mai fac o precizare care este acoperita de afirmatia mea; eu m-am referit la lucruri pe care le stim toti. Am vorbit in campanie, dar si cand eram in opozitie despre situatia din sanatate.

Dle Grigoriu, inainte de formarea noului sistem de asigurare a sanatatii cetatenilor, deci in 1998, Romania a alocat prin buget 800 de milioane de dolari, pentru sanatate- 800 de milioane. Astazi si in ultimii patru ani alocam circa 4 miliarde de dolari pe an pentru sanatate. Sistemul face ca acest salt de la 800 de milioane la 4 miliarde sa nu se simta, iar eu am cerut constant, tot timpul, sa se intervina sa se puna capat practicilor vechi, pentru a eficientiza utilizarea banilor.

Noi ce am facut? Am venit la putere, am vazut ca e placut chiar cand esti la putere sa fie un sistem, asa, cu datorii tot timpul, cu bani care nu stim unde se duc, cu medicamente mult mai scumpe, cu lucrurile neclare din punct de vedere al listelor de asistenta, cu un sistem nereglementat solid, ne-a placut si am zis - 'e bine si asa'. Am blamat PSD-ul 2000 -2004 pentru situatia din sanatate, iar acum ne facem ca o schimbam.

Retineti: discutam de un salt ca sa fiu mai plastic, de la un miliard la 4 miliarde, fara imbunatatirea calitatii asistentei medicale. Asta inseamna ca sistemul papa resursa asta si ea se indreaptra nelegitim catre zone unde n-ar trebui sa ajunga - ar trebui sa ajunga la cetatean in primul rand. Un al doilea lucru la care m-am referit, la ce se intampla in energie - liberalizarea energiei s-a facut partial, in proportie de 5%, liberalizarea pietei energiei, in timpul guvernarii PSD.

Aveam obligatia sa facem liberalizarea la energie in 2006; dintr-o data ne-a lovit graba si facem liberalizarea pana a 83% anul acesta si nu in 2006, cum aveam ca angajament, in conditiile in care - scuzati-ma ca o spun - este un sistem, ca sa nu-l etichetez mafiot', inechitabil de alocare a energiei. Sunt baietii destepti care iau de la hidro si vand la o anume clientela energia electrica, si baietii fara noroc in viata care consuma numai de pe termo si de multe ori peste pretul pietei.

Nu voi face nominalizari pentru ca nu am dreptul sa o fac ca presedinte. Stiu ca maine va sari acelasi cor care vrea sa ascunda tot si vor umple presa - 'Basescu sa ne dea nume!'. Domnule, institutiile statului si guvernul acum il sesizez cu probleme. Sa va mai spun un lucru: nici unul din subiectele pe care le abordez nu sunt subiecte pe care sa nu le fi discutat cu premierul - si situatia din sanatate, si Petromul - un alt subiect.

Am avut informatii dintr-un minister, deci nu de la servicii - o sa vedeti ca nici una din note nu vizeaza situatia de la Petrom - si am discutat cu cativa ministri - 'mai, cum va explicati privatizarea celor 8%, ordonanta asta care apare pe ordinea de zi, in conditiile in care nu prea era avizata de toate ministerele'. 'Pai, e o presiune!' 'Bun! Gasiti o forma echitabila de transfer a celor 8% catre salariatii de la Petrom si nu creati conditii ca acele 8% sa ajunga intr-o singura mana. Gasiti formula, cu diferenta pe bursa, cu orice”.

De trei ori a intrat acea ordonanta pe ordinea de zi, si de trei ori aceiasi ministrii au trebuit s-o blocheze. Va mai dau un exemplu: vama si iar vama. Nu s-a schimbat nimic semnificativ, domnule. Coruptia in vami este la acelasi nivel. Eu despre asta vorbesc, si nu arunc lucrurile in zona serviciilor de informatii.

Au sarit cativa ziaristi, sigur ziaristi care au si ei afaceri, sunt bine bagati in diverse segmente de afaceri. Chiar unul dintre cei care au sarit foarte agresivi este un ziarist care avea acces la mine, de multa vreme, dar care si-a permis in ziua in care Parchetul ancheta un oarecare personaj sa sune si sa ameninte. Deci, s-a ajuns pana acolo incat un ziarist isi permite sa sune la presedintele Romaniei, si asta e sistemul mafiot care reactioneaza, si sa ameninte in toate ziarele pe care le controlez, si o sa vezi ce o sa-ti fac, te termin... Asa gandeste un ziarist, iar eu nu spun prostii.

Va asigur ca si atunci cand am dat semnalul in interiorul grupului de ministri, in grupul interministerial, am facut-o stiind ce vorbesc, si acum stiu ce vorbesc, si fac un avertisment public legat de faptul ca eu nu sunt dependent de nimeni. Singura mea dependenta este directa si este legata de electorat. Iar daca actualul guvern a uitat ce a promis in campanie eu ii cer sa revina la program. Inca nu e prea tarziu, inca nu au reusit sa fie prinsi in mocirla coruptiei, si le cer sa faca ce au spus, sa-mi faca imediat curatenie si regula in sistemul de sanatate, sa faca imediat regula inainte de liberalizarea totala, care a intrat de la 1 august, in sistemul energetic, sa faca imediat regula in vami si in politia de frontiera- sunt realitatile noastre; sa privatizeze cele 8% din Petrom corect, si nu pe sub mana. Aicea a fost apelul meu.

Pacat! Premierul Calin Popescu Tariceanu stia lucrurile acestea, sau cea mai mare parte dintre ele, si decat sa strige public la SRI sa-i dea informari pe care le primise mai bine facea ce am promis in campania electorala. El se va bucura in continuare de tot suportul meu. Problema este ca va trebui sa aleaga, daca vrae sa-l aiba partener de guvernare pe presedintele Romaniei sau grupuri din afara guvernului si in afara partidului.

Realizator: Apropo de serviciile de informatii pe care le-ati evocat. Sunt mai multe chestiuni delicate, eu o sa le enunt...

Traian Basescu: Dl Grigoriu, eu as vrea sa fac o precizare. Din cele 21 de informari, doar 4 au ajuns la mine, in rest toate 21 au fost adresate guvernului. Deci nu stiu ce a cerut premierul de la SRI.

Realizator: Deci, in legatura cu serviciile de informatii. Patru chestiuni, domnule presedinte: Care este rolul exact al acestor servicii si ce raspundeti celore care va acuza ca l-ati folosit discretionar in confruntari politice? Asta este prima. Puteti sa-mi raspundeti acum, ca sa le epuizam corect.

Traian Basescu: Pai, celor care spun asa ceva i-as ruga sa spuna o singura informatie de la servicii cu care eu am santajat pe cineva, sau am spus. Va pot spune ca era un obicei la Palatul Cotroceni pe care l-am creat foarte rapid, nestiind pentru ca nu m-a interesta, si am cerut intotdeauna serviciilor de informatii sa nu-mi umple biroul cu sute de pagini. Pacaleala asta am luat-o in primele doua saptamani dupa care am spus:mie imi dati numai ce tine de securitatea nationala, in rest la institutiile care au nevoie de aceste informatii, nu ma incarcati pe mine cu sute de pagini de maculatura.

Nu am folosit niciodata si nu voi folosi serviciile de informatii in lupta politica. Dimpotriva, am pus capat unor tentative de a fi utilizate, servicii departamentale, cum ar fi cel de la Armata. A existat un nefericit care s-a gandit el ca ar fi bine sa ceara unui serviciu al Armatei informatii despre un anume politician. Bineanteles ca mi s-a raportat, pentru ca raspund de securitatea nationala si de utilizarea serviciilor de informatii, si am cerut sa-si vada de misiunea pe care o au.

Realizator: Al doilea aspect. Sefii SRI si SIE au fost mentinuti in functie, lucru pentru care iarasi sunteti acuzat, domnule presedinte.

Traian Basescu: Nu e pentru mine o prioritate sa schimb sefii serviciilor de informatii, atata timp cat nu am deocamdata ce pune in loc, atata timp cat refuz sa plec pe ideea ca va trebui sa perpetuam sefi de servicii pusi politic. Daca observati ce s-a intamplat la SRI, ca promovarea a fost de ofiteri tineri proveniti din sistem, acelasi lucru se va intampla si la SIE. Iar cand voi avea certitudinea ca prin parlament trec propunerile presedintelui, probabil ca voi avea si o astfel de optiune legata de sefii de servicii.

Deocamdata sunt cativa parteneri nesiguri in majoritatea actuala. S-ar putea sa fiu in situatia penibila in care sa propune o schimbare si parlamentul sa o refuze. Prefer sa ma feresc singur de penibil.

Realizator: De ce s-a dat o lupta nu tocmai surda presedentie-guvern-parlament in legatura cu comunitatea de informatii, cu patronarea ei?

Traian Basescu: Din profunda neintelegere. Comunitatea de informatii nu e o structura care sa se aseze deasupra serviciilor. Serviciile au legi de functionare, au obiective, fiecare in functie de tipul de serviciu si toate isi incadreaza activitatea in strategia de securitate nationala.

Exista insa informatii care se culeg atat de serviciile principale, cele doua servicii mari SRI si SIE, plus de serviciile departamentale, si care nu sunt puse nicaieri cap la cap. Or, un grup de analiza cu reprezentanti din toate serviciile, care sa puna informatiile, nu toate, ca nu s-o ocupa cineva la nivelul sintezei de lucruri marunte, ci de cele care tin de securitatea nationala si care trebuie puse la un loc si analizate.

Aceasta comunitate de informatii nu este o structura care ordona serviciilor; srrviciile lucreaza sub controlul CSAT si pe legile lor. Aici sunt tot naivitatile politice. Stiu cativa deputati care se agita, care se enerveaza chiar pe ideea ca ar putea sa creeze o suprastructura care sa coordoneze SRI, SIE.

Domnule Grigoriu, asemenea monstri nu pot fi creati intr-un stat democratic, dar discutam de capacitatea optimizarii analizei informatiilor si acest lucru se va crea. Va pot spune ca o sa-l creez la nivelul CSAT fara sa-mi mai bat capul cu un sef de comisie, SRI, care este preocupat, daca nu cumva, nu, un prim-adjunct al sefului SRI este din PD, ca si cum pe mine ma intereseaza servicii politizate si nu depolitizate.

Realizator: Domnule presedinte, ati declarat ca daca vor fi probleme in sanul Aliantei D.A., va veti implica in probleme. Chestiunea este cat de constitutionala poate aparea o asemenea implicare a sefului statului.

Traian Basescu: Aici, intram iarasi intr-o zona a demagogiei. Eu am avut doi predecesori, care s-au implicat atat cat au considerat ei, dar eu va propune sa venim in realitate.

Cel ales presedinte intr-un fel sau altul a fost fanionul formatiunii politice care ajunge la guvernare. A sustinut un program, iar dupa mintea unora, o data ajuns la Cotroceni, presedintele ar trebui sa spuna 'stiti, aia a fost doar o poveste, nu am nici o treaba cu ea, eu sunt neimplicat, eu stau si fumez, emit decrete de decorare, ma duc la intalniri cu sefi de state, umblu pe covorul rosu si cu o liota intreaga de sepepisti dupa mine sa-mi protejeze viata, dar de facut nu fac nimic'.

Nu este adevarat. Constitutia cere presedintelui sa nu fie membru al unui partid. Va asigur ca, daca va fi cazul, fara nici o ezitare voi convoca sefii celor doua partide care formeaza Alianta, fie el si prim-ministru unul din sefii celor doua partide, si le vori cere sa respecte programul de guvernare. In nici un program al nostru nu este scris sa continuam sa toleream ce este in sistemul de sanatate, sa continuam sa toleram ce se intampla in energie.

Il acuzam pe Dan Ioan Popescu de smecheriile cu Hidro, dar constatam ca ne plac. Nu modificam nimic, ba dimpotriva, inainte sa reglementam precis pretul energie din sistemul Hidro catre beneficiari, catre... mai deschidem piata in avans cu un an, o sa ne pupe toata lumea pe frunte ca ne-am depasit performantele la ceva, nu reusim sa le prindem din urma pe cel la coruptie, la lupta impotriva coruptiei, dar se pare ca ne depasim in probleme de energie, ne depasim tare. Sau la vama stam bine tare. Singura vama despre care am informatii de la oameni, iar o sa caute prin notele de la SRI si nu o sa gaseasca.

Am informatii de la oameni. In Constanta-Sud, la terminalul de containere se pare ca s-a introdus legea vamala, dar deocamdata este singurul loc despre care am informatii ca se face vama asa cum trebuie, numai in Constanta-Sud, nici macar in tot Portul Constanta, iar in restul vamilor sa nu mai vorbim, contrabanda este in floare.

Realizator: Spuneam adineauri ca la sfarsitul saptamanii trecute au aparut doua problme cu adresa directa la Traian Basescu. Prima poate sa aiba o tenta sentimentala pentru dvs. Domnul Petre Roman i-a propus domnului Ion Iliescu sa coaguleze un pol de stanga care eventual sa castige niste anticipate care dupa parerea domnului Roman ar avea loc in decembrie, iar a doua vine de la Partidul Conservator aceasta solutie imorala de guvernare, cum ati numit-o. Domnul Voiculescu a spus textual 'asteptam ca domnul Basescu sa ne invite sa iesim de la guvernare' - adaugand ca PD este un partid de neocomunisti. Ce ar fi de spus?

Traian Basescu: Acum, a-l trata cu seriozitate pe domnul Voiculescu ar fi marea greseala pe care as putea s-o fac. Pur si simplul iau nota, sunt atatea despre care iau nota ca se spun, dar nu simt nevoia si sa raspun, ar fi ca si cum...ati vazut cate un ziarist care mai pierde cate un contract la cate o televiziune ca nu mai face rating, are o singura explicatie: a sunat Basescu la televiziunea asta sa fiu dat afara.

Domnule, este incredibil la ce aberatii s-a putut ajunge, in a te victimiza sau altii care vad dictatura inflorind. Nu am emis nici un act neconstitutional, nici un decret, nici o atitudine, alta decat aceea de a fi in partidul in care eu sunt si partidul meu este electoratul din Romania.

Asta nu au inteles foarte multi, atunci cand au incercat sau cand incearca sa spuna presedintele trebuie sa taca precum melcul. Nu trebuie sa taca si cei care m-au ales trebuie sa se auda reprezentati, trebuie sa vada ca este cel in care au investit votul, si deocamdata vot direct sunt singurul din structura centrala care este beneficiar al unui astfel de vot, de aceea sunt si singurul care are obligatia sa semnaleze ce nu este in regula si aduceti-va aminte declaratia mea din februarie-martie, cand am spus 'daca guvernul nu-si va face treaba, nu voi ezita sa reactionez public'.

Am reactionat la inundatiile de la Timisoara, la inundatiile din Banat si unii parca nu mai aveau aer. Cum adica? Presedintele spune ceva guvernului? Pai, destabilizeaza tara. Nu, presedintele spune ce vede si eu vad ce vede si electoratul.

Acum, au spus este coruptie, parca am luat aerul unora, uite presedintele spune ca exista tentatia, exista posibilitatea ca unii ministri sa intre sub influenta unor structuri si faptul ca, repet, nu s-a miscat nimic in mod real in sanatate, in energie, in vami, in Petrom sunt tentative de a se introduce o ordonanta in neregula probeaza ca am dreptate, probeaza ca este diferenta in atitudinea guvernului si ceea ce noi spuneam in campanie, iar eu nu pot sa ma fac ca nu vad.

Domnule Grigoriu, va aduceti aminte, deci eu nu voi cadea in capcana in care a cazut domnul Iliescu. Domnul Iliescu, timp de 3 si jumatate, desi stia ca este putred PSD de coruptie, guvernul era un agent al unor interese si mai putin Guvernul Romaniei din punct de vedere comportamental a tacut malc.

De ce? Pentru ca il considera partidul dansului. Dansul n-a inteles, si imi pare rau sa o spun, cu toata aprecierea pe care o am pentru experienta domnului Iliescu, ca in momentul in care ai ajuns presedinte, dincolo de a avea o obligatie sa se respecte programul la care te-ai angajat, prima si cea mai importanta obligatie este sa reprezinti electoratul in raport cu institutiile statului, inclusiv cu guvernul. Degeaba a constatat in ultimele luni ca guvernul e arogant, ca guvernul e corupt, ca ministrul de externe e prostanac, era prea tarziu, erau prostanacii si coruptii dansului si ii asimilase printr-o tacere de patru ani impotriva intereselor celor 22 de milioane de romani. Eu nu voi face acest lucru pentru nimic in lume.

Realizator: Am inteles ca de declaratiile dlui Dan Voiculescu ati luat pur si simplu nota. Dar ce spuneti despre faptele de arme ale dlui Petre Roman? Aici cred ca este o tenta sentimentala.

Traian Basescu: Cred ca este o zbatere a dlui Roman sa gaseasca un culoar pe care sa se relanseze si nu vad nimic rau in incercarea dansului, cu atat mai mult cu cat PSD-ul care se revendica a fi social-democrat este departe de a fi in mod real un partid social-democrat, daca ar reusi poate ca ar fi bine.

Realizator: Dle presedinte, in campania electorala le-ati spus romanilor: "sa traiti bine". Acum multi dintre noi sunt inclinati sa inlocuiasca semnul exclamarii de la acest indemn promis cu semnul intrebarii. Care este partea dvs de raspundere pentru modificarea aceasta de perceptie, daca exista?

Traian Basescu: Este, categoric este si de aceea ma si manifest in relatiile cu guvernul. Nu accept sa treaca mandatul si sa spun: m-au infrant structurili sau structurile. Ma bat cu ele si incerc sa trezesc guvernul sa se bata cu aceste structuri. Este categoric... daca luam dupa statistica, au crescut veniturile in buzunarul fiecarui salariat, insa nu cream premizele pentru si mai bine, dle Grigoriu.

Nu cream premisele pentru ca exact acesti saci fara fund in care noi am acuzat PSD-ul ca duce banul public nu apucam sa ii reglementam, sa-i punem sub control si parca ne place asa, or, pe mine ma inspaimanta ideea ca parca ne place asa, adica schimbam conturile celor dinainte, le dam alte numere de cont: ma, baieti, aicea-s conturile, pastrati-va naravul. Or, asa ceva nu pot tolera si sunt convins ca si premierul Tariceanu va agrea acest mod de abordare, cu o singura conditie sa prefere in continuare sa faca echipa cu mine ca si in campanie si nu cu cercuri din afara guvernului.

O sa va spun si de ce, si nu va spun dvs prima data, ci i-am spus-o lui prima data, asa ca ma consider descarcat moral. A fost povestea alegerilor anticipate in care cine spune ca l-am fortat sa-si dea demisia va asigur ca minte. Pana la urma a fost o decizie luata de PNL in structura lui de conducere, s-au dus cu ea la consiliul Aliantei, sa nu confundam Alianta cu coalitia, a votat-o si PD-ul, au declansat procedurile interne in cele doua partide, PD-ul cel putin a votat cu 843 de voturi pentru anticipate, zero impotriva, zero abtineri.

La liberali, structura lor este de 73, au fost 72 de voturi pentru anticipate, un vot impotriva. Deci, intern aceasta decizie a fost luata. Conform protocolului Aliantei, deciziile politice se iau numai prin consens, deci s-a obtinut consensul pe anticipate in Alianta pentru ca cu aceste voturi interne cele doua partide s-au intalnit la nivelul conducerii Aliantei si in unanimitate au decis declansarea procedurilor pentru anticipate.

As vrea sa intelegeti ca nu am o obsesie cu anticipatele, ci doar bunul simt politic imi spune ca ar fi fost momentul sa le facem, desi pe fiecare zi care trecem departeaza aceasta realitate... aceasta nevoie politica. Se merge pe anticipate si se emite legislatie in pregatirea anticipatelor, ordonante de urgenta, hotarari de guvern, totul se pregateste, deci premierul mergea pe decizia pe care el a propus-o Aliantei si dintr-o data se schimba decizia fara sa se mai parcurga drumul democratic al deciziei politice in consultare cu cele doua partide, intr-o explicatie eventual, aveai o explicatie dupa ce ai spus: 'hai la anticipate', sa te duci in fata celor doua partide sa spui: 'ma fratilor, mai Colegiul Director al PD-ului, nu mai merge din urmatoarele motive, sunt inundatii, e nu stiu ce.

Decizia s-a luat din pacate in afara structurilor partidului si a fost data Aliantei ca o pastila si eu stiu, repet din nou, nu va exista nici o nota a SRI, dar lumea e mica si eu ma invart in aceasta lume, stiu despre intalnirea premergatoare anularii cu un important om de afaceri, cu un foarte important ziarist care are si el afaceri legate de omul de afaceri si cu un foarte important reprezentant al unui trust de tigari care a avut loc la doua zile dupa intalnirea dintre ziarist si omul de afaceri. Acolo s-au schimbat deciziile.

Or, schimbarea deciziei politice in alte structuri decat in structurile politice nu are nimic comun cu democratia si mai mult decat atat, desi respectivul ziarist vorbeste ca in toate tarile sunt grupuri de interese care influenteaza decizia politica, raspunsul meu la campania pe care o duce este unul singur: da, dar grupurile mafiote nu. Grupurile de interese, da.

Ele o fac transparent, sunt organizate in structuri ale societatii civile. Daca venea UGIR 1903 sau stiu eu ce alta structura a patronatelor si exprima un punct de vedere ca uite, dle, mie fabrica de carne nu-mi merge pentru ca sunt inundatii in Moldova sau mie... si hai sa amanam anticipatele, era o structura de interese, desi tratamenul care sa da structurilor de interese este tratamentul general. Se imbunatateste mediul de afaceri pentru toti, chiar daca doar o structura propune. Stiti, aici este diferenta intre structurile oculte - nu-i cazul sa spunem structuri mafiote - structurile oculte, care exercita ocult puterea politica si structurile legale, transparente ale societatii civile, fie ele patronate sau sindicate, care se exprima deschis. Structurile oculte oculteaza, de fapt, democratia, asta este problema.

Realizator: Dle presedinte, v-am vazut la televizor cand a sosit in Portul Constanta fregata "Regina Maria" si mi-am adus aminte de ceea ce spuneati cu luni in urma despre securizarea zonei Marii Negre. Exista un sentiment conform careia aceasta tema majora fireste a fost lasata de izbeliste si s-a privilegiat problematica aderarii la UE, majora si ea. Ma insel?

Traian Basescu: Nu. Deci lucram extrem de intens la definitivarea strategiei de securitate pe Marea Neagra. Va pot spune ca o facem impreuna cu reprezentanti si specialisti ai altor state. Probabil in aceasta toamna vom organiza un seminar extrem de important pe tema securitatii la Marea Neagra si lucrurile merg in desfasurare. Chiar simplul fapt - va dau un exemplu - simplu fapt ca trupe importante numeric a unui stat NATO se antreneaza in poligonul de la Babadag cu trupe romanesti este un semnal de interes pentru zona.

Realizator: Asta ma duce cu gandul la altceva, legat oricum, faimoasa axa Washington-Londra-Bucuresti, despre care ati vorbit la inceputul mandatului dumneavoastra. N-ati mai spus nimic, dle presedinte. Nu mai exista, nu functioneaza?

Traian Basescu: .. Daca m-ati trimis in vacanta, in anticipate ...

Realizator: ... Ati avut voie in vacanta. Ce este cu axa asta, functioneaza, simtiti ca aduce un profit tarii?

Traian Basescu: Cred ca ar fi mai bine sa continuam sa o lamurim in septembrie. Mi-ar fi greu sa aduc public argumente, care nu pot fi facute public, ca ea este un element important.

Realizator: De acord cu dumneavoastra. Tot mai multe tari, membre ale NATO, ca si Romania, isi anunta intentia de a-si retrage trupele din Irak, noi le mentinem. Intre timp atacurile teroriste se inmultesc, se diversifica la capitolul modalitati. Ce aveti de gand cu ostasii nostri, ca sa spun asa?

Traian Basescu: Parlamentul va decide. Noi deocamdata executam un mandat ONU in Afganistan, in Afganistan, ca de altfel si in Irak si vom ramane sub mandat ONU atata timp cat guvernul irakian va solicita mentinerea trupelor romanesti pe teritoriul irakian. Sigur, mandatul poate fi intrerupt prin vointa parlamentului, iar trupele romanesti pot sa vina acasa imediat ce parlamentul ia o astfel de hotarare.

Eu nu voi fi un partizan al acestei solutii, care ar arata ca din nou - mai avem in istorie lucruri pe care le platim extrem de scump - nu ducem un lucru pana la capat. Pana la urma, armata nu este o structura care sa fie tinuta in cazarmi. Armata este o structura de securitate nationala, in primul rand, si in acelasi timp o structura prin care Romania se manifesta ca membru al unor aliante, fie ca discutam de NATO sau de niste aliante si angajamente bilaterale.

V-as aminti ca trimiterea trupelor romanesti in Irak nu s-a facut in mandatul meu, s-a facut in baza unui angajament intr-o coalitie, iar eu ca presedinte consider ca Romania nu trebuie sa faca pasul inapoi de la niste angajamente pe care si le-a asumat. Daca parlamentul va decide altfel, este un lucru de care toti va trebui sa tinem cont, inclusiv presedinte si armata, dar eu nu voi fi promotorul ideii retragere din angajamente, fie ele si bilaterale.

Realizator: Si amenintarea terorista, dle presedinte?

Traian Basescu: Ea este o realitate pentru orice stat democratic si Romania este la fel de expusa ca toate tarile din zona. Suntem pregatiti - cu toate comentariile pe care le-am mai vazut pe aici, pe colo, ca Romania nu este pregatita sa faca fata atacurilor teroriste.

Va pot spune ca sunt luate masuri extrem de serioase, de control a intrarilor din zone specifice, a intrarilor de persoane, din zone din care ar putea sa provina teroristi si, in acelasi timp, zic eu, in baza rapoartelor pe care le am de la serviciile de informatii - si aici va afirm public ca lucrez foarte strans, din acest punct de vedere, cu serviciile de informatii - deci, in baza rapoartelor de la serviciile de informatii controlam realitatile interne.

Din acest punct de vedere consider ca statul roman are capacitate sa-si protejeze cetatenii pana la proba contrara. Cel putin rapoartele pe care eu le primesc zilnic cu privire la protejarea populatiei impotriva actelor teroriste ma fac sa fiu optimist retinut ca putem controla situatia... Fara a exclude riscul unei nenorociri, si n-o s-o exclud niciodata. Dar ce va pot asigura este ca structurile statului roman sunt mobilizate la maxim pentru a preveni un act terorist in Romania, in general, si in Bucuresti in special.

Realizator: Ati pomenit in mai multe randuri de Parlamentul Romaniei. Eu cred ca relatia pe care o aveti cu parlamentul este una foarte importanta pentru dumneavoastra.

Traian Basescu: Asa este.

Realizator: Cum credeti ca a lucrat parlamentul in aceasta prima sesiune din mandatul Basescu, din noul mandat?

Traian Basescu: Eu cred ca parlamentul si-a facut datoria. Tinand cont chiar de realitatii structurii parlamentului sunt destule legi care au fost trecute, parlamentul a fost foarte productiv, eficient. Calitatea legilor este insa un lucru pe care il va confirma viata, cat de bune, cat de articulate au fost legile. Eu cred ca s-a manifestat si o imbunatatire a calitatii legilor.

In acelasi timp, este clar ca Alianta, guvernul a avut suficiente esecuri in parlament, cand nereusind sa aibe majoritatea a avut acte normative care au picat la votul parlamentului.

Realizator: Ati avut vreodata sentimentul, primind pe masa dumneavoastra pentru semnare diverse legi, ca semnati, dar este oarecum impotriva a ceea ce ganditi, a aeea ce profesati ca politica?

Traian Basescu: Nu, nu. Le-as fi trimis inapoi, cum am si facut cu multe din legi. Probabil ca nu s-a obervat ca a fost.., in sase luni am trimis, cred, inapoi la parlament legi cate n-a trimis dl Iliescu si dl Constantinescu in toate mandatele la un loc. Le-am trimis la reanalizare cu propuneri de modificare a unor articole. Cel mai elocvent este sau cel mai usor este de inteles Codul rutier, pe care l-am trimis inapoi la parlament cu solicitarea de a se analiza cateva articole care erau, dupa parerea mea, eronate.

Realizator: Dle presedinte, prin faptul ca ati pomenit de mai multe ori in acest ceas de cand stam de vorba despre ziaristi, ultima mea intrebare priveste relatia dumneavoastra cu presa. Dupa o luna de miere la inceputul anului cerul n-a mai fost la fel de senin. Cat de sensibil sunteti la ceea ce scrie si comenteaza presa despre dumneavoastra? Si, a doua intrebare - fara metafore - daca noi ziaristii ne-am urca impreuna cu dumneavoastra intr-o barca ce ne-ati face: balast sau busole, dle presedinte?

Traian Basescu: Nici una, nici alta. V-as considera pasagerii mei, daca ne-am urca pe ceva ce pluteste, oricum as mai calificat decat dumneavoastra, asa ca v-as considera pasagerii mei si m-as considera responsabil pentru viata dumneavoastra.

Realizator: Invitatul "Sfertului acadmic" editia speciala de astazi, domnul Traian Basescu, presedintele Romaniei. Va multumesc. Va mai astept si va doresc vacanta placuta, pentru ca am inteles ca o continuati.

Traian Basescu: Sigur ca o continui, va multumesc mult, domnule Grigoriu si as incheia facand un apel. Eu sunt un politician de buna-credinta si vreau un parteneriat cu primul ministru, nu vreau ca primul ministru sa fie partenerul unor grupuri din afara, il vreau partenerul meu si partenerul unora care nu au castigat legitim puterea politica. Asta este tot.